Glasul Mureşului, iulie-noiembrie 1935 (Anul 2, nr. 30-43)
1935-07-07 / nr. 30
2 PAGINA CULTURALA. In amintirea lui CORSTHRTIR ROIRHRZI-RIVU, fost prefect de mureş Erou mort în laptele din 1848... „Astra“ — Reghin ridică, în amintirea Eroului tribun, Constantin Romanu Vivu, o troiţă românească în comuna Pintic, de lângă Teaca, unde s’a născut fostul prefect de Mureş, bravul căpitan revoluţionar, care a înroşit istoria cu luptele lui şi cu sângele său generos, în 1848, când sufletul românesc alături de Avram Iancu şi Simion Bărnuţiu, a încercat cu vitejie să sfarme lanţurile robiei milenare şi să cucerească dreptatea şi libertatea românilor. Din negura vremurilor uitate evocăm profetica lui figură, ca să servească îndreptar generaţiilor de astăzi, prin suferinţele sale năprasnice, prin luptele sale vijelioase şi prin sacrificiile sale eroice, aduse cu îndârjire pe altarul sfânt al eliberării noastre. In anul 1821, pe versantul de răsărit al Carpaţilor, să stângea, ucis mişeleşte, trupul de martir a lui Tudor Vladimirescu, vajnicul erou, care — mânat de virtuţiile strămoşeşti — a chemat la o vijelioasă vâltoare, toată suflarea românească să-şi croiască un drum nou în istorie, prin bravură şi prin libertate.... Dar numai trupul lui Tudor se stingea! Sufletul lui nemuritor de viteaz, a prins viaţă nouă, în acelaş an, dincoace de Carpaţi, în Constantin Romanu Vivu, ca şi aici să se arate calea de vitejie ce duce spre libertate. Când pe cer o stea se stinge, alt luceafăr ia fiinţă, s’aprinde, străluceşte, ca fulgerul luminează beznaticul întuneric, frica şi groaza cuprinde pe fii întunericului, iar fii luminei tresar şi conduşi să iasă de magica lui chemare şi arătare. Aşa s’a stâns atunci o luminoasă stea şi alt luceafăr strălucit s’a ivit în locul ei. Acest luceafăr este măreaţa figură a Mureşului : Constantin Romanu Vivu. Mureşan prin naştere, prin faptă şi prin moarte. Este mândria noastră. Viteazul din regiunea noastră, căpitanul plaiurilor noastre, martirul văilor noastre şi sfântul credinţelor noastre! Nedreptăţit a fost şi dreptate-i facem! Uitat a fost şi pomenire-i ridicăm. Umilit a fost şi slavă-i aducem. Martir a fost şi sfinţire-i oferim. Nemângăiat a fost şi bucurie-i vestim. Da.... căci visurile lui n’au fost goale, luptele lui n’au fost zadarnice, idealurile lui n’au rămas neîntrupate şi jertfele lui n’au fost aduse fără răsplată din partea cerului. Aici a copilărit, în apropierea munţilor şi s’a minunat văzând rotirea vulturilor în libertate şi lumină. Sufletul său robit a fost de dor după libertate şi lumină. Lumina a căutat-o în şcolile din Blaj, unde Simion Bărnuţiu, profesorul lui, cu glas de profet, predica zorile de lumină pentru un neam întreg Libertatea a căutat-o, trecând Carpaţii, să-şi oţetească sufletul, la înfocatul ideal al marilor figuri revoluţionare: Nicolae Balcescu, Fraţii Goleşti, Ioan Maiorescu, etc. Timpurile purtau în sânurile lor tainice sentinţa marilor prefaceri istorice, din care sentinţă a înflorit dreptul la viaţă şi la libertate a popoarelor împilate. Sufletul lui Constantin Romanu ardea de văpaia ideilor revoluţionare şi reîntorcându-se în Ardeal, chemarea idealului naţional l-a cuprins în vraja lui înfierbântată. Simion Bărnuţiu în Ardeal ridicase steagul pentru înfăptuirea idealului naţional şi chemase tinerimea la luptă, iar Avram Iancu, pornise vijelioasa revoluţie, cu moţii săi bravi in munţii apuseni. Alături de Craiul Munţilor s’au înrolat pentru dreptate şi libertate toţi moţii din munţii răscoliţi cu 64 ani în urmă de Horia, Cloşca şi Crişan. Armatele duşmane, pornite în contra lor, fură sdrobite, iar neamul românesc, după secole de adormire, prin vitejească încleştare la năprasnică luptă, trăia zile de aprigă nădejde. La această vâltoare vijelioasă s’a grăbit să vină şi Constantin Romanu, unde a avut un rol de căpetenie în organizarea revoluţiei. Lui i-a fost încredinţată comanda legiunei XII din regiunea Reghinului, compusă din 104 comune româneşti. Ca prefect şi căpitan a organizat cu însufleţită vitejie o legiune cu 1500 ostaşi români, pe cari i-a condus în Octombrie şi Noembrie 1848 la biruinţă la Aţintiş şi Cecălaca, la Iernut şi la Cuci, grăbindu-se să scape de istovitoarele chinuri românii din josul Tg.-Mureşului, unde mulţi români pieriră sub loviturile tirane şi barbare. In faţa vitejiei româneşti şi a bravului căpitan, s’au tupilat armele vrăşmaşe şi au amuţit urletele răsunătoare pe Mureş în jos şi în sus, pe câmpie şi la munte. Oraşul Tg -Mureş şi-a deschis porţile ca să primească pe prefectul român, învingătorul glorios. Dar vremea profetică nu se plinise, vremea biblică nu sosise încă. Timpul libertăţii naţionale Cercului cultural „Doina“ îi aparţin toţi intelectualii comunelor: Vătava, Râpa şi Dumbrava, comunele de sub notariatul D-lui notar Petru A. Boţian. Este un nucleu de culturalizare a maselor, aparte de cercul cultural al învăţătorilor, fiind înglobat în renumita Asociaţiune „Astra“ a desp. Reghin de sub preşidenţia D-lui Dr. E. Nicoară. Cel mai însemnat punct din programul nostru a fost şezătorile culturale. In fiecare comună, într’o seară pe săptămână, s’au ţinut şezători culturale. La aceste şezători s’au ţinut în total 183 conferinţe publice, s’a cetit multă lectură moralizatoare, culturală şi distractivă, s’au cules o mulţime de ghicitori şi poezii populare. Doamnele intelectualilor în frunte cu D-na Valeria Boţian au ţinut un curs de cusături naţionale şi de menaj. D-l Medic de circ. Dr. Avram Cornel a făcut vizita gretuită tuturor sătenilor, ajutându-i chiar cu medicamente. S’au înfiinţat in tustrele comune farmacii populare (cea din Vătava a fost donată de D-l Dr. E. Nicoară). S’a continuat desvoltarea operei pomicole prin noui plantaţiuni de pomi, şi prin stropitul fito-sanitar al tuturor pomilor. In acest an s’au plantat paste 2500 de altoi, Camera de Agricultură a dat cu preţ redus vreo 1000 de altoi, ne-a trimis chemicalele necesare stropitului precum şi un expert pentru stropit. S’au format pepiniere de pomi în cari s’au plantat 4000 poeţi pantru altoire, care 3000 i-am primit prin Revizoratul şcolar şi 1000 dela Camera de Agria. S’au adunat cu copii de şcoală 3000 kg. de cărăbuşi. S’a înfiinţat pe lângă fiecare Şcoală câte un atelier de tâmplărie cu toate sculele’ necesar, cari trinse se ridică la o valoare de 30 000 lei. S’a continuat edificarea şcoalei din Dumbrava, dânduse gat destinaţiei o sală. S’au distribuit sătenilor şi bibliotecilor şcolare şi parohiale peste 600 cărţi în mod gratuit. S’a abonat pentru fiecare comună câte 12 reviste şi gazete. S-au ţinut în total 15 producţiuni teatrale cu tinerii şi cu şcolarii. Deosebit de şezătorile culturale de seara, s’a ţinut — în timpul iernei — şezătoare pentru instrucţia tineretului eşit din şcoală. Intrinsele comune sau înfiinţat coruri bisericeşti, cari în fiecare sărbătoare dau răspunsurile la sf. liturghie, şi al dreptăţii româneşti încă n’a fost hărăzit de Ceruri să sosească. Trebuia să se verse încă potop de lacrimi şi de suferinţe, râuri de sânge Daco-Roman trebuia să curgă încă.... In acest rău de sânge s’a scurs şi sângele prefectului înţelept şi a căpitanului brav Constantin Romanu. Trupele imperiale au fost înfrânte de revoluţionari, duşmanii seculari, din faţa lor. Constantin Romanu se retrăsese pe Mureş către Topliţa şi într’o noapte rece, întunecoasă, fură prinşi cu câţiva tribuni credincioşi, într’o văgăună de stânci, dela Stânceni, în mod barbar au fost duşi la Tg.-Mureş, iar ca să fie judecaţi, voind să-i trimită la Debreţin, din greşeală voită iau adus către Reghin, ca apoi pe cale să-şi îndeplinească drăcescul lor plan, pus la cale. Pe drum au fost atacaţi, în satul Sân-Gheorgiu, mişeleşte i-au omorît, iar trupurile moarte, ciuntite, batjocorite, zile întregi au fost aruncate în şanţurile drumului cel mare. Constantin Romanu aşa a trăit în dragoste de neam şi lege, aşa a luptat vitejeşte pentru libertatea şi dreptatea românească, şi aşa a murit eroic, aducând jertfă de sânge Daco-Roman, pe altarul izbăvirii noastre de astăzi. Smerită închinare amintirei lui sfinte, jertfei lui devotamentul recunoştinţei noastre, viaţa lui vrednică pildă generaţiunilor de pe aceste plaiuri; moartea lui întărirea idealurilor noastre, pentru lupta şi jertfa, ce datori suntem să aducem pentru Credinţă, pentru Neam şi pentru Ţară. .I. Acestea ar fi în rezumat înfăptuirile timp de un an a cercului cultural „Doina“. Şi-acum, când a expirat acest an de muncă şi începem al patrulea an cu acelaşi scop, cu acelaş elan, să ne întrebăm de rezultatele obţinute. Este adevărat că rezultatele obţinute nu sunt în raport cu munca depusă, dar totuşi procentul lor faţă de aşteptările noastre este destul de îmbucurător. Dacă ar fi numai perfecta armonie şi înţelegere care domneşte între intelectualii şi între sătenii acestui cerc, de care se miră toţi înalţii oaspeţi, cari nu rar ne vizitează comuna ar fi de ajuns ca să ne îndreptăţim a spune că da, munca noastră nu este fără rezultate practice. Dar rezultate observăm şi în alte domenii, în domeniul culturii, a lucrării pământului, a creşterii vitelor, a curăţeniei, etc. constatăm progrese simţitoare faţă de trecut. Aceste rezultate precum şi dragostea ce o posedă intelectualii acestui cerc ne dă asigurări că munca noastră vom continua-o pe acelaş drum, cu aceiaşi sârguinţă, înfruntând orice obstacole, până când masa poporul, care ne este încredinţată nouă spre conducere, va avea nevoie de ea. Munca noastră a fost întărită mult şi de autorităţile judeţene. Astfel a fost d-l prefect al judeţului Francisc Porubschi care ne-a sprijinit foarte mult mult activitatea noastră mai ales prin ajutorarea şcoalei din Dumbrava. Apoi Camera de agricultură prin D-l H. Dolojan, consilier agricol şi D-l ing. Jecu cari ne-a sprijinit foarte mult iniţiativele noastre agricole; D-l insp. şcolar Ieronim Puia, care apreciind munca noastră a încurajat-o prin acordarea diplomelor de recunoştinţă intelectualilor şi în special D-lui notar A. P. Boţian şi învăţătorilor; D-l E. Nicoară, alăturea de munca căruia am fost un trup şi suflet; D-l primpretor Pataki, care nu numai că ne-a onorat cu prezenţa D-sale la şezătorile culturale, dar caută să extindă organizarea intelectualilor — după tipul cercului nostru — în întreagă plasa. Intelectualii aparţinători acestui cerc apoi, în şedinţa cercului de fine de an, a adus bine meritate mulţumiri vrednicului preşedinte Petru A. Boţian, care este iniţiatorul şi sufletul cercului nostru, şi au încredinţat pe secretarul cercului ca şi pe această cale să i se aducă, în numele lor călduroase mulţumiri, Mihail Tomşa înv. Dare de seamă asupra activităţii cerc. cultural «Doina» pe intervalul dela mai 1934 - mai 1935 Glasul Mureşului