Graiul Sălajului, septembrie 2000 (Anul 11, nr. 2193-2209)

2000-09-21 / nr. 2204

i MÂHNIRILE SIIV­II RASCAL "Educația - chestiune de viață și de moarte pentru societățile moderne, chestiune de care depinde viitorul". Anotimpul exuberanței, veseliei, bunei dispoziții, al mult așteptatelor vacanțe - vara - parcă a zburat. A trecut precum un vis. Dacă, am reușit să evadăm din cotidian fie și numai pentru câteva zile, lăsând acasă grijile, necazurile și nevoile, ne-am putut bucura de binefacerile naturii, înălțându-ne sufletește, devenind mai înțelepți, mai puternici, mai buni. Bucuria prilejuită de multiplele posibilități de recreere existente a fost umbrită de modul în care "înțelegem" noi românii să ne punem în valoare comorile. Pentru că avem adevărate comori. Puține popoare se pot șiândri cu așa varietate de forme și culori. Munți de un pitoresc aparte, în interiorul cărora sălășluiesc peșterile, adevărate bijuterii ale naturii. Câmpii nesfârșite, dealuri și lunci mănoase. Fratele de secole al românului - codrul. Râuri repezi de munte sau fluvii line. Lacuri cu miraculoase proprietăți și marea cea mare, cu primitorul ei litoral. Delta Dunării - un adevărat paradis. Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ce poate fi mai frumos pe Pământ, dar cred că a uitat să ne dăruiască și înțelepciunea, capacitatea, puterea de a le prețui, conserva și proteja, pentru că ori pe unde ne-ar purta pașii, se observă această inconștiență, neglijență, nepăsare. Predomină spiritul balcanic, tendința spre dezordine, lipsa de cultură, de educație, a tinerilor și adulților. Majoritatea așa-zișilor turiști lasă răni adânci pe unde trec: ambalaje de produse alimentare și băuturi, resturi menajere de tot felul degradând fără milă peisajul, încât ai senzația că te afli într-o țară de oameni pentru care cuvintele ordine și curățenie constituie enigme pe care nu reușesc să le dezlege. Și atunci, în loc să te bucuri de mult visatul concediu, te cuprinde tristețea. Dureros este faptul că mulți tineri și adulți nici nu observă dezastrul din jurul lor și îl amplifică. La remarca de a nu scăpa oriunde și oricum de obiectele de prisos, primim de cele mai multe ori răspunsul "și așa e mizerie, dezordine". Dar cine a făcut-o? Tot unii ca aceștia care o îngroașă, adică niște nepăsători. "Ce este nepăsătorul? - om ce-și aprinde cu răceală pipa de la focul ce-a distrus casa vecinului", (Jeune Hermite). Indiferent de măreția frumuseților naturale, totul este tratat ca și când am fi­ supărați că le avem și ținem neapărat să le distrugem. Sigur, se ridică multe întrebări pentru a depista cauza unor astfel de acte. Responsabili sunt deopotrivă familia și școala. Bazele educației se pun în familie. "Educația, chestiune de familie; de aici izvorăște și acolo se întoarce în cea mai mare parte". (J.Fr. Herbart). Familia, de cele mai multe ori preocupată să-și câștige existența, petrece foarte puțin timp cu copiii; în multe cazuri, părinții pleacă la serviciu înaintea acestora, și vin acasă seara, când se îngrijesc de treburile gospodărești. Copiii își petrec o bună parte din timpul liber în fața televizorului, unde, accesând mai multe canale, aleg din curiozitate acele programe care sunt contraindicate. Filme cu multă violență, cu droguri, cu acte antisociale, cu manifestări dintre cele mai controversate. Ca să nu mai vorbim de muzică. Multe dintre cântecele care sunt acum în vogă au versuri vulgare, degradante. Sistemul de învățământ, care ar trebui să contribuie în mod substanțial la consolidarea deprinderilor de comportare civilizată, nu reușește acest lucru datorită planurilor de învățământ și programelor școlare încărcate. La toate disciplinele se transmit foarte multe informații teoretice, amănunte din toate domeniile ce se dovedesc a nu le folosi elevilor la nimic în viață. Pe bună dreptate elevul întreabă: "la ce îmi folosesc mie aceste cunoștințe?" Răspunsul sincer de multe ori este: "la nimic, dar aceasta este programa și trebuie obligatoriu parcursă". Din cauza unui volum prea mare de informație, educația, "cea mai mare problemă și cea mai grea care s-a putut da spre rezolvare omului" (Imm. Kant), este vitregită. La noi în țară, timpul acordat educației este limitat în favoarea­­­ unor cunoștințe neesențiale și inutile. Nu știu când vom înțelege facilitățile oferite de computer și INTERNET, pe care, dacă știm naviga, obținem orice E. RENAN informație din marile biblioteci ale lumii. Nu este nevoie să ne încărcăm memoria cu amănunte. Suferim de o inerție inexplicabilă. Nu luptăm să facem față vremurilor, iar asta ne costă scump. Cei care concep programele școlare ar trebui să fie cadre didactice care lucrează la catedră și care să țină cont și de avantajele sistemelor de învățământ din țările civilizate. Desigur, nu trebuie să copiem nimic de acolo, dar trebuie să-i privim pe ei cum trăiesc față de noi și să încercăm să ne creăm un sistem de învățământ propriu, cu rezultate vizibile. Programele școlare să cuprindă cunoștințe de bază la fiecare disciplină de învățământ, să ofere elevilor posibilitatea de a se descurca în situații noi, pentru că viața asta ne oferă tot felul de situații din care trebuie să ieșim. Ori dacă nu avem dezvoltate capacitățile necesare, am memorat degeaba pagini întregi de cunoștințe teoretice care nu ne ajută. Greșelile sistemului de învățământ de până acum ne costă scump. Bune intenții există. Ministerul se numește al Educației Naționale. Firma trebuie să aibă acoperire. Este necesară educarea întregii populații, atât a tinerilor cât și a adulților. Modalități ar fi, dar trebuie ca cineva să dorească acest lucru și să facă primul pas. Prof. Maria LUPȘEA, Școala cu clasele I-VIII "Sim­ion Bărnuțiu" Zalău excursie la Cheile Turzii îți oferă prilejul de a admira adevărate minunății ale naturii. BBBBSX: CMARIUS TUTUNARU^. EFECTUEAZĂ AL 13-LEA TUR AL ROMÂNIEI ! A trecut pe fjtofdacția­­ ■ ziarului nostru dl. MARIUS i jBELA TUTUNARU din s If .Drobeta Turnnu Severin. în. N­­­­ seara zilei de marți, 19. î septembrie, a făcut un popas !I­on Zalău, iar miercuri la amiază ■ I și-a continuat drumul în cel I lde-al 13-re'a­­ turb ai României, I­etur pe care-j efectuează de | |unul singur pe bicicletă. în | I actualul tu­r^OOO. MARIUS | STUTUNARU, în vârstă de 67 j |de anii străbate peste 5.000 y Jkm, trecân­d­ prin 27 județe și­­ 1109,tonalități, îi dorim drum bun J ■în continuare! es V. VARGA ! í 21 septembrie 2000 \ ________________________________________­ TRUBADURII TOAMNEI Singurel, sub lună plină, Cu chitara subsioară, Cântă... ca odinioară, Noaptea-ntreagă prin grădină, Și-n decorul negru-gri, Copleșit de nostalgie, A transpus în melodie Boleroul cri...! cri...! cri...! După "marele solstițiu" Mic... cu frac și papion, Făr-un ciob de microfon, E pierdut în exercițiu. Ne gândit că iarna vine, Boabe nu adună-n sac Ca strămoșii... tot sărac Numai de cântat se ține. Sus... pe scena din natură, Ies la rampă alți artiști Spectatorii... ascultă triști Vechea toamnei uvertură. Cântă-n fiecare seară, Păn-ce bruma­dă-n zăpadă. Cade liniștea-n ogradă Plecând iar, la primăvară, Concertu-i tot monoton, Plănge­ arcușul iar flămând. Greu, biletele se vând să-i falit micul "Paion". Sunt geamăn cu micul greier, Nici eu n-am prea pus în sac. Dacă-n pungă sunt sărac Ceva zestre arji în creier. Târăitul slab, stingher, E atât de drag și dulce Pentru cei duși să se culce Se preface-n somnifer. jss George TULBURE începuturile școlii din Băbeni trebuie căutate în urmă cu câteva secole. La porunca episcopului Grigore Maior din 13 iulie 1744 ca "în tot satul diecii să țîie și să învețe pruncii", se conformează și "băbănașii". într-o statistică întocmită de Directoratul fiscal în anul 1780 se menționează primul "ludi magister" din sat. Știrile despre Școala confesională nu ne sunt cunoscute până în anul 1867 când este atestat primul docente, IOAN COSMA. Acesta învață 96 de școlari din Băbeni și 8 din Pirosa, într-o școală mică de lemn pentru suma de 250 florini. Destinele școlii vor fi încredințate apoi lui VLAD BASILIUS din Săliște, absolvent­­ al Gimnaziului din Sighet, promoția 1873. Absolvind Facultatea de Teologie din Budapesta în anul 1897, el va fi înlocuit de învățătorii EMANUEL MĂLINAȘIU și PETRE MAXIM. Acesta din­­ urmă învață în anul următor un număr de 56 școlari și va cere pentru nevoile școlii Ministerului Cultelor o mașină cu bile de socotit pentru clasa I, un tolcer, un cântar negustoresc, o colecție de măsuri metrice, un fier magnetic și o prismă frângătoare de raze. La începutul primului război mondial este numit dascăl AUGUSTIN MĂLINAȘIU. Absolvent bine pregătit de Preparandia din Gherla, acesta s-a dovedit a fi un cadru didactic model, de excepție și a condus cu succes școala până în anul 1946. Prin grija lui, în anul 1915 sunt procurate 12 catehisme, 8 istorii ale Bibliei, 10 abecedare românești și 6 geografii:,,,, ,, 0 . Ulterior, zestrea școlii va fi întregită cu 14 bănci , 4 elevi, 2 mese, un dulap, 2 table mici, 12 planșe, un magnet potcoavă și 6 hărți geografice. Școala veche din lemn, acoperită cu paie, prevăzută cu două sălițe de clasă, proprietate a bisericii, nu mai corespundea nevoilor învățământului. Din această cauză, între anii 1935-1938, harnicul învățător mobilizează cetățenii la unificarea unui nou lo­cal de școală, format din trei săli de clasă și o cancelarie. După Marea Unire, locul școlii confesionale va fi luat de învățământul de stat. Noile cadre didactice AMALIA LAZĂR, EUGENIA TEMEȘ și LIVIA MAN, în ciuda tuturor greutăților prin care a trecut școala în perioada interbelică, au contribuit la progresul învățământului din localitate. Procentul știutorilor de carte a crescut de la 2%, cât era în anul 1880, la 39% în anul 1930. ^ Prof. VALER VLAD

Next