Iaşul Literar, 1970 (Anul 21, nr. 1-4)

1970-03-01 / nr. 3

if LEGO ET OBSERVO DICTIONNAIRE DES OEUVRES CONTEMPORAINES DE TOUS LES PAYS, editat de Lafront-Bompiani (S.E.D.E.), este ultimul, al cincilea, al faimosului Dicţio­nar al operelor. Rodul a cinci ani de cercetări, întreprinse de mai mult de o sută de redactori, el oferă analiză detailată a peste patru mii de opere apărute în secolul nostru —­ literatură, ştiinţă, filozofie, teatru, muzică — constituind astfel un­­ghid preţios în imensul univers al cărţilor de tot felul. Literatura română e reprezentată prin opere de Tudor Arghezi (Cuvinte potrivite), Camil Petrescu (Patul lui Procust, Suflete tari), Hortensia Papadat-Bengescu (Concert din muzică de Bach), Mihail Sado­­veanu (Hanu­ Ancuţei), Ion Marin Sadoveanu (Sfirşit de veac în Bucureşti), George Călinescu Enigma Otiliei, (Istoria literaturii române), ş. a. De un spaţiu ceva mai larg şi de prezentări substanţiale se bucură mai ales cîteva dintre operele majore ale lui Lucian Blaga. Astfel, printre altele, se consemnează că Poemele luminii au reînnoit poezia română „propunindu-i să studieze geografia lumii interioare“, că Meşterul Manole are „ca punct de plecare frumoasa legendă populară a meşterului-zidar, al cărui sacrificiu va asigura perenitatea construcţiei"; că Trilogia cunoaşterii ne propune „un nou mod de cunoaştere, cunoaşterea luciferică orientată către mister"; iar despre Trilogia culturii se face precizarea că ea inte­grează conceptul de stil în filozofie și că definește „apetitul creator al omului ca un dat originar, ireductibil". MIROIR DU FANTASTIQUE, numărul 9, publică o convorbire a Genevievei Genty cu gravorul Hans Bellmer, a cărui operă, mult timp ocolită­ de critică, s-a impus abia în ultimele două decenii. Acum, la 67 de ani, Bellmer îşi aminteşte cu emoţie de existenţa-i de „alachiard", de anii cînd nu avea nici o reputaţie, cînd era sărac lipit, dar trăia înconjurat de prieteni iluştri. Eluard, Ernst, Breton, încă de pe atunci, îi plăcea să dizloce corpurile şi formele, să creieze fiinţe hibride, imposi­bile. „Da, mărturiseşte el, sunt un desenator al imposibilului. Am voit să creiez o altă lume, o altă ordine a fiinţelor şi lucrurilor... Nu mă împac cu lucrurile aşa cum sunt; totul în jur e reprobabil pentru că e pieritor. Chiar femeia nu e destul de frumoasă. Am încercat să mi-o închipui altfel, cu o altă anatomie". Recunoaştem, la Bellmer, acelaşi spirit constructivist, demiurgic, pe care l-am întîlnit la Picasso, la Brîncuşi şi la atîţia artişti ai ocolului XX. IONEL BANDRABUR 90

Next