Împreună, 1995 (Anul 5, nr. 38-49)
1995-01-01 / nr. 38
De mulţi asemenea oameni ar fi nevoie în 1995 ajutăm cititorii cu acest prim număr al revistei noastre din noul an. Salutăm prietenii care au rămas fideli şi în 1994 revistei noastre ce păşeşte în al cincilea an de apariţie. îi salutăm pe cei care nu s-au lăsat îndepărtaţi de EGYÜTT-ÎMPREUNA datorită apariţiei neregulate a revistei, cauzată de dificultăţile financiare, nu s-au dezis de revista noastră bilingvă în cursul anului trecut, an în care, luni de zile, am fost nevoiţi să sistăm apariţia. Fidelitatea marii familii a cititorilor şi prietenilor noştri, ce ne onorează, a întărit credinţa colectivului în continuitatea muncii redacţionale, ne-a redat speranţa, ne-a întărit convingerea că există posibilitatea ca EGYÜTT ÎMPREUNA să apară sistematic. Deci, speranţa „ne-a purtat în leagănul ei moale”, cum spune poetul la mormântul trecutului an. Credinţa, speranţa noastră nu au fost zadarnice: în preajma Crăciunului 1994, EGYÜTT-ÎMPREUNĂ a putut apare cu numărul comasat 34-37. Deşi speranţa - amintind cuvintele aceluiaşi Petőfi Sándor - este „o târfă ordinară”, care îmbrăţişează deopotrivă pe oricine, nădăjduim totuşi că această „damă” nu ne va fi Infidelă nici în 1995, nu-l va întoarce definitiv spatele revistei noastre. Chiar dacă în anii de tranziţie, în noul an, se vor revărsa cu nemiluita asupra noastră, asupra întregii noastre vieţi necazurile - fie ele sociale, economice sau morale - ne exprimăm speranţa că vom avea tăria să supravieţuim şi EGYÜTT-ÎMPREUNA va apare fără amânări, lună de lună. MII şi mii de motive, Interne şi externe, ne îndreptăţesc ca gura să ni se deschidă o plângere, ca încă de la început de an nou, paginile revistei să fie acoperite de amar şi tristeţe, reflectând proasta dispoziţie socială de la noi. Ca nişte semne de exclamare, nenumărate fapte atrag atenţia, deopotrivă, individului şi colectivităţii: „Ce fel de moralitate e aceea care s-a răspândit la hol?!” ; „Un balaur cu şapte capete s-a ridicat deasupra capetelor noastre?!” La ce ajută însă văicăreala? La nimic, absolut, la nimic! „Şi totuşi, omul e îndreptăţit să se plângă - spune un scriitor clasic al nostru - deoarece dacă nu s-ar elibera, descărcându-şi sufletul de multele încordări generate de viaţa de azi, atunci ar înnebuni cu adevărat”. Ca atare, noi nu chemăm pe nimeni să asculte dangătul nebun al clopotului de alarmă vestind pieire şi disperare, dispariţia şi moartea naţiunii. Cu deosebire, nu încurajăm pe nimeni la iresponsabilitate, la văicăreală anarhistă, isterică. Dimpotrivă! Dificultăţile cu caracter economic sau social - colectiv sau individual - în faţa cărora trebuie să deschidem larg porţile, paginile Redacţia (Continuare în pagina a 8-a) . Alocuţiunea preşedintelui României, domnul ION ILIESCU, la reuniunea la nivel înalt, de la Budapesta, a C.S.C.E. (în pagina a 3-a) în întâmpinarea întâlnirii pe ţară a celor ce trăiesc în căsnicii mixte (în paginile 4-5-6) (în pagina a 7-a) MEMENTO An de an, în ianuarie, gândurile noastre se îndreaptă spre doi poeţi geniali: aniversăm naşterea lui Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, şi comemorăm trecerea în eternitate a lui Ady Endre, gigantul liricii maghiare moderne. • „Am tradus poezii de Eminescu atunci când munca de e traducere a avut miză serioasă. Dar trebuie să spun cinstit că, în majoritatea cazurilor, am pierdut miza traducerii. • Ceea ce, Ut original, era taler de aur, Tn traducere a devenit • potcoavă de aramă. Este adevărat că II se aseamănă culo• rile, dar ceea ce la Eminescu răsună cristalin, Tn traducere • avea un zgomot sec. Este foarte greu să-l traduci pe Eminescu Tn maghiară, deoarece textul este simplu şi firesc, • melodios ca un cântec. Ideile limpezi, în limitele acestor • adevăruri pot fi corect apreciate realizările literaturii ma- 0 ghiare de tălmăciri. Poate sesiza deci şi Tn limba maghiară 0 cititorul măreţia poetică a Iul Eminescu, poate să pre- 0 ţuiască locul său în literatura universală". • Bajor Andor „Cunosc prietenia ce l-a legat pe Ady Endre de Octaevian Goga. Socot că nu am făcut suficient pentru ca aceasetă prietenie să nu fie doar obiect al cercetării ştiinţifice el e nu numai motiv pentru exclamaţii pline de emoţie: «cat • de frumos s-au Înţeles şi s-au preţuit un mare poet ma- • ghiar şi un mare poet român!»... Ady Endre, cu o Intuiţie • genială, a înţeles din Inimă şi a fost pătruns profund de • convingerea ’că Istoria - această formă modernă a desti- • nului - ne-a aşezat pe noi, români şi maghiari, pe acest • pământ Că palma cosaşului Ion este la fel de bătătorită 9 ca şi palma cosaşului János. Există ceva ce iese şi deasu- • pra celor mal rafinate Intrigi â la Metternich: conştiinţa că 9 trebuie să lupţi pentru adevărul comun". " 9 Titus Popovici 0 .Adevăratul meu ideal călăuzitor este idealul înfrăţirii între popoare, înfrăţire în pofida oricăror duşmănii şi învrăjbiri.“ Anul V. Numărul 1 (38) 16 pagini, IANUARIE 1995 100 lei