Împreună, 1995 (Anul 5, nr. 38-49)

1995-01-01 / nr. 38

De mulţi asemenea oameni ar fi nevoie în 1995 ajutăm cititorii cu acest prim număr al revistei noastre din noul an. Salutăm prietenii care au rămas fideli şi în 1994 re­vistei noastre ce păşeşte în al cincilea an de apariţie. îi salu­tăm pe cei care nu s-au lăsat în­depărtaţi de EGYÜTT-ÎMPREU­NA datorită apariţiei neregulate a revistei, cauzată de dificultă­ţile financiare, nu s-au dezis de revista noastră bilingvă în cursul anului trecut, an în care, luni de zile, am fost nevoiţi să sistăm apariţia. Fidelitatea marii familii a cititorilor şi prietenilor noştri, ce ne onorează, a întărit credinţa colectivului în con­tinuitatea muncii redacţionale, ne-a redat speranţa, ne-a întărit convingerea că există posibilita­tea ca EGYÜTT­ ÎMPREUNA să apară sistematic. Deci, speranţa „ne-a purtat în leagănul ei moale”, cum spu­ne poetul la mormântul trecu­tului an. Credinţa, speranţa noastră nu au fost zadarnice: în preajma Crăciunului 1994, EGYÜTT-ÎMPREUNĂ a putut a­­pare cu numărul comasat 34-37. Deşi speranţa - amintind cuvin­tele aceluiaşi Petőfi Sándor - este „o târfă ordinară”, care îm­brăţişează deopotrivă pe oricine, nădăjduim totuşi că această „damă” nu ne va fi Infi­delă nici în 1995, nu-l va întoar­ce definitiv spatele revistei noastre. Chiar dacă în anii de tranziţie, în noul an, se vor re­vărsa cu nemiluita asupra noas­tră, asupra întregii noastre vieţi necazurile - fie ele sociale, economice sau morale - ne exprimăm speranţa că vom avea tăria să supravieţuim şi EGYÜTT-ÎMPREUNA va apare fără amânări, lună de lună. MII şi mii de motive, Interne şi externe, ne îndreptăţesc ca gura să ni se deschidă o plân­gere, ca încă de la început de an nou, paginile revistei să fie acoperite de amar şi tristeţe, reflectând proasta dispoziţie socială de la noi. Ca nişte sem­ne de exclamare, nenumărate fapte atrag atenţia, deopotrivă, individului şi colectivităţii: „Ce fel de moralitate e aceea care s-a răspândit la hol?!” ; „Un ba­laur cu şapte capete s-a ridicat deasupra capetelor noastre?!” La ce ajută însă văicăreala? La nimic, absolut, la nimic! „Şi totuşi, omul e îndreptăţit să se plângă - spune un scriitor clasic al nostru - deoarece dacă nu s-ar elibera, descărcându-şi su­fletul de multele încordări gene­rate de viaţa de azi, atunci ar în­nebuni cu adevărat”. Ca atare, noi nu chemăm pe nimeni să asculte dangătul nebun al clo­potului de alarmă vestind pieire şi disperare, dispariţia şi moar­tea naţiunii. Cu deosebire, nu încurajăm pe nimeni la irespon­sabilitate, la văicăreală anar­histă, isterică. Dimpotrivă! Difi­cultăţile cu caracter economic sau social - colectiv sau indivi­dual - în faţa cărora trebuie să deschidem larg porţile, paginile Redacţia (Continuare în pagina a 8-a) . Alocuţiunea preşedintelui României, domnul ION ILIESCU, la reuniunea la nivel înalt, de la Budapesta, a C.S.C.E. (în pagina a 3-a) în întâmpinarea întâlnirii pe ţară a celor ce trăiesc în căsnicii mixte (în paginile 4-5-6) (în pagina a 7-a) MEMENTO An de an, în ianuarie, gândurile noastre se îndreaptă spre doi poeţi geniali: aniversăm naşterea lui Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, şi comemorăm trecerea în eternitate a lui Ady Endre, gigantul liricii maghiare moderne. • „Am tradus poezii de Eminescu atunci când munca de e traducere a avut miză serioasă. Dar trebuie să spun cinstit­­ că, în majoritatea cazurilor, am pierdut miza traducerii. • Ceea ce, Ut original, era taler de aur, Tn traducere a devenit • potcoavă de aramă. Este adevărat că II se aseamănă culo­• rile, dar ceea ce la Eminescu răsună cristalin, Tn traducere • avea un zgomot sec. Este foarte greu să-l traduci pe Emi­­­­nescu Tn maghiară, deoarece textul este simplu şi firesc, • melodios ca un cântec. Ideile limpezi, în limitele acestor • adevăruri pot fi corect apreciate realizările literaturii ma- 0 ghiare de tălmăciri. Poate sesiza deci şi Tn limba maghiară 0 cititorul măreţia poetică a Iul Eminescu, poate să pre- 0 ţuiască locul său în literatura universală". • Bajor Andor „Cunosc prietenia ce l-a legat pe Ady Endre de Octa­­e­vian Goga. Socot că nu am făcut suficient pentru ca aceas­­e­tă prietenie să nu fie doar obiect al cercetării ştiinţifice el e nu numai motiv pentru exclamaţii pline de emoţie: «cat • de frumos s-au Înţeles şi s-au preţuit un mare poet ma- • ghiar şi un mare poet român!»... Ady Endre, cu o Intuiţie • genială, a înţeles din Inimă şi a fost pătruns profund de • convingerea ’că Istoria - această formă modernă a desti- • nului - ne-a aşezat pe noi, români şi maghiari, pe acest • pământ Că palma cosaşului Ion este la fel de bătătorită 9 ca şi palma cosaşului János. Există ceva ce iese şi deasu- • pra celor mal rafinate Intrigi â la Metternich: conştiinţa că 9 trebuie să lupţi pentru adevărul comun". " 9 Titus Popovici 0 .Adevăratul meu ideal călăuzitor este idealul înfrăţirii între popoare, înfrăţire în pofida oricăror duşmănii şi învrăjbiri.“ Anul V. Numărul 1 (38) 16 pagini, IANUARIE 1995 100 lei

Next