Inainte, octombrie 1955 (Anul 12, nr. 3309-3333)

1955-10-02 / nr. 3309

«i Pavăză sigură a cuceririlor poporului nostru La 2 octombrie, poporul nostru muncitor sărbătorește tradiționala zi a Forțelor Armate ale Republicii Populare Române. Oamenii muncii din patria noastră salută fierbinte cu ocazia acestei zile pe militarii armatei noastre, apărători de nă­dejde a celor mai de preț cuceriri revoluționare și a libertăților po­porului nostru, a suveranității și independenței noastre naționale. Instituirea acestei zile ca săr­bătoare a Forțelor noastre Armate are o deosebită semnificație. Acum 12 ani, în această zi, în condițiile organizării luptei de eliberare a poporului nostru de sub jugul fas­cist, a luat ființă pe teritoriul Uni­unii Sovietice, cu sprijinul guver­nului sovietic, prima mare unitate militară romînească pusă în slujba poporului. Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu”. Creată la 2 octombrie 1943 la cererea prizo­nierilor romîni dornici să lupte pentru eliberarea patriei lor de sub jugul fascist , Divizia „Tudor Vladimirescu” reprezintă de fapt începutul istoriei Armatei noastre Populare, înființată pe teritoriul sovietic. Divizia „Tudor Vladimi­rescu” a fost instruită după princi­piile științei și artei militare so­vietice. În unitățile ei a fost intro­dus pentru prima dată aparatul politic, care a avut un rol însem­nat în educarea politico-ideologica a ostașilor, în ridicarea neconte­nita a capacității de luptă a Divi­ziei. Aparatul politic a întărit perma­­nent țn rîndurile ostașilor Diviziei, ideea măreață a luptei pentru Românie nouă, liberă, independentă o­ri democratică, în care la putere să fie oamenii muncii, și i-a însu­flețit la mari fapte de eroism, în numele eliberării poporului subju­gat și asuprit. Răspunzînd chemă­rii înflăcărate a partidului nostru, la 23 August 1944, în urma ofen­sivei vijelioase a Armatei Sovie­tice pe frontul Iași—Chișinău, ar­mata romînă, în sufletul căreia clocotea încă de mult ura și mînia împotriva cotropitorilor hitleriști, s-a alăturat trupelor sovietice eli­beratoare, aducînd contribuții de preț la obținerea victoriei asupra fascismului. Alături de ostașii sovietici, pan­durii Diviziei „Tudor Vladimires­cu” și mai apoi încă 14 divizii ro­­m­înești, au luptat în cadrul frontu­lui II ucrainean, luînd parte la 385 bătălii și lupte, 12 masivi muntoși, străbătînd peste forțînd peste 12 cursuri de apă importante, prin­tre care: Mureșul, Tisa, Gronul, Nitra, Vagul și Morava, eliberînd peste 3.800 localități și capturînd peste 100.000 prizonieri. In aceste lupte înverșunate, trupele române au înscris nemuritoare pagini de glorie în istoria poporului român, dînd dovadă de eroism și vitejie de nedescris. La Sfîntu Gheorghe, Arad, Salonta, Cluj și Oradea, iar apoi în luptele pentru eliberarea popoarelor frățești, ungar și ceho­slovac, trupele române au calități militare deosebite, dovedit Pentru meritele lor excepționale, unitățile militare românești au fost citate în repetate rînduri de către Coman­damentul Suprem al Armatei So­vietice, iar pe faldurile drapelului Diviziei „Tudor Vladimirescu” stră­lucește ordinul sovietic „Drapelul Roșu” și ordinul romînesc „Apăra­rea Patriei” clasa I-a. Prietenia și frăția de arme ro­­mîno-sovietică, care datează de veacuri, s-a cimentat în­ lupta îm­potriva fascismului german, pe pă­­mîntul țării noastre, în munții Ta­tra și pe Gron. Eliberarea țării noastre de către glorioasa posibilitate Armată Sovietică a dat poporului român, con­dus cu înțelepciune de Partidul Comunist, să smulgă puterea din mîinile burghezo-moșierimii și să instaureze regimul democrat-popu­lar. Bazele noi ale armatei populare au fost definitivate de partid la congresul din 1948. Fiind o școală de educație pa­triotică și cetățenească, Armata noastră Populară dă patriei nu nu­mai mînuitori iscusiți ai armamen­tului modern, militari viteji, capa­bili să îndeplinească cele mai gre­le misiuni menite să contribuie la apărarea patriei, dar și cetățeni noi, care după terminarea stagiu­lui militar pot participa în mod concret la îndeplinirea sarcinilor trasate de partid în domeniul con­strucției socialiste. Mulți dintre ti­nerii noștri militari se întorc în viața civilă cu calificări profesio­nale prețioase ca : tractoriști, feri, electricieni, mecanici, etc. și­In perioada executării stagiului mili­tar, tinerii încorporați se bucură de mare popularitate din partea maselor largi de oameni ai muncii. In întreaga ei activitate, Armata noastră Populară este însuflețită de exemplul luminos și înălțător al luptătorilor neînfricați pentru e­­liberarea poporului de sub jugul exploatării, ca Gheorghe Doja, Flo­ria, Cloșca și Crișan. Militarii noș­tri cinstesc memoria eroilor cla­sei muncitoare Ștefan Gheorghiu, Ilie Pinfilie, Filimon Sîrbu, etc­ Figurile luminoase ale acestor luptători însuflețesc noștri în îndeplinirea pe militarii cît mai e­­xemplară a sarcinilor ce le revin. Alături de toți oamenii muncii, militarii armatei noastre populare sărbătoresc 2 Octombrie, Ziua For­țelor Armate ale Republicii Popu­lare Române în condițiile luptă ale poporului nostru noi de pentru realizarea prevederilor primului plan cincinal, pentru un volum tot mai mare de acumulări socialiste date patriei, pentru executarea con­strucțiilor capitale și intensificarea luptei popoarelor, pentru destinde­rea încordării internaționale și instaurarea unei păci­ trainice îtn lume. ?. !»“) ■ TELEGRAME Tovarășului MAO TZE­ DIN președintele Republicii Populare Chineze Tovarășului LIU $AO*TI președintele Comitetului Permanent al Adunării Reprezentanților Populari din întreaga Chină Tovarășului CIU EN»LAI Premierul Consiliului de Stat și ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze Cu prilejul celei de-a 6-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze permiteți ne, dragi tovarăși,, să vă transmitem dum­neavoastră, și prin dumneavoastră­ întregului popor chinez, cele mai călduroase felicitări și urări din partea poporului și guvernului român. Dorim din toată inima poporului frate chinez ca sub conducerea Partidului Comunist Chinez să obțină noi și mărețe succese în opera de construire a socialismului, pentru înflorirea și fericirea Republicii Populare Chineze, pentru întărirea păcii în Asia,și în lumea întreagă. Președintele Prezidiului Marii Președintele Consiliului de Miniștri Adunări Naționale a al Republicii Populare Romíne Republicii Populare Romíne GH. GHEORGHIU-DEJ dr. PETRU GROZA Ministrul Afacerilor Externe și Republicii Populare Romíne SIM­ION BVQH1CI ANUL XI NR. 3309 DUMINICĂ 2 OCTOMBRIE 1955 4 pagini, 20 bani TRĂIASCĂ FORȚELE NOASTRE ARMATE, STRAJĂ DE NĂDEJDE A PĂCII, APĂRĂTOAREA INDEPENDENTEI NAȚIONALE ȘI A SUVERANITĂȚII DE STAT A R.P.R.! . - 1 ­ PE INIlNSI­I REGIUNII NOASTRE O lucrătoare fruntașă Sărbătorirea Zilei Forțelor Armate ale R.P.R. la Craiova Cu prilejul sărbătoririi Zilei For­țelor Armate ale R.P.R., ieri, 1 octombrie a.c., în sala Teatrului Național a avut loc o adunare fes­tivă la care au luat parte membrii Comitetului de partid regional, activiști de partid și de stat, conducători ai organizațiilor de masă și numeroși oameni ai muncii. La masa prezidiului au luat loc tovarășii: Nicolae Oniga, secretar al Comitetului de partid regional Craiova, Ion Moangă, președintele Comitetului executiv al sfatului popular regional, Dumitru Aruștei, secretar al Comitetului de partid orășenesc Craiova, Constantin Georgescu și Emanoil Rada, Ro­mulus Năzdrăvan, președintele Co­mitetului executiv al sfatului popu­lar al orașului Craiova, și alții. Adunarea a fost deschisă de tov. Ion Moangă, președintele Co­mitetului exect­iv al sfatului popu­lar regional. Despre însemnătatea zilei de 2 octombrie, a vorbit tovarășul Emanoil Rada, care a arătat că au trecut 12 ani, de cîn­d la 2 octombrie 1943 a luat ființă pe teritoriul U.R.S.S., prima uni­tate românească, Divizia „Tudor Vladimirescu”, care s-a acoperit cu glorie în luptele împotriva fascis­mului. Ea reprezintă începutul is­toriei armatei noastre populare, ca­re astăzi este apărătoarea cuceri­rilor democratice ale poporului no­stru, ea fiind totodată o școală de educație patriotică și cetățenească.­­ La sfirșitul cuvîntării, asistența manifestat prin aplauze în­delungate, dragostea față de For­țele Armate ale R.P.R., scut al cu­ceririlor revoluționare ale poporu­lui nostru. A urmat apoi un bogat program artistic, prezentat de ansamblul „Nicolae Bălcescu”, „Oltenia”, și artiști ai Filarmonica Teatrului Național. Intrînd în magazinul de încălță­minte nr. 21 de pe strada Lenin nr. 41 din Craiova, vezi în dreapta, pe o placă de sticlă, scris numele lucrătoarei Constanța Nelepcu. După bunăvoința și îndemînarea cu care servește pe consumatori, b­ănuiești că este o lucrătoare frun­tașă. Și într-adevăr, succesele ob­ținute de ea în muncă vorbesc toc­mai despre aceasta. Aplicînd per­manent metoda Korovchîn, tov. Constanța Nelepcu, împreună cu brigada sa de bună deservire, reu­șește să-și depășească regulat pla­nul de desfacere. Pe luna septem­brie, tov. Constanța Nelepcu a des­făcut mărfuri peste plan în valoare de circa 33.000 lei, obținînd astfel o depășire a planului de peste 25 la sută. De altfel întregul colectiv al magazinului, aplicînd metodele sovietice de deservire a consuma­torilor, pe lângă ridicarea calității deservirii, a reușit să depășească planul pe această lună cu mai mult de 5 la sută. Expresia unei înalte tehnicități Traducînd in viață sarcinile ce le revin în cadrul planului de electrificare a țării, harnicii muritori de­ la fabrica „Electroputere", din orașul Craiova, reușesc să-și perfecționeze de la o zi la alta sti­lul de muncă. . In clișeu , bobinatorul Ai Con­stantinescu, din secția mașini ro­tative, lucrează la prototipul generatorului de 1.200 l­VA. Alături de el se află în permanență și maistrul C. Cîrlig. De la Universitatea serală de marxism-leninism Universitatea serală de mar­xism-leninism de pe lîngă Co­mitetul regional de partid Cra­iova anunța studenții că luni, 3 octombrie, orele 17,30 iîn ,sala Institutului Agronomic din Cra­iova va avea loc deschiderea cursurilor anului școlar 1955— 1956. t Livrează cooperativei produsele contractate Numeroși țărani muncitori din comuna Poiana Mare, raionul Cal­lafat, au încheiat contracte cu coo­­­perativa pentru cultivarea de legu­­­me și zarzavaturi.­­­ Din recoltele bogate ce se ob­­țin la culturile contractate, țăra­nii muncitori din această comună își depășesc cu mult cantitățile con­tractate. Așa de pildă, țăranul muncitor Constantin Dricea a lu­­­­vrat cooperativei 12.500 kg. mor­:­­covi, cantitate recoltată de pe 0,12 ha., pentru care a primit suma de lei 10.000. De asemenea, și-au mai respect­­at contractele țăranii muncitori Gheorghe Lungulescu, care a pre­dat de curînd 5000 kg. morcovi și a primit peste 3500 lei, Ion Stăni­nărîngă, care a predat roșii în va­­loare de peste 2000 lei și alții EMIL COCORA corespus Un nou cămin cultural In comuna Roșiuța, raionul Baia de Aramă, se ridică prin au­­toimpunere un nou cămin cultural* Aci se muncește cu multă însufle­țire. — "V .­­*! Țăranii muncitori au adus în mod voluntar sute de care de piatră, pie­triș, nisip, scîndură, etc. Căminul e prevăzut cu 6 camere, un hol și o sală de festivități. El va fi dat în folosință în cinstea zilei de „7 Noiembrie. Evidențiați în această muncă sunt țăranii muncitori Petra Tutilă, Oznagă Zaharia, Brăndu­­­șescu T. Nicolae, Stănescu M. Du­mitru, Vasilescu Gh. și alții,­­'"' TUTILA PETRE * coresp, NOTE DE REPORTER L­A ULTIMUL ETAJ Nu știu al cîtălea din țară e blocul muncito­rilor ceferiști la care se lucrează în prezent pe strada Solomon din orașul nostru. Acesta se va alătu­ra altora două și va aduce cu sine condiții de viață noile spre care astăzi își îndreap­tă toate eforturile par­tidul și guvernul pa­triei noastre, pentru a asigura oamenilor mun­cii condiții de viață și de muncă din cele mai bune.Fiecare zi de muncă de pe acest șantier al noii construcții, aduce cu sine noi finituri. Se termină tencuirea inte­rioară a unei camere, se instalează rețeaua e­­lectrică la un etaj, se așează planșeurile de prefabricate. Și așa, zi de zi, munca construc­torilor se apropie tot mai mult de data cînd în noul bloc, alte fa­milii de ceferiști își vor lua în primire mo­dernele și confortabilele apartamente. Construcția e minu­­­­nată—de altfel, așa cum va fi și el — blocul în­­ care peste puțin timp­­ va începe viața de fa­milie. Blocul pe sălile căruia vor zburda copiii, vor răsuna melodiile aparatelor de radio și ale instrumentelor mu­zicale, blocul în bucă­tăriile căruia gospodi­nele vor pregăti mîn­­carea pentru soții copiii ce li se vor în­și toarce de la lucru, de la școală, de la vreo grădiniță sau vreun că­min de zi. Toate acestea le în­­tîlnești aici, unde azi nu auzi decît zgomote­le motoarelor de maca­rale, decît sunetele stri­dente ale ciocanelor, mistrcilor și dălților, strigătele repetate le celor ce dau­ co­a­­menzi în desfășura­rea construcției. Se în­­tîlnești alături de lo­cul unde freamătă munca șantierului, în cele două blocuri în ca­re viața de familie a multor ceferiști de frunte a început de mult să se desfășoare. Poate nici faleza u­­niei mări nu ți-ar fi dat atît de bine posibilita­tea să cuprinzi orizon­tul nesfîrșit. Nu ai fi putut cu siguranță să observi totul, reușești însă s-o Aceasta faci cu ușurință sus, pe­ pla­toul ultimului etaj al celui de al treilea bloc al ceferiștilor. De a­­colo de unde răsună cîntecul uneltelor și vo­cile celor care constru­iesc pentru binele oa­menilor, construiesc pentru a da oame­nilor, condițiile pen­tru care astăzi se tinde pretutindeni în țara noastră. La început cînd mă hotărîsem să petrec cî­­teva ore sus, la locul de muncă, aveam unele îndoieli. Aceasta, pen­tru că parcă mă te­meam de înălțimea unde se desfășura munca, de înălțimea ultimului etaj. Totuși, doream să fac acest lucru. Am reușit cu greu să-mi păstrez e­­chilibrul la început, pe planșeurile înguste de beton, fiindcă eram ne­obișnuit. Astfel, mă hotărîi să-i dau mai multă atenție acestui lucru. După ce în acest fel fac vreo 10—15 m., pi­cioarele prind sub ele siguranță. Pășesc pe o platformă de scîndură Atenția ce-mi fusese sustrasă pînă acum de preocuparea pentru mers, mă făcuse să nu observ pe nimeni în jurul meu, să nu văd bine unde m­ă aflu. In ziua aceasta în care schelele mă ajuta­seră să ajung sus, era răcoare, pînă Un vînt de miazăzi își tri­metea rafale scurte și din cînd în cînd, adieri ce aduceau cu sine mi­ros de pămînt și iarbă udată de ploaie. Aici, sus lîngă sche­le, lîngă macarale și alte unelte, numai cîțiva roboteau oameni. Să fi fost vreo 15 la număr. Deodată, mi se pare că aceștia se o­­presc în loc. Și într-a­devăr, așa se și întîm­­­plase. Macaraua, înce­puse să ridice a nu știu cîta platformă, ca­re plutea pe deasupra capetelor muncitorilor, fiind luată apoi și așe­zată pentru a compune planșeul unei camere oarecare. Iată că la un mo­ment dat se aude un glas,, din nou altul,­­și zgomotul motorului e­­lectric al macaralei se oprește. Ce se întîm­pla­­se, îmi zic în sine ? Da­r Fusese o comandă a conducătorului maca­ralei, a tînărului Ion Sanda, care de sus, de acolo, ridica plafișeele prefabricate ce urmau a fi montate de brigada de montori. — Dă zor Ștefane, că a plouat și am pier­dut puțin din timp, fu glasul rostit de Ion Sanda — adresat celui de jos, care dirija, cu ajutorul unor frînghii, ridicarea planșeelor. — N-ai nici o grijă Ioane, numai să poată pridi di cei din briga­da de montori ce le-om ridica noi azi. Și într-adevăr, Așa cum reiese din scurta lor discuție, cei doi co­laboratori ai procesului de ridicare a prefabri­catelor, se străduiau să muncească în acea zi cît mai mult și cît mai bine. Șeful bri­găzii le spusese că da­că se va munci ca de obicei și se va mai face și un mic efort în plus, montarea tuturor planșeelor de la ulti­mul etaj va fi termi­nată în acea zi. Pen­tru aceasta, planul cuprins munca tuturor,­­ așa cum cei doi cola­boratori și-au depășit în acea zi, ca de altfel de obicei, planul cu 20—50 la sută. Și cei­­­la­lți muncitori au mun­cit la fel. Pavel Neacșu, Florea Bărcan și Constantin Joița sunt unele din numele cele mai cu­noscute ale șantierului Ei sînt cei mai price­puți și mai îndemîna­­tici montatori ai plat­formelor de prefabrica­te. Datorită muncii lor datorită elanului între­gului colectiv de mun­citori ce își desfășoară activitatea pe acest șantier, munca zilei cînd și eu i-am fost martor, s-a încheiat cu succese deosebite. Trei camere au fost acope­rite cu planșeele de prefabricate, peste sar­cinile de plan, reușind ca în felul acesta să se termine planșeul ulti­mului etaj, cu mult timp înainte de termen. Ca ei, și alți nume­roși muncitori de pe acest șantier muncesc cu sîrguință și pentru a termina elan, cît mai repede noua cons­trucție, pentru a da în folosință alte cîteva zeci de apartamente, fiind astfel dornici de a-și aduce contribuția lor la traducerea în fapt a politicii partidu­lui nostru, în fruntea căreia stă omul Cu ne­voile sale.

Next