Inainte, octombrie 1966 (Anul 23, nr. 6715-6739)

1966-10-19 / nr. 6730

Proletari din toate țările, uniți-vă! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL OLTENIA AL P. C. R. §1 AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XX­I Nr. 6730 MIERCURI 19 OCTOMBRIE 1966 4 PAGINI 25 BANI în Ritmicitate îndeplinirea planului Printre unitățile industriale din orașul Tr. Severin care și-au realizat planul de pro­ducție în mod ritmic se nu­mără și Complexul pentru industrializarea lemnului. De la începutul anului și până în prezent, au fost date peste prevederile planului 531 mc de cherestea de fag, 86 mc cherestea de stejar, 71 mc rășinoase, 11 mc diverse esențe, 18.528 mp furnir de nuc, 195.427 mp furnir de ste­jar, 173 garnituri mobilă „IRINA". O mai bună organizare a muncii, îmbunătățirea proce­selor tehnologice, folosirea re­zervelor interne au permis muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor de aici să sporeas­că productivitatea muncii pe această perioadă cu 1,8 la sută față de prevederi și să reali­zeze pe opt luni economii peste plan la prețul de cost în va­loare de 1.107.000 lei și un beneficiu suplimentar de 1.133.000 lei. ALEX. ROATĂ, coresp. Mai mult cărbune La fiecare sfîrșit de trimes­tru, harnicii mineri rovinăreni au avut rezultate frumoase. Și de data aceasta, la sfîrșitul trimestrului III, rezultatele sunt la aceeași înălțime cu faptele de muncă ale mineri­lor. Planul producției globale și marfă în perioada amintită a fost realizat în proporție de 107 la sută, ceea ce reprezin­tă un plus de livrări de 17.000 tone lignit și 41 tone antracit. în tot timpul ce s-a scurs de la începutul anului și pînă în prezent, colectivul de aci s-a străduit să dea patriei cu­ mai mult cărbune peste pre­vederile planului. In decursul celor trei trimestre I. M. Ro­­vinari a dat peste sarcinile de plan 66.000 tone lignit net și 850 tone antracit, sporul ve­­­nit ridicîndu-se la 6.500.000 lei, realizîndu-se totodată 1.000.000 lei economii la pre­fi­țul de cost. EMIL BOCANCIOS, coresp. Pe-acolo, pe unde Domnul Tudor și-a purtat pașii... Am urmărit cu mult in­teres complexa activitate de un pronunțat caracter patriotic care a adunat zilele trecute în jurul is­toricei case a Glogoveni­­lor mii de locuitori ai Glogovei și ai câtorva sate vecine. Aci, la Glogova, s-a organizat o reușită sărbătoare a cîntecului, dansului și portului speci­fice părții de nord a ra­ionului Strehaia. împrejurimile cunoscu­tului monument istoric impresionează prin cadrul lor natural, străjuit de falnici copaci pe care cei mai bătrîni locuitori ai satului și-i amintesc și pe vremea copilăriei lor, tot falnici. Evenimentul trecerii in revistă a cînte­cului, jocului și portului din partea locului a coin­cis și cu terminarea restaurării casei întărite a Glogovenilor, în care s-a organizat o expoziție de artă populară de proporții neobișnuite, cuprinzînd peste 450 de obiecte ale tradiției culturii materiale, din care 150 de costume naționale. Unei veste ex­­­pusă aci i s-a atestat o vechime de cel puțin 100 de ani, fiind un reușit exemplar de migală artis­tică, oferind cusătură în fir auriu, mărgele cu reflexe multicolore și flu­turași. In încăperea în care pe baza unui îngăl­benit document găsit în arhiva școlii se presupu­ne că a locuit Tudor din Vladimiri, vizitatorii și-au intîlnit privirile cu por­tretul marelui revoluțio­nar oltean, zăbovind mai mult ca să citească foto­copiile unor documente în legătură cu viața și lupta comandantului de panduri. In jurul unei tribune din preajma casei restau­rată, participanții s-au a­­dunat să asculte file știu­te și neștiute din istoria locurilor, episoade adevă­rate din viața înaintașilor îndepărtați din care se trag și ale căror tradiții le moștenesc. După ce directorul școlii din loca­litate, tov. Nicușor Ca­­randa a arătat cum se va petrece ziua aceea și ca­­re-i semnificația sărbăto­rii la care s-au adunat a­­tîția oameni, a fost invi­tat să răscolească aminti­ri străbune, profesorul strehăian, Constantin Pro­­topopescu. Cuvintele profesorului căpătau aci — unde cu aproape un secol și jumă­tate în urmă au călcat pașii Domnului Tudor — o rezonanță aparte, un timbru cu totul altul de­cit cel din sala de curs a școlii. Pentru că, intr-a­devăr, în viață sunt mo­mente și fapte care in a­­numite situații se ampli­fică, capătă astfel de tră­iri și o coloratură cu to­tul aparte, inchipuiți-vă, de pildă, cunoscutul film C. GHEORGHE (Continuare în pag. 2-a). LA „PORȚILE PE FIER Utilaje de mare capacitate Pe șantierele marelui Sistem hi­droenergetic și de navigație „Porțile de Fier“ au fost aduse noi utilaje de mare capaci­tate. La ecluza amonte este pe cale de a fi ter­minată montarea unei macarale Z.B.-120 tone-me­­tri. De asemenea se află în curs de montare o altă macara, tot de a­ceeași dimensiune, care va rula pe betonul radierului din ecluza amon­te. Urmează să mai sosească încă două macarale de mare capacitate. I n aceste zile pe ogoarele raionului Craiova De la un capăt la celălalt al raionului Craiova, harnicii cooperatori, înfrățiți cu me­canizatorii, dau zor în aceste zile cu executarea lucrărilor de sezon. Pînă de curînd, re­coltatul porumbului a luat sfîrșit în marea majoritate a cooperativelor agricole. Pa­ralel cu strînsul recoltei plantelor prăsitoare, se eli­berează și se pregătește te­renul pentru însămînțări. Peste tot se urmărește asigu­rarea unui bun pat germina­tiv, folosirea seminței condiționată și tratată, bine din soiurile recomandate pentru fiecare unitate în parte. Membrii cooperativelor a­­gricole din Beleni, Urdinița, Drănic, Foișor, „Viață nouă" — Leu, Padea, Rojiște, Ten­­cănău, Segarcea și altele, prin folosirea chibzuită a tu­turor forțelor și mijloacelor de care dispun, au reușit să pregătească terenul pentru însămînțările de toamnă pe aproape toată suprafața care a fost eliberată de plante prăsitoare. La data actuală, în multe unități din raion semănatul griului și secarei a fost terminat sau se află intr-un stadiu avansat. Pro­­punîndu-și să respecte întoc­mai epoca optimă pentru fie­care soi în parte, coopera­torii din Padea au terminat de semănat toate cele 655 ha planificate, cei din Foișor 400 ha, cei din Drănic 820 ha. însămînțările de toamnă sînt în prezent pe sfîrșite și la cooperativele agricole din Coțofenii din Față, „Viață nouă" — Leu, Tîmburești, Sălcuța, Tencănău, „Unirea" — Segarcea, Țuglui, Glod, Căciulatu. în cooperativele agricole din raionul Craiova va tre­bui să fie însămînțată în această toamnă o suprafață de aproape 40.000 ha cu grîu și secară. Ritmul semănatu­lui însă nu este peste tot la nivelul bazei tehnico-ma­­teriale de care dispune agri­cultura raionului, a celor­lalte forțe și mijloace exis­tente în unități. Deși ne aflăm în cea de-a doua jumătate a lunii oc­tombrie, cînd practic mîncările ar trebui să însă­­fie terminate sau pe sfîrșite, sînt cooperative în care această importantă lucrare este mult rămasă în urmă. Pînă de curînd, cooperativa agricolă din­ Breasta însămînțase abia 300 din 900 ha planificate, cea din Coșoveni 442 din 1000 ha, cea din Gogoșu — 430 din 850, cea din Pleșoiu — 330 din 900, cea din Ter­­pezița — 260 din 950, cea din Dobromira — 290 din 800 ha planificate. Organele de partid, de stat și agricole, generalized ex­periența unităților fruntașe, au datoria să intervină o­­perativ pentru sprijinirea u­­nităților rămase în urmă. Pentru virsta bucuriilor senine, a înțelepciunii și a tihnei binemeritate într-una din secțiile I.I.S. „Independența“, oamenii dau glas bucuriei. Prilej de satisfacții Ne aflăm la Fabrica de confecții din Craiova la prima oră a dimineții, in compania unor muncitori mai vârstnici din schim­bul doi. Discuția s-a în­jghebat repede. Era in fie­care un neastimpăr de a se des­­inui, de a-și comu­nica impresiile sau rezul­tatul reieșit din acel cal­cul sumar asupra pensiei la care va avea dreptul în lumina Hotărîrii parti­dului. Și fiecăruia dintre cei care iau parte la scurta noastră convorbire, noua lege îi dădea satis­facția meritatei răsplătiri a unei vieți de muncă. „Eu lucrez aici de 27 ani — spunea Florica Teodoru — și peste trei ani cind voi ieși la pensie voi primi 90 la sută din salariu. Adăugînd la a­­cestea 10 la sută pentru anii lucrați în plus peste vechimea necesară, 10 procente pentru continui­tatea in muncă și 7 la sută pensie suplimentară, rezultă că voi primi o pensie cam egală cu salariul meu actual. Mă bucur nespus de mult că voi avea o bătrînețe tih­nită, că n-am să fiu o povară pentru nimeni, ba voi putea chiar să-mi ajut familia ori de cite ori va fi nevoie". „Partidul — spunea Ion Surcel, lucrător la servi­ciul tehnic — s-a gîndit la toate categoriile de oa­meni ai muncii, a cântărit sub toate aspectele aportul in producție și nevoile rea­le ale fiecăruia. De aceea, pe mine care am o ve­chime neîntreruptă de 39 ani, ca și pe tovarășii mei cu activitate îndelungată, ne-au impresionat profund aceste măsuri care dove­desc grijă pentru cei care și-au făcut cu hărnicie da­toria față de societate, în cea mai mare parte a vieții lor“. Și Constantin Joița, mun­citoare la sala de croit, care în anul viitor va ieși la pensie, se bucura din toată inima de Hotărîrea partidului: „Am 54 de ani și lucrez aici de 24 ani ne­întrerupți. Am născut și am crescut 7 copii. In viață sunt cinci — acum oameni maturi, fiecare cu rostul lui. Eu am avut parte de o tinerețe grea; primul co­pil l-am avut la 20 de ani, apoi, an de an, au venit ceilalți. M-am zbătut în lipsuri și nevoi, dar i-am făcut mari din munca și dragostea mea de mamă. Acum, prin recenta Hotă­­rîre, partidul ne face nouă, mamelor cu copii mulți, încă o dovadă de grijă și prețuire ; potrivit noii legi, voi putea ieși la pensie cu doi ani mai devreme. Mă gîndesc cu bucurie la li­niștea pe care o s-o am. Cu­ despre pensie — am calculat cu ziarul în mină și recunosc că n-am visat vreodată la o pensie așa frumoasă ca aceea pe care o voi primi“. ...Oamenii chibzuiesc, co­mentează efectele viitoare ale Hotărîrii partidului — parte componentă a politi­cii sale înțelepte de ridi­care a bunăstării generale a poporului nostru. Bă­­trînețea nu e vîrsta amără­ciunii și a renunțărilor. Ea are o bază trainică pentru a deveni ceea ce trebuie să fie — vîrsta bucuriilor se­nine, a înțelepciunii și a tihnei binemeritate. AD. FULGA „Alimeiul“ românesc în Polonia Noaptea căzuse blinda pes­te sat și in cîmpia Dunării doar liniștea plutea, foșnind, purtată de luna răsturnată în cer. Auzeam de departe bă­taia de pește a lacului Po­­telu și sugrumatul învăluit al „drumului fără pulbere". Intr-un timp totul fu spart de un zgomot de mașină, care se opri brusc în Dăbu­­leni. Florile, îmbrățișările, fe­licitările treceau rînd pe lună sau toate o dată spre grupul de tineri dansatori veniți din Polonia. Alaiul se mări in cercuri concentrice și toți care se găseau la film in seara aceea ieșiră să fie con­temporanii emoțiilor. Un pa­har de must făcu loc unor răspunsuri mai cizelate, u­­nor impresii directe. In grupul de dansatori, ca și în soliștii vocali și instru­mentiști care au alcătuit 31 de oameni din formația „A­­lunelul", descriși proaspăt de la marea sărbătoare a cule­sului viei, a portului popu­lar din Zielona Gora, ciita mindria de soli ai artei ro­mânești, de reprezentanți ai unui popor care are cu ce se­minări. Echipa de dansatori din Dăbuleni a reprezentat țara noastră printr-o suită de dansuri populare oltenești, un dans moldovenesc și ți­nut din țara Oașului, alături de cuceritorul dans coregra­fic cu tema, „La vie", legat direct de sărbătoarea pentru care s-au intîlnit mai multe țări. Așadar, un repertoriu național cu o arie tematică largă, capabilă de a simbo­liza o imagine totalitară a folclorului românesc. Frumusețea și varietatea agitată ritmic a mișcărilor, prospețimea și dinamismul dansurilor, precum și sigu­ranța pentru piesele alese au fost atribute relevate nu o dată de ceilalți participanți. Succesul celor din Dăbuleni, ca și al soliștilor participanți la sărbătoare a înscris una din cele mai calde și origi­nale pagini din timpul ser­bării, desfășurată între 28 septembrie — 2 octombrie. Erau acolo soli ai artei din Franța și Cehoslovacia, Un­garia, Bulgaria, R. D. G., U.R.S.S., precum și din țara gazdă. Peste toți insă — ne mărturisea tov. C. Baban, di­rectorul Casei regionale de creație, conducătorul delega­ției — ai noștri se ridicau dezinvolt, matur. Vîrsta de 19— 20 ani a aprins in joc tot dinamismul și umanismul românilor, incit francezii și bulgarii le-au adresat pro­punerea de a fi oaspeții lor. Cupa de cristal, precum și diploma înmînată la această mare sărbătoare a popoare­lor sunt cărți de vizită care recomandă oricind o echipă tinără, plină de vervă, aptă să țină aprinse culorile pa­triei noastre. M. BARBU (Continuare în pag 2-a) Trofeul primit de „Alu­b­eiul“ românesc în Polonia. Dansatorii din Dăbuleni la sosirea acasă. Discuții despre o împlinire socială Proiectul de lege privind acordarea pensiilor de asigu­rări sociale de stat și a pen­siei suplimentare a prilejuit discuții vii în rîndul munci­torilor, inginerilor și tehni­cienilor de la I.S.C.M. Cra­iova. La locul de muncă, pe șantier, l-am intîlnit pe mai­strul Ilie Cuconu, unul din primii constructori veniți pe acest șantier. Ziarul cu pro­iectul de lege îl avea în buzunar. In­ pauza de prînz citise capitolele care-l inte­resau: „Sînt de 20 de ani con­structor. Am lucrat pe multe șantiere ale patriei. Pînă la anii pensionării voi adăuga multe procente provenite din anii peste limita de pensio­nare. Acest avantaj al pro­centului de 1 la sută îmi va majora pensia după cal­culele mele cu aproape 70 la sută. Sînt bucuros că voi avea o bătrînețe fericită". Tot în șantier am întîlnit și pe pov. ing. Nicolae Emil, „în ultimii ani — ne-a de­clarat dînsul — cîștigul meu a sporit simțitor. Deși am lu­crat neîntrerupt în cîmpul muncii, am avut posibilita­tea să urmez cursurile fără frecvență ale institutului. Sînt mulțumit de condițiile pe care mi le-a acordat sta­tul de a învăța fiind în producție, în timp ce învă­țam, am avut posibilitatea să-mi cresc și cei trei copii. Desigur că în acest fel, cali­ficîndu-mă inginer, n-am întrerupt activitatea produc­tivă. Copiii mei, desigur că vor lucra cînd voi fi pen­sionar. Dar o să simtă des­tul de bine că pensia mea va cîntări greu în bugetul familiei". Ca și în cazul celor doi întîlniți, în rîndul construc­torilor de pe marele șantier, acest proiect de lege a con­stituit prilej de satisfacție pentru fi­ecare salariat în parte. Acest proiect de lege este perspectiva bine definită a unei bătrîneți liniștite. A­­ceasta este încă o mărturie pilduitoare de împlinire so­cială creată de conducerea înțeleaptă a partidului și gu­vernului României socialiste. Munca îmi asigură o bătrînețe fără griji Prin 1924, am in­trat în serviciu la ca­lea ferată. Eram te­legrafist stagiar, în stația C.F.R. Băilești. Apoi am fost promo­vat în funcția de im­piegat de mișcare după terminarea șco­lii de calificare din Craiova. în cei 42 de ani de cînd muncesc la calea ferată, am trecut prin diverse funcții de răspundere în stațiile C.F.R. Craiova, Drăgășani, Turnu Roșu, Sibiu, Brașov etc. Apoi, ca inspector în ramura mișcării, am vegheat la siguranța circula­ției. Cu adevărată satis­­facție și cu emoție am citit multă în­ ziar Hotărîrea plena­rei Comitetului Cen­tral al Partidului Co­munist Român cu privire la majorarea pensiilor. Proiectul de lege, după ce va fi aprobat de Marea Adunare Națională va asigura o bătrî­­nețe fără griji. Mă bucur foarte mult că voi beneficia din plin, în ziua cînd voi părăsi calea ferată, pentru odihna bine­meritată a pensiona­rii, după cei 44 de ani de serviciu pe care-i voi avea îm­pliniți în anul 1968, mă voi bucura de o pensie substanțială care îmi va asigura o bătrînețe fără griji. Condițiile minunate create de partid guvern, de a-mi asi­și­gura o pensie majo­rată cu 600 lei (adică 1800) față de pensia ce aș fi obținut-o după actuala lege de pensionare îmi dau multă satisfacție. Ma­jorare de 600 lei pro­vine din sporul de 10 la sută pentru 44 ani de serviciu și 19 la sută pentru cei 19 ani de serviciu peste limita legală de 25 de ani necesară pensio­nării. Mă angajez că voi munci cu mai multă rîvnă la biroul de studii din serviciul tehnic unde lucrez în prezent. Voi de­pune toată capacita­tea și experiența a­­cumulată de-a lun­gul anilor în scopul dezvoltării și moder­­nizării transportului pe calea ferată. T. STOICESCU ing. principal serv, tehnic C.F.R. COPIII — bogăția cea mai de preț a familiei și a țării Dr. CREȚU ȘERBAN, me­dic primar, directorul Spitalu­lui de copii din Craiova : „Un filon tradițional cu rădăcini ce se pierd în adîncul mileni­ilor perpetuează la noi obice­iul sănătos al legării familiei cu copii — condiție a realizării ei plenare, izvor al continuită­­ții neamului, al creșterii mate­riale și spirituale a societății noastre. Măsurile preconizate de conducerea de partid și de stat vin să-mi confirme con­cluzii ce mi le-a statornicit studiul neîntrerupt și practica mea medicală de peste 19 ani de activitate în acest domeniu. Familiile consolidate prin co­pii nu trăiesc doar prezentul, ci în fața lor se deschide pers­pectiva drumului luminos pe care prin copiii lor îl vor con­tinua urmașii urmașilor lor, legînd firul vieții bogate a ge­nerațiilor și dezvoltînd sim­țul responsabilității sociale". Maternitatea este chemarea cea mai nobilă a femeii. A­­ceasta este ideea exprimată cu convingere în emoționantele Recentele măsuri inițiate de conducerea partidului nostru, menite să stimuleze creșterea natalități populației, întărirea familiei și îmbunătățirea con­tinuă a ocrotirii mamei și co­pilului au stîrnit un puternic ecou în rindul maselor largi. Grija față de om, față de să­nătatea și bunăstarea lui, a­­sigurarea prosperității mate­riale și spirituale a întregii națiuni constituie coordonata esențială a întregii politici a statului nostru socialist. Noile măsuri se­ integrează organic in această politică. Este și pă­rerea unanim exprimată de numeroși medici obstetricieni și pediatri, asistente medicale, mame — care au fost consul­tați zilele trecute cu prilejul unui sondaj de opinie organi­zat de ziarul nostru. Consem­năm din discuțiile purtate : cuvinte pe care ni le-au adre­sat în maternitatea din Craio­va două tinere mame. DANIELA MUȘETESCU — profesoară de istorie­ geografie. „Am dat viață unui băiat. E primul, dar acum sînt mai si­gură ca oricînd că în anii ce urmează voi avea mai mulți. Trăiesc un sentiment nemai­­încercat, de mîndrie și încre­dere, de echilibru sufletesc și înțeleg acum că pentru femeie chemarea cea mai nobilă este aceea a maternității". NINE IOANA funcționa­ză : „Eu am născut o fetiță și vă pot spune cu toată certitu­dinea că nu există sentimente mai înălțătoare ca în aceste împrejurări. Așteptarea unui copil este un eveniment excep­țional moralmente în viața u­­nei familii. Copilul cimentea­ză familia și-i deschide un o­­rizont larg, înlătură egoismul, înnobilează iubirea cu sensuri noi". Dr. EUGENIA PRIBEANU de la secția maternitate a Spitalului nr. 1 Craiova : „Li­bertatea avortului, neîngrădită de vechea legislație, a dus la (Continuare în pag. 2-a). 4,*

Next