Inainte, mai 1970 (Anul 27, nr. 7825-7849)

1970-05-31 / nr. 7849

ION ANESTIN la Craiova Scena Te­atrului craiovean a avut fericirea­­ ca în cei aproa­pe 150 de anii de existență să strălucească pr­in talentul ma­siv și dăruirea unora dintre cele mai de st­rârnă figuri de actori ai scenei­ românești, u­­nul dintre aceștia a fost și Ion Anestin. U­n mare artist, care a ilustrat cu talentul lui arta dramatică Românească, fi­ind unul dintre marii actori ai teatrelor din Bu­curești și Iași. Cu toate marile , succese repur­tate pe aceste mari scene, până în 1898, Mă­ria Teodorini obține înființarea Societății Dramatice a artișt­ilor din Cra­iova, printre sem­natarii actu­lui de constituire ii găsim și pe Ion și Maria , Anestin, Craiova cu vice­i a­ni cloco­titoare de oraș în plin avint de înflorire și de transformări istorice și social-cu­lturale, da­torită marilor even­imente na­ționale care avuseseră loc in acest oraș și pe pămîntul Ol­teniei, cu un public care își avea puternice tradiții artis­tice, încă de pe vre­m­ea veni­rii lui Costache Caracr­ale la Craiova, în 1847—1848. prețu­irea fără limite pe care i-o dau colegii de teatru și pu­blicul il leagă pe Ion Anestin pentru tot restul vieții lui de scena craioveană. Răsfoind volumul „Însem­nări pentru o istorie a Tea­trului Național din Craiova“, de A. Olăreanu, el însuși actor la acea vreme, găsim o însem­nare care pune în lumină pe lingă altele și marele patrio­tism al lui Anestin. Este vorba de perioada pri­mului război mondial, cînd Teatrul Național și multe alte instituții de cultură din Cra­iova au fost transformate, de către trupele germane de o­­cupație, în cazărmi, grajduri etc. Artiștii fuseseră pur și simplu alungați, iar teatrul o­­cupat de armata germană. Nimeni nu îndrăznea să ia poziție. Atunci, bătrînul Anes­tin, acum pensionar, împreună cu un alt actor de seamă, Al. Nanu, pleacă la București și protestează pe lingă comanda­mentul german de ocupație, a­­rătînd nedreptatea ce se face craiovenilor și actorilor rămași muritori de foame. Marele ac­tor reușește cu mare greutate să obțină redeschiderea tea­trului, chiar dacă piesele trebu­iau să fie recomandate de cen­zura germană, iar prețurile fixate de comandatură. Contemporanii lui, atîția cîți an mai găsit în viață în Cra­iova, și-l amintesc ca pe o fire blinda, cald și apropiat de co­legii de teatru și față de pu­blicul căruia înțelegea că tre­buie să i se dăruiască inte­gral, cu tot talentul și toată pasiunea lui. Așa mi-l evoca Remus Comăneanu, așa mi-l evocă Ovidiu Rocoș astăzi... Vorbind despre Ion Anestin ca actor și despre contribuția lui la ridicarea teatrului ro­mânesc, Em. Gîrleanu, în cu­­vîntarea ținută cu prilejul re-‘­tragerii artistului din teatru, a spus: ,,Ce a fost Anestin pen­tru teatrul românesc ? Ce a făcut pentru dînsul ? A fost unul dintre cei cîțiva uriași care i-au săpat temelia in pă­mîntul pietros, i-au așezat-o și apoi i-au ferit-o cu­ prețul atîtor jertfe, in așteptarea cînd cei hărăziți de soartă erau chemați să ridice pe această trainică temelie lăcașul artei". La 25 mai, anul 1919, Ion Anestin se stingea din viață în orașul Craiova, pe care l-a iubit și care l-a iubit și l-a insoțit pină la locul de veci intr-un cortegiu impresionant. Presa locală, presa din toată țara au semnalat prin arti­cole și necrologuri pline de simțăminte calde și de pro­funde regrete moartea lui Ion Anestin. Unul din necrologuri, apărut in revista craioveană „Democrația Olteană”, se în­cheia astfel: „Arta dramatică a suferit un mare doliu, prin pierderea acestui artist, care în comedia ce o juca își punea tot sufletul, toată sensibilita­tea, toată arta“. Ultimele lui re­prezentații cu BARBU LĂU­TA­RU“ al lui Alecsandri, cu care părea că formează un tot, ne-a făcut să plîngem, împre­ună cu el, la cuvintele s ...Mă duc, mă prăpădesc. Ca un cîntec bătrînesc“. ȘT. BOSSUN De la lume adunate... — Ce ți-e scris... îți aduce cu întîrziere factorul. — Cînd doi se ceartă... al treilea pleacă să nu-i pună martor. — Ulciorul nu merge de multe ori la apă... dacă nu-i de plastic. — Cine se scoală de dimineață... se mai poate urca in autobu­zul 21. — Satul arde... și baba e la coafor. — Nu e numai un oline scurt de coadă... ci toți cei cărora li s-a tăiat coada. — Omul se cunoaște după fapte... și pomul după loviturile Tra­banterul. — Cine poartă barbă... are în familie vre­un pictor.­­ — A nimerit orbul Brăila... dar nu a văzut-o. — Așchia nu sare departe de trunchi... dacă tai lemnele în bu­cătărie. GH. GROSU O fabulă pe săptămînă Cei doi și Păcală Spunea Păcală c-ar fi prins (mai poți credea in el) Un ditamai păduche și un... puricel Și vrînd să știe, cine l-a pișcat l-a așezat în palmă și i-a chestionat Păduchele din fire II știm e puturos Sta-n palmă calm, sătul și f. respectos Puricele, mai tînăr, vioi­ și arțăgos Fugi... știa zicala că e mai sănătos Filozofînd Păcală, de odată a exclamat A­purice, al nalba, tu ești cel vinovat Și luă, păduchele (scăpat ca de-o povară) Și-l așeză la loc, să stea sub subțioară. Fiind vorba de Păcală Nu-i cazul de morală. V. SMARAND POPES­CU ORIZONTAL : 1) Parfu­mul primăverii — Plantă tex­tilă. 2) Tulpină de sinje­­nel — Plantă agățătoare. 3) Intră în casă ! — Luminiș — Fire de mărgăritar ! 4) Nos­talgie — Buchet de flori ! — Miroase florile. 5) Crește pe verticală — Rădăcini co­mestibile. 6) Resturi de spi­­ce — Fricos. 7) Sumă de pe­tale — Flori de mai. 8) „Trandafirul“ lui Rameau — Floare de grădină. 5) Munte în nordul Italiei — Colecție de flori. 10) Mijloc de bu­taș­­ — Soi — Pronume. 11) A verifica — Stînjenel. 12) Cuvînt de baladă — Arbuști exotici cu flori albe sau al­bastre. VERTICAL : 1) Plantă de­corativă de apartament. 2) Ghiocel — Canele ! 3) Miez gol ! — A se înmulți. 4) Ni­mic — Ghiocel. 5) Plante er­bacee ornamentale — Puse la vînzare. 6) Inflorescența liliacului ! — A vîntura — Flori de cireș ! 7) Oază în Kuweit — Epocă — Plantă acvatică. 8) Mușcata dracu­lui (bot.) — Acum ! — Bu­ne ! 9) Laț — Pădurice de a­­luni. 10) Arbore cu flori pri­­măvăratice — Caro ! 11) La războiul de țesut — Cantita­te de paie — Model. 12) Floare de primăvară — Pre­­țioși. Cuvinte rare : ATN, NA­­DO, RUM­. AVIDIS TANA, student «gf w%. ÎNAINTE In foto , celebra ,,Guernica“, una din operele marelui pictor Picasso' Vizionarea integrală a unei colecții cu cei peste o sută de mii de specii de fluturi exis­tenți în lume, cefe, presupu­­nînd că pentru fiecare specie se folosesc 5 secunde, aproximativ 140 ore. Dar efortul nostru este răsplătit din plin de această fascinantă defilare de forme și culori. În zona tropicală, fantasticul penei al naturii înscrie forme, și culori nebănuite. Călătorul de pe aceste meleaguri rămîne surprins de frumusețea și di­mensiunile întîlnite la miile de fluturi. Astfel, în insulele din Pacific zboară deasupra jun­glei splendide exemplare de fluturi-păsări, botezați științific Ornithoptera. Numele acestor fluturi justifică talia, care la femele atinge dimensiunile unei păsări. Bărbatușii de dimensi­uni mai reduse, dar tnveșmîn­­tați în haine strălucitoare verzi, aurii, albastre sau portocalii, zboară prin coroana înflorită a arborilor. Băștinașii dornici de cîștig, transformați ad-hoc în entomo­logi, vînează grațioasele zbură­toare ale junglei cu ajutorul săgeților. Pline de pitoresc sunt în acest sens piețele orientale din insulele Jawa, Borneo, Ce­lebes și Noua Guinee, unde lo­calnicii vînd fluturii expuși în fața tarabelor improvizate. ne Vizitatorul din această regin­a globului rămîne deseori surprins, cînd din imediata lui apropiere își ia zborul fluturele Kallima. Nu l-a putut observa cînd se odihnea pe o crenguță cu aripile strînse, din cauza a­­semănării perfecte cu frunzele de pe aceeași ramură. A­­cestea sunt cazurile de homo­cromie, care camuflează tiseo­­ta și o face invizibilă pentru o­­chiul dușmanului. Cutreierînd jungla braziliană, privirea conchistadorilor portu­ghezi a fost atrasă de zborul celebrilor fluturi din genul Morpho. Culoarea lor, sinilie ca și cerul meridional, au pu­ternice reflexe metalice și nu­ ÎN LUMEA FLUTURILOR EXOTICI d­e mare, îi situează printre cei mai frumoși fluturi din lume. Din cauza frumuseții lor inega­labile, sînt vînați în număr tot mai mare de băștinași... Această operație dificilă este realizată cu ajutorul unor praștii cu alice, iar exemplarele colectate sînt vîndute colecționarilor. Ținînd pas cu tehnica nouă și pentru a satisface cerințele mari, băș­tinașii culeg din junglă omizile ajunse aproape de maturitate, din care obțin exemplare in­tacte. Tot in clocotitoarea junglă sud-americană zboară exem­plare mari din genul Galigo. In­teresant de remarcat este mo­dul în care acești fluturi își spe­rie dușmanii. Desenul ventral care imită perfect ochii unei bufnițe, apărut prin ridicarea a­­ripilor, sperie pasărea sau șar­pele atacator. Unele specii de fluturi viu colorați și cu gust dulce, cum este Dismorphia as­­tynome din familia Heliconiidae, nu sunt mâncate de lacomele pă­sări tropicale, care le ocolesc cu grijă, datorită marii lor a­­semănări cu specia necomesti­­bilă, cu gust amar, Licorea ha­­îia. De-a dreptul uluitoare este a­­daptarea unor fluturi în lupta pentru supraviețuire. Uneori ei devin ființele Invizibile din po­vestirile Wells-iene, datorită transparenței parțiale sau to­tale a aripilor. Acest fenomen curios fi întîlnim la speciile sud americane Haetera olero și Hymemitis enigma, care sunt se­sizate cu multă greutate în se­miobscuritatea junglei. Un renume deosebit îl au fluturii uriași din familia Atta­­cide. Gób­otul din lumea flutu­rilor, Coscinocera hercules, este un fluture de noapte care tră­iește în insula Noua Guinee. Prin zborul său nocturn, sperie uneori băștinașii care-l confun­dă cu liliecii. Această specie gi­gantică atinge dimensiuni de 25 5– 25 cm, fiind întrecută în an­vergură numai de noetuidul bra­zilian Thysania agrippina (28 cm). Dar cu cât ne îndepărtăm de Ecuator, viața clocotitoare tropicelor se atenuează treptat­­ ca dimensiune și colorit. Deși mai modești ca înfățișare, flu­turii din regiunea temperată, deci și cei din țara noastră, ne incintă privirile prin coloritul lor variat. Despre acești fluturi vom vorbi însă cu alt prilej. Lector IOAN M. STANOIU Universitatea din Craiova ELVEȚIA. In spectacolul de circ „Miami Dolphin Show“ prezentat în diferita orașe el­vețiene, vedetele principale sunt doi delfini „Ochi“ de 7 ani, avind o lungime de 2,20 m și o greutate de 130 kg și „Smarties“ în vîrstă de 3 ani, cu o lungime de 2,07 m și o greutate de 90 kg. Ambii au fost capturați în Oceanul A­­tlantic, în apele de lîngă Mia­­mi (Florida) și dresați. In foto, delfinii in timpul spectacolului —■ Frații Buzești în viziunea unui pictor craiovean Pictorul craiovean Toma Birth a terminat de curînd un tablou care înfățișează pe frații Preda, Radu și Stroe Buzescu, figuri proeminente ale istoriei patriei noastre, ca­re și-au legat numele îndeo­sebi de trecutul Olteniei. Tabloul, de ample dimensi­uni, cuprinde figurile celor trei frați înfățișați ,pe un fundal care sugerează scene din lup­­tele purtate de acești război­nici credincioși lui Mihai Vi­­teazu, așa cum de altfel stă scris și pe piatra funerară de pe mormîntul de la Stănești al lui Stroe Buzescu : „A­­ceastă piatră, pe groapa ju­­pînului Stroe Buzescul, ce a fost Stolnic lui Mihai Vodă, și a fost la toate războaiele dimpreună cu dînsul ca o slu­gă credincioasă. Și la războ­iul dinții dobîndi rană la mi­na stingă de turc și la războ­iul de la G­iu­r­g­i­u cînd se lovi cu hanul, se răni la ochi de săgeată. Și au slujit Stroe lui Mihai pină pieri...“. Istoria este bogată în mărturii asupra faptelor de arme ale celor trei frați, asu­pra activității lor diplomatice, asupra luptelor la care au participat. Dar cum i-a văzut pictorul Toma Hirth ? T. H. Avînd de executat o compoziție istorică, lucrul cel mai important a fost integra­rea în epoca plină de fră­­mîntări a lui Mihai Viteazu. Cei trei frați au avut un rol deosebit in luptele pe care le-a dus Mihai Viteazu pen­tru crearea unui stat național unitar. Buzeștii au fost în a­­celași timp luptători, diplo­mați și sfetnici apropiați ai domnitorului. I-am reprezen­tat ținind seamă de aceste calități ale lor. Cred că pentru a vă forma această imagine a fost nece­sară o documentare prealabi­lă destul de bogată. T. H. Documentarea a în­ceput prin culegerea unui material cit mai bogat. Am consultat diferite lucrări de istorie, menționez printre au­tori pe Bălcescu, Iorga, Xe­­nopol, pentru a-mi forma o imagine a epocii respective. Am vizitat, apoi, mănăstirea Călui, ctitorie a Buzeștilor, unde am avut posibilitatea u­­nei documentări vizuale. La Biblioteca Academiei am­ consultat diferite stampe vechi. Toată această documen­tare mi-a fost de un real fo­los. Am distins în compoziție un colorit viu, realizat intr-o manieră apropiată de clasic. T. H. Fiind vorba de o com­poziție figurativă accentul ca­de pe expresia celor trei fi­guri pe care le-am dorit în a­­celași timp variate. Costumele de epocă cit și întreaga at­mosferă a tabloului trebuiau să redea întreaga atmosferă, fidelă timpului in care au trăit ei. O mare importanță am a­­cordat culorii pe care am voi­t-o luminoasă și expresivă. Nu am fost tentat de valori în­chise, care puteau duce la o rezolvare mai facilă, ci am căutat o atmosferă mai senină, înclinînd mai mult spre liric. Aceste lucruri cred că le-am realizat pe deplin. ION RUSU ȘIRIANU k 31 — V — 1970 MINIA Somnorosul Prin fata biroului cu ușă capi­tonată, se trece In vîrful picioa­relor, se discuta­­ o șoaptă. — Tovarășul se clădește, spu­neau toți. Se gindește cum să or­ganizeze mai bine activitatea. Du­pă ce vom aplica In practică ceea ce gindește el, treburile vor mer­ge mult mai bine. Pină una alta, treburile mer­geau tot tiriș-grăpiș, pentru că tovarășul nu mal termina de gin­­dit. Iar fără aprobarea lui nu se putea lua nici o măsură. Ini ziua când contul la bancă a fost blocat, cineva a intrat în birou să-l adun­e. Tovarășul stătea re­vărsat |n fotoliu, cu capul re­zemat in palme și — stupoare­i — dormea buștean. .„L-au scos afară eu fotoliu cu tot. Nou] venit a trecut la ac­țiune gândind din mers... N-avea timp de dormit decit noaptea. Și uneori nici atunci... Melița >t ceea ce care e la din­­ Iaș» Tovarășul care vorbește mult, toacă vrute și nevrute, impuind urechile colegilor cu tot ceea a auzit de la vecina care curent cu toate birtele cu ceea ce a visat azi-noapte, suu pur și simplu cu ce-l trăznește prin guad să inventeze. Oura­jI merge ca o melită, urechile li sunt atente la tot ce se intimplă. Numai mlinile, sărmanele sale minut, care nu pot ține pasul cu logoreea. Invertesc de dimineață și pina la prinz o birtle care tre­buie să ia de mult înfățișarea u­­nei situații. Numai la ședințe, alunei clnd e arătat cu degetul, se bitbîie a­­marnic, uh­ind complet de teribila sa elocință. — Eu, hm, tovarăși, am săăă, știți, ș.a.m.d. Iar a doua zi, tu­ruie din nou ca o mitralieră. Cină și-a cerut transferul, colegii au răsuflat ușurați. De-abia atunci și-au auzit și ei vocile. Și și-au putut vedea de treburi — liniștiți. Cauze — In sectorul dv. persistă niște deficiențe grave. — Da, tovarășe director, le cu­­nosc. Dar să vedeți din ce cauze. Și atotcunoscătorul cauzelor le descoase, le disecă, le rumegă, le trămintă, strerurind printre ele tot felul de motivări. — In sectorul dv. persistă ace­leași lipsuri... .WAWAIW WAWAN — Aveți perfectă dreptate. Sunt tnse cauze care le generează... Și începe același pomelnic, în­cheiat cu motivările de rigoare. Iar treburile merg și mai prost. Cauzele se adună. Mormane. La fel și motivările. Cu duiumul. Cauza cauzelor este însă una­i e­­fectul pur al activității celui me­reu întrebat. La aceasta cauză trebuie umblat mai iuții. Îndără­tul ei nu se vor mai găsi moti­vări, ci slăbiciuni și Incompeten­tă. La coș cu ele I * CORNEL CONSTANTINESCU Haz de necaz Publicațiile de altă dată păs­trează până la noi dovezi ale agerimii de spirit a cronicarilor mondeni. Multe dintre paginile de un sclipitor umor sunt inspi­rate, însă, de evenimente și fapte petrecute aievea, necum i­­maginate, în numărul din 10 mai 1883 al publicației satirice ieșene „Percarul” este consemnată o si­tuație plină de omor ! LA OFIȚERUL STĂRII CIVILE — Consimți să te căsătorești cu doamna I . — Da. — Consimți să iei de bărbat pe dom­n al N­I — Da, dar cu condiția să de­pună la mîinile dumneavoastră 205 franci, taxa de divorț. Nu vreau să mai plătesc eu, «um am pățit cu primul soț... La o rubrică, considerată de fapt ..foarte serioasă“, ziarul „Evenimentul“ din 22 iulie 1893 notează cîteva reclame comer­ciale autentice, cu tîls și tără­i — Semne tăiate cu kilogramul — Mănuși pentru dame fără degete — De vînzare albituri pentru copii de lină — Ghete pentru bărbați «□ talpă de gumă — La noi găsiți vinuri natu­rale din fabricile cele mai re­numite — Costume pentru dame lî­­nă-n lînă — De închiriat o cameră pentru o damă prin care trece un tub cald — Pălării pentru dame de pae — teri s-a deschis magazinul „La manșeta pentru domni cu două capete“ — Potcovar examinat de «ai — „Anunciu.. Dl. Ghiță Stan­­ciu, pantofar, care mai înainte tusta aoi gros, acum un curte lucrează subțire“. ...Fac o confidență i da fapt redacția mi-a solicitat un ar­ticol despre numeroasele nunțuri comerciale alcătuite anapoda, pline de echivoca­ri hazlii ori triste, existente încă în Craiova. Exemplele întîlnite sînt­ numeroase . ..Confecționăm haine de piele cu materialul clientului*, „Avem foarfeci de tăiat fotografi*, „Fotografi la minut“, „­Stofă de damă fină“ etc. etc. (ca să nu mai vorbim de nenumăratele enigme pe care le oferă cetățenilor orașului reclamele luminoase). De aici se trage o morală , civilizația a înaintat pe trepte de nemăsurat, limba româ­nească s-a îmbogățit și s-a șle­fuit necontenit, dar fantasma­­goriile lingvistice pentru care bătrînii noștri se amuzau cu opt decenii în armă, apar în continuare pe firmele unor u­­nități comerciale ce se vor respectabile. Să rîdem, și numai stît ?... ȘT. MACEȘEANU P.S. Cu­ pri­vește „actuali­­­­tatea" dialogu­­­­lui cu zile din­­ „Percaful“ ca ne este uneori demonstrată cu vîrf și îndesat de situații si­milare întîlni­te la starea ci­vilă sau la ori­ce tribunal, in ziua judecării unor divorțuri. I­ rina urmează : !„ Din carnetul caricaturistului GARO PAPAZIAN Fără cuvinte Fără cuvinte , pentru Nae, gestionarul de la „Alimentara”

Next