Inainte, august 1970 (Anul 27, nr. 7902-7926)

1970-08-02 / nr. 7903

5 w E­vocări ISS - și de la nașterea lui C. D. UNUL Figură luminoasă de artist­­cetățean, C.D.Rosenthal ocupă un loc însemnat în cultura ro­mânească de la jumătatea se­colului al XIX-lea. Pictor de talent, el este personalitatea, peste care cel ce dorește să cunoască cultura și istoria noastră din epoca anului 1848 nu poate să treacă. Născut la Pesta, în 1820, în­­tr-o familie de mici negustori, C.D.Rosenthal studiază cîțiva ani pictura la Viena și Paris, înzestrat cu un talent remar­cabil, el începe de tînăr să-și cîștige existența, prin execu­tarea de portrete. In a doua parte a anului 1842, Rosenthal, la îndemnul lui Ion Negulici, pe care îl cunoscuse la Viena, în epoca studiilor, pleacă la București, unde, timp de mai bine de doi ani, execută o serie de portrete și mai ales cunoaș­te poporul și țara de care se va simți atît de atras, încît va ajunge a o recunoaște drept patria sa. La sfîrșitul anului 1844, Ro­senthal pleacă la Paris, pentru a-și desăvîrși studiile. Acolo, tot prin intermediul lui T. Ne­gulici, ajunge să cunoască și să lege prietenie cu mai toți viitorii conducători ai revolu­ției de la 1848 din Țara Româ­nească : N. Bălcescu, Gh. Ma­­gheru, frații Golescu etc., la care adaugă ulterior pe aceea a lui V. Alecsandri, V. Măli­­nescu și aga Iancu Manu. Vor­bind însă despre prietenii lui Rosenthal, în mod deosebit trebuie să cităm pe Maria, și C. A. Rosetti, cu care a legat o prietenie ce, artistul prin sinceritatea și devotamentul ei, poate fi luată și dată oricînd exemplu. La Paris, ca și la București, unde s-a înapoiat în toamna a­­nului 1847, Rosenthal a pictat, printre altele, portretele prie­tenilor amintiți. Cîștigat de aceștia la idealu­rile politice luminoase ale epo­cii, idealuri care urmăreau să ridice națiunea română în rîn­­dul națiunilor libere ale Euro­pei, Rosenthal a luat parte ac­tivă la revoluția de la 1848 din Țara Românească. Astfel, el a fost prezent mai în toate mo­mentele importante ale acestui eveniment, iar aportul său de artist-cetățean s-a făcut , sim­țit, în zilele revoluției, prin ridicarea la București a sta­tuii „România Eliberată“, prin amenajarea artistică a locuri­lor unde se țineau întrunirile publice, prin executarea unui portret lui Soliman-pașa (pen­tru a-l atrage de partea revo­luției) și, mai ales, prin reali­zarea cunoscutului său tablou „România pe Cîmpia Libertății rupîndu-și cătușele robiei“. înăbușirea, în septembrie 1848, a revoluției din Țara Ro­mânească aducea pentru C. D. Rosenthal momente de deosebit dramatism, dar și de devota­ment, abnegație revoluționară și patriotism fierbinte. Arestat și eliberat împotriva voinței sale (întrucît dorea să rămînă împreună cu tovarășii săi, fruntașii revoluției), C. D. Rosenthal are meritul de a nu-și fi părăsit prietenii și, împreună cu Maria Rosetti, a urmărit pe malul Dunării ghi­­miiile cu arestații de la Giurgiu pînă la Svinița, unde, profi­­tînd de o conjunctură favora­bilă, au reușit să-i elibereze pe cei cincisprezece arestați, printre care se aflau și N. Băl­­cescu, C. A. Rosetti și alții Nevoit să ia calea exilului, C. D. Rosenthal n-a părăsit niciodată credința într-o revo­luție viitoare. „Revoluția va veni și România va reînvia“, scria el unui prieten în acea epocă și pretutindeni purta cu sine două relicve dragi : o ima­gine a republicii și o cutiuță cu pămîntul sfînt al patriei. In exil, în 1850, la Paris, Rosen­thal a conceput și realizat ta­bloul „România revoluționară“, opera sa capitală. Simțind nevoia să-și aducă în continuare contribuția la pregătirea revoluției viitoare, Rosenthal a solicitat insistent, în 1850/1851, Comitetului român revoluționar de la Paris o mi­siune specială pentru sine. Așa s-a făcut că, în mai 1851, el a plecat spre Transilvania „pen­tru a face propagandă în fa­voarea românilor“. Pe drum, la Budapesta, trădat de sigu­ranța lui Ludovic Bonaparte, Rosenthal a fost arestat de po­liția imperială. Supus unor tor­turi îngrozitoare, el a murit în noaptea de 22 spre 23 iulie 1851, într-o închisoare din Budapesta, refuzînd a-și trăda tovarășii și cauza de luptă. Artist care întruchipează o figură frumoasă de pictor ro­mantic, bun cetățean și patriot, C. D. Rosenthal și-a cîștigat meritul de a rămîne viu în memoria posterității. PAUL REZEANU cercetător științific la Centrul de științe sociale Craiova REPUBLICA MALGAȘE ( Muzeul Tananarive Palatului regal Navigatorul solitar Rollo Gebhard de 48 de ani, din Garmisch-Partenkirchen íí­FG) a plecat din portul Genova în august 1967 pentru un voiaj în jurul lumii, tn acești trei ani petrecuți pe oceane, a trecut prin multe peripeții, fiind ră­pit de pterit în canalul Pana­ma, apoi luptându­se cu valuri imense timp de două luni în Oceanul Indian. Ambarcațiu­nea sa, „Solveig N­P” de tip „Condor“, cu o lungime de 7,25 m și lată de 2,30 m a re­zistat tuturor furtunilor. www^w wwww iwtfwwvtfwu w w w w w w ww ww w www^^wwftw w ww w w w w wwvtfmi w wwyvwwwwwwtftfwww^^­­*** Tipuri și tertipuri Era un omuleț mărunt, cu o figură de bonom, cu niște ochi mici, sfredelitori, ascunși îndărătul ochelarilor cu șnur și cu o mustață lăsată în jos, la confluența unui ridtus per­manent, care trăda o ironie amară. Nu numai la cafeneaua „Minerva“, unde își avea ma­sa rezervată și unde era me­reu înconjurat de prietenii din boema de altădată a Craiovei, dar și în localurile publice, nenea Miță constituia o figură cunoscută, a cărui prezență tonică genera spontan e fluvii, voioșie, exuberanță. Nu știu care mucalii de pe vremuri îi spusese odată „Pit­palac“. Și porecla prinsese. Cînd în serile de vară, in gră­dina unui restaurant nenea Niță își făcea apariția, era de ajuns ca de la o masă ci­neva să arunce : „Pitpalac !" — pentru ca tumultul sa se dezlănțuie, provocînd indig­narea lui nenea Niță, care cu veșnica floare la butonieră batea cu bastonul în masă, chemind patronul. Cînd aces­ta venea, prefăcîndu-se că nu știe despre ce este vorba, ne­nea Niță îl lua la „refec" : — Ăsta e local, dorm­nule ! ?­ — De ce, coane Niță ? — Cum, de ce ? Păi la dum­neata vin oameni subțiri sau haimanale ? Am să vorbesc cu prefectul poliției să-ți în­chidă localul... ... Și, în entuziasmul gene­ral al publicului, părăsea gră­dina cu bastonul ridicat, în­­dreptîndu-se spre poliție pen­tru a reclama „barbaria care există în orașul nostru"... Odată, pe cînd își sorbea tacticos șvarțul la „Minerva", împreună cu un cunoscut a­­vocat craiovean, farsor din cale-afară, acesta îi făcu semn. Din anecdotica de altădată j de PAUL TOMESCU I — Nene Niță, ia privește cine a intrat in cafenea. Cel interpelat își îndreptă ochelarii și privi cu atenție : era un om înalt, cu o barbă impunătoare, cu o mapă la subțioară și cu o umbrelă în mină. — Il cunoști ? — Nu — răspunse condicU nenea Niță. — Cum, frate ? Păi nu e larga ? — Nu mă­ nebuni! Așa e domnule, ai dreptate. Numai larga umblă cu umbrelă... — Păi sigur, făcu celălalt (care aranjase farsa dinainte). — Phiuu ! Tare aș vrea să-l cunosc și eu ! — Nimic mai simplu, nene Niță. Il invit eu la masa noas­tră, că suntem­ cunoștințe vechi... Și peste cîteva clipe, nenea Niță se pomeni cu noul sosit, însoțit de mucalitul avocat, care făcu prezentările : — Domnule „profesor" da­­ți-mi voie să vă prezint pe unul din admiratorii dumnea­voastră, care a ținut să vă cu­noască și să vă adreseze per­sonal cele mai calde omagii. La rîndul său, nenea Niță se simți dator să spună că e o­­norat de „cunoștință“, că Ni­colae Iorga e un nume vene­rat de întreaga țară, că pre­zența lui la Craiova face cin­ste orașului etc., etc. „Profesorul" fu, firește, mă­gulit, vorbi cu patos despre oamenii de cultură ai Craio­vei și, în final, părăsi localul cu cele mai plăcute amintiri despre această întrevedere. Numai că, peste trei-patru zile, aflîndu-se în același lo­cal, nenea Niță zări, prin fe­reastră, pe pretinsul profesor, dar fără masă și umbrelă. — Ce, mă băiete ? — între­bă el pe un alt prieten cu care se afla la masă. Iorga ăsta n-a mai plecat din f­ira­­iova ? — Care Iorga, nene Niță ? — Iorga, domnule! Nu-l vezi pe stradă ! — Păi­ăla nu e lorga, fra­te ! E un negustor din Cora­bia, păcatele mele ! Dumnea­ta nu știi că lorga umblă cu umbrelă 7 ...Și nenea Niță („Pitpalac"), înțelegînd farsa ce i se puse­se la cale, se ridică de la ma­să și flutură bastonul în aer ! — Am să vă arăt eu, der­bedeilor ! Auzi, Iorga! Un ne­spălat de la Corabia. Mă duc direct la poliție Lichelele dracu ! Auzi, Nicolae Iorga­­... £ P Decebal către romani : Voi s­înteți securea, Ce codru-mi răzbi ! Voi veniți de-aiurea — Noi suntem­ D­ACI ! Papa se... spovedește : Pe Traian, cind îl dădui jos, de pe Columna lui, Pe Sina Petru­ am cocoțat — Care m-a reprezentat! A cui e Columna lui Traian?. Pe Columna lui Traian, In imperiul pământean, Sfîntul Petru e prezent — Și în cer, la rai — absent! „Unei fete mici“ — a lui Tudor Măinescu — care „se închină“... Turtindu-și nasul în vitrină, Un domn cu ochelari, citește : „O fată mică se închină“ — Și cititorul... se crucește! Aceluiași „o picătură de parfum“. Intr-un așa de gros volum — E ca un strop d­„eau de cologne“, Intr-un cogeamite flacon ! Nu toate personajele drama­tice binemerită titlul de erou... Ești autor de mult tupeu — Dar in poemul tău „ateu“, Eroul e un personaj Lipsit cu totul, de... curaj !... Autoepitaful unui actor Am mai murit, de-atîtea ori, Aplaudat de­ admiratori . Ca niciodată, acum zac — Răpus de ultimul meu trac ! Pentru Magda Rai, autoarea volumului „Groapa cu draci" Citindu-ți cartea, mă-ntrebai— Dar fără nici un pic de ură — Ce-or căuta dracii la... rai ? Și Magda... în literatură ? I... „Cântăreața rațională Lui Samson, intr-adevăr, Ii ședea puterea-n păr . Iar Dalilei — în... chelie — De-azi-nainte, să se știe ! ION I. CRISTESCU Unui prieten care-mi spunea că-i place grozav muzica ușoară Cică muzica-i răsfață Și-i alungă pe loc frica. Nu-i mirare, doar în viață A umblat cu... ușurică“... Unui tînăr poet care-mi spu­nea satisfăcut că și-a cumpărat un „dicționar de rime*« Pentru­ a ieși din caliciune Și-a luat „Dicționar de rime“... Dar ca s-arate lumii ce-i. Caută unul de... idei. Poetului Nicolae Tăutu, care, in revista „Astra“, caută să justifice cauza pentru care s-a stabilit la Brașov La poala Tîmpei stabilit, In sinea lui a socotit : — Chiar de n-am succes în rime, Sunt cel puțin la-nălțime !... Unui medic radiolog cam nervos Orișice s-ar crede Toți îi cunosc felul ! El în raze vede Chiar și......portofelul“... Unui prieten care, deși tînăr, umblă pe la medici ca să iasă la pensie susținînd că este bolnav de diabet Un medic bun l-a consultat. Apoi, răspunse enervat : — Să n-ai teamă, fii, deci, tare, Că-i zahăr de......Dealul Mare!“... MALIU BOGDE cheamă“ e­ ­ G­R­A­M­E ORIZONT AR: 1) La început de săptămînă — Vine îna­inte de sîmbătă. 2) Ziua ca mijloc de măsură — Te răco­rești în zile călduroase. 3) Șapte — Te obligă să stai și ziua în casă. 4) Smoc de păr. 5) Zile de odihnă. 6) Literă armenească — Vechi caractere grafice gotice — Colecție de fluturi. 7) Ziua a doua — E bună rece în zilele de vară. (pl­. 8) Oraș in vechea Italie — Lopățica plugului. 9) Zi cu cîntec. 10) Compus organic — Pom fructifer. 11) A netezi — Muncesc cu ziua. VERTICAL. 1) Stăpina nopții — De pe o zi pe alta. 2) Număr prim — Apare zilnic — începe marți! 3) Aure­olă — Belșug. 4) Fir — Secret. 5) Haine de protecție — In fiecare duminică! 6) Vînat gol — Interior comun! — Din neamul abazilor. 7) Cu preț redus — Aici. 8) Bucuria bunicilor. 9) Gospodarii orașului — Distanță parcursă într-o zi (pl­. 10) Era folosit în zilele inchiziției — Sfîrșit de meci — Luate din ziar! 11) Carti! — Zi a săptăminii. Cuvinte rare : AIP, RUNE, IRIA. MIRCEA ȘTEFANESCU Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova Cum s-a descoperit un cifru Tînărul lucra la proiectări. Avea idei cu­ 3 oameni la un loc. Dar, nefiind șef, trebuia să le comunice ierarhic. Și dacă vreuna ajungea pînă la director, cînd îi revenea prin filieră el nu mai era coautor. Atunci a început să lucreze în dublu exemplar. Prin intermediul șefului de servici, secretarului sau directorului tehnic, copia abia a­­j­ungea la directorul general ; originalul îl trimitea la București iscă­­lindu-l simplu : Ferioiu. Cînd a aflat tînărul cum este cu... filierele, l-a invitat Aurel Ba­­ranga la „Opinia publică“. Dragoste la zero grade După ce și-a consultat pacienta cu probitatea unui medic profund, a pus diagnosticul indicînd medicamente... gratuite. Și, subliniindu-și afinitățile cu matematica, a căzut­ într-o perorație științifică despre Teoria mulțimilor, vorbind focos despre mulțimi, șiruri și funcții. Despre primele a­ grăit ca un diletant, dar cînd a venit vorba de func­ții, s-a crezut specialist și a dat discuția pe funcția sa. Doar de asta este șeful unei secții ! Hotărîrea din urmă Și-a umplut buzunarul cu atâtea notițe, însemnări, fragmente de analize, secvențe de studii ale limbii literare, încît, într-o zi, cău­­tîndu-și batista, a... riscat ; în alta, trebuind să plătească la restau­rant o apă minerală pe care a consumat-o timp de o oră, a riscat ! Nepotul lui Rameau s-a hotărît : depune banii pentru vilă, vinde Renault-ul major și își cumpără o geantă. Cu ea se mai poate trece, no­ mai des, pe la librării, chiar dacă poartă în ea cărți împrumutate cu avizul galant al amfitrionilor ! Masca modernizării De abia țscrie, silabisind cu voce tare numele lui Shakespeare. Hamletianul „a fi sau a nu fi“ rămîne însă principiul guvernator al întregii sale activități. Intr-un recent cerc pedagogic, a propus chiar să se vorbească despre contribuția actualilor profesori de română, biologie și istorie la matematizarea predării lecțiilor lor. Spiritul en­ciclopedic — a argumentat snobul profesor — ne este specific și nouă, ca și Renașterii din... Danemarca ! — Deci, să salutăm analogiile moderne, a propus un coleg de-al său de la liceu. M­­. BARB CI Pietrele vii Vizitatorii insulelor Falkland au prilejul să asiste aici la un spec­tacol unic: o grămadă de pietre acoperite de mușchi se mișcă în bătaia vîntului. Privite mai îndea­proape, Iți dai seama că ele nu pot fi mutate din loc pentru că au niște rădăcini actinc înfipte în pămînt. Și, de fapt, pietrele nu sunt din piatră, ci... din lemn, re. Este singurul loc pe glob unde se află o astfel de pădure stranie. Creșterea ciudată a a­­cestor copaci se datorează vii­turilor polare care bl 11­tu­ie asupra Insulelor Falkland și care nu per­mit dezvoltarea normală a copa­cilor. Aceste „pietre vii­”, cum le numesc locuitorii insulelor, nu au fibre și nu pot fi folosite drept sunt copaci și alcătuiesc o pădu- combustibil. Monede descoperite La școala generală din satul Leamna de Sus (municipiul Craiova) se află o bogată și prețioasă colecție numismatică, in cadrul căreia se distinge un lot monetar format din 17 mo­nede romane imperiale de ar­gint. Acestea au ajuns în co­lecția școlii în 1969 și, cum se întimplă deseori cu monedele provenite din colecții particu­lare, nu am putut căpăta indi­cații certe asupra imprejură­­rilor descoperirii. Ele au fost vîndute de locuitorul Dumi- romane la Bîrca trescu Constantin, din comuna Bîrca, care afirmă că le-a gă­sit în 1939. Repartizate pe împărații în timpul cărora s-au emis, con­statăm următoarea situație : de la Traian, Marc Aureliu, Com­­modus, Caracala, Elagabal Maximin Tracul și Filip Aratul există cîte o monedă: de la Faustina Xunior, Septimiu Se­ver, Iulia Maesa — cîte două, iar de la Severus Alexander— patru. Starea de conservare a acestor monede este în general bună, dar, în privința greutății sunt unele diferențe datorate, fie unei circulații intense și de lungă durată, fie erorilor anti­ce de cîntărire a metalului. Aceste monede, încadrîndu-se în limitele tezaurelor descope­rite la Bîrca, începînd cu a­­nul 1935, nu este exclus ca ele să facă parte din unul din a­­cestea (1961, 1962 și 1963). Deși descoperitorul nostru a afir­mat că monedele în discuție au fost găsite în anul 1939, este posibil ca această dată să nu fie cea reală. Aceste tezaure au fost îngro­pate pînă la mijlocul secolului al III-lea, intr-un moment cri­tic pentru această regiune, pri­cinuit de invaziile carpo-getice. Piesele de mai sus se află expuse la muzeul școlii generale Leamna de Sus, — organizat de învățătorul Lupescu Constantin— fiind folosite ca material didac­tic la lecțiile de istorie, va­loarea lor instructiv-educativă fiind incontestabilă. Prof. ONORIU STOICA Mantale de ploaie Drumețul surprins in pădurile tropicale de năpraznicele ploi torențiale nu are nici o scă­pare decît să se lase udat pînă la piele. Locuitorii Timorului, însă, au confecționat această manta din frunze de palmier, ușor de transportat, sare, la apariția soarelui, poate fi arun­­cată. • „Explorer-38“ Satelitul american „Explorer- 38“, lansat pe o orbită în jurul Pămînt­ului cu o rază de 5 860 km, a stabilit că planeta pe care locuim, la fel ca și planeta Jupiter, este o sursă (este drept, slabă) de emanații de unde radio de joasă frec­vență. Emanațiile au un carac­ter periodic și strict dirijat, intensificîndu-se spre frecven­țele mai joase. Muzeul sării Unul din principalele atrac­ții ale Cracoviei este muzeul minelor de sare, care se află in acest oraș. Aici există expoziția cristalelor de sare și grote in sare cu diverse sculpturi, prin­tre care bustul regelui Kazimir (1.310—1.370), executat în rocile cristaline de sare. 2 _ vm — 1970 Din carnetul caricaturistului GARO PAPAZIAN Deocamdată sunt liniștit. N-are pentru ce să doară capul ! ! 1 ...Plus 1000 din inventar.. .plusul de la Í mă — Eu, pentru huliganism. Tu ? — Pentru inventar ! ! ! Carnea de cai regali Londonezii au fost indignați de dezvăluirea ziarului „Daily Mirror“ că toți caii din cava­leria regală, care nu mai sunt apți de serviciu, sînt trimiși la abator, de unde sunt vînduți cu kilogramul măcelăriilor de car­­ne de cai din Franța, Olanda și Belgia. Este vorba de un nu­măr de 60 pînă la 400 de cai anual, cai care, odinioară, îm­podobiți cu fast, erau admirați de londonezi cu prilejul tradi­ționalei schimbări de gardă din fața palatului Buckingham, festivităților pentru aniversarea reginei sau primirea unor șefi de stat străini. Prietenii ani­malelor au fost îndeosebi indig­nați de faptul că sunt sacrifi­cați nu numai caii bătrîni, ci și cei care dau dovadă de «de­prinderi indezirabile“ ca, de exemplu, comportarea nervoasă la parăzi. Recent însă, s-a anunțat că toate vînzările de cai pentru măcelării au fost suspendate provizoriu, pînă ce se va lua o hotărîre asupra unei propuneri a Asociației pentru protecția animalelor de a se organiza o „asistență de bătrînețe“ pentru cai... Apus — fotografie <le Aurel Tui, Craiova VWmW.’AV.VJWWiVVV.'AViV.W.VV.SV.VV.VAVAVV.'.V.SV.VA'.V.1 V.V.W.V.V.V.V.V.V.V.V.V.I.1.V.V.V.V.V.V.V.,.V.[.V.V.,.V.V.V.VAVV.V.V.V '.V.W .VAVW.V.V.%VAV.V.V.V.V.W.VAV.\V.'.V/ii/AVAV.V.W,V.VWAVV.V.‘.‘

Next