Inainte, octombrie 1970 (Anul 27, nr. 7953-7978)

1970-10-18 / nr. 7968

* yAA/VWNAAAAAVJ Renașterea insulei In toamna anului 1968, ultima toamnă de trăire pe vechea vatră a bătrînei in­sule, m[ aflam ]a Ada-Ka­­ieh. Num­ărindu-și ultimele zile, insula trăia in singu­rătatea zidurilor ei. Insula Ali și mulți alții, în­drumați de specialiști, erau angrenați in lupta pentru salvarea comorilor milena­re de pe Insulă. Lucrările de demolare erau în toi. Pe măsură ce se Înălța bara­jul, pe măsură ce apele de­veneau tot mai amenință­toare, cele mai prețioase comori ale fortăreței se mutau pe insula Ș­im­ian, în aval de Tr. Severin spe­cial pregătită pentru a­­ceastă „primire în spațiu”. Și­miami 1 s-a transformat astfel intr-un adevărat șantier de strămutare și re­montare a valoroaselor mo­numente istorice de pe in­sula Ada-Kaleh. Poposind astăzi pe vatra noii insule de la Șimian, ai impresia că­­ te afli la ve­chea cetate Ada-Kaleh. Har_­nicii constructori din ca­drul Șantierului nr. 50 al Direcției monumentelor is­torice din Comitetul de stat pentru cultură și artă au făcut și fac tot ce le stă în putință pentru restaurarea vechii cetăți, pentru renaș­terea străvechii insule. În prezent, se poate spu­ne că, în mare parte, ceta­tea a fost Înălțată. Monu­mentele istorice și cimitirul turc sunt deja reconstruite, iar locuințele in stil bănă­țean și turc Își așteaptă oaspeții, altele urmind să se Înalțe din temelie. In noile ziduri și in su­tele de metri de galerii ale cetății s-au incorporat pes­te 800 000 cărămizi recupera­te de la vechea insulă Ada- Kaleh, 2 000 000 cărămizi confecționate la Tg. Mureș după forma și dimensiunile de epocă și cca. 20 000 mc betoane. Au fost construite șase porți de acces cu lă­cașurile podurilor rabata­bile. Completate cu o bază turistică, care se află în­că un studiu pe planșele proiectanților din Tr. Se­verin, noua insulă,muzeu Ada-Kaleh de pe Ostrovul Șimianului va constitui și In viitor un centru de a­­tracție pentru turiștii din țară și de peste hotare. CAROL BORA coresp. glliiiílUIIHiílllllllllllIlíllllilllllllllllllilll INAIN®« H Așa cum vă spuneam, in timp­­ ce Ionescu-Caragea trăgea di­p tamai aghioasele de­se cutre­ P mura podul (am vrut să spun p „salonul" de cizmărie și... sce­­­na debutului nostru), noi ne­­ spuneam rolele pe șoptite. H Numai că, la scena duelului,­­­ cei trei sergenți s-au înfier­it bintat și și-au ciocnit cu un f§ așa tărăboi spadele, că ne-am fi pomenit cu amfitrionul nostru , ridicat în picioare, atît de re­gi­pede de n-am mai avut vre­me să ne culcăm la pămînt ca­răcanii pe Dealul Fetii. S-a frecat la ochi și a bubuit : — Care sînteți, băăă 7 — Noi, tăticul. ! — îndrăz­ni Caragea-juniorul. Jucăm teatru... — Teatru, hai ! !... Și podul se transformă subit într-un teatru de operațiuni, asupra noastră tăbărind o rafa­lă de calapoade țintite strașnic de Caragea, furios pentru tre­zirea din somn și „profana­rea” salonului... Așa s-a lăsat cu fiasco de­butul nostru. De teatru insă nu ne-am lăsat, mai ales că fiecare clasă superioară tre­buia să dea anual cite o re­prezentație în amfiteatrul Colegiului. Acest bun obicei ii susțineau dascăli cu dra­goste pentru artă ca Ștefan Fanu Dululescu, Chifu și alții- Noi cei din clasa a VI-a rea­lă divizionară ne-am cam cio­rovăit până să alegem o pie­să. Atunci monitorul m- a pro­pus să scriu ceva, folosind argumentul zdrobitor: „Ara­tă și tu ce poți, că ești doar la Conservator*. Așa am de­butat — bietul de mine — și în dramaturgie. Piesa era in­titulată „Prefectul* și aducea în scenă peripețiile unui pre­fect pornit de jos, care voia să se pună „un ton" cu lumea bună. Cel mai mult haz au avut scenele cu... dolmecerii. Prefectul dăduse anunț la ga­zete pentru dolmeceri care să-i învețe limbi străine. Nu­mai că, în ziua anunțată pen­tru prezentarea candidaților, trebuind să plece pentru o chestiune urgentă, l-a lăsat a­­casă pe fratele său — om simplu de la țară. — Vezi și tu cum te des­curci... Și s-a descurcat. S-a pome­nit bietul om cu unul uscă­țiv și sclifosit : — Gut morgăn... — Morgă, ai zis ! Casă de prefect e morgă la tine ?... Ieși afară, matracuca dracu­lui... Sau, intră unul cu „tupeu, obraznic“... — Gut­bal ! — Stai că-ți fac eu ție ba­ie... Om cinstit, am ajuns bă­­iaș de golani... Sala rîdea pe neoprite. Se năștea un nou dramaturg ! Și incă unul neînconjurat de cioclii criticii dramatice. Au ie­șit și ceva bănișori, cu care „artiștii” au onorat întreaga clasă la o excursie in Banat — la Timișoara și Reșița... Dar vine vremea, trece vre­­mea și ajunge (tot vremea) să facem și un turneu. Doi prie­teni — George Lupu-Gall și Ion Lupu (viitorul actor la Națio­nal) — îmi propun să punem în scenă o... revistă. Gali — caricaturist între nenumărate alte ocupații — frecventând tea­trele de revistă bucureștene, ne-a adus un fel de... revista­ revistelor (din care, drept să spun, nu prea aveam ce ale­ge I). Sub conducerea lui Ovi­­diu Rocoș, noi cei trei, împre­ună cu avocatul Luță Popes­­cu, cu un funcționar­ artist (G. Iulian) și cu alții vreo doi din grupul nostru, aranjăm să ju­căm piesa la o serbare cîm­­penească la Breasta. Am Întins pe garduri afișele (cu „Mare revistă, mare : „Spune vere ce sunt eu ?“... Două muzici două... Mai ceva ca la Tănase"), apoi luăm cu noi muzica și orches­tra militară a Regimentului 26 Infanterie și ne înfățișăm la locul... dramei. Revista debuta cu un chef monstru în cer, protagoniști fiind dumnezeu, sfintul Petre și încă vreo 13 sfinți­ sfinți­­șori... In toiul chefului, intram eu — Cetățeanul revoltat — și fă­ceam un rechizitoriu pe cins­te . La cameră și un senat Se discută Înfocat Cum să facă și să dreagă Noi impozite să-ți tragă Am plătit mereu, măi vene De-am rămas făr-de... pro­bleme Iar ei au ia uși lacheu — Spune vere, ce sint eu 7... (Va urma) 0 descoperire celtică la Perișor . Cu prilejul unor lucrări de terasare în punctul „Dealul Stejarului“, situat pe raza co­munei Perișor, locuitorul Titu Bălan a găsit lingă fîntîna Eliza, la circa 0,75 m adîncime, o Sabie formată din trei frag­mente. Sabia se află în prezent la Muzeul Școlii generale din Perișor. Ea aparține grupului de antichități celtice din Olte­nia. Sabia celtică de la Perișor are o lungime totală de 852 mm. Lungimea minerului este de 148 mm, iar lungimea lamei de 704 mm. Lățimea lamei este de 50 mm. St­icfa provine dintr-un mor­­mînt celtic de incinerație. O dovedește faptul că ea a fost arsă și îndoită ritual, după un binecunoscut obicei al celților. La moartea unui războinic celt, cadavrul său era ars împreună cu armele ce-i aparținuseră­­ sabie, lance, scut (umbo) chiar carul său de luptă. Ar­și­țele erau șipoi îndoite și de­puse, împreună cu oasele cal­cinate, într-o urnă care se în­gropa un pămînt. Lama spadei a fost lucrată dintr-un oțel de bună calitate, după cum se observă pe o por­țiune din imediata apropiere a minerului Prin ardere spada s-a decălit, fiind a­poi supusă coroziunii. Pe minerul spadei nu se observă urme de nituri, ceea ce ne face să credem că minerul era din lemn, prins probabil cu un inel de fier. Cu toate că și populația autoh­tonă practica un ritual de in­­mormîntare asemănător, doi credem că sabia a aparținut­ unui celt. Geto-dacii își a­veau armele lor specifice și folosirea unei săbii tipic celtice de către a­­ceștia nu ni se pare plauzibilă. Descoperirea celtică de la Pe­rișor se încadrează în ansam­blul descoperirilor celtice din Oltenia, care sunt datate în se­colul II—I î.e.n. Această nouă descoperire — credem destul de importantă — vine să îmbogățească aria de răspîndire a antichităților cel­tice din Oltenia. Prof. CONSTANTIN voicu Satiră și amor 99 — Se duse și Hogeanu, să­racul !... — Se duse­. Dar avu lume la-nmormântare, mă, Născu !... — Avu, mă, avu... Ospătar ! Adu­na și nouă două halbe... In memoria răposatului... — un fond, nu era om prost, bietul Hogeanu... — Hm ! Nu era mă, nu era... Era priceput... Ospătar ! Mai adu două halbe ! Mai avea el și lipsuri, dar la condei­era a intîla... — Ei, ea fiecare ! Care dra­­cu e perfect­ă... Dar și așa, că „despre morții' vorba vor­bei , „numai bine“... — Dac-ar fi să-ți aduci a­­minte de toate greșelile omu­lui la moarte... — Păi vezi bine. Cine n-are cusururi 7... Ce, parcă răpo­satul n-avea destule ! — Ba bine că nu ! — Ehe ! Numai eu știu ce-i putea capul, c-am pălăduit zece ani in aceeași secție cu el... Da de... zici că să nu-i întinezi memoria... — Memorie ! Mofturi ! Ade­vărul e că eira încuiat rău de tot... Nu știi cum ridica son­­dica de prezența cu zece mi­nute Înainte 7 — Da, ai dreptate. Era rău mă, era rău. Nu era apropi­at de oameni... Ospătar !... Ia mai fă-ți neică, datoria ! — Și turnător, mamă, ma­mă !... Cînd îl căutai era la director... Te turna pe tine, pe mine, pe cine-i venea la mi­nă... Așa, din Invidie... — Invidios, Invidios și e­­goist... Dă-i încolo, că te-adu­­ce în stare... — Acuma, că s-a dus... N-are rost să-i mai întinezi memo­ria... Despre morți... — Numai bine !... Ospătar !... PAUL TOMESCU In memoriam lllllllllllllllll­llllll­ ll illllllll q CEL MAI mic dintre te­levizoarele construite în Ja­­ponia are diagonala ecranu­lui de numai 75 mm. Q CEL MAI sărat ocean este Atlanticul. Apa lui con­ține circa 3,5 la sută să­ruri. 9 CEA MAi mare dintre meduzele cunoscute pînă in prezent este Dianeea. Acest monstru de culoare portoca­­liu-albăstruie poate atinge 4 metri în diametru, iar ten­taculele sale — 30 metri. ^ CELE MAI mari broaș­te țestoase din lume sunt cele care pleacă în fiecare an să-și depună ouăle în Malayezia. In 1951, a fost capturată acolo o broască țestoasă de 1.5 tone. Q CEA MAI lungă reptilă din lume este crocodilul din Malayezia. Corpul lui atin­­ge 10 m. CEA MAI mare țigară din lume se află la Muzeul de articole din tutun­ul de pipe din Westfalia (R.F.G.). Lungimea acestei țigări este de circa 2 m, iar greutatea ei este de aproape­­ 18 kg.­­ CEL MAI mare piton din lume a fost prins tot în Malayezia în 1949. In 1963, el ajunsese la 8.5 m lungime și la o greutate de 150 kg. PERU, Aspect de la tradiționa­la sărbătoare a­­nuală a indie­nilor din Anzii peruvieni „Hu­­anca“ în locali­­tatea Lapallan­­ga. Prima rezer­vație de animale exotice din Ce­hoslovacia se află la Zoo Ovur Králove din estul Boe­­miei. In foto , o parte din her­ghelia de girafe Rnthschild a­­fricane. ORIZONTAL : 1) Laboratorul toamnei — îl lasă toamna gol­­goluț. 2) Binecuvîntarea toamnei. 3) Merge toamna la vînat — Gospodărie. 4) Culese din iarbă ! — Toamnă (fig.) — Prieteni. 5) Te ia pe sus — Bună la inimă ! 6) Frunza toamnei — Verb tom­natic. 7) Culege rodul bogat al toamnei — O gură de ottonel ! — Precede toamna. 8) Nume masculin — Suport autumnal pen­tru vrăbiuțe. 9) Apar în serie ! — Primele semne ale iernii ! — Acolo se culeg viile. 10) Bucuria autumnală a elevilor — Vin primele la moară ! k­) Culoarea anotimpului pe vine... — ...și cea a toamnei (mase. p].). VERTICAL : 1) Decor autumnal — „Rapsodii de toamnă”. 2) Inoartă arma ! — La mijloc de toamnă. 3) Dimie — Viță — Va­­leriu Brumărel. 4) Alean autumnal. 6) Cârdul de cocori în zbor — Adresă scurtă . 6) Deschide scorul I — Cete 1 — Dificultate. 7) Aramă — La pescuit — Curge 8) Verb autumnal pentru agri­­cultori — Se înșiră toamna pe sfoară. 9) Adierea vântului de toamnă — Verb cu combustibil. 10) Pregătiri autumnale Pe o­­goare (sing.) — Prietenul din Nanterre. 11) Sus la munte — La­crimile toamnei. Cuvinte rare : OLAT. CAROL PETER Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Craiova Rozetă magică VERTICAL : 1—14) Cele din urmă. 3—15) Mamifer marin nordic. 3—16) Lan­de nr. 4—17) Etern. 5—18) Maestru de ma­re clasă. *—19) Răfuială (reg.) 7-110) Pictor român. 8—21) A­­tom din același element cu proporții diferite .—22) Munte în România. 10—23) Mașină. 11—24) Vlăstare (vg.) 12—26) Cel care editează cărțile. 13— 26) Prind undele. ORIZONTAL : De la 1 la 13 și de la 14 la 28, divizionarele noastre de fotbal. DOINA GHEORGHE Cercul rebusist „Feroviarul* Craiova # Javra MMM Pitită Sntr-un |p||S colț întunecos,­­ Javra privește ț iți­ib . Cu luare aminte pe oricine tre­ce și-și ascute colții pentru a mușca. Uite un copil. Ar fi bun, dar lingă el merge un bătrîn. Și bătrinul se sprijină intr-un baston noduros. Pe semne nu se teme de javre. A văzut des­tule In viață... Iată o femeie. Ce l-ar mai primi carnea piciorului Intre colții javrei.» Dar nu. Femeia a zărit-o. Iar javra n-are cu­raj să muște pe cineva care-o privește în ochi. Mușcă dai» pe la spate. Aceasta e mușcătura In sfirșit, apare și un oare­care. Merge liniștit, fluierind voios. Și-a făcut datoria și e vesel. De aceea, nici nu simte pașii catifelați ai javrei ci doar colții acesteia... După care po­­taia dă un ocol pentru a nu fi prinsă și revine în colțul ei. Cînd treceți pe lingă colțuri întunecoase, priviți cu atenție după javre. De obicei, se aciu­iesc pe-acolo. Iar dacă vedeți vreuna, să nu vă înșele nicio­dată bițu­tul fățarnic al cozii . Mincinosul . Nimeni n-a vă­zut ape înghe­țate datorită minciunii, dar fie­care s-a lovit în viață, măcar și pentru o singură dată, de un asemenea individ. își minte șefii că a făcut cutare sau cu­tare lucru. își minte soția că nu mai poate de obosit și cînd colo el vine de la cine știe ce dis­tracție. Promite solemn un lu­cru chiar in momentul în care e cel mai convins că nu-l va face. Și așa îi minte pe toți, iar adesea se minte și pe sine în­suși. O mai ticăloasă trăsătură nici că se poate. Cel ce-șî bate joc de adevăr nu merită nici o considerație. Din fericire, pur­ minciună sunt exemplarele rare. Dar particule din asemenea trăsă­turi se găsesc cu duiumul. Să le căutăm cu atenție. La prie­teni, vecini, colegi. Dar nu înainte de a privi în oglindă. Il desfid pe a­cest om cu ca­racter pocit pen­tru că minte. 8 lavrei. CORNEL CONSTANTINESCU •' 18 — EH — 1970 „IN VINO VERITAS“ parafrazat de GARO PAPAZIAN — Nemaipomenit : să dai­i b­enzină pe un litru de vin ? — Un litru de vin, plus a­menda, atîta costă. mise in urmau un­el­e împrejurări : pentru înlesnirea difuzării ziarelor, s-au stabilit taxe poștale mai re­duse pentru expedie­rea prin poștă a pu­blicațiilor periodice. Tocmai în acest scop s-au emis, în 1862 și 1864, mărcile de 3 pa­rale, in 1865 și 1866 mărcile de 2 parale, în 1868 marca de 2 bani etc. Pentru ca expe­dierea ziarelor să poa­tă beneficia de acest tarif redus, era nece­sar ca ln ziare să nu se introducă alte co­respondențe și, în sco­­pul verificării ușoare a acestei condiții, s-a dispus, prin „Regula­mentul pentru fixarea taxelor telegrafo-poș­tale“ nr. 1728 din 5 decembrie 1864, pus îa aplicare pe data de 1 Ianuarie 1865, ca foile tipărite, expediate pe ele mărcile respec­­tive. Astfel, poșta ro­mână a emis și pus în circulație ]a *>15 octombrie 1870 banda cu marca imprimată de unu și jumătate bani. Folosirea acestor benzi a scos la iveală inconvenientul că a­­dresa abonatului, scri­să pe hîrtie de culoa­re închisă, era greu de descifrat, din care cauză, cu prilejul pu­nerii în aplicare a noii legi telegrafo-poștale, lege intrată în vigoa­re la 1/13 septembrie 1871, s-a emis o nouă bandă, pe hîrtie de cu­loare galbenă, avînd imprimată, în albastru, marca de un ban și jumătate. Aceste benzi aveau lungimea de 46,7 cm și lățimea de *,5 cm, coala fiind com­pusă din 18 benzi Marca de pe aceste benzi prezenta deose­biri sensibile, de in­scripții și desen, față de marca de pe ben­zile anterioare. Aceas­­tă bandă s-a utilizat pînă în octombrie 1872. Benzile de ziare din anii 1870 și 1871, fac parte din filatelia cla­sică, spre diferență de benzile ulterioare și de toate celelalte in­­treguri poștale. Pînă în anul 1893 nu s-au mai emis alte benzi timbrate pentru ziare, folosindu-se mărcile adezive, din emisiunile 1872, 1876, 1879 1880, 1885 etc. In anul 1893, se pune în circulație o nouă ban­­dă, din hîrtie albă, a­­vînd imprimată o mar­­că de tipul „sifra în­ patru colțuri”. In a­­nul 1894 s-a emis o al­tă bandă cu marcă de tipul „spic de grîn” iar în anii 1896, 1899, 1901 și 1905 alte benzi, avînd tipărite mărcile de valoarea respectivă. Ultima bandă timbra­tă, cu marcă impri­mată de un ban, a a­­părut în anul­ 1909. Alte întreguri poș­tale au­­ fost cărțile poștale, introduse în țara noastră în anul 1873 după ce, datori­tă simplității și tari­fului lor redus, ele își dovediseră utili­tatea in Austria, ua­­re au fost introduse în 1869 ca și în alte cîteva țări. Forma octogonală a mărcilor s-a mențî­nut și la următoa­rele emisiuni de cărți poștale, du­se însă schimb în­­culoarea lor. Abia in 1898, mărcile iau dreptunghiulare, forme iar din 1891 mărcile im­primate pe cărțile poș­tale încep a fi de tipul mărcilor adezive din perioada respectivă. In 1879, se pun în «1 mu­lați­e cărți poștale ex­terne, cu mărci de 10 bani, pentru corespon­dența cu străinăta­tea iar în 1891 s-au introdus cărțile poș­tale închise, cu păr­țile laterale perfora­te. In anul 1898, căr­țile poștale externe ar­ fost supratipărite cu textul „20 paras 20“, pentru a fi folo­site de oficiile poșta­le de pe vasele servi­ciului maritim român pe linia Constanța — Istanbul. Au existat și alte întreguri poștale, foar­te interesante din punct­ de vedere fila­telic, precum t man­date poștale­­ care­ au apărut în 1890 cele in­terne, iar în 1892, cele externei formulare de telegrame emise în a­tntregu­rile poștale au luat o imensă dez­voltare în țara noastră sub­ forma de­­ mărci poștale simple, «ărți poștale ilustrate, plicuri pentru scri­sori felicitări etc. A­­­­vînd nu numai scopul simplificării corespon­denței, dar și un im­­­portant rol cultural­­educativ aceste intre­­guri poștale, aparind de cele mai multe ori în seturi sînt ilustra­te cu vederi din locuri titoresti din tara nna­­tră, cu monumente de arhitectură, reprodu­ceri de pe operele ma­rilor pictori români figuri ale unor mari personalități culturale etc. , prin poștă, să fie pu­se sub bandă. Aceas­tă dispoziție a fost precizată, prin ordi­nul de serviciu nr. R1865, semnat de di­rectorul general al­­ telegrafelor și poște­­­­lor. In sensul ! ,.Zia­­­­rele, pentru a putea­­ fi expediate prin S poștă, vor fi puse sub 1 bandă pentru fiecare !* abonat in parte...“. pe aceste benzi se li­­­­­­peau mărcile pentru I* ziare. I * In scopul simplifică I* rii muncii de expedi­­ * ere a ziarelor, admi­nistrațiile poștale din unele țări au înlocuit ( I ) măreile adezive pen­­tru ziare prin benzi , avînd imprimate chiar P. Passalega

Next