Inainte, octombrie 1970 (Anul 27, nr. 7953-7978)
1970-10-18 / nr. 7968
* yAA/VWNAAAAAVJ Renașterea insulei In toamna anului 1968, ultima toamnă de trăire pe vechea vatră a bătrînei insule, m[ aflam ]a Ada-Kaieh. Numărindu-și ultimele zile, insula trăia in singurătatea zidurilor ei. Insula Ali și mulți alții, îndrumați de specialiști, erau angrenați in lupta pentru salvarea comorilor milenare de pe Insulă. Lucrările de demolare erau în toi. Pe măsură ce se Înălța barajul, pe măsură ce apele deveneau tot mai amenințătoare, cele mai prețioase comori ale fortăreței se mutau pe insula Șimian, în aval de Tr. Severin special pregătită pentru această „primire în spațiu”. Șimiami 1 s-a transformat astfel intr-un adevărat șantier de strămutare și remontare a valoroaselor monumente istorice de pe insula Ada-Kaleh. Poposind astăzi pe vatra noii insule de la Șimian, ai impresia că te afli la vechea cetate Ada-Kaleh. Har_nicii constructori din cadrul Șantierului nr. 50 al Direcției monumentelor istorice din Comitetul de stat pentru cultură și artă au făcut și fac tot ce le stă în putință pentru restaurarea vechii cetăți, pentru renașterea străvechii insule. În prezent, se poate spune că, în mare parte, cetatea a fost Înălțată. Monumentele istorice și cimitirul turc sunt deja reconstruite, iar locuințele in stil bănățean și turc Își așteaptă oaspeții, altele urmind să se Înalțe din temelie. In noile ziduri și in sutele de metri de galerii ale cetății s-au incorporat peste 800 000 cărămizi recuperate de la vechea insulă Ada- Kaleh, 2 000 000 cărămizi confecționate la Tg. Mureș după forma și dimensiunile de epocă și cca. 20 000 mc betoane. Au fost construite șase porți de acces cu lăcașurile podurilor rabatabile. Completate cu o bază turistică, care se află încă un studiu pe planșele proiectanților din Tr. Severin, noua insulă,muzeu Ada-Kaleh de pe Ostrovul Șimianului va constitui și In viitor un centru de atracție pentru turiștii din țară și de peste hotare. CAROL BORA coresp. glliiiílUIIHiílllllllllllIlíllllilllllllllllllilll INAIN®« H Așa cum vă spuneam, in timp ce Ionescu-Caragea trăgea dip tamai aghioasele dese cutre P mura podul (am vrut să spun p „salonul" de cizmărie și... scena debutului nostru), noi ne spuneam rolele pe șoptite. H Numai că, la scena duelului, cei trei sergenți s-au înfierit bintat și și-au ciocnit cu un f§ așa tărăboi spadele, că ne-am fi pomenit cu amfitrionul nostru , ridicat în picioare, atît de regipede de n-am mai avut vreme să ne culcăm la pămînt carăcanii pe Dealul Fetii. S-a frecat la ochi și a bubuit : — Care sînteți, băăă 7 — Noi, tăticul. ! — îndrăzni Caragea-juniorul. Jucăm teatru... — Teatru, hai ! !... Și podul se transformă subit într-un teatru de operațiuni, asupra noastră tăbărind o rafală de calapoade țintite strașnic de Caragea, furios pentru trezirea din somn și „profanarea” salonului... Așa s-a lăsat cu fiasco debutul nostru. De teatru insă nu ne-am lăsat, mai ales că fiecare clasă superioară trebuia să dea anual cite o reprezentație în amfiteatrul Colegiului. Acest bun obicei ii susțineau dascăli cu dragoste pentru artă ca Ștefan Fanu Dululescu, Chifu și alții- Noi cei din clasa a VI-a reală divizionară ne-am cam ciorovăit până să alegem o piesă. Atunci monitorul m- a propus să scriu ceva, folosind argumentul zdrobitor: „Arată și tu ce poți, că ești doar la Conservator*. Așa am debutat — bietul de mine — și în dramaturgie. Piesa era intitulată „Prefectul* și aducea în scenă peripețiile unui prefect pornit de jos, care voia să se pună „un ton" cu lumea bună. Cel mai mult haz au avut scenele cu... dolmecerii. Prefectul dăduse anunț la gazete pentru dolmeceri care să-i învețe limbi străine. Numai că, în ziua anunțată pentru prezentarea candidaților, trebuind să plece pentru o chestiune urgentă, l-a lăsat acasă pe fratele său — om simplu de la țară. — Vezi și tu cum te descurci... Și s-a descurcat. S-a pomenit bietul om cu unul uscățiv și sclifosit : — Gut morgăn... — Morgă, ai zis ! Casă de prefect e morgă la tine ?... Ieși afară, matracuca dracului... Sau, intră unul cu „tupeu, obraznic“... — Gutbal ! — Stai că-ți fac eu ție baie... Om cinstit, am ajuns băiaș de golani... Sala rîdea pe neoprite. Se năștea un nou dramaturg ! Și incă unul neînconjurat de cioclii criticii dramatice. Au ieșit și ceva bănișori, cu care „artiștii” au onorat întreaga clasă la o excursie in Banat — la Timișoara și Reșița... Dar vine vremea, trece vremea și ajunge (tot vremea) să facem și un turneu. Doi prieteni — George Lupu-Gall și Ion Lupu (viitorul actor la Național) — îmi propun să punem în scenă o... revistă. Gali — caricaturist între nenumărate alte ocupații — frecventând teatrele de revistă bucureștene, ne-a adus un fel de... revista revistelor (din care, drept să spun, nu prea aveam ce alege I). Sub conducerea lui Ovidiu Rocoș, noi cei trei, împreună cu avocatul Luță Popescu, cu un funcționar artist (G. Iulian) și cu alții vreo doi din grupul nostru, aranjăm să jucăm piesa la o serbare cîmpenească la Breasta. Am Întins pe garduri afișele (cu „Mare revistă, mare : „Spune vere ce sunt eu ?“... Două muzici două... Mai ceva ca la Tănase"), apoi luăm cu noi muzica și orchestra militară a Regimentului 26 Infanterie și ne înfățișăm la locul... dramei. Revista debuta cu un chef monstru în cer, protagoniști fiind dumnezeu, sfintul Petre și încă vreo 13 sfinți sfințișori... In toiul chefului, intram eu — Cetățeanul revoltat — și făceam un rechizitoriu pe cinste . La cameră și un senat Se discută Înfocat Cum să facă și să dreagă Noi impozite să-ți tragă Am plătit mereu, măi vene De-am rămas făr-de... probleme Iar ei au ia uși lacheu — Spune vere, ce sint eu 7... (Va urma) 0 descoperire celtică la Perișor . Cu prilejul unor lucrări de terasare în punctul „Dealul Stejarului“, situat pe raza comunei Perișor, locuitorul Titu Bălan a găsit lingă fîntîna Eliza, la circa 0,75 m adîncime, o Sabie formată din trei fragmente. Sabia se află în prezent la Muzeul Școlii generale din Perișor. Ea aparține grupului de antichități celtice din Oltenia. Sabia celtică de la Perișor are o lungime totală de 852 mm. Lungimea minerului este de 148 mm, iar lungimea lamei de 704 mm. Lățimea lamei este de 50 mm. Sticfa provine dintr-un mormînt celtic de incinerație. O dovedește faptul că ea a fost arsă și îndoită ritual, după un binecunoscut obicei al celților. La moartea unui războinic celt, cadavrul său era ars împreună cu armele ce-i aparținuseră sabie, lance, scut (umbo) chiar carul său de luptă. Arșițele erau șipoi îndoite și depuse, împreună cu oasele calcinate, într-o urnă care se îngropa un pămînt. Lama spadei a fost lucrată dintr-un oțel de bună calitate, după cum se observă pe o porțiune din imediata apropiere a minerului Prin ardere spada s-a decălit, fiind apoi supusă coroziunii. Pe minerul spadei nu se observă urme de nituri, ceea ce ne face să credem că minerul era din lemn, prins probabil cu un inel de fier. Cu toate că și populația autohtonă practica un ritual de inmormîntare asemănător, doi credem că sabia a aparținut unui celt. Geto-dacii își aveau armele lor specifice și folosirea unei săbii tipic celtice de către aceștia nu ni se pare plauzibilă. Descoperirea celtică de la Perișor se încadrează în ansamblul descoperirilor celtice din Oltenia, care sunt datate în secolul II—I î.e.n. Această nouă descoperire — credem destul de importantă — vine să îmbogățească aria de răspîndire a antichităților celtice din Oltenia. Prof. CONSTANTIN voicu Satiră și amor 99 — Se duse și Hogeanu, săracul !... — Se duse. Dar avu lume la-nmormântare, mă, Născu !... — Avu, mă, avu... Ospătar ! Aduna și nouă două halbe... In memoria răposatului... — un fond, nu era om prost, bietul Hogeanu... — Hm ! Nu era mă, nu era... Era priceput... Ospătar ! Mai adu două halbe ! Mai avea el și lipsuri, dar la condeiera a intîla... — Ei, ea fiecare ! Care dracu e perfectă... Dar și așa, că „despre morții' vorba vorbei , „numai bine“... — Dac-ar fi să-ți aduci aminte de toate greșelile omului la moarte... — Păi vezi bine. Cine n-are cusururi 7... Ce, parcă răposatul n-avea destule ! — Ba bine că nu ! — Ehe ! Numai eu știu ce-i putea capul, c-am pălăduit zece ani in aceeași secție cu el... Da de... zici că să nu-i întinezi memoria... — Memorie ! Mofturi ! Adevărul e că eira încuiat rău de tot... Nu știi cum ridica sondica de prezența cu zece minute Înainte 7 — Da, ai dreptate. Era rău mă, era rău. Nu era apropiat de oameni... Ospătar !... Ia mai fă-ți neică, datoria ! — Și turnător, mamă, mamă !... Cînd îl căutai era la director... Te turna pe tine, pe mine, pe cine-i venea la mină... Așa, din Invidie... — Invidios, Invidios și egoist... Dă-i încolo, că te-aduce în stare... — Acuma, că s-a dus... N-are rost să-i mai întinezi memoria... Despre morți... — Numai bine !... Ospătar !... PAUL TOMESCU In memoriam lllllllllllllllllllllll ll illllllll q CEL MAI mic dintre televizoarele construite în Japonia are diagonala ecranului de numai 75 mm. Q CEL MAI sărat ocean este Atlanticul. Apa lui conține circa 3,5 la sută săruri. 9 CEA MAi mare dintre meduzele cunoscute pînă in prezent este Dianeea. Acest monstru de culoare portocaliu-albăstruie poate atinge 4 metri în diametru, iar tentaculele sale — 30 metri. ^ CELE MAI mari broaște țestoase din lume sunt cele care pleacă în fiecare an să-și depună ouăle în Malayezia. In 1951, a fost capturată acolo o broască țestoasă de 1.5 tone. Q CEA MAI lungă reptilă din lume este crocodilul din Malayezia. Corpul lui atinge 10 m. CEA MAI mare țigară din lume se află la Muzeul de articole din tutunul de pipe din Westfalia (R.F.G.). Lungimea acestei țigări este de circa 2 m, iar greutatea ei este de aproape 18 kg. CEL MAI mare piton din lume a fost prins tot în Malayezia în 1949. In 1963, el ajunsese la 8.5 m lungime și la o greutate de 150 kg. PERU, Aspect de la tradiționala sărbătoare anuală a indienilor din Anzii peruvieni „Huanca“ în localitatea Lapallanga. Prima rezervație de animale exotice din Cehoslovacia se află la Zoo Ovur Králove din estul Boemiei. In foto , o parte din herghelia de girafe Rnthschild africane. ORIZONTAL : 1) Laboratorul toamnei — îl lasă toamna golgoluț. 2) Binecuvîntarea toamnei. 3) Merge toamna la vînat — Gospodărie. 4) Culese din iarbă ! — Toamnă (fig.) — Prieteni. 5) Te ia pe sus — Bună la inimă ! 6) Frunza toamnei — Verb tomnatic. 7) Culege rodul bogat al toamnei — O gură de ottonel ! — Precede toamna. 8) Nume masculin — Suport autumnal pentru vrăbiuțe. 9) Apar în serie ! — Primele semne ale iernii ! — Acolo se culeg viile. 10) Bucuria autumnală a elevilor — Vin primele la moară ! k) Culoarea anotimpului pe vine... — ...și cea a toamnei (mase. p].). VERTICAL : 1) Decor autumnal — „Rapsodii de toamnă”. 2) Inoartă arma ! — La mijloc de toamnă. 3) Dimie — Viță — Valeriu Brumărel. 4) Alean autumnal. 6) Cârdul de cocori în zbor — Adresă scurtă . 6) Deschide scorul I — Cete 1 — Dificultate. 7) Aramă — La pescuit — Curge 8) Verb autumnal pentru agricultori — Se înșiră toamna pe sfoară. 9) Adierea vântului de toamnă — Verb cu combustibil. 10) Pregătiri autumnale Pe ogoare (sing.) — Prietenul din Nanterre. 11) Sus la munte — Lacrimile toamnei. Cuvinte rare : OLAT. CAROL PETER Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Craiova Rozetă magică VERTICAL : 1—14) Cele din urmă. 3—15) Mamifer marin nordic. 3—16) Lande nr. 4—17) Etern. 5—18) Maestru de mare clasă. *—19) Răfuială (reg.) 7-110) Pictor român. 8—21) Atom din același element cu proporții diferite .—22) Munte în România. 10—23) Mașină. 11—24) Vlăstare (vg.) 12—26) Cel care editează cărțile. 13— 26) Prind undele. ORIZONTAL : De la 1 la 13 și de la 14 la 28, divizionarele noastre de fotbal. DOINA GHEORGHE Cercul rebusist „Feroviarul* Craiova # Javra MMM Pitită Sntr-un |p||S colț întunecos, Javra privește ț ițiib . Cu luare aminte pe oricine trece și-și ascute colții pentru a mușca. Uite un copil. Ar fi bun, dar lingă el merge un bătrîn. Și bătrinul se sprijină intr-un baston noduros. Pe semne nu se teme de javre. A văzut destule In viață... Iată o femeie. Ce l-ar mai primi carnea piciorului Intre colții javrei.» Dar nu. Femeia a zărit-o. Iar javra n-are curaj să muște pe cineva care-o privește în ochi. Mușcă dai» pe la spate. Aceasta e mușcătura In sfirșit, apare și un oarecare. Merge liniștit, fluierind voios. Și-a făcut datoria și e vesel. De aceea, nici nu simte pașii catifelați ai javrei ci doar colții acesteia... După care potaia dă un ocol pentru a nu fi prinsă și revine în colțul ei. Cînd treceți pe lingă colțuri întunecoase, priviți cu atenție după javre. De obicei, se aciuiesc pe-acolo. Iar dacă vedeți vreuna, să nu vă înșele niciodată bițutul fățarnic al cozii . Mincinosul . Nimeni n-a văzut ape înghețate datorită minciunii, dar fiecare s-a lovit în viață, măcar și pentru o singură dată, de un asemenea individ. își minte șefii că a făcut cutare sau cutare lucru. își minte soția că nu mai poate de obosit și cînd colo el vine de la cine știe ce distracție. Promite solemn un lucru chiar in momentul în care e cel mai convins că nu-l va face. Și așa îi minte pe toți, iar adesea se minte și pe sine însuși. O mai ticăloasă trăsătură nici că se poate. Cel ce-șî bate joc de adevăr nu merită nici o considerație. Din fericire, pur minciună sunt exemplarele rare. Dar particule din asemenea trăsături se găsesc cu duiumul. Să le căutăm cu atenție. La prieteni, vecini, colegi. Dar nu înainte de a privi în oglindă. Il desfid pe acest om cu caracter pocit pentru că minte. 8 lavrei. CORNEL CONSTANTINESCU •' 18 — EH — 1970 „IN VINO VERITAS“ parafrazat de GARO PAPAZIAN — Nemaipomenit : să daii benzină pe un litru de vin ? — Un litru de vin, plus amenda, atîta costă. mise in urmau unele împrejurări : pentru înlesnirea difuzării ziarelor, s-au stabilit taxe poștale mai reduse pentru expedierea prin poștă a publicațiilor periodice. Tocmai în acest scop s-au emis, în 1862 și 1864, mărcile de 3 parale, in 1865 și 1866 mărcile de 2 parale, în 1868 marca de 2 bani etc. Pentru ca expedierea ziarelor să poată beneficia de acest tarif redus, era necesar ca ln ziare să nu se introducă alte corespondențe și, în scopul verificării ușoare a acestei condiții, s-a dispus, prin „Regulamentul pentru fixarea taxelor telegrafo-poștale“ nr. 1728 din 5 decembrie 1864, pus îa aplicare pe data de 1 Ianuarie 1865, ca foile tipărite, expediate pe ele mărcile respective. Astfel, poșta română a emis și pus în circulație ]a *>15 octombrie 1870 banda cu marca imprimată de unu și jumătate bani. Folosirea acestor benzi a scos la iveală inconvenientul că adresa abonatului, scrisă pe hîrtie de culoare închisă, era greu de descifrat, din care cauză, cu prilejul punerii în aplicare a noii legi telegrafo-poștale, lege intrată în vigoare la 1/13 septembrie 1871, s-a emis o nouă bandă, pe hîrtie de culoare galbenă, avînd imprimată, în albastru, marca de un ban și jumătate. Aceste benzi aveau lungimea de 46,7 cm și lățimea de *,5 cm, coala fiind compusă din 18 benzi Marca de pe aceste benzi prezenta deosebiri sensibile, de inscripții și desen, față de marca de pe benzile anterioare. Această bandă s-a utilizat pînă în octombrie 1872. Benzile de ziare din anii 1870 și 1871, fac parte din filatelia clasică, spre diferență de benzile ulterioare și de toate celelalte intreguri poștale. Pînă în anul 1893 nu s-au mai emis alte benzi timbrate pentru ziare, folosindu-se mărcile adezive, din emisiunile 1872, 1876, 1879 1880, 1885 etc. In anul 1893, se pune în circulație o nouă bandă, din hîrtie albă, avînd imprimată o marcă de tipul „sifra în patru colțuri”. In anul 1894 s-a emis o altă bandă cu marcă de tipul „spic de grîn” iar în anii 1896, 1899, 1901 și 1905 alte benzi, avînd tipărite mărcile de valoarea respectivă. Ultima bandă timbrată, cu marcă imprimată de un ban, a apărut în anul 1909. Alte întreguri poștale au fost cărțile poștale, introduse în țara noastră în anul 1873 după ce, datorită simplității și tarifului lor redus, ele își dovediseră utilitatea in Austria, uare au fost introduse în 1869 ca și în alte cîteva țări. Forma octogonală a mărcilor s-a mențînut și la următoarele emisiuni de cărți poștale, duse însă schimb înculoarea lor. Abia in 1898, mărcile iau dreptunghiulare, forme iar din 1891 mărcile imprimate pe cărțile poștale încep a fi de tipul mărcilor adezive din perioada respectivă. In 1879, se pun în «1 mulație cărți poștale externe, cu mărci de 10 bani, pentru corespondența cu străinătatea iar în 1891 s-au introdus cărțile poștale închise, cu părțile laterale perforate. In anul 1898, cărțile poștale externe ar fost supratipărite cu textul „20 paras 20“, pentru a fi folosite de oficiile poștale de pe vasele serviciului maritim român pe linia Constanța — Istanbul. Au existat și alte întreguri poștale, foarte interesante din punct de vedere filatelic, precum t mandate poștale care au apărut în 1890 cele interne, iar în 1892, cele externei formulare de telegrame emise în atntregurile poștale au luat o imensă dezvoltare în țara noastră sub forma de mărci poștale simple, «ărți poștale ilustrate, plicuri pentru scrisori felicitări etc. Avînd nu numai scopul simplificării corespondenței, dar și un important rol culturaleducativ aceste intreguri poștale, aparind de cele mai multe ori în seturi sînt ilustrate cu vederi din locuri titoresti din tara nnatră, cu monumente de arhitectură, reproduceri de pe operele marilor pictori români figuri ale unor mari personalități culturale etc. , prin poștă, să fie puse sub bandă. Această dispoziție a fost precizată, prin ordinul de serviciu nr. R1865, semnat de directorul general al telegrafelor și poștelor. In sensul ! ,.Ziarele, pentru a putea fi expediate prin S poștă, vor fi puse sub 1 bandă pentru fiecare !* abonat in parte...“. pe aceste benzi se lipeau mărcile pentru I* ziare. I * In scopul simplifică I* rii muncii de expedi * ere a ziarelor, administrațiile poștale din unele țări au înlocuit ( I ) măreile adezive pentru ziare prin benzi , avînd imprimate chiar P. Passalega