Inainte, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 7980-8004)
1970-11-22 / nr. 7998
2 1 6E ■i [UNK]Si ■ m wm m E HEi 1EEi Ei Perle turistice încă necunoscute Am mai avut prilej de a arăti iuni valoroase obiective turistice ale orașului nostru. S - ar putea să exercite o abilă atracție asupra tunor străini, rămîm totuși sub obrocul indiferenței. Precedent, am întreținut cititorii noștri despre vestigiile artizanale ale mobilitrului de artă german din epoca renașterii (unități autentice flatted din 1667 Și 1693) 1 despre un bust votiv din aceeași epocă precum și riteva altele mici opere de artă din epoca barocului german, care zac disparate în instituții și unele deloc la locul lor sau la depozite și pivniți, în ciuda evidenței lor de muzealitate. Cea mai mare parte dintre artizanii și artiștii străini s-au identificat țării noastre, la rîndul lor resimțindu-i binefacerile și adoptindu-le în spirit și în ființă, fum de pUdă fu Rola Piecarschi, care a debutat, după un destul de lung ocol în alte străinătăți, în decorativul grafic și profesoral la Tg. Jiu, urmărind mișcarea cooperatistă inițiată cu elan de faimoasa echipă intelectuală de acolo. Dianovici, Ștefulescu, Moisil și el, refugiatul politic Rola Piecarschi (și să nu uităm pe litograful meritos Miloșescu). In aceleași condiții de a muiare, de data aceasta In Craiova, s-a așezat tot un cetățean austriac, polon de origină, din Cracovia, pictor ieșit proaspăt din școli superioare vieneze de artă, chemat de un prieten (arhitectul conducător al clădirii palatului Peleș din Sinaia) spre a lucra la decorațiunea interioară a mausoleului destinat unei tinere odrasle. El a fost atras în orașul nostru de urbanistul Craiovei de la începutul veacului nostru, intelectualul Nicolae P. Romanesc, pentru decorarea locuinței sale (azi Casa pionierilor). Francisc Tribalski, polonul nostru, căci de el este aici vorba, a găsit un vast cîmp de activitate picturală decorativă. In acea vreme de îmbogățire funciară capitalistă, devenind atiratul decorator al somptuoaselor clădiri ale beneficiarilor epocii, care avea drept lozincă faimosul îndemn : „Prin orice mijloace, imbogățiți-vă !“ — deviză unei false și chipuse demoncrații. Fr. Tribalski se va deda din plin decorărilor interioare, îndeminările lui artizanale, uneori, cînd abandona tipicul lor, apropiindu-se de marea artă murală pură, lăsînd în urma lui opere de vîrf, cum sînt de pildă lucrările încă intacte din imobilele ocupate în prezent de Procuratură, de Comitetul de Artă și Cultură, de Inspectoratul sanitar (aci mai puțin rămas încă intact), de Casa pionierilor etc., pretutindeni neîndepărtîndu-se de decorativul de distincție academistă și clasică. Pe lingă aceste activități profane, tot lui Fr. Tribalski i se datorează, ln Craiova, decorativul Interiorului locașului de suit catolic din localitate. Or, întreagă această muncă artizanală — dacă ea ar fi semnalată prin prospectele turistice privind orașul nostru — ar conferă Craiovei un titlu de atracție pentru turiștii în treacăt prin Craiova, silindu-i a poposi în fața unor asemenea obiective turistice universal valabile... Craiova fiind printre popasurile prenumărată turismului Internațional, este cu atât mai imperioasă o mai largă difuzare, organizare și concentrare a obiectivelor ce am semnalat, turiștii francezi, germani, italieni sau de altă nație găsind astfel în orașul nostru satisfacția spirituală și de cultură printr-o semnalare organizată a unor asemenea opere ce aduc încă un galben de aur la salba meritelor turistice ale Craiovei. V. G. PALEOLOG Șarje prietenești Gretel Tarner, autoarea volumului o Apa vie" Am citit ce-n carte scrie Și mi-am zis a Bâta oară : Ce folos că-i apa vie, dacă-i... chioară ! Lui Corneliu Sturzu, actorul volumului „Duhul pietrelor“ Cina ți-a citit volumul, Cum ți-l categorisește — „Pietre-ntr-unsul, cu duiumul, Iasă duhul, rău, lipsește !“ Lui Ion Vlasiu, pentru volumul „Drum spre oameni“ Nu uita că nicidecum Nu culegi decit ce sameni ; ...Cu asemenea volum Nu-țî faci, frate, drum spre oameni.... Lui Neagu Rădițescu la apariția volumului „Un balon rîdea în poartă“ Tu desenezi cu multă artă. Dar de romane, ce să spun : Căci ăsta, care rîde-n poartă, E un balon, da-i... de săpun ! A apărut volumul „Cancerul blond“ de Mircea Constantinesc De e blond sau e altcum, Asta nu-i nici o poveste Cînd ce scrie în volum Ori și cum, tot cancer este... Lui Al. Ivănescu la apariția volumului „Balerina de fier“ Un critic opina cu fier De carte, că-i confuză, fadă . Deci, balerina ta de fier De fapt e doar de... marmeladă. Marianei Nuși Vintilă, autoarea volumului „întrebări răsturnate“ Citindu-ți cartea, m-am gindit aftînd La titlul ei cel vînturat în zări Și-atunci m-am întrebat și eu , de cînd Au devenit ideile-ntrebări 7 GR. ȚEPEȘ m fe. ÎNAINTE ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK]DHBSHHHHBBnSOSSBSBBBBBBBKQBEDSI CURIOZITĂȚI I. La faimoasele H curse de cal de la Ascot (Anglia), surprize I fac nu numai 3 gloabele care se încapățînează să 3 termine cursa I înaintea favorițiilor, îmbogățind K pe unii și fără 3 cinci pe alții, ci 3 și unele din H tre doamnele și selectei asistențe, H care prezintă H modele noi de pălării tip : O ceașcă de ceai englezesc model M «Five o’clock“. De zece ani — „en f1 Paul Ghinju — unul dintre oamenii cei mai îndatoritori prin politețea și prietenia pe care o arată oricui oricînd — este și unul dintre cei mai zgliciți la vorbă. Cu atit mai puin iți vorbește despre stoe, iar la laudele ce-i sunt adresate ridica, invariabil, din umeri. Dacă-1 urmărești la antrenamente constați aceeași economie de mijloace... verbale și aceea — paradoxală poate fi risipă de Îndrumări, încurajări, mustrări prietenești ori laude generoase, împlinită cu gestul cel mai firesc — al minții, al privirilor, al rîsului nepotolit sau surîsului amar. La ofensivele tinerilor săi învățăcei — ofensive care demonstrează temeritate, pricepere și nicidecum pripeală ori nesăbuință — participă din toată Inima Și doar atunci „se dezlănțuie“ și el, scăpîndu-i, fără voie, strigătul de Îndemn și avertizare : „En garde !“. De zece ani, Paul Ghinju rostește în lumea scrimeurilor romăne această avertizare (pentru parteneri) și îndemn pentru tinerele talente pregătite pentru o consacrare prestigioasă, durabilă. Din 1960 de cînd a venit la Craiova să continue și să desăvîrșească truda unui animator înaintaș ca bătrînul maestru Bachelli, creînd la Clubul sportiv Oltenia unul dintre cele mai puternice centre de scrimă ale țării, zeci și zeci de copii și tineri au crescut la școala sa de veritabil maestru. Unii — candidați virtuali la glorie sportivă — au urmat alte îndeletniciri, alte pasiuni, alte profesii , ingineri, profesori, medici, juriști. Un album — adevărată comoară de amintiri — aduce Înaintea privirilor antrenorului și prietenilor săi, la ceasuri de duioase rememorări — pe Luigi Moloni, Marin Ghimpușan, Gheorghe Becherescu... Alții au rămas statornici în această supremă pasiune, încununind talentul lor și sirguința Îndrumătorului lor cu adevărate biruințe sportive. Paul Ghinju păstrează semnele evoluției lor in acest album intim, de familie. A strîns cu grijă și minuție fiece rind de ziar in care s-a făcut vreo consemnare despre mușchetarii săi, fiecare program sportiv, invitație ori „provocare“, fiecare „suvenir fotografic“, ca și scrisori și ilustrate din țările in care elevii săi i-au purtat renumele. Păstrează fragmentul de articol in care D. Popescu obținea un merituos loc 7 la prima sa apariție internațională (In Intilnirea din 1961 a scrimeurilor romani cu cei bieloruși) și, fiind pe rind, toate ascensiunile acestuia pe podiumul Învingătorilor, in ierarhia celor mai buni scrimeuri al țăriiantrenorul multilateral Sportivul și de scrimă, înot, polo) este un creator de campioni și performeri : Constantin Duțu — semifinalist la campionatul mondial de tineret de la Bonn și campion național ; Al Mironov — vicecampion al țării la spadă ; Dan Podeanu — campion R.S.R. de juniori pe anul 1968 ; Marius Bunea — vicecampion R.S.R. «n același an) , Adrian Cărămidă — campion R.S.R. la juniorii mici... Tot astfel, fiecare Întrecere internațională la care au participat și concurenții craioveni are cronica sa, antrenorul păstrînd — poate mai bine ca Înșiși elevii săi — amintirea disputelor acestora cu adversari redutabili : bulgarul Filipov, Italianul Biacella, irlandezul Timothy Bouchier Hayes, austriacul Erwin Baumgartner, sovieticii Bolîciko, Bîkov și Nikancikov... |n cele mai multe dintre întrecerile internaționale din ultimii ani, Paul Ghinju a condus rolul de tineret al țării noastre, fiindu-i un antrenor care știe să-l conducă la răsunătoare izbinzi. Ghinju este un ambițios incorigibil. La el însă ambiția se tălmăcește prin muncă pină la istovire, prin cutezanță, prin talent și experiență, prin marea sa calitate de a insufla nădejdi, de a altoi virtuți, de a fundamenta speranțe, de a consacra valori. De zece ani planurile sale s-au îndeplinit, find pe rând, mereu sporite, mereu mai temerare. Și mereu năzute mai departe, voind să dea aripi unor noi făgăduințe, unor noi și autentice vocații. Antrenorul Paul Ghinju pășește în al 11-lea an de activitate. Elevii săi ii omagiază, iar adversarii sportivi simt că vor avea noi ofensive de înfruntat. Deci , en garde ! AL. DLANU Uzina olandeză Gazelle din Aalten a construit acest pui de automobil, din plastic, cu o lungime de 1,90 metri. Motorul, de doi cilindri a câte 50 cmc, poate dezvolta o viteză maximă de 10 kilometri pe oră. Chiar dacă pentru moment o participare a sa la marile raliuri internaționale pare a fi Îndoielnică, nu vedem pentru ce n-ar putea face o figură onorabilă la categoria jucării pentru oameni în toată firea. microscenetă „Respect reciproc” (Intr-un local public, cu ospătari, mese, sticle și decor adecvat, aproape de închidere. Poate fi bar, bufet, bodegă, restaurant — n-are importanță ! E tot al T.A.P.L.-ului. Personaje : doi clienți întirziați). — Mai luăm un rună ? — Nu, mă, Tășică. E tîrziu... — Hai mă, lasă, că acuma tot am intirziat. Dacă e bal... — Știu eu, dar vezi că acasă am alt „bal“... *■ — Aoleo ! Ți-e frică, ți-e frică... — zis / Nu se pune chestia așa... Dar, vezi tu, și noi bărbații prea sîntem păcătoși, citeodată. Nevestele, săracele... — Da, mă, asta cam așa e... A mea, nu c-o laud, dar nu-mi face muzică... Pot să vin la orice oră, că s-a obișnuit... La urma urmei și noi avem nevoie, dragă, de o mică destindere. Bărbatul, de... se mai ceartă cu șeful, neplăceri, ba te mai enervează un meci pierdut. Ei, și mai caută, ca omul, puțină uitare... Acasă, știm noi ce e... — Zici tu așa, dar și femeia mă, băiețică, are destule pe cap... Mai ales dacă are și serviciu. Cînd mai faci gospodărie, cînd mai îngrijești copiii ?... E greu, mă, e greu și pentru ea. — Este, dragă, este... La urma urmei și-n definitiv bărbatul trebuie s-o ajute. Pe ce se-ntemeiază familia, mă ? Nu pe respect reciproc ? — Fără-ndoială. Eu, dragă, întotdeauna am fost de principiu ca bărbatul să-mpartă treburile gospodărești cu nevasta. Adică, de ce să bată ea mă, covoarele, și să nu le bați tu ? De ce, adică, muncile mai grele intr-o căsnicie să nu le facă bărbatul ? Că așa scrie și la carte. De ce să nu-ngrijească copiii chiar, să se ducă la piață, să stea și el la rînd la varză, la gogoșari ? — Sînt de acord mă băieți că, sînt de acord. Numai că, vezi tu, sînt unii care „sar calul"... — Adică cum ? — Păi uite cum fac și treburi care nu sunt, ca să zic așa, de demnitatea unui bărbat, îl știi pe Ionescu de la statistică. Ei, ăla, mă băiete, îi spală și rufele nevestii... — Ei și ? Ce găsești tu... degradant în chestia asta ? E respect reciproc mă, ajutor reciproc... Ce, faci la altul străin ? Faci la casa ta, ajuți gospodăria ta... Nu, nu sînt de acord cu teoria asta... Eu, dacă vrei să știi, spăl și vasele, mă băiatule... — A, eurit, mă, e writ... Toate ca toate, dar știi , pîn-aici! — Nu e demn, dragă, nu e de demnitatea unui bărbat... Ca să fiu sincer, și eu mă „ocup" mă, de vase, dar numai cînd sînt „afumat“... Dar nu le spălmă, nu le spăl... — Dar ce le faci ? — Le sparg, băiețică, le sparg ! PAUL TOMESCU ORIZONTAL. 1) Urecheat — Intr-o ureche. 2) Localitate In R. P. Ungară — Ureche 3. De-ale gîtului — Luate după ureche. 4) Localitate în Japonia — Fierbinte. 5) A-i exploda nasul — Cap de cîine! 6) Pronume — Cine are urechi de auzit s-o audă. 7) Iau cuvîntul 1 înainte ! — își cunosc lungul nasului (fem.) S) Protejează gîtul — Se inspiră pe nas — Are nasul lung. 9) Pană — Sursă de inspirație tematică — Monedă romană de argint — Pronume. 10) Voce îngroșată din cauza inflamării laringelui — Produce tulburări respiratorii. 11) Ciulește urechile — Asemenea. 12) Comparativ pentru un nas lovit de guturai (pi.) Iți vine pe nas. 13) Localitate în Suedia — Și-a vîrît nasul — Atenție la urechi. VERTICAL. 1) Luare de sub nas — Celebră datorită gîtului. 2) Indirectă legătură cu urechea — De la unul din părinți a moștenit urechile. 3) Fără gît n-ar exista — Cap ușuratec! — Franjuri oculare. 4) Colț de geană ! — Nas... cîrn ! — De ochii lumii. 5) Operație la nas (pi.) 6) Pune întrebare — Orășel în Japonia— Nota 7 — Bine! 7) Pers ! — Capitală europeană — Matematician și naturalist englez (1831- 1909) 8) Măsură veche — Iute. 9) Fără urechi (zool.) — Mîine, poimîine — Astfel: 10) Cu cornul pe nas — Bun de dat pe gir. 11) Pene — Cap fără cap!— Refuzat de la început! 12) Pot fi și de urechi — Boală a urechii — Ciolan. 13) Stearpă — Își ia nasul la purtare.“■v ■ J CurtateMH» jtCUJBIOSE. ^I^)^ARE.. ^JfÎOi)(TACT^) LIVIU POPESCU Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Craiova ■ [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK] [UNK] [UNK]nnana E CARTE DE VIZITU (Rebus , 5, 5, 4, 6) GOLF DE CUVINTE (Itinerar geografic) Dezlegarea jocurilor publicate In nr. 7992 din 15 noiembrie a.c. Careul Numismatică) Pitaci, Franc, Aconturi, Ban, Rubla, Aspri, Asin, Seif, Ma, At, Om, Cupid, Creițar, Niță, El, C, Loază, S, N, Preț, Fișa, Taler, Ae, Tul, Ifa, Sesterți, Mită, Us, Lior, Afacerist, Ra. Monoverb . Apostrofare Aritmogrif geografie : Oravița, Anina, Bacău, Bușteni, Dorohoi, București, Craiova, Caracal. Schimbînd de fiecare dată cite o literă în locul indicat de steluță veți ajunge, cu ușurință, urmînd drumul trasat, de la ATENA la FRAGA. BICA PISOSCHI Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ V.V.V.V. *«»»**««« AUREL BOBOC Cercul rebusist „Feroviarul“ 11 film íri zis m MODELUL Cel care dăbuuia in conștiința sa mici statui, își adăuga astfel trăsături noi sau poate și le ingroșa sau atenua pe ale sale, luînd drept model ceea ce credea de cuviință. Nu era un Praxitele, dar, fără daltă și cocan, în virtutea unei firești tentații umane spre frumos și bun, izbutea să-și facă după modelele cunoscute efigii care-i luminau calea. In intimul său univers se găseau dăltuii! ale cinstei, ale bunului simț, ale hărniciei, ale perseverenței și ale multor altor trăsături care înnobilează pe om. Toate, după modelul celor văzute și auzite la cel din jur. Pentru că, de fapt, după asemenea modele trebuie să construim cercul nostru de existență și nicidecum după modul în care bîrfește unul sau scuipă celălalt. BUSOLA Priceputul timonier scruta zările, undeva departe peste crestele înspumate ale valurilor care se învirtejeau sălbatic, scăldind ritmic bordajul de fier al vasului Din cînd în cînd, privirea îl aluneca pe cadranul sun dos al busolei marine și de fiecare dată cînd deslușea miraculosul ac magnetic, se simțea ușurat. Pe această cale a undelor, cind pe cerul nopții norii acopereau Crucea Sudului, iar ziua soarele nu se arăta pentru măsurătorile cu sextantul, busola, credincioasa busolă, arăta direcția cea bună, sclipind ușor din cutia sa de alamă. Cînd vasul a ajuns la destinație, timonierul a șters cu grijă busola al cărei ac, acolo în port, nu mai folosea la nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic din neprețuitul său rost. ...Poate de aceea strălucesc ca aurul cutiile de alamă ale busolelor marine. ȚIGARA Uitată în scrumieră, țigara fumegă alene, inutilă în această ipostază, ca de altfel In intreaga sa existență efemeră. Cartonul aurit din capăt II conferă un aer de bibelou, iar scrumul lung, nedesprins de foița albă o anumită stare de absență. Chiar dacă nicotină face rău, ar dori-o între degete nervoase ale unei mîini care a lăsat pentru o clipă creionul, ale unei mâini care se odihnește, ale unei miini care bate tam-tamul In ritmul alert al gindirii... Uitată In scrumieră, constrmîndu-și Inutil bulgărașul de foi, țigara se stinge, trimițînd spre tavan ultimul firicel de fum.... acul, CORNEL CONSTANTINESCU '• 22 — XI — 197Q UN MOMENT, DOMNIȘOARĂ ! de GABRIEL BRATU — Nu ne putem căsători !mediat, să treacă măcar o zi, ■ să ne cunoaștem mai bine ! 31 — Nu știu el cum arată, dar Tauisul e o splendoare... — Mare lucru o căsătorie ! Mama gătește, mama spală, mama face curățenie, mama... — Zău dacă știu eu bine să mă mărit că-i iubesc și pe Gabriel și pe Marcel și pe Cucll și pe Tiby... ■ [UNK] [UNK] [UNK] ■ ■a ■ a aa aa ■ ■ [UNK] aa aaaa O inaugurare la Craiova Paginile din piatră, cărămidă și lemn ala istoriei unui oraș sînt mai Întotdeauna prilej de evocare și tulburătoare meditație pentru că ascund in temeliile lor comori ale trecutului istorie și dovezi certe ale unor frămîntări și năzuințe spre mai bine, spre mai frumos, spre mai uman. Paginile de hrisov, care le explică și le statornicesc . In timp — temeiul, ne descifrează simboluri, fapte și evenimente care se cuvin unanim cercetate. Intre vechile atestări de grijă pentru propășirea socială a acestui oraș și pentru nevoile locuitorilor, se păstrează, între altele și o străveche mărturie referitoare la începuturile spitalului Filantropia din Craiova. Un craiovean, istoric cunoscut de altfel in lumea cercetătorilor de valoare ai țării, T.G. Bulat, a publicat în 1922 un extras din ziarul „Vestitorul românesc“ (anul X sîmbătă 27 iulie 1846, nr. 58) cu următorul conținut, pe care, pentru interesul ce-l stîrnește îl redăm aproape în întregime: „Astăzi avurăm în Craiova o solemnitate, care, mai mult decit altele, merita a se publica prin organul foilor publice ! pentru că ea n-a fost vreo ceremonie prescrisă, vreo sărbătoare de porunceală, ci o adunare de bărbați buni simțitori la un lucru în adevăr folositor omenimei. Astăzi puse piatra de temelie la spise talul cel public al Craiovei. Pe lingă așezăminte de creșterea tinerimei de ambe sexele, pe lingă biserici frumoase, pe lingă locuri publice de „primblat“ care pe zi ce merge se tot înfrumusețează, pe lingă case mărețe al căror număr crește din an în an, pe lingă „proieturi“ (proiecte n.n.) de teatru și altele, vedeai — și nu este mult de atunci — vedeai — și nu era frumos — este un ajuns de mina sorței tăvălindu-se pe lingă garduri. Cste o văduvă nefericită cu fugacii de brațe fantezindu-se pe sub ferestrele unui palat! De aceea, era de mult simțită in Craiova lipsa unui așezămînt, în care și clasa celor apăsați de soarte să găsească un adăpost dărăpănatei lor sănătăți și o căutare omenească la relele de care ei pătimesc mai curînd și mai adeseori decit fiii Fortunei... ...De dimineață la nouă ceasuri, clerul bisericesc, dumnealor prezidenții divanelor și ai tribunalelor, cu amploiații respectivi, sfatul orășenesc, starostea cu cei mai de frunte neguțători, cîțiva domni ofițeri, profesorii școalei cîți s-au aflat aci, și o mulțime de alte persoane de toată clasa,, se adunaseră sub umbrarul pregătit pentru această solemnitate. ...„Domnul, marele logofăt I. Bibescu se coborî la locul de temelie și înfățișîndu-i-se pe o tavă mistria și ciocanul de argint așează cele trei cărămizi. Apăi dumnealui marele logofăt N. Brăiloiu, aga N. Obedeanu și clucerul ©. Zătreanu zidiră fiecare asemenea trei cărămizi. Pe urmă, domnul mare logofăt I. Bibescu, așează peste acel zid o lespede de marmură, pe care s-a pus o cutie de plumb, încheiată bine ca să nu pătrundă aerul. In cutia aceasta s-a băgat mai înainte o medalie de argint (N.N. pe care s-au săpat numele ctitorilor și data întemeierii așezămîntului) In curmezișul de trei degete — o sticlă cu un document — apoi deosebite monede“. Pe urmă cutia s-a zidit de toate părțile în lespezi de marmură. Fosta atunci logofăt al credinței și mult stăruitor Intr-aceasta, dumnealui marele logofăt și cavaler Emanoil Florescu, iar prezident magistratul Craiovei era dumnealui marele clucer Constantin Zătreanu“. Documentul a fost reprodus în Arhivele Olteniei nr. 1 anul 1 pag. 246—247 1922. ȘT. BOSSUN a a a aa **********%%%%%*♦% ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ • • C -