Inainte, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 7980-8004)

1970-11-22 / nr. 7998

2 1 6­E ■i [UNK]Si ■ m wm m E HEi 1EEi Ei Perle turistice încă necunoscute Am mai avut prilej de a a­­ră­ti iuni valoroase obiective turistice ale orașului nostru. S - ar putea să exercite o abilă atracție asupra tu­­n­or străini, rămîm totuși su­b obrocul indiferenței. Precedent, am întreținut ci­titorii­­ noștri despre vestigiile artizanale ale m­obilitrului de artă germ­an din epoca re­nașterii (unități autentice fla­tted din 166­7 Și 1693) 1 despre un bust votiv din aceeași e­­pocă precum și riteva altele mici opere de artă din epoca barocului german, care zac disparate în instituții și unele deloc la locul lor sau la de­pozite și pivniți, în ciuda e­­videnței lor de muzealita­te. Cea mai mare parte dintre artizanii și artiștii străini s-au identificat țării noastre, la rîndul lor resimțindu-i bine­facerile și adoptindu-le în spirit­ și în ființă, fum de pUdă fu Rola Piecarschi, care a debutat, după un destul de lung ocol în alte străinătăți, în decorativul grafic și pro­fesoral la Tg. Jiu, urmărind mișcarea cooperatistă iniția­tă cu elan de faimoasa e­­chipă intelectuală de acolo­­. Dia­­novici, Ștef­ulescu, Moi­­sil și el, refugiatul politic Rola Piecarschi (și să nu ui­tăm pe litograful meritos Mi­loșescu). In aceleași condiții de a m­uia­­re, de data aceasta In Cra­iova, s-a așezat tot un cetă­țean austriac, polon de origi­nă, din Cracovia, pictor ieșit proaspăt din școli superioare vieneze de artă, chemat de un prieten (arhitectul condu­cător al clădirii palatului Peleș din Sinaia) spre a lucra la decorațiunea interioară a mausoleului destinat unei ti­nere odrasle. El a fost atras în orașul nostru de urbanis­tul Craiovei de la începutul veacului nostru, intelectualul Nicolae P. Romanes­c, pentru decorarea locuinței sale (azi Casa pionierilor). Francisc Tribalski,­­ polonul nostru, căci de el este aici vorba, a găsit un vast cîmp de activitate picturală deco­rativă. In acea vreme de îm­bogățire funciară capitalistă, devenind ati­ratul decorator al somptuoaselor clădiri ale beneficiarilor epocii, care a­­vea drept lozincă faimosul îndemn : „Prin orice mijloace, imbogățiți-vă !“ — deviză unei false și chipuse demo­n­crații. Fr. Tribalski se va deda din plin decorărilor interioare, în­­deminările lui artizanale, une­ori, cînd abandona tipicul lor, apropiindu-se de marea artă murală pură, lăsînd în urma lui opere de vîrf, cum sînt de pildă lucrările încă intacte din imobilele ocupate în pre­zent de Procuratură, de Comi­tetul de Artă și Cultură, de Inspectoratul sanitar (aci mai puțin rămas încă intact), de Casa pionierilor etc., pretutin­deni neîndepărtîndu-se de decorativul de distincție aca­­demistă și clasică. Pe lingă aceste activități profane, tot lui Fr. Tribalski i se datorează, ln Craiova, de­corativul Interiorului locașu­lui de suit catolic din locali­tate. Or, întreagă această muncă artizanală — dacă ea ar fi semnalată­­ prin prospectele turistice privind orașul nos­tru — ar conferă Craiovei un titlu de atracție pentru turiștii în treacăt prin Craiova, silin­­du-i a poposi în fața unor asemenea obiective turistice universal valabile... Craiova fiind printre popasurile prenumărată turismului Internațional, este cu atât mai imperioasă o mai largă difu­zare, organizare și concentra­re a obiectivelor ce am sem­nalat, turiștii francezi, ger­mani, italieni sau de altă na­ție găsind astfel în orașul nostru satisfacția spirituală și de cultură printr-o semnalare organizată a unor asemenea opere ce aduc încă un galben de aur la salba meritelor tu­ristice ale Craiovei. V. G. PALEOLOG Șarje prietenești Gretel Tarner, autoarea volumului o Apa vie" Am citit ce-n carte scrie Și mi-am zis a Bâta oară : Ce folos că-i apa vie, dacă-i... chioară ! Lui Corneliu Sturzu, actorul volumului „Duhul pietrelor“ Cina ți-a citit volumul, Cum ți-l categorisește­­ — „Pietre-ntr-unsul, cu duiumul, Iasă duhul, rău, lipsește !“ Lui Ion Vlasiu, pentru volu­mul „Drum spre oameni“ Nu uita că nicidecum Nu culegi decit ce sameni ; ...Cu asemenea volum Nu-țî faci, frate, drum spre oameni.... Lui Neagu Rădițescu la apa­riția volumului „Un balon rîdea în poartă“ Tu desenezi cu multă artă. Dar de romane, ce să spun : Căci ăsta, care rîde-n poartă, E un balon, da-i... de săpun ! A apărut volumul „Cancerul blond“ de Mircea Constantinesc De e blond sau e altcum, Asta nu-i nici o poveste Cînd ce scrie în volum Ori și cum, tot cancer este... Lui Al. Ivănesc­u la apariția volumului „Balerina de fier“ Un critic opina cu fier De carte, că-i confuză, fadă . Deci, balerina ta de fier De fapt e doar de... marmeladă. Marianei Nuși Vintilă, autoarea volumului „întrebări răsturnate“ Citindu-ți cartea, m-am gindit aftînd La titlul ei cel vînturat în zări Și-atunci m-am întrebat și eu , de cînd Au devenit ideile-ntrebări 7 GR. ȚEPEȘ m fe. ÎNAINTE ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK]DHBSHHHHBBn­SOSSBSBBBBBBBKQBEDSI CURIOZITĂȚI­ I. La faimoasele H curse de cal de­­ la Ascot (An­­­­glia), surprize I fac nu numai 3 gloabele care se­­ încapățînează să 3 termine cursa I înaintea favoriți­­i­lor, îmbogățind K pe unii și fără­ 3 cinci pe alții, ci 3 și unele din­ H tre doamnele și selectei asistențe, H care prezintă H modele noi de­­ pălării tip : O ceașcă de ceai­­ englezesc model M «Five o’clock“. De zece ani — „en f1 Paul Ghinju — unul dintre oa­menii cei mai îndatoritori prin politețea și prietenia pe care o arată oricui oricînd — este și unul dintre cei mai zgliciți la vorbă. Cu atit mai pu­in iți vor­bește despre stoe, iar la laudele ce-i sunt adresate ridica, invaria­bil, din umeri. Dacă-1 urmărești la antrenamente constați aceeași economie de mijloace... verbale și aceea — paradoxală poate f­i risipă de Îndrumări, încurajări, mustrări prietenești ori laude ge­neroase, împlinită cu gestul cel mai firesc — al minții, al privi­rilor, al rîsului nepotolit sau su­­rîsului amar. La ofensivele tine­rilor săi învățăcei — ofensive ca­re demonstrează temeritate, pri­cepere și nicidecum pripeală ori nesăbuință — participă din toată Inima Și doar atunci „se dezlăn­țuie“ și el, scăpîndu-i, fără voie, strigătul de Îndemn și avertiza­re : „En garde !“. De zece ani, Paul Ghinju ros­tește în lumea scrimeurilor ro­­măne această avertizare (pentru parteneri) și îndemn pentru ti­nerele talente pregătite pentru o consacrare prestigioasă, durabilă. Din 1960 de cînd a venit la Cra­iova să continue și să desăvîr­­șească truda unui animator îna­intaș ca bătrînul maestru Ba­­chelli, creînd la Clubul sportiv Oltenia unul dintre cele mai pu­ternice centre de scrimă ale ță­rii, zeci și zeci de copii și ti­neri au crescut la școala sa de veritabil maestru. Unii — candi­dați virtuali la glorie sportivă — au urmat alte îndeletniciri, alte pasiuni, alte profesii , ingineri, profesori, medici, juriști. Un al­bum — adevărată comoară de amintiri — aduce Înaintea privi­rilor antrenorului și prietenilor săi, la ceasuri de duioase reme­morări — pe Luigi Moloni, Marin Ghimpușan, Gheorghe Becheres­­cu... Alții au rămas statornici în această supremă pasiune, încu­­nunind talentul lor și sirguința Îndrumătorului lor cu adevărate biruințe sportive. Paul Ghinju păstrează semnele evoluției lor in acest album intim, de familie. A strîns cu grijă și minuție fie­ce rind de ziar in care s-a făcut vreo consemnare despre mușche­tarii săi, fiecare program spor­tiv, invitație ori „provocare“, fie­care „suvenir fotografic“, ca și scrisori și ilustrate din țările in care elevii săi i-au purtat renu­­mele. Păstrează fragmentul de articol in care D. Popescu obți­nea un merituos loc 7 la prima sa apariție internațională (In In­­tilnirea din 1961 a scrimeurilor ro­mani cu cei bieloruși) și, fiind pe rind, toate ascensiunile a­­cestuia pe podiumul Învingători­lor, in ierarhia celor mai buni scrimeuri al țării­­antrenorul multilateral Sportivul și­­ de scri­mă, înot, polo) este un creator de campioni și performeri : Con­stantin Duțu — semifinalist la campionatul mondial de tineret de la Bonn și campion național ; Al Mironov — vicecampion al țării la spadă ; Dan Podeanu — campion R.S.R. de juniori pe a­­nul 1968 ; Marius Bunea — vice­­campion R.S.R. «n același an) , Adrian Cărămidă — campion R.S.R. la juniorii mici... Tot ast­­fel, fiecare Întrecere internațio­nală la care au participat și con­curenții craioveni are cronica sa, antrenorul păstrînd — poate mai bine ca Înșiși elevii săi — amin­tirea disputelor acestora cu ad­versari redutabili : bulgarul Fi­­lipov, Italianul Biacella, irlande­zul Timothy Bouchier Hayes, aus­triacul Erwin Baumgartner, sovi­eticii Bolîciko, Bîkov și Nikanci­­kov... |n cele mai multe dintre întrecerile internaționale din ul­timii ani, Paul Ghinju a condus rolul de tineret al țării noastre, fiindu-i un antrenor care știe să-l conducă la răsunătoare iz­­binzi. Ghinju este un ambițios inco­rigibil. La el însă ambiția se tăl­măcește prin muncă pină la is­tovire, prin cutezanță, prin talent și experiență, prin marea sa ca­litate de a insufla nădejdi, de a altoi virtuți, de a fundamenta speranțe, de a consacra valori. De zece ani planurile sale s-au îndeplinit, find pe rând, mereu sporite, mereu mai temerare. Și mereu năzute mai departe, voind să dea aripi unor noi făgăduințe, unor noi și autentice vocații. Antrenorul Paul Ghinju pășește în al 11-lea an de activitate. E­­levii săi ii omagiază, iar adver­sarii sportivi simt că vor avea noi ofensive de înfruntat. Deci , en garde ! AL. DLANU Uzina olandeză Gazelle din Aal­ten a construit acest pui de au­tomobil, din plastic, cu o lun­gime de 1,90 me­tri. Motorul, de doi cilindri a câ­te 50 cmc, poate dezvolta o viteză maximă de 10 kilometri pe oră. Chiar dacă pentru mo­­ment o partici­pare a sa la ma­rile raliuri inter­­naționale pare a fi Îndoielnică, nu vedem pentru ce n-ar putea face o figură onora­bilă la categoria jucării pentru oameni în toată firea. microscenetă „Respect reciproc” (Intr-un local public, cu ospătari, mese, sticle și decor adecvat, aproape de închidere. Poate fi bar, bufet, bodegă, res­taurant — n-are importanță ! E tot al T.A.P.L.-ului. Personaje : doi clienți întirziați). — Mai luăm un rună ? — Nu, mă, Tășică. E tîrziu... — Hai mă, lasă, că acuma tot am intirziat. Dacă e bal... — Știu eu, dar vezi că acasă am alt „bal“... *■ — Aoleo ! Ți-e frică, ți-e frică... — zis / Nu se pune chestia așa... Dar, vezi tu, și noi băr­bații prea sîntem păcătoși, cite­­odată. Nevestele, săracele... — Da, mă, asta cam așa e... A mea, nu c-o laud, dar nu-mi face muzică... Pot să vin la orice oră, că s-a obișnuit... La urma urmei și noi avem ne­voie, dragă, de o mică destin­dere. Bărbatul, de... se mai ceartă cu șeful, neplăceri, ba te mai enervează un meci pier­dut. Ei, și mai caută, ca omul, puțină uitare... Acasă, știm noi ce e... — Zici tu așa, dar și femeia mă, băiețică, are destule pe cap... Mai ales dacă are și ser­viciu. Cînd mai faci gospodă­rie, cînd mai îngrijești co­piii ?... E greu, mă, e greu și pentru ea. — Este, dragă, este... La ur­­ma­ urmei și-n definitiv băr­batul trebuie s-o ajute. Pe ce se-ntemeiază familia, mă ? Nu pe respect reciproc ? — Fără-ndoială. Eu, dragă, întotdeauna am fost de prin­cipiu ca bărbatul să-mpartă treburile gospodărești cu ne­vasta. Adică, de ce să bată ea mă, covoarele, și să nu le bați tu ? De ce, adică, muncile mai grele intr-o căsnicie să nu le facă bărbatul ? Că așa scrie și la carte. De ce să nu-ngrijeas­­că copiii chiar, să se ducă la piață, să stea și el la rînd la varză, la gogoșari ? — Sînt de acord mă băieți că, sînt de acord. Numai că, vezi tu, sînt unii care „sar calul"... — Adică cum ? — Păi uite cum­ fac și tre­buri care nu sunt, ca să zic așa, de demnitatea unui băr­bat, îl știi pe Ionescu de la statistică. Ei, ăla, mă băiete, îi spală și rufele nevestii... — Ei și ? Ce găsești tu... de­gradant în chestia asta ? E res­pect reciproc mă, ajutor reci­proc... Ce, faci la altul străin ? Faci la casa ta, ajuți gospodă­ria ta... Nu, nu sînt de acord cu teoria asta... Eu, dacă vrei să știi, spăl și vasele, mă băia­tule... — A, e­urit, mă, e writ... Toate ca toate, dar știi , pîn-a­­ici! — Nu e demn, dragă, nu e de demnitatea unui bărbat... Ca să fiu sincer, și eu mă „ocup" mă, de vase, dar numai cînd sînt „afumat“... Dar nu le spăl­mă, nu le spăl... — Dar ce le faci ? — Le sparg, băiețică, le sparg ! PAUL TOMESCU ORIZONTAL. 1) Urecheat — Intr-o ureche. 2) Localitate In R. P. Ungară — Ureche­­ 3. De-ale gîtului — Luate după ureche. 4) Localitate în Japo­nia — Fierbinte. 5) A-i explo­da nasul — Cap de cîine! 6)­­ Pronume — Cine are urechi de­­ auzit s-o audă. 7) Iau cuvîntul 1 înainte ! — își cunosc lungul nasului (fem­.) S) Protejează gîtul — Se inspiră pe nas — Are nasul lung. 9) Pană — Sursă de inspirație tematică — Monedă romană de argint — Pronume. 10) Voce îngroșată din cauza inflamării laringe­­lui — Produce tulburări respi­ratorii. 11) Ciulește urechile — Asemenea. 12) Comparativ pen­tru un nas lovit de guturai (pi.) Iți vine pe nas. 13) Loca­litate în Suedia — Și-a vîrît nasul — Atenție la urechi. VERTICAL. 1) Luare de sub nas — Celebră datorită­ gîtului. 2) In­directă legătură cu ure­chea — De la unul din pă­rinți a moștenit urechile. 3) Fără gît n-ar exista — Cap ușuratec! — Franjuri oculare. 4) Colț de geană ! — Nas... cîrn ! — De ochii lumii. 5) O­­perație la nas (pi.) 6) Pune în­trebare — Orășel în Japonia— Nota 7 — Bine! 7) Pers ! — Capitală europeană — Matema­tician și naturalist englez (1831- 1909) 8) Măsură veche — Iute. 9) Fără urechi (zool.) — Mîine, poimîine — Astfel: 10) Cu cor­nul pe nas — Bun de dat pe gir. 11) Pene — Cap fără cap!— Refuzat de la început! 12) Pot fi și de urechi — Boală a u­­rechii — Ciolan. 13) Stearpă — Își ia nasul la purtare.­­­“■v ■ J CurtateMH» jtCUJBIOSE.­ ^I^)^­ARE.. ^JfÎOi)(TACT^) LIVIU POPESCU Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Craiova ■ [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK] [UNK] [UNK]nnana E CARTE DE VIZI­TU (Rebus , 5, 5, 4, 6) GOLF DE CUVINTE (Itinerar geografic) Dezlegarea jocurilor publi­cate In nr. 7992 din 15 noiem­brie a.c. Careul Numismatică) Pitaci, Franc, Aconturi, Ban, Rubla, Aspri, Asin, Seif, Ma, At, Om, Cupid, Creițar, Niță, El, C, Loază, S, N, Preț, Fișa, Taler, Ae, Tul, Ifa, Sesterți, Mită, Us, Lior, Afacerist, Ra. Monoverb . Apostrofare Aritmogrif geografie : O­ravița, Anina, Bacău, Bușteni, Dorohoi, București, Craiova, Caracal. Schimbînd de fiecare dată cite o literă în locul indicat de steluță veți ajunge, cu u­­șurință, urmînd drumul tra­sat, de la ATENA la FRAGA. BICA PISOSCHI Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ V.V.V.V. *«»»**««« AUREL BOBOC Cercul rebusist „Feroviarul“ 11 fi­l­m­ íri zi­s m MODELUL Cel care dăbuuia in conștiința sa mici statui, își adăuga astfel trăsături noi sau poate și le in­­groșa sau atenua pe ale sale, luînd drept model ceea ce cre­dea de cuviință. Nu era un Praxitele, dar, fără daltă și co­­can, în virtutea unei firești ten­tații umane spre frumos și bun, izbutea să-și facă după modelele cunoscute efigii care-i luminau calea. In intimul său univers se gă­seau dăltuii! ale cinstei, ale bu­nului simț, ale hărniciei, ale perseverenței și ale multor altor trăsături care înnobilează pe om. Toate, după modelul celor văzute și auzite la cel din jur. Pentru că, de fapt, după asemenea mo­dele trebuie să construim cercul nostru de existență și nicidecum după modul în care bîrfește unul sau scuipă celălalt.­ ­BUSOLA Priceputul ti­­monier scruta zările, undeva departe peste crestele înspu­mate ale valuri­lor care se învirtejeau sălbatic, scăldind ritmic bordajul de fier al vasului Din cînd în cînd, pri­virea îl aluneca pe cadranul sun dos al busolei marine și de fie­care dată cînd deslușea miraculosul ac magnetic, se sim­țea ușurat. Pe această cale a undelor, cind pe cerul nopții norii acopereau Crucea Sudului, iar ziua soarele nu se arăta pen­tru măsurătorile cu sextantul, busola, credincioasa busolă, arăta direcția cea bună, sclipind ușor din cutia sa de alamă. Cînd vasul a ajuns la destinație, timonierul a șters cu grijă busola al cărei ac, acolo în port, nu mai folo­sea la nimic. Dar asta nu-i scă­dea cu nimic din neprețuitul său rost. ...Poate de aceea strălucesc ca aurul cutiile de alamă ale buso­lelor marine. ȚIGARA Uitată în scru­mieră, țigara fu­­megă alene, inu­tilă în această ipostază, ca de altfel In intrea­­ga sa existență efemeră. Cartonul aurit din capăt II conferă un aer de bibelou, iar scrumul lung, nedesprins de foi­ța albă o anumită stare de ab­sență. Chiar dacă nicotină face rău, ar dori-o între degete ner­voase ale unei mîini care a lă­sat pentru o clipă creionul, ale unei mâini care se odihnește, ale unei miini care bate tam-tamul In ritmul alert al gindirii... Uitată In scrumieră, constr­mîndu-și Inutil bulgărașul de foi, țigara se stinge, trimițînd spre tavan ultimul firicel de fum.... acul, CORNEL CONSTANTINESCU '• 22 — XI — 197Q UN MOMENT, DOMNIȘOARĂ ! de GABRIEL BRATU — Nu ne putem căsători !­­­­mediat, să treacă măcar o zi, ■ să ne cunoaștem mai bine ! 31 — Nu știu el cum arată, dar Tau­isul e o splendoare... — Mare lucru o căsătorie ! Mama gătește, mama spală, mama face curățenie, mama... — Zău dacă știu eu bine să mă mărit că-i iubesc și pe Gabriel și pe Marcel și pe Cucll și pe Tiby... ■ [UNK] [UNK] [UNK] ■ ■a ■ a aa aa ■ ■ [UNK] aa aaaa O inaugurare la Craiova Paginile din piatră, cărămi­dă și lemn ala istoriei unui oraș sînt mai Întotdeauna pri­lej de evocare și tulburătoare meditație pentru că ascund in temeliile lor comori ale tre­cutului istorie­ și dovezi certe ale unor frămîntări și năzuințe spre mai bine, spre mai fru­mos, spre mai uman. Paginile de hrisov, care le explică și le statornicesc . In timp — temeiul, ne descifrează simbo­luri, fapte și evenimente care se cuvin unanim cercetate. Intre vechile atestări de grijă pentru propășirea socială a a­­cestui oraș și pentru nevoi­le locuitor­ilor, se păstrează, între altele și o străveche mărturie referitoare la înce­puturile spitalului Filantropia din Craiova. Un craiovean, istoric cunoscut de altfel in lumea cercetătorilor de valoare ai țării, T.G. Bulat, a publicat în 1922 un extras din ziarul „Vestitorul românesc“ (anul X sîmbătă 27 iulie 1846, nr. 58) cu următorul conținut, pe care, pentru interesul ce-l stîrnește îl redăm aproape în întregime: „Astăzi avurăm în Craiova o solemnitate, care, mai mult decit altele, merita a se pu­blica prin organul foilor publi­­­­ce ! pentru că ea n-a fost vreo ceremonie prescrisă, vreo săr­bătoare de porunceală, ci o a­­dunare de bărbați buni simți­tori la un lucru în adevăr fo­lositor omenimei. Astăzi puse piatra de temelie la spi­se talul cel public al Craiovei. Pe lingă așezăminte de creș­terea tinerimei de ambe sexe­le, pe lingă biserici frumoase, pe lingă locuri publice de „primblat“ care pe zi ce mer­ge se tot înfrumusețează, pe lingă case mărețe al căror nu­măr crește din an în an, pe lingă „proieturi“ (proiecte n.n.) de teatru și altele, vedeai — și nu este mult de atunci — vedeai — și nu era frumos — este un ajuns de mina sorței tăvălindu-se pe lingă garduri. Cste o văduvă nefericită cu fu­gacii de brațe fantezindu-se pe sub ferestrele unui palat! De aceea, era de mult simțită in Craiova lipsa unui așeză­­mînt, în care și clasa celor a­­păsați de soarte să găsească un adăpost dărăpănatei lor să­nătăți și o căutare omenească la relele de care ei pătimesc mai curînd și mai adeseori decit fiii Fortunei... ...De dimineață la nouă cea­suri, clerul bisericesc, dumnea­lor prezidenții divanelor și ai tribunalelor, cu amploiații res­pectivi, sfatul orășenesc, staros­­tea cu cei mai de frunte negu­țători, cîțiva domni ofițeri, profesorii­ școalei cîți s-au aflat aci, și o mulțime de alte per­soane de toată clasa,, se adu­naseră sub umbrarul pregătit pentru această solemnitate. ...„Domnul, marele logofăt I. Bibescu se coborî la locul de temelie și înfățișîndu-i-se pe o tavă mistria și ciocanul de argint așează cele trei cără­mizi. Apăi dumnealui marele logofăt N. Brăiloiu, aga N. O­­bedeanu și clucerul ©. Zătrea­­nu zidiră fiecare asemenea trei cărămizi. Pe urmă, domnul mare logofăt I. Bibescu, așea­ză peste acel zid o lespede de marmură, pe care s-a pus o cutie de plumb, încheiată bine ca să nu pătrundă aerul. In cutia aceasta s-a băgat mai înainte o medalie de argint (N.N. pe care s-au săpat nu­mele ctitorilor și data întemeie­rii așezămîntului) In curmezișul de trei degete — o sticlă cu un document — apoi deosebite monede“. Pe urmă cutia s-a zidit de toate părțile în lespezi de mar­mură. Fosta atunci logofăt al credinței și mult stăruitor In­­tr-aceasta, dumnealui marele logofăt și cavaler Emanoil Flo­­rescu, iar prezident magistra­tul Craiovei era dumnealui marele clucer Constantin Ză­­treanu“. Documentul a fost reprodus în Arhivele Olteniei nr. 1 anul 1 pag. 246—247 1922. ȘT. BOSSUN a a a aa **********­­%%%%%*♦%­ ♦ • ♦ ♦ ♦ ♦ • • C -

Next