Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 189-268)

1968-12-03 / nr. 243

Pag. 2 îndrumarea metodică cami eficientă a activităţii­­ culturale-o imperioasă nec In repetate rînduri am subliniat în pagi­nile ziarului nostru, necesitatea revirimen­tului în viaţa culturală a aşezărilor rurale din judeţul Harghita. Cămi­nele culturale şi biblio­tecile săteşti sunt che­mate a participa intens la viaţa nouă a satului contemporan, contri­buind prin forme de muncă specifice la ridi­carea nivelului de cul­tură şi pregătire ideolo­gică a maselor. Viaţa acestor aşezăminte tre­buie să se desfăşoare după o ştiinţifică pro­gramare a volumului de activităţi, astfel incit îmbunătăţirilor din do­meniul economic şi so­­cial, să le corespundă un similar salt calitativ în sfera artei şi culturii. Comitetul judeţean pentru cultură şi artă, organ de îndrumare şi control, trebuie să coor­doneze activitatea tutu­ror aşezămintelor cul­­turale săteşti. Am spus „trebuie să coordoneze“ şi nu, „coordonează“, în­­trucît pînă acum Comi­tetul judeţean pentru cultură şi artă s-a în­grijit prea puţin de în­drumarea metodică con­cretă şi de controlul rigu­ros, eficient al modului în care muncesc di­recto­­rii căminelor culturale şi ai bibliotecilor. Instructu­rajele cu plenul directo­rilor sînt utile, nimic de spus, dar nu ne putem limita doar la atîta. In­structorilor Comitetului pentru cultură şi artă, răspunzători de proble­mele căminelor culturale (Balász Ludovic, Orbán Iosif şi Lestian Dionisie), le este străină deplasarea sistematică pe teren, cu­noaşterea „pe viu“ a rea­lităţilor satelor noastre. Un raid ne-a prilejuit a­­ceastă neplăcută consta­tare, pe care n-am mai vrea-o reeditată. La Lă­­zarea, Remetea, Ditrău, Voşlobeni etc., etc. se simte acut lipsa contro­lului şi a indicaţiilor metodice. Directorul că­minului din Lăzarea (Ke­seru Iosif) ca să dăm doar un exemplu, are un plan de muncă în­­tocmit în 16 iulie, şi de atunci în activitatea de zi cu zi se călăuzeşte după acest unic ghid! Oricîtă previziune ar avea un asemenea plan de perspectivă, în el nu pot fi incluse detaliile cuprinse într-un plan lu­nar. Neîndoielnic, dacă organul judeţean menit a se ocupa de viaţa cul­turală şi artistică a ju­­deţului ar fi controlat (acestea sunt de fapt o­­bligaţii elementare de serviciu!) modul de orga­nizare a muncii fiecărui cămin, s-ar fi evitat haosul care­ domneşte fix­­că în cultura de masă harghiteană, şi care a­­meninţă să se menţină încă multă vreme, atîta timp cît competenţa (pe care încă nu o­­con­­testăm) a cadrelor co­mitetului nu se va con­juga cu o serioasă revi­zuire a stilului de mun­că. Nu ştim, ce evidenţă există în scriptele Comi­tetului judeţean pentru cultură şi artă, dar pe viitor, se cere întocmită o situaţie clară şi reală a forţelor existente în viaţa culturală a jude­ţului. Nu se va mai a­­junge astfel la situaţia ridicolă de a trimite a­­drese unor cămine cul­turale inexistente (ca cea expediată presupusului, din birou, cămin cultu­ral din Martonca-Reme­­tea!...) Să ne imaginăm asemenea nefirești rapor­turi in alt sector decît cel cultural! Credem că rezultatele ar fi catastro­fale ! Ne întrebăm — a­­ cîta oară — de ce totuși se consideră, cu o re­probabilă seninătate, că viaţa culturală şi artis­tică mai poate să aştep­te? Ar trebui pus capăt o dată pentru totdeauna formalismului supărător în care se complace per­sonalul unei instituţii care este destinată a fi promotor şi catalizator de mari acţiuni cultu­ral-educative, într-un ju­deţ unde sunt atît de multe de făcut. Aşteptăm un nou cli­mat de muncă la Comi­tetul judeţean pentru cultură şi artă. Aşteaptă acelaşi lucru, căminele culturale de pe toată ra­­za judeţului Harghita. C. COSTIN IN­ MERTia CU1TETUIUI judetenh PflURU CULTURA ŞI ARTA I­I Artistul popular Székely Béla renumit pentru fineţea modelării în lemn, cu pitoreşti motive folclorice foto: I. NAGY Artiştii băcăuani în mijlocul muncitori­lor forestieri In faţa muncitorilor de la I.F. Topliţa, secto­rul de industrializare a lemnului din Lunca Bradului, artiştii teatru­­lui de stat din Bacău, au prezentat zilele tre­cute piesa „Micul in­fern“ de Mircea Ştefă­­nescu. Alături de mun­citorii de la centrul de­­industrializare a lemnu­lui din localitate, a participat şi un mare număr de ţapinari, în­cărcători şi funicularişti, sosiţi cu acest prilej, de la majoritatea gurilor de exploatare forestieră. Drumul lor însă, nu a fost zadarnic, deoarece, artiştii băcăuani au ţi­­nut să ofere publicului, dornic de cultură, un spectacol de o înaltă ţi­nută artistică. Dovada cea mai elocventă con­stă în aplauzele sincere ale muncitorilor fores­tieri, ca şi bucuria ce a îmbrăţişat la termina­­rea spectacolului, chipu­rile acestor oameni ai munţilor. SPIRȘITUL DE MESERIE llil SPION Am ajuns iar la Bobicem. Mihai Hanganu îl opri — vroia să-l scutească de chinuitoarele amintiri : — Da ... Ştiu ce aţi găsit acolo . . . Dar omul nu-i ghici intenţia sau poate că nu vru s-o ia în seamă. Continuă : — Ioana mea nu mai era. Apucaseră nemţii s-o o­­moare. O dată cu încă douăzeci şi opt de oameni. Au tras în ei ca în nişte cîini, acolo sus, în coasta dea­lului deasupra cimitirului. Am dat fuga intr-acolo. Urcam în goană dealul, călcam florile şi tufele de lămîiţă de pe morminte, mă izbeam de crucile putre­zite, mă şfichiuiau Crengile pe obraji, şi eu mă gră­beam să văd, să văd — ce ? Cînd am ajuns acolo, a­ 80 SFlRŞITUL UNUI SPION DE MESERIE proape de creasta dealului, o ultimă licărire singer­ie a soarelui minjea pămintul într-o îmbrăţişare largă şi tăcută, de singe. Pămintul era proaspăt răscolit şi ma­lul acela sub care fuseseră împuşcaţi şi îngropaţi se căsca urit, roşu, ca o rană de curînd deschisă . . . M-am aşezat pe bolovanii uscaţi şi nu mai ştiu cită vreme voi fi rămas, a venit cineva după mine, m-a luat, am plecat mai departe, începuse războiul împotriva Germaniei fasciste. — Dă-mi o ţigară, frate ! Mihai Hanganu se grăbi să-i împlinească dorinţa şi i-o aprinse. Marin Marin o ţinu între degete pînă se f­ripse la buricele lor, dar nu spuse nimic, o aşeză pe marginea scrumierei. Un fir subţire de fum albăstriu se ridică în sus încolăcindu-se şi se resfiră în cameră. — Ui­te, vezi ? — reluă el, — aşa e și viața. Se toarce încet, încet — aşa ca­ firul ăsta de fum... Stinse ţigara : —­ Nu, încă n-am dreptul să fumez. Nu mi-o lua în nume de rău, dar am făcut un jurământ: pînă nu-mi găsesc fata n-am să fumez și nici viața n-o să mi-o rostuiesc cu altă femeie. O să zici că asta e o scrîn­­teală, lasă, nu te grăbi să mă contrazici, ascultă-mă, e posibil să fie şi o scrînteală, mi-au mai spus-o şi alţii, dar vezi, tovarăşe căpitan, eu ţin la scrînteala asta. Jurământul l-am făcut acolo, pe groapa comună unde zăcea Ioana mea cu inima sfîrtecată de gloanţele fasciste, — nu ştiu de ce, dar cred că pe ea numai în inimă au împuşcat-o, altfel n-o puteau omorî, vezi, şi asta e tot o scrînteală de-a mea, ce să-ii faci, şi jură­mântul mi l-am ţinut pînă acum. E adevărat, m-am cam ferit să povestesc cuiva toate cîte ţi le-am spus du­­mitale ... — De ce v-aţi ferit ? — Aşa... Nu e bine să întuneci bucuriile altora cu tristeţile şi amarurile tale. Să laşi oamenii, să nu le tulburi viaţa, şi apoi, dacă mă însuram aşa la în­­tîmplare, eu aş fi fost mereu rupt în două: jumătate lingă femeia ce mi-ar fi devenit soţie, cealaltă jumătate —­ la Ioana, la fata mea, la tot ce-a fost pînă in '44. Cu o jumătate de om cine s-ar fi măritat, frățioare? MIERCURI 4 DECEMBRIE 11.00 Curs de limba fran­ceză (reluarea emisiunii de luni). 11.30 Curs de limba engleză (reluarea emisiunii de marţi). 12.00 TV pentru specialiştii din industrie. 17.30 Telex TV. 17.35 TV pentru specialişti. 18.05 Curs de limba germană (lecţia a 33-a). 18.30 Emisiune pen­tru tineret. Club XX. 19.00 Telejurnalul de seară. 20.000 Transfocator. 20.25 Teleci­­nemateca : „Stigmatizata", film artistic cu Bette Davis și Humphrey Bogart. 22.00 Transmisiune de la Sofia. 22.20 Actualitate plastică. 22.35 Miniaturi instrumen­tale. 22.50 Telejurnalul de noapte. La critica făcu „Mai multă preocupare pentru folosirea integra­lă a timpului de lucru“. Aşa s-a intitulat artico­lul care a apărut în nu­mărul 207 din 22 octom­brie a.c. la care condu­cerea Complexului de industrializare a lemnu­lui din Gălăuţaş ne-a­ răspuns: „Comitetul de direcţie al întreprinderii noas­tre a studiat cu cea mai mare atenţie conţinutul articolului şi ţine să vă mulţumească pentru a­­jutorul ce l-a primit pe această cale. în ce priveşte folosi­rea timpului de lucru este­ de menţionat că pe lîngă toate măsurile lua­te totuşi rezultatele nu sînt cele dorite. Ne străduim pe toate căile, să folosim din plin fiecare minut al tim­pului de lucru. In acest sens am luat următoarele măsuri: Programul­­ de lucru în­cepe şi se termină la ore fixe, cu respectarea întocmai a pauzei de prînz, indiferent unde se serveşte­ masa. S-a îmbunătăţit simţitor a­­provizionarea locurilor de muncă cu material, în aşa fel încît muncitorul lucrează efectiv. S-au în­tărit echipele de repara­ţii planificate şi preven­tive la nivelul volumu­lui de muncă. S-au luat măsuri de urmărire a­­tentă a stagnărilor, pe cauze şi recuperarea pa­gubelor provocate, de cei care se fac vinovaţi. In urma acestor mă­suri, timpul de stagnare a scăzut faţă de 0,062 la sută cît a fost pe 9 luni, la 0,046 la sută în luna octombrie. Cît priveşte fluctuaţia înregistrată în cursul a­­nului acesta a fost o problemă destul de grea şi cu toate măsurile lua­te nu am reuşit să o e­­liminăm. începînd cu lu­na octombrie se consta­tă o scădere prin faptul că s-au angajat munci­tori — în cea mai mare parte — din comunele vecine. Ţinem să vă aducem la cunoştinţă că toate lipsurile semnalate în ar­ticol vor sta în atenţia comitetului de direcţie şi vom căuta ca în cel mai scurt timp să le elimi­năm“. In urma apariţiei ar­ticolului „Empirismul trebuie înlocuit cu mă­surile­­ştiinţifice“, între­prinderea judeţeană ex­tractivă şi metalo-chimi­­că ne-a expediat urmă­torul răspuns: , „Acţiunea de organi­zare ştiinţifică a produc­­ţei şi a muncii a conti­nuat şi în anul 1968, dar este foarte adevărat că în primele luni ale anului nu s-a urmărit îndeajuns îndeplinirea măsurilor prevăzute şi nici nu s-au întocmit noi studii. In urma înfiinţării servi­ciului de organizare ştiinţifică a producţei şi a muncii s-a reluat ac­tivitatea şi s-a întocmit un plan de muncă tre­­cîndu-se la efectuarea unor studii bazate pe tematica şi indicaţiile cu privire la organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Sunt în curs de rezolvare unele stu­dii privind îmbunătăţi­rea prevederilor tehnolo­gice care se fac în mod coordonat de către acest serviciu". ILEANA DAN PRIMELE LECŢII LA CURSURILE AGROZOOTEHNICE In aceste zile, în uni­tăţile agricole s-au des- Vase de ceramică, din secolele al II-lea lor arheologice din Odorheiul Secuiesc, și al IlI-lea, descoperite recent cu ocazia săpături­ făşurat primele lecţii în cadrul cursurilor agro­zootehnice. Astfel, în satul Bulgăreni, unde funcţionează un cerc de studiu al creşterii ani­malelor, înn faţa a 34 de cursanţi, s-a ţinut lec­ţia cu titlul: „Evidenţa producţiei şi planifica­rea în sectorul zooteh­nic“, în satul Morăreni, la cercul pentru aprofun­darea cunoştinţelor şi specializare, prima lec­ţie, a avut, ca titlu: „Im. Porten­ a plantelor fura­jere“. Au început cursu- i­.Ia­şi la Bisericani, un­de funcţionează un cerc pere­ru cultura plante­lor de cîm­p. MIERCURI 4 DECEMBRIE PROGRAMUL I 6.05—­8.25 Muzică şi ac­tualităţi. 8.25 Moment poe­­tic. 8.30 La microfon, me­lodia preferată. 9.30 Mati­neu literar. 10.00 Mai mîn­dră ţara noastră creşte — cântece. 10.30 Pe Mureş şi pe Tîrnave —• muzică populară. 11.05 Ora specia­listului. 11.25 La braţ cu tine — muzică uşoară. 11.45 Sfatul medicului. 12.00 Mu­zică uşoară de Richard Bar­­tzer. 12.20 Cronică muzica­lă. 12.30 Intîlmire cu melo­dia populară şi interpretul preferat. 13.10 Avanpremie­ră cotidiană. 13.20 Solişti şi orchestre de muzică u­­şoară. 14.10 Insir­te măr­gărite (emisiune pentru co­pii), „Io­van Iorgovan“. 15.05 Jocuri populare. 15.35 Cântece de Gheorghe Baza­­van şi Teodor Bratu. 16.10 Scrisori pe portativ — mu­zică uşoară. 16.30 Antena tineretului. 17.00 Muzică. 17.20 Opinii — Dezbateri. 17.30 Noutăţi în discoteca noastră — muzică uşoară. 17.45 Radiosimpozion. 18.05 Muzică populară şi uşoară. 18.30 Gazeta radio. 19.00 O înelodie pe adresa dumnea­voastră. 19.20 Sport. 1930 Nestemate folclorice. 19.50 Muzică uşoară. 20.05 în ju­rul globului. 20.20 Divertis­ment muzical. 21.05 Ştiinţă, tehnică, fantezie. 21.30 Ac­tualitatea muzicală. 22.40 Romanțe. 22.40 Moment poetic. 22.45 Meridiane me­lodii. 0.05:5.00 Estrada nocturnă. Radiojurnale : 7.00: 16.00: 22.00. Buletine de știri : 5.00: 5.30: 6.00: 6.30: 9.00: 11.00: 13.00: 15.00: 20.00: 24.00: 1.00: 2.00. Gazeta radio : 18.30. PROGRAMUL II 7.00 Muzică populară. 8.10 Tot înainte (emisiune, pentru pionieri). 8.25 Muzi­că populară. 9.10 Curs de limba germană. Ciclul I, lecţia I. 9.30 Paletă multi-­­ coloră. 10.30 Antena tine­retului. 10.55 Arii din ope­re cu Aneta Pava­lache. 11.27 Selecțiuni din opereta „Cântăreţul mexican" de Lo­pez. 12.05 Avanpremieră co­tidiană. 12.15 Concert de prînz. 13.00 Orchestra de muzică populară a Casei de cultură din Costeşti-A­rgeş. 13.30 Unda veselă (reluare). 14.10 Muzică populară. 14.30 Moment ştiinţific. 14.35 Al­bum de melodii. 16.00 Al­bum de madrigale. 16.15 Consultaţie juridică. 16.25 Muzică uşoară. 17.10 Pre­lucrări de folclor. 17.30 Arte frumoase. 17.45 Viaţa de concert a Capitalei. 18.25 Muzică uşoară. 19.05 Luminile rampei. 19.30 Curs de limba germană. Ci­clul II, lecţia a X-a (re­luare). 19.50 Noapte bună, copii. 19.55 Cercul melo­manilor. 20.30 Ora specialis­tului. 20.50 Teatru radiofo­nic. Ciclul „Radiodifuziu­nea în sprijinul şcolii". Vlaicu Vodă de Al. Davilia. Radiojurnale : 17.0­1. Bu­­ letine de ştiri : 7.30; 10.00: 12.00; 14.00: 18.00: t9.00; 23.00; 0.55. SElRȘlTUL UNUI SPION DE MESERIE 81 — Glumiți, — zise căpitanul, — nu mă îndoiesec că n-ați ti întîlnit o femeie care. . . — Nu zic ba ! Dar, mie, frate, mi-a plăcut întotdeau­na să am încredere In oameni. Și dacă ai nenorocul să dai de una din ălea ... Că mai sfnt . . . Da­r să lă­săm astea .. . Sfnt fleacuri... în gind, căpitanul îl admiră pe omul acesta ajuns aproape la cincizeci de ani, și-i veni în minte o întîm­­plare petrecută la spital, în urmă cu vreo doi­ ani, iarna. Se îmbolnăvise de plămîni, urma un tratament la doctorul Eugen Bădescu, și în cameră cu el se afla un tînăr profesor la care venea o fată drăguţă, cu gropiţe în obraji, cu ochi frumoşi şi verzi, şi profe­sorul o iubea, ţinea pe noptieră un coşar din sîrmă şi pluş dăruit de ea şi cînd venea, căpitanul ieşea din cameră şi-i lăsa singuri, şi ea-i aducea flori, şi vor­beau pe şoptite vreme îndelungată, uita să mai plece, o scoteau politicos, surorile, sub pretextul administră­rii tratamentului, şi nopţile, profesorul ieşea pe terasa de la etaj a spitalului ,era iarnă, frig, ger, pămîntul mai îngheţa, şi el privea blocul de opt etaje unde lo­cuia fata lui, zicea că-i vede lumina în fereastră, pe semne că ea citea, şi se culca numai după ce stingea ea lumina, şi vorbeau la telefon ore întregi oamenii aceia, încât se supărau ceilalţi bolnavi, iar profesorul se scuza şi-i ruga să-l mai lase „doar o clipă" — şi clipa aceea a lui ţinea iar ore în şir. Erau nopţi cînd nu dormea de fel, sta atîrnat de telefonul public ! Că­pitanul Mihai Hanganu, pe vremea aceea, avea cre­dinţa că profesorul s-a vindecat numai prin dragostea ce o avea faţă de fata aceea, şi ea avea un nume frumos al dracului, se­ numea Angela, şi profesorul o alinta în fel şi chip. Mai tîrziu, Mihai Hanganu a ră­mas surprins neplăcut cînd a aflat că iubita profeso­rului chiar şi atunci cînd venea la el, îl înşela cu alţii, şi cînd a întlnit-o în primăvară pe stradă, s-a prefăcut că n-o cunoaşte, de aceea se gîndi că in fond, Marin Marin avea dreptate cînd vorbea de ju­­rămîntul lui, fiindcă ar fi fost o adevărată nenoroci­re să fi „dat" de una, cum spunea el, așa ca Angela aceea a profesorului . 82 SFlRȘITUL UNUI SPION DE MESERIE — Asta e, tovarășe căpitan. Ioana a murit. A îm­pușcat-o Paul Sekel. De gestapovistul ăsta mai auzi­sem eu, se făcuse remarcat în anii aceia prin fără­delegile săvîrşite. Moartea soţiei mele avea un nume precis şi pentru totdeauna încrustat în mintea mea : Paul Sekel ... în toată „afacerea" de la Bobiceni, un rol destul de important îl jucase madam Ersilia Bo­­biceanu, moşiereasa satului ... In seara aceea, printre prizonierii nemţi, n-am dat de Sekel. Hauptmanul Paul Sekel a dispărut. Fugise . . . Ioana mea a murit. A ră­mas Elena, — trăia, şi de acum înainte întrega mea viaţă însemna Elena. Ani de zile am tot căutat-o. N-am dat de urma ei. Şi iată că acum, am primit scri­soarea din acest oraş: Elena trăieşte ! Este aici, aproa­pe de mine, dar eu n-o cunosc, ea nu mă ştie, şi uite, vezi, cît de amară poate fi soarta cu unii oameni ? — nu dăm unul de altul ! Am aflat că femeia care mi-a scris a fost călcată de tren. — altă nenorocire ! — Pe Paul Sekel l-aţi cunoscut personal ? — Nu. Nu l-am văzut niciodată. De vorbit însă, se vorbea mult de el atunci. Trăia cu Ersilia Bobiceanu, i-a adus prizonieri sovietici să muncească pe moşia ei ca nişte robi. Din ordinele lui, autorităţile române au operat multe arestări în rândul ceferiştilor . . . — M-ar interesa să-mi vorbiţi despre oamenii ace­ia, tovarăşii dumneavoastră de muncă, intenţionăm să întreprindem o anchetă mai amplă, ne sunt necesare amănunte. Cit despre Paul Sekel, ştim şi noi ceva, dar nu cred că a rămas în ţară, a avut grijă să spele pu­tina la timp . . . Paul Sekel, — repetă căpitanul Han­ganu şi-şi aprinse ultima ţigară din pachet. — Să coborîm în restaurant,­­i propuse inginerul Marin Marin, — mi-e sete. Mergem ? Continuăm acolo. — Da, — se învoi Hanganu. Din 1944 Marin Marin a rămas singur: soţia i-a fost omorîtă, iar pe Elena n-a mai găsit-o. (Continuare in numărul viitor) Convorbire cu conf. dr. V. COROIU, de la catedra de medicină socială a Institutului Medico-farmaceutic din Bucureşti . Se vorbeşte, de o „explozie de­mografică". Ştim că în prezent popu­laţia globului a atins impresionanta cifră de 3.350.000.000 locuitori, cu o densitate medie de 24 locuitori pe km pătrat. Ce ne puteţi spune pri­vind perspectiva creşterii populaţiei ? — Expresia de „explozie demogra­fică“ nu e gratuită. Sîntem martorii unei creşteri a populaţiei într-un ritm nemaiîntâlnit. Se consideră, pe baze ştiinţifice, că în urmă cu 2.000 de a­ni, populaţia globului atingea circa 200—300.000.000 locuitori. Vreme în­delungată ritmul de­ creştere a fost foarte mic din Cauza numeroaselor epidemii, a deselor războaie, în timpul Renaşterii, se apreciază câ populaţia globului atingea 500 milioane, de oa­meni. Anul 1850, consemnează atin­gerea cifrei de 1 miliard. Au fost ne­cesare, deci, milenii pentru ca ome­nirea să atingă primul miliard. Dar n-au trebuit apoi decit 80 de ani, pentru a-l atinge pe al doilea, căci în­ anul 1930, populaţia globului se cifra deja la două miliarde. Următo­rii 30 de ani ne aduc cel de-al trei­lea miliard şi în prezent, ne apro­piem de 3,5 miliarde de oameni. Specialiştii s-au oprit pentru anul 2000 la cifra previzibilă de 7 miliarde, deci o dublare a actualei populaţii. Dacă ritmul se menţine, e foarte pro­babil numai de cifre, fără a lua în considerare alţi factori previzibili (dar fără nici o componenţă fantastică), putem calcula că în anul 2500, glo­bul va avea o populaţie atît de nu­meroasă, încît îi va reveni fiecărui locuitor o suprafaţă de 40 centime­tri pătraţi (1). — Adică, ar trebui să stea toţi In picioare ! — întocmai. Numai că savanţii se preocupă acum de o perspectivă mai puţin îndepărtată, iar situaţia de care am pomenit, nu e decit rezultatul u­­nui calcul matematic. In orice caz, perspectiva creşterii populaţiei globului la 7 miliarde pen­tru anul 2000 ridică probleme ime­diate. Cum vor putea fi hrăniţi şi îmbrăcaţi aceşti oameni, cum li se va putea asigura locuinţă, mijloace de transport, tot ce viaţa modernă oferă omului ? Şi, desigur, până atunci pretenţiile noastre vor creşte... A­­ceastă întrebare se impune cu atît mai mult, cu cit după cite ştiu, chiar în condiţiile actuale se apreciază că aproximativ două treimi din omeni­re este subalimentată, iar din cele 50 de milioane de oameni care mor în fiecare an, o jumătate îşi datorea­ză decesul foametei.­­ E adevărat că în prezent o ma­re parte din populaţia globului are un nivel de trai sub nivelul mediu. Este vorba de ţările subdezvoltate, din Africa, Asia şi America latină. Or, tocmai în aceste ţârî se înre­gistrează şi cel mai mare spor de populaţie, fapt ce accentuează difi­cultăţile lor economice, în perspectiva dublării populaţiei globului pînă în anul 2000, tocmai aceste populaţii au ponderea cea mai mare. Pentru­ Europa se prevede nu­mai o creştere de 50 la sută în a­­cest timp. Dacă s-ar fi menţinut bi­lanţul demografic din ultimii ani din ţara noastră, nu am fi avut decît un spor de 10 la sută. Aceasta ar fi însemnat îmbătrânirea populaţiei ţă­rii, scăderea procentuală a populaţiei active şi, bineînţeles, reducerea ro­lului ţării noastre în contextul euro­pean şi mondial. De aceea, s-au im­pus măsurile luate pentru creşterea populaţiei ţării noastre, măsuri cu e­­fecte salutare. — Există o serie de teorii t­eomal­thusiene, care susţin că echilibru dintre resursele Pămintului şi creşte­rea populaţiei se poate realiza prin măsuri restrictive, de sterilizare a u­nor populaţii sau categorii de popu­laţie, cum s-a început în India, alţii care recomandă „mici conflicte ar­mate", reducerea măsurilor sanitare pentru a permite o ... selecţie natu­rală, in care elementele mai pufin dotate să nu reziste ... — Da, există asemenea teorii, da' să ne referim mai degrabă la teo­riile optimiste care ne permit să ve­dem viitorul în culori luminoase. Ştiţi ce suprafaţă este cultivată astăzi, din totalul suprafeţei de uscat a plane­tei noastre ? Numai 10 la sută. S-a dovedit ştiinţific că extinderea supra­feţei cultivabile la 20 sau 30 la sută este suficientă pentru mărirea cores­punzătoare a producţiei de bunur materiale şi spirituale. Va trebui să se dea o atenţie mare nu producţiei agricole extensive, ci celei intensive. In care îşi spun cuvîntul mecaniza­rea, chimizarea experienţa înaintată ... în acest moment Japonia obţine o producţie de orez superioară de 3—4 ori altor ţări asiatice. Olanda pro­duce de­­pe o suprafaţă mică o can­titate de cartofi de 3 ori mai mare decît sîntem obişnuiţi. Statele Unite obţin o producţie record de grîu şi exemplele se pot înmulţi — Mai există o resursă neexplora­ta şi neexploatată : oceanele I — Fără îndoială. Deşi pescuitul modern îşi calculează acum recolta în sute de milioane de tone, aceasta nu reprezintă decît o mică parte din excedentul natural al mărilor şi ocea­nelor. S-ar putea pescui de 10 ori­­ mai mult. Dar există algele şi planc­tonul bogat în proteine care ar pu­tea asigura hrana globului, fără alte resurse. Asta ca să nu mai vorbim de enormele posibilităţi ale chimiei, care oferă perspectiva sintezei orga­nice a alimentelor. Şi să nu uităm e­­nergia atomică cu inimaginabilele do­menii de aplicare... în acest, context apare, desigur, nefirească situaţia că mai există ţări unde populaţia nu are ce mînca, dar acolo e vorba de con­secinţele sociale ce ţin de o nejustă repartiţie a valorilor. Aţi auzit de­sigur de cantităţi uriaşe de grîu in­cendiate, de lapte vărsat în oceane de fructe călcate cu tractoarele cu scopul menţinerii unui preţ ridicat Pământul nu ne dăruieşte decît o mică parte din resurse. Perspective­­le omenirii sunt frumoase şi nu ră­mâne decît să folosim progresele şti­inţei, inteligenţa şi energia omului pentru consolidarea şi ridicarea nive­lului de trai. Ţările sunt antrenate toate într-un fel de competiţie a creş­terii nivelului de trai al populaţiei. Putem sublinia cu satisfacţie, că prin progresele realizate în ultimii ani, România se numără în plutonul frun­taş. Dr. DOREL SCHOR !

Next