Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 189-268)
1968-10-18 / nr. 204
ANUL I nr. 204 VINERI 18 oct. 1968 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNITI.VA 14 pag. 30 baniHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI 31 9 Cuvintul rostit de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la mitingul din comuna Flămînzi Dragi tovarăşi, Daţi-mi voie să vă adresez dumneavoastră, locuitorilor comunei Flămînzi, tuturor cooperatorilor din judeţul Botoşani, cele mai călduroase salutări din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat şi a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze, urale). Ne aflăm în comuna unde în 1907 ţăranii, apăsaţi de jugul moşieresc, s-au răsculat pentru dreptul de a fi stăpîni pe pămîntul pe care-l munceau, pentru dreptul la o viaţă liberă, independentă, fără stăpîni şi asupritori. (Aplauze, urale). Flacăra răscoalei aprinsă în februarie 1907 la Flămînzi a cuprins întreaga ţară românească.’Toate SátSTé,"' întreagă ţară- 'nime s-au ridicat la luptă împotriva feudalismului, împotriva moşierimii, a regimului burghezo-moşieresc, cu hotărîre să scuture jugul asupritorilor. Această luptă, e adevărat, s-a soldat cu peste 11.000 de victime — ţărani răpuşi de gloanţele burgheziei şi moşierimii. Ea a înspăimîntat însă nu numai stăpînirea de la noi, ci şi clasele stăpînitoare din ţările vecine, gata să intervină pentru a înăbuşi răscoala, lupta pentru libertate şi dreptate socială a ţărănimii româneşti în care vedeau un pericol pentru propriile lor interese. Este încă o dovadă că întotdeauna asupritorii de pretutindeni şi-au dat mîna, s-au unit pentru a înăbuşi mişcarea de eliberare naţională şi socială. Au căzut jertfe, dar aceste jertfe n-au făcut decît să îndîrjească şi mai mult ţărănimea română, poporul român, hotărîrea lor de a-şi cîştiga libertatea şi independenţa naţională, de a întrona în ţară un regim de dreptate socială. (Urale puternice, îndelungate). S-a vorbit aici de spontaneitatea acestei răscoale. Lucrurile nu stau chiar aşa, tovarăşi. Răscoala din 1907 nu a fost o întîmplare, ci rezultatul creşterii conştiinţei ţărănimii noastre, a setei ei străvechi de libertate şi o viaţă mai bună. Răscoala a fost consecinţa unui regim ce se cerea înlăturat o dată, pentru totdeauna. Răscoala din 1907 a fost semnalul ridicării ţărănimii româneşti la luptă, alături de clasa muncitoare, de forţele progresiste ale societăţii, pentru răsturnarea vechii orînduiri, pentru crearea orînduirii celor ce muncesc în ţara noastră. (Aplauze, urale puternice). In istoria poporului român, de-a lungul veacurilor, ţărănimea a dat multe jertfe, a dus, se poate spune, greul luptei pentru eliberarea naţională şi socială. Răscoalele conduse de Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, răscoalele din 1907 sunt numai cîteva momente din şirul luptelor purtate în secole de ţărănimea României pentru dreptate socială, pentru eliberarea naţională, pentru păstrarea fiinţei naţiunii noastre. Ştiţi bine că în forţele de luptă ale lui Ştefan cel Mare ţărănimea moldoveană s-a aflat totdeauna în primele rînduri : ea a fost aceea care l-a ajutat atît pe Ştefan cel Mare, cît şi pe alţi voievozi moldoveni să apere fiinţa noastră naţională, să înfăptuiască unitatea naţională a poporului nostru. (Urale, aplauze). Iată de ce, participînd la acest miting al ţărănimii din Botoşani, din comuna Flămînzi, ne reamintim cu evlavie de ceicare au aprins flacăra răscoalei din 1907, aducem omagiul nostru tuturor acelora care, de-a lungul secolelor, au udat pămîntul românesc cu sîngele lor şi prin munca şi lupta lor au făurit România de astăzi. (Aplauze, urale puternice). Desigur, tovarăşi, trăim acum alte vremuri. Poporul român, sub conducerea Partidului Comunist, a devenit stăpîn pe destinele sale. Clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea construiesc în România o orînduire nouă, fără moşieri şi capitalişti, orînduirea celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea, încare toate bunurile aparţin poporului. Amintindu-ne de trecutul glorios de luptă, ne angajăm să facem totul pentru a asigura înaintarea continuă a patriei pe culmile progresului şi civilizaţiei, ale bunăstării. (Urale prelungite). Dacă ţărănimea noastră poate să-şi clădească astăzi viaţa aşa cum doreşte aceasta se datoreşte în primul rând faptului că s-a ailat cu o clasă de nădejde, cu un prieten încercat, cu clasa muncitoare, clasa cea mai avansată a societăţii. Dacă ţărănimea poate să-şi înfăptuiască astăzi năzuinţele spre o viaţă mai bună, aceasta se datoreşte faptului că are un conducător încercat. Partidul Comunist Român, al cărui ţel suprem este bunăstarea întregului popor. Am ascultat vorbind aici preşedinţi de cooperative, primarul comunei Flămînzi, un profesor. Ei ne-au vorbit despre realizările în dezvoltarea agriculturii, în dezvoltarea satelor de pe aceste meleaguri în activitatea de învăţămînt. Am auzit vorbindu-se aici de averi obşteşti de milioane de lei, în trecut aproape nici moşierii nu-şi socoteau averea în milioane. Toate acestea, tovarăşi, oglindesc viaţa nouă, schimbările radicale care s-au produs în satul românesc. Sunt numai 6 ani de la încheierea cooperativizării în România, în aceşti 6 ani agricultura patriei noastre a obţinut însă succese remarcabile în toate domeniile. Ele ies în evidenţă chiar dacă ne referim numai la situaţia acestui an. După cum ştiţi, cu toate că am avut o secetă prelungită, agricultura noastră a reuşit să obţină recolte mulţumitoare care asigură hrana ţărănimii, hrana populaţiei de la oraşe, nevoile industriei, şi trebuie să spunem, ne dau şi disponibilităţi de export. Gîndiţi-vă numai la anii 1946— 1947 şi la anul acesta şi puteţi singuri vedea ce înseamnă agricultura socialistă. Folosind mecanizarea, ingrăşămintele chimice, ştiinţa în lucrarea pămîntului, putem învinge toate greutăţile, inclusiv cele create de natură şi putem smulge roade tot mai bogate pămîntului. Aceasta dovedeşte justeţea drumului pe care partidul comunist a îndrumat ţărănimea românească, drumul unirii în cooperative agricole, drumul socialismului. Acuma este evident pentru toată lumea că numai pe această cale agricultura românească se poate dezvolta rapid, poate asigura recolte îmbelşugate, creşterea bunăstării ţărănimii, progresul întregii economii naţionale. (Aplauze puternice). Mai avem, desigur, încă multe de făcut. Ogoarele patriei noastre păstrează încă multe rezerve nefolosite. Trebuie să organizăm în aşa fel activitatea în cooperative şi în întreprinderile de stat încît să folosim cu maximum de randament mijloacele puse de stat la dispoziţie pentru creşterea într-un ritm tot mai rapid a producţiei agricole. Numai pe această cale pot spori veniturile fiecărui cooperator, agricultura poate contribui tot mai mult la creşterea avuţiei materiale a patriei socialiste. Ţărănimea noastră, aliatul de nădejde al clasei muncitoare, îşi aduce contribuţia tot mai activă la dezvoltarea socialistă a României, la desăvîrşirea construcţiei socialiste, la crearea condiţiilor pentru a trece la făurirea comunismului în patria noastră. (Aplauze, urale). Sîntem convinşi că ţărănimea din Flămînzi, ţărănimea din Botoşani, la fel ca întreaga ţărănime din România nu va precupeţi nici un efort pentru a obţine rezultate tot mai bune în activitatea cooperativelor, a întreprinderilor de stat, pentru a obţine recolte tot mai mari. Ştiţi, tovarăşi, că despre răscoalele din 1907, s-a scris mult. Ele au inspirat pe scriitori, pe artişti plastici. Rebreanu a scris minunat despre răscoalele din 1907. Cei care au scris, au sculptat, au pictat sau au compus atunci despre lupta ţărănimii au trăit acele vremuri, le-au înţeles şi le-au redat în cuvinte, în culori sau în muzică, au exprimat năzuinţele de libertate şi dreptate ale ţărănimii româneşti. Astăzi trăim alte vremuri. Dar şi azi avem scriitori, compozitori, pictori, sculptori, oameni de creaţie. Trăind vremurile noi de bunăstare, de înflorire continuă a satului românesc, sperăm că ei vor şti să redea viu năzuinţele şi înfăptuirile de azi ale ţărănimii, să înfăţişeze deceniile în care oamenii muncii, eliberaţi de exploatare, înfrîngînd nenumărate greutăţi, făuresc o societate nouă, societatea bunăstării tuturor celor ce muncesc în România. (Vii aplauze). M-am referit la faptul că ţărăniimea, de-a lungul veacurilor, a fost sprijinul de nădejde în lupta pentru neatîrnarea principatelor române, pentru unitatea naţională, iar azi alături de clasa muncitoare, constituie un sprijin de nădejde al politicii partidului de dezvoltare şi înflorire a României socialiste, de apărare a independenţei şi suveranităţii patriei. (Aplauze, urale). Noi ştim că urmaşii celor care şi-au dat viaţa pentru a deveni stăpîni pe pămint, nu vor admite niciodată ca pămîntul patriei să se afle sub jugul străin, că ei vor apăra cu viaţa independenţa şi suveranitatea patriei socialiste. (Aplauze, urale). România, ca ţară socialistă, are mulţi prieteni. Avem prieteni în ţările socialiste. Obţinînd succese tot mai mari în construcţia socialistă, fiecare popor îşi întăreşte ţară şi în acelaşi timp întăreşte forţa generală a socialismului, face imposibil un atentat la independenţa şi suveranitatea naţională a statelor noastre. Avem prieteni şi în ţările cu alte orînduiri sociale, deoarece partidul şi guvernul nostru dezvoltă continuu prietenia atît cu ţările socialiste, cît şi cu celelalte popoare. Numai pe această cale se pot asigura condiţii de dezvoltare paşnică şi de bunăstare pen- (Continuare în pag. a 2-a) In continuarea vizitei pe care o fac in nordul Moldovei, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Trofin, Petre Lupu şi Gheorghe Stoica, au fost în cursul zilei de joi oaspeţii judeţului Botoşani. Plecind din Iaşi conducătorii de partid şi de stat au fost salutaţi cu căldură de locuitorii străvechilor aşezări moldoveneşti de pe drumul Botoşanilor. Ora 11. La intrarea pe teritoriul judeţului Botoşani, oaspeţii slnt Intimpinaţi de mii de ţărani îmbrăcaţi în portul strămoşesc, care li aclamă îndelung, manifestîndu-şi bucuria de a-i avea In mijlocul lor pe conducătorii partidului şi statului. Începe vizita de lucru. Vechi pămint românesc, pomenit adesea de cronicari, ţinutul Botoşanilor a Înscris pagini de neuitat in istoria poporului nostru. Pe aici şi-a dus Ştefan cel Mare ostile la biruinţă; aici mai stau şi astăzi mărturie ctitorii de seamă ale lui Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ieremia Movilă şi ale ailor domnitori; aceste meleaguri au dăruit spiritualităţii româneşti oameni de seamă: pe Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian şi pe mulţi alţi cărturari şi artişti; de pe aceste meleaguri au pornit in 1907 marile răscoale ţărăneşti, care au cuprins întreaga ţară. Ţinut de regrendd, Împodobit ca dărnicie de natură, Înfrumuseţat şi mai mult prin hărnicia şi priceperea locuitorilor săi, judelul Botoşani se infăţişează astăzi ca loc al unor prefaceri înnoitoare, ce şi-au pus pecetea pe fiecare aşezare. Vibranta evocare a luptelor revoluţionare ale ţărănimii Coloana de maşini se îndreaptă spre comuna Plăminzi — cuvânt intrat în legendă. De aici a pornit, în primăvara de flăcări a lui 1907, valul marilor răscoale ţărăneşti ce avea să cuprindă întreaga Moldovă, Muntenia şi Oltenia, de pe aceste păminturi şi-au ridicat glasul oropsiţii cu şase decenii în urmă. Cu adâncă emoţie conducătorii de partid şi de stat se opresc în faţa unei plăci comemorative. ..Glorie luptătorilor împotriva jugului burghezo-moşieresc, pentru pămint şi libertate1' — stă înscris in memoria veşnică a pietrei. Mărturii vii, evocatoare ale acelor zile istorice, aici fac de gardă bătrîni care au trăit însîngeratul februarie 1907. In satul odinioară nămind — numit astăzi Flămînzi doar pentru eterniza un nume intrat în istorie — se desfăşoară o impresionantă evocare a zilelor răscoalei. In semn de pios omagiu adus memoriei celor căzuţi în 1907, conducătorii de partid şi de stat depun o coroană de flori in faţa plăcii comemorative. Nu departe de aici, urmaşii răsculaţilor, ţăranii liberi ai anilor noştri, au ţinut să înfăţişeze înalţilor oaspeţi, ca o replică a istoriei, belşugul roadelor culese de ei. O expoziţie prezintă mostre de produse agricole şi înfăţişează cele mai de seamă realizări economice şi social-culturale din această comună. Peste 15.000 de săteni, reprezentanţi ai ţărănimii cooperatiste din judeţ, participă apoi la o însufleţită adunare populară. Adunarea este deschisă de tov. Gheorghe Ghinea, iau cuvintul Constantin Călin, primarul comunei Flămînzi, Mircea Călin, preşedintele C.A.P. Ripiceni, deputat în Marea Adunare Naţională şi profesorul Virgil Baraboi. Primit cu vii şi însufleţite aplauze, ia cuvintul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. TOATE FORJELE IN CAMPANIA AGRICOLA DE TOAMNĂ IAS LAS LAS cluj. 0&OBHEIUI SECUIESC . LAZAR&A - RECOLTĂRI - INSAMINTARI Situaţia primită ieri la redacţie privind stadiul lucrărilor de recoltare a culturilor de toamnă şi a însămînţărilor în întreprinderile agricole de stat din judeţul nostru, reliefează, şi-n acest sector, rămîneri în urmă. Astfel I.A.S. Miercurea-Ciuc mai are de recoltat cartofii de pe 70 hectare, iar din cele 210 hectare planificate pentru a se însămînţa a realizat doar 125. O situaţie asemănătoare o prezintă I.A.S. Odorheiul Secuiesc la recoltatul porumbului şi sfeclei furajere, unde din 40 hectare au recoltat doar 5 ha. Cel mai slab stau însă lucrurile la I.A.S. Lăzarea unde mai e de recoltat o suprafaţă de 161 hectare cultivată cu cartofi, iar din planul de 170 hectare însămînţări de toamnă s-a realizat doar 34 ha. La aceasta ar mai trebui adăugat faptul că întreprinderea mai are de recoltat 184 de hectare cu orzoaica. Dacă nu se vor folosi toate mijloacele în acest sens, urmează ca recoltatul păioaselor să se efectueze, aici... după căderea zăpezii. Ce se mai aşteaptă la Păuleni ? Cooperativa agricolă din Păuleni are o suprafaţă de 90 hectare cultivate cu cartofi, pe care recolta este bună. Dar cu toate că timpul optim de recoltare se apropie de sfîrşit, această lucrare întîrzie nejustificat. Pînă în data de 17 octombrie s-au recoltat doar 4 hectare şi acestea cu ajutorul a 63 salariaţi de la diferite instituţii din comună. Preşedintele cooperativei, Vajda Ioan, şi cei trei brigadieri,Jánosi Iosif de la brigada I. Pálfy Ferenc de la brigada a II-a. Deák Alexe de la brigada a IlI-a nu se străduiesc să mobilizeze cooperatorii la strângerea recoltei de cartofi, consolîndu-se cu gîndul la ajutorul „cărbunarilor“ (muncitori forestieri) sau la ajutorul miraculos al unor forțe nevăzute, sau poate consideră necesară farovizarea cartofilor în pămînt(?) Vie activitate la Păltiniş Miercuri 16 octombrie ora 5 dimineaţa preşedintele cooperativei agricole, Ilyés Francisc, inginerulagronom Dejan Arpad şi cei trei brigadieri Bak György, Kiss Vencel şi Varga Sándor erau în acţiune febrilă pentru mobilizarea cooperatorilor şi dirijarea lor pe parcelele de cartofi mai zvîntate, care au fost verificate în după-amiaza zilei de 15 octombrie. In faţa sediului, autocamionul cooperativei aştepta oamenii care se îndreptau grăbiţi spre locul de muncă, în special la recoltatul cartofilor, lucrare care a rămas în urmă din cauza ploilor frecvente ce au căzut în ultima perioadă. Cooperatorii sînt ferm hotărîţi să adune ultimul tubercul de cartof şi ca mărturie trebuie să remarcăm avîntul cu care au pornit în aceeaşi zi la muncă peste 250 braţe harnice (toate braţele de muncă active). Din cele 52 hectare cultivate cu cartofi s-au recoltat peste 23 şi există certitudinea că în acest ritm întreaga suprafaţă de cartofi va fi recoltată în timp util. Este greu şi aici, ca de altfel peste tot şi, poate chiar mai greu fiindcă scosul tuberculilor se poate face numai manual din cauza umidităţii solului şi a texturii lui argiloase, dar nu se mai poate aştepta zi-C. ARGHIL (Continuare în pag. a 3-a) Ritm intens la însămînţări Paralel cu recoltarea cartofilor, în Cooperativele agricole „Griviţa roşie“ din Ciceu şi „Primăvara nouă" din Satul Nou se desfăşoară şi lucrările de pregătire a terenului şi de însămînţare a griului de toamnă. Mobilizînd multe forţe la executarea acestor lucrări cooperatorii din cele două unităţi au însămînţat pînă acum o mare suprafaţă de teren. Astfel, la Cooperativa din Siculeni din cele 180 ha. planificate au fost însămînţate pînă acum 75 ha., iar la cea din Satul Nou s-au însămînţat pînă în prezent 62 hectare din cele 85 ha. planificate. Pe tarlaua Cooperativei agricole din Sînsimion deşi condiţiile de lucru sunt grele se recoltează cartofii şi cu maşinile E—649 « La I.J.EJ.C. Pornind de la faptul că întreprinderea n-a realizat sarcina de reducere a preţului de cost pe opt luni (numai în luna august, în loc de o reducere cu 4,88 la sută s-a înregistrat o depăşire cu 2,89 la sută, ceea ce înseamnă o diferenţă nefavorabilă de 502 mii lei), comitetul de direcţie a analizat în şedinţa sa din 18 septembrie cauzele care au determinat această situaţie. In informarea prezentată, şeful serviciului plan, Salamon Albert, a arătat că depăşirile au avut loc la şase produse (două tipuri de dulapuri metalice, mozaic de marmură albă, două sorturi de piatră concasată şi criblură), arătînd la fiecare din ele cauzele. Sintetizate, ele arată astfel: cheltuieli de transport (mai ales auto) mai mari decît cele planificate, reparaţii accidentale la unele utilaje, sporirea cheltuielilor pentru transportul muncitorilor datorate noilor reglementări, realizarea numai în proporţie den 86,8 la sută a planului la Fabrica de mozaic din Sîndominic din cauza timpului nefavorabil. Pe baza concluziilor desprinse, comitetul de direcţie a adoptat un şir de măsuri, cele mai reprezentative fiind extinderea metodei de puşcare în masiv la cariere, mecanizarea transportului intern la carierele Suseni şi Canton (termen după obţinerea utilajului de transport?!), reconstrucţia unor drumuri de acces, întocmirea unui grafic în vederea lichidării unor posturi printr-o judicioasă utilizare a personalului, întocmirea documentaţiei tehnice pentru mecanizarea operaţiei de preparare a nisipului de formare la turnătorie, introducerea lucrului în două schimburi la fabricaţia dulapurilor metalice şi a bunurilor de larg consum. Fără îndoială că toate aceste măsuri sunt utile şi ele vor duce, în final, la o anumită reducere a cheltuielilor de producţie. Vor reuşi însă ele să asigure încadrarea întreprinderii în limitele de cheltuieli prevăzute în plan, lichidarea produselor nerentabile, creşterea beneficiului şi a gradului de rentabilitate la nivelul planificat şi, mai ales, de creştere a rentabilităţii în viitor ? înainte de a răspunde la această întrebare. C ŞTEFAN (Continuare în pag. a 3-a) Se impun măsuri radicale pentru reducerea preţului de cost