Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 421-499)
1969-07-31 / nr. 447
f — Eroii mor de tineri — șopti Simon. încetișor, cineva bătu la ușă. Nather privi spre Sfînt. — întreabă-1 ce vrea, se auzi abia șoptit răspunsul. — Ge-i ? — Inspectorul șef Fernack se află jos. Vrea să discute cu dumneavoastră. — Să vină sus. Pașii tîrșiți ai lacheului se îndepărtară. — Din ce în ce mai bine, spuse Simon, aprinzînid o țigară. Tocmai aveam de gînd să stau de vorbă și cu inspectorul șef Fernack. Cu o vădită voluptate, fuma. încet, se apropie de un fotoliu așezat lingă fereastră, întorcîndu-1 în așa fel, ca cel care ședea în el să fie acoperit de privirile celui care ar fi intrat. Apoi reveni spre birou, cu o lovitură de picior răsturnă coșul de hîrtii și, pînă ce furiosul Nather să poată interveni, ridică și băgă în buzunar bucata mototolită de hîrtie. După aceea, trase cu mina dreaptă sertarul din care judecătorul intenționaSFINTUL LA NEW YORK 23 se să scoată pistoletul și puse arma in buzunar. Se așeză liniștit în fotoliul pe care și-l pregătise. — Gînd lacheul ți-l va anunța pe Fernack, te duci și deschizi ușa. Ne-am înțeles ? Nather nu înțelesese. Spera ca sosirea inspectorului să-l scape, să-și recapete banii și să-l elibereze de Sfînt. Simon parcă-i citi gindurile. — Nabher ! Știi tine cit de ușor se poate trage din buzunar. Așa că, renunță la planurile pe care ți le-ai făcut. Judecătorul se uită cu o privire ucigătoare la el : — Intr-o bună zi, tot ne vom intîlni! — In închisoarea Sing-Sing, rise Sfințiri. Ne-am înțeles! Lacheul bătu la uşă. Inspectorul Fernack, domnule. Simon făcu un semn, iar Nather se îndreptă spre uşă. Ştia că revolverul îi ţinteşte spatele. Răsuci cheia şi deschise uşa. În prag se distingea statura uriaşă a inspectorului. — De ce te închizi domnule judecător ? întrebă Fernack. Ți-e frică de cineva ? In loc de răspuns, Nather Închise ușa. — Eu am închis-o, spuse ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, Sfîntul. Inspectorul se întoarse surprins. — Fiți amabil, domnule judecător, și încuiați ușa. După citeva clipe de șovăială, judecătorul făcu cum i se poruncise. Fernack privi uimit la bărbatul din fotoliu, apoi la judecător. își dădu pălăria pe ceafă. — Cine-i ăsta ? întrebă el. — Un nebun, răspunse Nather dînd din umeri. Lăsînd la o parte batjocura judecătorului, Sfîntul il studia cu atenție pe noul sosit, Fernack corespundea întru totul descrierii tradiţionale a detectivului american. Privirea rece şi cinstită a ochilor săi cenuşii, îi plăcu lui Simon. Se miră de enormul maxilar al ofiţerului de poliţie, care Voia, să însemne forţă şi curaj. Templar simţea că detectivul — independent de faptul că îşi cu-24 SFINTUL LA NEW YORK noştea ori nu meseria — făcea parte din categoria celor puţini şi cinstiţi. Şi cu o sinceră compasiune spuse viitorului său adversar: — Deci, domnule inspector, m-am înşelat; speram să mă recunoşti imediat. Fernack îl studie cu atenție, apoi dădu din umeri. , — V-am mai văzut undeva, dar nu-mi amintesc unde. — înseamnă că a fost proastă fotografia — constată Sfîntul. Cu toate că azi după masă ai împărțit deja o duzină printre gazetari... Fernack înțelese brusc. — Dumnezeule! Dumneata ești Sfîntul! — In faţa dumitale, în carne şi oase. Nu ştiam că faceţi parte dintre prietenii domnului Wallis, dar cînd aţi fost anunţat, am considerat că pot rămîne. Cu o voce hotărîtă, ofiţerul de poliţie spuse: — Tinere, în numele legii, te arestez — şi întinse mina spre buzunarul în care avea revolverul. Sfîntul nici nu tresări măcar. îndreptă arma spre pieptul inspectorului. — Mii de scuze — zise — ați putea ști că nu prea e în obicei să fie arestat Sfîntul. Fernack se uită împietrit la revolverul automat, apoi privi în ochii Sfîntului. Simon se îngrozi pentru un moment: acest om e în stare să nu ţină seama de avertisment, şi i-ar fi venit greu să-l împuşte. Dar Fernack nu era neînfricat. Ştia din experienţă că neînfricaţii nu trăiesc mult. De la o asemenea distanţă Sfîntul nu putea greşi ţinta. Mormăi ceva şi ridică din umeri. — Ce se întîmplă aici ? — O simplă discuție amicală. Poate doriți să luați loc. Inspectorul trase spre el un scaun, fără să-și ia privirea de la Simon. — Ce faci aici? — întrebă pe un ton din care răzbătea admirația față de un asemenea adversar. Cu un gest, Sfîntul îl expedie pe Nathel înapoi spre birou. (Va urmai Pag. 2 INFORMAŢIA HARGHITEI SS LIOSENI Trepte pe verticală Monografii contemporaner E cit se poate de firesc ca acum, in intimpinarea celor două mari evenimente ale lunii august, două mari sărbători ale poporului şi ale patriei, gindurile tuturor oamenilor de la oraşe şi sate să se îndrepte spre cel care a iniţiat şi organizat victoriile obţinute de România in sfertul de veac ce seîmplineşte de la eliberarea patriei, spre Partidul Comunist Român. E cit se poate de greme ca in aceste zile, oamenii să arunce, acum, in ajun de jubileu, o privire asupra drumului parcurs de ţară, de ei înşişi, de localitatea lor. Aceste priviri au scopul de a face un bilanţ al marilor succese obţinute sub conducerea partidului, sunt menite să dea noi imbolduri activităţii viitoare din toate domeniile de activitate. Aceste ginduri au animat şi un colectiv de intelectuali entuziaşti din localitate, care au început, cu mai multă vreme în urmă, elaborarea monografiei comunei Joseni, o lucrare mare, bine documentată, care reuşeşte să dea o imagine clară şi elocventă asupra evoluţiei uneia din localităţile judeţului nostru. Evident, e destul de dificil să cuprinzi in citeva pagini dezvoltarea unei localităţi in anii socialismului, e greu să cuprinzi in citeva fotografii şi citeva zeci de rinduri, marii paşi făcuţi de comuna Joseni in ultimul sfert de veac. Să le trecem in revistă, succint, aşa cum face şi monografia, in graiul sec, dar deosebit de semnificativ şi de elocvent, al cifrelor. Dacă ar fi să cauţi o caracteristică a evoluţiei comunei Joseni, cea de multilateralitate e cea mai potrivită, intr-adevăr. Dezvoltarea localităţii a avut loc in toate domeniile, incepind cu cel economic si terminind cu nivelul spiritual al oamenilor. Prin investiţiile alocate de către stat, ca urmare a politicii de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, la marginea comunei s-a inăltat o întreprindere a industriei uşoare: Topitoria de in. Intrată în funcţiune in 1955, cînd a dat o producţie de 440 tone, ca urmare a sporirii continue a capacităţii, prin noi dezvoltări, in 1967 a ajuns la o producţie de 1654 tone pe an, crescind numărul salariaţilor de la 240 la înfiinţare, la 650—700 in perioadele de virt. Astfel valoarea producţiei globale a crescut de la 10 milioane lei anual la 30 milioane lei, un salariat ciştigind azi, în medie, 1020 lei pe lună faţă de 403 lei cit cîştiga în 1955. Dezvoltarea sectorului economic s-a concretizat şi în creşterea continuă a activităţii celor două cooperative agricole de producţie. Dacă venitul celor două C.A.P.-uri era in 1962 — pomeneşte monografia — de 2.102.602 lei, în 1968, acestea au ajuns la circa 6,5 milioane lei. Azi cele două unităţi au aproape 2000 de bovine şi circa 4.000 de oi. Ţăranii cooperatori, obţin recolte tot mai bogate an de an la cartofi, orz şi in. Dezvoltarea sectorului economic a atras după sine — cum e şi firesc — creşterea continuă a nivelului de trai. Poate nimic nu reflectă mai bine acest lucru ca activitatea comercială. Comerţul a ţinut pasul cu paşii făcuţi de nivelul de trai al fiecărei familii, lată din nou citeva cifre, in 1964 în Joseni funcţionau cinci unităţi comerciale, in anul trecut numărul acestora a ajuns la 24. In comuna funcţionează magazine alimentare, textile, cofetărie etc., care au desfăcut numai în anul 1968 , mărfuri in valoare de aproape 3 milioane lei. Monografia aminteşte numai în treacăt — cu putere de argument insă — că in 1938 în localitate 24 la sută din locuitori nu ştiau să scrie şi să citească. Azi comuna are un liceu nou, construit In anul 1961. In 1945 erau aici numai 20 de cadre didactice, acum sunt 60. Şi încă citeva cifre elocvente : In 1948 valoarea materialului didactic era de 93.000 lei; in 1968 aceasta a ajuns la aproape 500.000 lei. Monografia cuprinde o fotografie unică In felul ei, care capătă “ încă de pe acum valoare de document. Ea înfăţişează pe cifrra din cei ce au văzut lumina zilei in ultimii ani în casa de naşteri a comunei. Totul alb, totul curat, condiţii care nici nu le visau la locuitorii de acum douăzeci şi cinci de ani. Pe Ungă moderna casă de naşteri — consemnează monografia — în localitate mai funcţionează un spital, un dispensar pentru adulţi şi copii, 2 puncte sanitare, toate construite sau înfiinţate în ultimii 25 de ani. Monografia comunei consacră un capitol întreg vieţii culturale a Josenilor. Şi pe bună dreptate. Domeniul culturii merită cu prisosinţă spaţiul şi atenţia ce i s-a acordat. Comuna are un cămin cultural mare, un cinematograf, o bibliotecă care se bucură de mare afluenţă de cititori. 1750 de cititori au fost înregistraţi in anul trecut în fişele bibliotecii, faţă de 750 in 1950. Formaţiile artistice ale căminului cultural sunt renumite şi mult apreciate nu numai de locuitorii comunei, ci şi de cei ai localităţilor din jur. Multele diplome şi menţiuni luate la diferite concursuri sunt dovezi ale bogatei lor activităţi. Monografia le pomeneşte pe citeva : echipa de teatru a ajuns în 1968 în faza judeţeană a concursului „I. L. Caragiale", iar brigada artistică de agitaţie a cules şi ea laurii unei activităţi bogate. Dar nivelul de trai al locuitorilor Jesenilor cunoaşte şi alte coordonate. În casele oamenilor funcţionează acum 1035 aparate de radio, 29 de televizoare, 112 oameni sunt posesori de motorete, 33 de familii au frigidere, iar prin sat şi prin împrejurimi circulă 4 autoturisme ai căror proprietari locuiesc in comună. Prima fotografie a monografiei este cea care reproduce un albnegru parcul din centrul comunei. Un parc mare, frumos, cu pomi şi ronduri, cu bănci, minunat loc de odihnă şi recreere. Dar monografia nu cuprinde, celelalte realizări edilitare ale cetățenilor. Căci parcul din fotografie e numai unul din cele trei parcuri noi, amenajate prin muncă patriotică în ultimii ani. Tot prin muncă patriotică, a cărei valoare a ajuns, numai în anul trecut la 702.000 lei, s-au realizat 7 km de trotuar, aproape un hectar de spaţii verzi, s-au plantat mii de pomi şi flori. Monografia vrea să fie un omagiu adus politicii partidului, care a ridicat ţara, în cei 25 de ani de viaţă nouă, la cota unor înalte realizări în toate domeniile de activitate. Josenii e şi el o parte din acest mare întreg, care este România socialistă, o parte care confirmă încă o dată paşii mari realizaţi de poporul nostru în acest ultim şimstoric sfert de veac ce se împlineşte în august 1969. T. BONDOH Coperta monografiei, cusută de mîini pricepute cu fir de aţă roşie. Sectorul zootehnic al celor două cooperative agricole s-a dezvoltat de la un an la altul. O dovedeşte şi graficul de faţă : linia de sus arată creşterea numărului de ovine, iar cea de jos creşterea numărului de bovine. Căsuţa care ne înfăţişează — deopotrivă de fidel — pe poetul şi revoluţionarul Petöfi Sándor, se află la marginea comunei Albeşti (judeţul Mureş), pe locul cimpului de luptă de acum 120 de ani, unde s-a împlinit dorinţa bardului: „Acolo să cad eu, / Pe cimpul de bătaie, / Să-mi curgă din vine ! Tot sîngele linăr ce-mi arde-n văpaie ..." Numeroasele fotografii, desene, gravuri şi picturi ale muzeului, prezintă vizitatorului casa natală a poetului din Kiskörös, casa in care a copilărit la Kiskunfélegyháza, casa în care a locuit ca elev la Pápa, şcoala piariştilor din Pesta, şcoala evanghelică latină din Aszód, gimnaziul din Pápa şi colegiul din Eperjes în care a învăţat, cazarma din Sopron în care şi-a făcut stagiul militar între anii 1839—1841. Portretul tâmărului Petöfi este apoi întregit prin datele jurnalului de clasă de la şcoala piariştilor din Pesta, prin programul cercului literar în care a activat la gimnaziul din Pápa, prin afişul Teatrului Naţional din Pesta, din care aflăm că in piesa „Colegiul“ de Gábor Egressy a interpretat rolul marelui industriaş Gémes, ca şi prin antologia literară „Tavasz“■ („Primăvară") în care ■i-au apărut mai multe poezii. In continuare, în fata vizitatorului apare figura poetului Petőfi, prin intermediul creaţiilor sale „Odă vinului“ din 1842 (prima poezie ce poartă semnătura Petőfi Sándor), printr-o poezie-manifest difuzată în 1843, prin poeziile „In tindă am intrat“ şi ,,Departe'' scrise în anul 1843 la Pesta şi respectiv la Bratislava, prin primul său volum de poezii care a văzut lumina tiparului la Pesta în 1844 (pe lingă care se află şi fotografia tiparniţei la care a fost culeasă cartea), prin literele mărunte, caligrafice, asemănătoare unor mărgele, ale manuscrisului poeziei „Ciocanul satului", ca şi printr-o ilustraţie la acest volum, precum şi prin poeziile şi articolele sale politice ce biciuiau tară cruţare, cu ironie, vervă şi talent, concepţiile retrograde ale politicienilor vremii. De asemenea, muzeul găz- TINEREŢE, ENTUZIASM, MUNCĂ In fiecare dimineaţă uteciştii, elevi ai liceului din Topliţa, sunt gata pentru munca patriotică de peste zi. Cele opt ore de muncă susţinută, de entuziasm tineresc, de veselie, trec repede. în cele două săptămîni petrecute în tabăra de muncă am lucrat pe ogoarele C.A.P. şi pe şantierul de construcţii din localitate. La locul de muncă, undeam fost pentru prima dată în faţa unei munci organizate, ne-am arătat elanul puternic al tinereţii, lucrînd cu mult avînt, dragoste şi entuziasm. Prin activitatea depusă, fiecare din noi am contribuit într-o măsură oarecare la înfrumuseţarea şi înnoirea oraşului, întîmpinînd astfel cel de al X-lea Congres al P.C.R. I. CROITORU, Liceul Topliţa Muzeul memorial 99Petőfi Sándor“ din Albeşti dureşte — in original, ori in fotocopie — manuscrisele poeziilor aşternute pe hîrtie de către Petofi in ultimii ani ai vieţii sale, în anii 1846— 1849, ca „un subet simt o teamă cum s-aşterne“ (1846) , „In numele popular", „Viteji în zdrenţe“ (1847) , „Italia", „Cite săptămîni are lumea ?“ (1848) , „A venit moartea“ (1849) şi „Poeţii secolului al XIX-lea". Prin aceasta din urmă — scrisă în 1847 — Petöfi defineşte cu multă perspicacitate şi clarviziune misiunea poetului epocii sale, dar şi a poetului de astăzi. Numeroase fotografii ale muzeului ii înfăţişează pe cei alai iluştri poeţi contemporani lui Petőfi: Vörösmarty Mihály, Heinrich Heine, lordul Byron, pe tălmăcitorii săi români: Octavian Goga, Ştefan Octavian Iosif, Eugen Jebeleanu (în a cărui traducere fidelă, plină de măiestrie artistică, a apărut volumul „Cele mai frumoase poezii ale lui Petöfi Sándor"), ca şi pe tovarăşii de idei revoluţionare români şi maghiari : Nicolae Bălcescu şi Táncsics Mihály, Avram Iancu şi Bem József, Simion Barnufiu, George Bariţiu, Eftimie Murgu, Cezar Bulliac, Timotei Cipariu şi Alexandru Papiu Varian. Atmosfera anilor revoluţionari 1848—1849 este redată prin filele îngălbenite ale presei vremii, printre care zărim articolul lui Petőfi, din 15 martie 1848, despre libertatea presei, numerele ziarului revoluţionar „Cincisprezece martie“ care publică zilnic scrierile poetului, dar şi ale ziarelor şi revistelor româneşti „Gazeta de Transilvania", care publică programul revoluţiei maghiare, prezintă cititorilor „Cîntecul naţional" şi anunţă că revoluţionarii maghiari i-au eliberat din temniţă peEftimie Murgu şi Táncsics Mihály, „Esparhatul“ din Braşov, condus de cetre Cezar Bolliac, care militează pentru unitatea revoluţionară româno-maghiară, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“ care publică poezia „15 martie 1848“ de Vasile Alecsandri, precum şi poezia „Răsunet“, autorul căreia, Andrei Mureşianu, exclamă în felul următor : „Murim mai bine in luptă ! Cu glorie deplină / Decit să fim sclavi ! Pe vechiul nost’ pămint !“ Acest sugestiv tablou al revoluţiei este armonios întregit prin numeroase manuscrise şi documente, ca lista acelor iobagi români şi maghiari care — în anul 1848 — au refuzat categoric prestarea servituţiilor feudale, însemnările lui Petőfi despre convorbirile avute cu generalul Bem József comandantul armatei revoluţionare şi — probabil ca o urmare a Întrevederii susamintite — „Detreiul de aministie generală" dată de Bem, „Proiectul de pacificare“ prin care se pune capăt ostilităţilor româno-maghiare, precum şi proclamaţia lui Bem din care cităm : „Locuitori ai Ardealului ! Treziţi-vă o dată din amorţeala care v-a cuprins şi cu care viclenia lipsită de scrupule v-a ţinut înlănţuiţi... Maghiari, saşi şi românii inrindeţi-vă o mină frăţească şi veţi fi fericiţi." Ecoul acestui apel ni-l demonstrează deosebit de grăitor gravura care înfăţişează lupta înfrăţită a revoluţionarilor români şi maghiari, ca o încununare a eforturilor aproape supraomeneşti, depuse de către clarvăzătorii revoluţionari şi scriitorii Nicolae Bălcescu şi Petőfi Sándor. Exponate tot atît de interesante şi valoroase ale Muzeului memorial „Petőfi Sándor“ din Albeşti sînt gravurile şi picturile prezentînd vizitatorilor, Pesta în primele zile ale revoluţiei, ori pe Petőfi participînd călare la luptele din Sibiu şi din Albeşti de lingă Sighişoara, precum şi săbii, pistoale, puşti, ghiulele folosite în revoluţia din Transilvania în anii 1848—1849. Nu putem încheia aceste rinduri, fără a aminti harta expusă aici, indicînd drumul parcurs de Petöfi în bătălia de la Albeşti, în ultima zi a vieţii sale, la 31 iulie 1849, — adică în urmă cu exact douăsprezece decenii. Pe această minuţioasă hartă urmărim impresionaţi, ultimul itinerar din viaţa poetului, locul unde se afla între orele 12—13 ale zilei, postul de comandă al generalului Bem, punctul în care a stat la orele 17, locul în care a fost văzut pentru ultima dată la orele 17,15, regiunea în care s-a retras după această oră, locul în care se crede că a fost ucis, precum și locul unde se pare că a fost înhumat, în grădina Ciontă, de către proprietarul terenului respectiv. Exact în acest loc — ce se află în curtea Muzeului memorial „Petöfi Sándor“ — se înalţă semeţ înspre cer măreţul monument în care sunt săpate, cu litere de aur, cuvintele bardului revoluţionar: „Veniţi prieteni, la mormîntul meu şi-acolo / Strigaţi cu toţii: Republica să trăiască !“ L. DUNAJECZ I VINERI, 1 AUGUST PROGRAMUL I I I I I 6.05—930 Muzică şi actualităţi. 9.30 Memoria pămîntului românesc. 10.10 Gurs de limba spaniolă. Giolul II, lecţia a 42-a. 10.30 Radio-Prichindel (emisiune pentru copiii din grădiniţe.) 10.40 Pămînt al patriei iubite — cîntece. 11.05 Prezent şi viitor în ştiinţa agricolă. 11.25 Varietăţi muzicale. 12.00 Melodii de George Grigoriu. 12.25 Moment ştiinţific. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Mic magazin muzical. 14.10 Roza viaturilor. 14.35 Răsună plaiurile ţării de cîntec şi joc. 15.30 Compozitorul săptămînii — Paul Constantinescu. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Cîntă Margareta Pîslaru. 16.30 Tribuna radio. 16.50 Muzică uşoară. 17.05 Pentru patrie. 17.35 Muzică populară. 18.10 Programul I partidului — programului nostru. 18.30 O melodie I pe adresa dumneavoas-I tră. 19.00 Gazeta Radio. 10.05 Tableta de seară de Grigore Moisil. 20.10 Vedete ale muzicii uşoare — Caterina Caselli.I 20.30 Eminesciana. 20.35 Pentru magnetofonul dumneavoastră. 21.00 Mai aveţi o întrebare ? 21.30 Sport. 21.40 Revista şlagărelor. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Almanah muzical. 22.45 Caravana fanteziei. 23.45 Moment poetic. 23.50 Muzică uşoară. 0.03—3.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 6.10 Varietăţi matinale. 7.00 Radiojurnal. 7.10 Muzică pentru fanfară. 7.30 Cîntă Dida Drăgan şi Viorel Diaconescu. 7.45 Muzică populară. 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 9.00 Cîntă sextetul vocal feminin „Permită". 9.10 Curs de limba spaniolă. Ciclul I, lecţia a 33-a 9.30 Cîntece de muncă. 10.20 Luna dramaturgiei radiofonice româneşti. Citadela sfărîmată. Scenariu radiofonic, de Horia Lovinescu. 12.45 Concert de prînz. 13.30 Fişă editorială. 13.40 Cîntă Laura Lavric şi Florentin Iosif 14.03 Dansuri de estradă. 15.00 Moment sinţific 15.05 Opere pentru toţi. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Muzică uşoară de Camelia Dăscălescu şi Florin Bogardo 16.50 Pe teme medicale. 17.00 Pagini alese din muzica uşoară românească. 18.00 Varietăţi muzicale. 18.50 Muzică populară. 19.00 Album de piese corale. 19.20 Camil Petrescn — Ediţie radiofonică. 19.40 Cîntă Sheila. 19.50 Noapte bună, copii. 19.55 Seară de operă. 22 03 Cupidon... şi muzica ușoară. 23.05 Lucrări de compozitori islandezi 23.45 Album liric. | ------------| la Miercurea-Ciuc Ogj|g|||QpjpM | 120 de ani de la moartea poetului Succesul de care s-a bucurat această seară dovedeşte încă o dată contemporaneitatea marelui poet. De curind s-au ţinut seri de comemorare la Albeşti, Cristuru Secuiesc, Sighişoara, Tg. Mureş, locuri care conservă amintirea poetului maghiar. Poate doar totul este o legendă, despre un tînăr revoluţionar pe care-l aşteptăm să se întoarcă — au spus în cuvîntul introductiv vorbitorii. „Stîlp de foc" al revoluţiei maghiare, este în acelaşi timp imaginea pură a poeziei, reprezentînd învolburatul cîntec al pustei maghiare. Romantic, de talia lui Byron, a crezut în viaţă, s-a legat de pămîntul strămoşesc, dorindu-i libertatea. Tribun îmbărbătînd mulţimile pe baricade, îndemnul său înflăcărat spre libertate, profesat acum 120 de ani, impresionează şi acum. Hugo, Puskin, Whitmann, Eminescu, au cîntat în alte graiuri, animaţi de acelaşi patos — cel al umanităţii fremătînde. Poetul, de-abia trecut de 20 de ani, apare ca un meteor în viaţa literară a epocii. Activitatea sa însumează doar 8 ani de creaţie. In acest timp ii apar capodoperele: János Viteazul şi Apostolul. El se numără printre oamenii cei mai instruiţi ai timpului său. Petőfi privea limbajul artei ,drept mijloc de exprimare în formarea căreia îl îndemna un singur ţel: să fie înţeles de masele populare. Mărturie a marii sale popularităţi stau poemele lui patriotice, de dragoste, poeme scrise pentru popor şi în numele poporului. Poetul şi luptătorul, aidoma lui Heine, Byron, Béranger, s-a dedicat într-o aceeaşi fiinţă nobilelor idealuri de libertate. Amintirea sa dăinuie şi pe plaiurile noastre. .. Ea s-a depănat în frumoasa comemorare care a avut loc la Miercurea-Ciuc. Versurile patriotice şi de dragoste rostite în limba poetului sail traduse în graiul lui Eminescu au făcut să reînvie extraordinara imagine a unui artist de geniu. Au citit din creaţia petöfianä : Bartunek István, Csata Ambrus, Ferencz S. Katalin, Janovits Csaba, Kálmán Gyula, Léstyán Dénes, Mirk László, Căpuşan Laurenţiu, Péter Rozália, Száva, Peter, Tankó Janka, Costin Costinel, Pop Silviu, Bács Károly. Legenda ,,Petőfi de la Plăeşii de Jos" a încheiat festivitatea. -----------------------J radia 10.00 Limba rusă (reluare). 10.25 Limba spaniolă (reluare). 10.50 Tele-enciclopedia (reluare). 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lanterna magică. Filme româneşti pentru copii. 18.00 Albatros — emisiune literară pentru tineretul şcolar. 18.30 Pe scenele lirice ale ţării. 19.00 Tele-universitatea. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al x-lea al P.C.R secvenţe din marea dezbatere. 20.15 Film artistic: „Străzile au amintiri". O producţie a studioului .Bucureşti". 21.40 „Mult e dulce şi frumoasă". Emisiune de limba română. 22.05 Telejurnalul de noapte. 22:25 Cîntă Duke Ellington și orchestra sa. VINERI, 1 AUGUST ANUL II, nr. 447