Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 421-499)

1969-07-31 / nr. 447

­­f — Eroii mor de tineri — șopti Simon. încetișor, cineva bătu la ușă. Nather privi spre Sfînt. — întreabă-1 ce vrea, se auzi abia șoptit răs­punsul. — Ge-i ? — Inspectorul șef Fernack se află jos. Vrea să discute cu dumneavoastră. — Să vină sus. Pașii tîrșiți ai lacheului se îndepărtară. — Din ce în ce mai bine, spuse Simon, aprin­­zînid o țigară. Tocmai aveam de gînd să stau de vorbă și cu inspectorul­ șef Fernack. Cu o vădită voluptate, fuma. încet, se apropie de un fotoliu așezat lingă fereastră, întorcîndu-1 în așa fel, ca cel care ședea în el să fie acope­rit de privirile celui care ar fi intrat. Apoi reveni spre birou, cu o lovitură de picior răsturnă coșul de hîrtii și, pînă ce furiosul Nather să poată interveni, ridică și băgă în buzunar bucata mo­totolită de hîrtie. După aceea, trase cu mina dreaptă sertarul din care judecătorul intenționa­SFINTUL LA NEW YORK 23 se să scoată pistoletul și puse arma in buzunar. Se așeză liniștit în fotoliul pe care și-l pregătise. — Gînd lacheul ți-l va anunța pe Fernack, te duci și deschizi ușa. Ne-am înțeles ? Nather nu înțelesese. Spera ca sosirea inspec­torului să-l scape, să-și recapete banii și să-l eli­bereze de Sfînt. Simon parcă-i citi gindurile. — Nabher ! Știi t­ine cit de ușor se poate trage din buzunar. Așa că, renunță la planurile pe care ți le-ai făcut. Judecătorul se uită cu o privire ucigătoare la el : — Intr-o bună zi, tot ne vom intîlni! — In închisoarea Sing-Sing, rise Sfințiri. Ne-am înțeles! Lacheul bătu la uşă. Inspectorul Fernack, domnule. Simon făcu un semn, iar Nather se îndreptă spre uşă. Ştia că revolverul îi ţinteşte spatele. Răsuci cheia şi deschise uşa. În prag se distingea statura uriaşă a inspectorului. — De ce te închizi domnule judecător ? întrebă Fernack. Ți-e frică de cineva ? In loc de răspuns, Nather Închise ușa. — Eu am închis-o, spuse ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, Sfîntul. Inspectorul se întoarse surprins. — Fiți amabil, domnule judecător, și încuiați ușa. După citeva clipe de șovăială, judecătorul fă­cu cum i se poruncise. Fernack privi uimit la bărbatul din fotoliu, apoi la judecător. își dădu pălăria pe ceafă. — Cine-i ăsta ? întrebă el. — Un nebun, răspunse Nather dînd din umeri. Lăsînd la o parte batjocura judecătorului, Sfîn­tul il studia cu atenție pe noul sosit, Fernack corespundea întru totul descrierii tradiţionale a detectivului american. Privirea rece şi cinstită a ochilor săi cenuşii, îi plăcu lui Simon. Se miră de enormul maxilar al ofiţerului de poliţie, care Voia, să însemne forţă şi curaj. Templar simţea că detectivul — independent de faptul că îşi cu-24 SFINTUL LA NEW YORK noştea ori nu meseria — făcea parte din catego­ria celor puţini şi cinstiţi. Şi cu o sinceră com­pasiune spuse viitorului său adversar: — Deci, domnule inspector, m-am înşelat­; spe­ram să mă recunoşti imediat. Fernack îl studie cu atenție, apoi dădu din umeri. , — V-am mai văzut undeva, dar nu-mi amin­tesc unde. — înseamnă că a fost proastă fotografia — constată Sfîntul. Cu toate că azi după masă ai împărțit deja o duzină printre gazetari... Fernack înțelese brusc. — Dumnezeule! Dumneata ești Sfîntul! — In faţa dumitale, în carne şi oase. Nu ştiam că faceţi parte dintre prietenii domnului Wallis, dar cînd aţi fost anunţat, am considerat că pot rămîne. Cu o voce hotărîtă, ofiţerul de poliţie spuse: — Tinere, în numele legii, te arestez — şi în­tinse mina spre buzunarul în car­e avea revolve­rul. Sfîntul nici nu tresări măcar. îndreptă arma spre pieptul inspectorului. — Mii de scuze — zise — ați putea ști că nu prea e în obicei să fie arestat Sfîntul. Fernack se uită împietrit la revolverul auto­mat, apoi privi în ochii Sfîntului. Simon se în­grozi pentru un moment: acest om e în stare să nu ţină seama de avertisment, şi i-ar fi venit greu să-l împuşte. Dar Fernack nu era neînfri­cat. Ştia din experienţă că neînfricaţii nu trăiesc mult. De la o asemenea distanţă Sfîntul nu putea greşi ţinta. Mormăi ceva şi ridică din umeri. — Ce se întîmplă aici ? — O simplă discuție amicală. Poate doriți să luați loc. Inspectorul trase spre el un scaun, fără să-și ia privirea de la Simon. — Ce faci aici? — întrebă pe un ton din care răzbătea admirația față de un asemenea adversar. Cu un gest, Sfîntul îl expedie pe Nathel îna­poi spre birou. (Va urmai Pag. 2 INFORMAŢIA HARGHITEI S­S LIOSENI Trepte pe verticală Monografii contemporaner E cit se poate de firesc ca a­­cum, in intimpinarea celor două mari evenimente ale lunii august, două mari sărbători ale poporului şi ale patriei, gindurile tuturor oa­menilor de la oraşe şi sate să se îndrepte spre cel care a iniţiat şi organizat victoriile obţinute de România in sfertu­l de veac ce se­­împlineşte de la eliberarea patriei, spre Partidul Comunist Român. E cit se poate de greme ca in aceste zile, oamenii să arunce, acum, in ajun de jubileu, o privire asupra drumului parcurs de ţară, de ei înşişi, de localitatea lor. Aceste priviri au scopul de a face un bilanţ al marilor succese obţinute sub conducerea partidului, sunt menite să dea noi imbolduri acti­vităţii viitoare din toate domeniile de activitate. Aceste ginduri au animat şi un colectiv de intelec­tuali entuziaşti din localitate, ca­re au început, cu mai multă vre­me în urmă, elaborarea monogra­­fiei comunei Joseni, o lucrare mare, bine documentată, care reu­­şeşte să dea o imagine clară şi elocventă asupra evoluţiei uneia din localităţile judeţului nostru. Evident, e destul de dificil să cu­prinzi in citeva pagini dezvolta­rea unei localităţi in anii socia­lismului, e greu să cuprinzi in ci­teva fotografii şi citeva zeci de rinduri, marii paşi făcuţi de co­muna Joseni in ultimul sfert de veac. Să le trecem in revistă, succint, aşa cum face şi monografia, in graiul sec, dar deosebit de semni­ficativ şi de elocvent, al cifrelor. Dacă ar fi să cauţi o caracteristi­că a evoluţiei comunei Joseni, cea de multilateralitate e cea mai potrivită, intr-adevăr. Dezvoltarea localităţii a avut loc in toate do­meniile, incepind cu cel economic si terminind cu nivelul spiritual al oamenilor. Prin investiţiile alo­­cate­­ de către stat, ca urmare a politicii de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, la marginea comu­nei s-a inăltat o întreprindere a industriei uşoare: Topitoria de in. Intrată în funcţiune in 1955, cînd a dat o producţie de 440 tone, ca urmare a sporirii continue a capa­cităţii, prin noi dezvoltări, in 1967 a ajuns la o producţie de 1654 tone pe an, crescind numărul sa­lariaţilor de la 240 la înfiinţare, la 650—700 in perioadele de virt. Astfel valoarea producţiei globa­le a crescut de la 10 milioane lei anual la 30 milioane lei, un sala­riat ciştigind azi, în medie, 1020 lei pe lună faţă de 403 lei cit cîş­­tiga în 1955. Dezvoltarea sectorului economic s-a concretizat şi în creşterea con­­tinuă a activităţii celor două coo­perative agricole de producţie. Dacă venitul celor două C.A.P.-uri era in 1962 — pomeneşte mono­grafia — de 2.102.602 lei, în 1968, acestea au ajuns la circa 6,5 mili­oane lei. Azi cele două unităţi au aproape 2000 de bovine şi circa 4.000 de oi. Ţăranii cooperatori, obţin recolte tot mai bogate an de an la cartofi, orz şi in. Dezvoltarea sectorului economic a atras după sine — cum e şi fi­resc — creşterea continuă a nive­lului de trai. Poate nimic nu re­flectă mai bine acest lucru ca ac­tivitatea comercială. Comerţul a ţinut pasul cu paşii făcuţi de ni­velul de trai al fiecărei familii, lată din nou citeva cifre, in 1964 în Joseni funcţionau cinci unităţi comerciale, in anul trecut numă­rul acestora a ajuns la 24. In co­muna funcţionează magazine ali­mentare, textile, cofetărie etc., ca­re au desfăcut numai în anul 1968 , mărfuri in valoare de aproape 3 milioane lei. Monografia aminteşte numai în treacăt — cu putere de argument insă — că in 1938 în localitate 24 la sută din locuitori nu ştiau să scrie şi să citească. Azi comuna are un liceu nou, construit In anul 1961. In 1945 erau aici numai 20 de cadre didactice, acum sunt 60. Şi încă citeva cifre elocvente : In 1948 valoarea materialului didac­tic era de 93.000 lei; in 1968 a­­ceasta a ajuns la aproape 500.000 lei. Monografia cuprinde o fotogra­­fie unică In felul ei, care capătă “ încă de pe acum valoare de do­cument. Ea înfăţişează pe cifrra din cei ce au văzut lumina zilei in ultimii ani în casa de naşteri a comunei. Totul alb, totul curat, condiţii care nici nu le visau la lo­cuitorii de acum douăzeci şi cinci de ani. Pe Ungă moderna casă de naşteri — consemnează monogra­fia — în localitate mai funcţio­nează un spital, un dispensar pen­tru adulţi şi copii, 2 puncte sani­tare, toate construite sau înfiin­ţate în ultimii 25 de ani. Monografia comunei consacră un capitol întreg vieţii culturale a Josenilor. Şi pe bună dreptate. Domeniul culturii merită cu priso­sinţă spaţiul şi atenţia ce i s-a acordat. Comuna are un că­min cultural mare, un cine­matograf, o bibliotecă care se bucură de mare afluenţă de ci­titori. 1750 de cititori au fost în­registraţi in anul trecut în fişele bibliotecii, faţă de 750 in 1950.­­ Formaţiile artistice ale căminului cultural sunt renumite şi mult a­­preciate nu numai de locuitorii comunei, ci şi de cei ai localităţi­lor din jur. Multele diplome şi menţiuni luate la diferite con­cursuri sunt dovezi ale bogatei lor activităţi. Monografia le pome­neşte pe citeva : echipa de teatru a ajuns în 1968 în faza judeţeană a concursului „I. L. Caragiale", iar brigada artistică de agitaţie a cu­les şi ea laurii unei activităţi bo­gate. Dar nivelul de trai al locuitori­lor Jesenilor cunoaşte şi alte coor­donate. În casele oamenilor fun­cţionează acum 1035 aparate de radio, 29 de televizoare, 112 oa­meni sunt posesori de motorete, 33 de familii au frigidere, iar prin sat şi prin împrejurimi circulă 4 autoturisme ai căror proprietari locuiesc in comună. Prima fotografie a monografiei este cea care reproduce un alb­­negru parcul din centrul comunei. Un parc mare, frumos, cu pomi şi ronduri, cu bănci, minunat loc de odihnă şi recreere. Dar monogra­fia nu cuprinde, celelalte realizări edilitare ale cetățenilor. Căci par­cul din fotografie e numai unul din cele trei parcuri noi, amena­jate prin muncă patriotică în ul­timii ani. Tot prin muncă patrioti­că, a cărei valoare a ajuns, numai în anul trecut la 702.000 lei, s-au realizat 7 km de trotuar, aproape un hectar de spaţii verzi, s-au plantat mii de pomi şi flori. Monografia vrea să fie un oma­giu adus politicii partidului, care a ridicat ţara, în cei 25 de ani de viaţă nouă, la cota unor înalte realizări în toate domeniile de ac­tivitate. Josenii e şi el o parte din acest mare întreg, care este România socialistă, o parte care confirmă încă o­ dată paşii mari realizaţi de poporul nostru în a­­cest ultim şi­mstoric sfert de veac ce se împlineşte în august 1969. T. BONDOH Coperta monografiei, cusută de mîini pricepute cu fir de aţă roşie. Sectorul zootehnic al celor două cooperative agricole s-a dezvoltat de la un an la altul. O dovedeşte şi graficul de faţă : linia de sus arată creşterea numărului de ovine, iar cea de jos creşterea nu­mărului de bovine. Căsuţa care ne înfă­­ţişează — deopotrivă de fidel — pe poetul şi re­voluţionarul Petöfi Sán­dor, se află la marginea comunei Albeşti (judeţul Mureş), pe locul cimpu­­lui de luptă de acum 120 de ani, unde s-a împlinit dorinţa bardului: „Acolo să cad eu, / Pe cimpul de bătaie, / Să-mi curgă din vine ! Tot sîn­­gele li­năr ce-mi arde-n văpaie ..." Numeroasele fotogra­fii, desene, gravuri şi picturi ale muzeului, pre­zintă vizitatorului casa natală a poetului din Kiskörös, casa in care a copilărit la Kiskunfélegy­háza, casa în care a lo­cuit ca elev la Pápa, şcoala piariştilor din Pes­ta, şcoala evanghelică latină din Aszód, gimna­ziul din Pápa şi colegiul din Eperjes în care a învăţat, cazarma din So­pron în care şi-a făcut stagiul militar între a­­nii 1839—1841. Portretul tâmărului Petöfi este apoi întregit prin datele jur­­nalului de clasă de la şcoala piariştilor din Pes­ta, prin programul cer­cului literar în care a activat la gimnaziul din Pápa, prin afişul Teatru­lui Naţional din Pesta, din care aflăm că in pie­­sa „Colegiul“ de Gábor Egressy a interpretat ro­lul marelui industriaş Gémes­, ca şi prin anto­logia literară „Tavasz“­­■ („Primăvară") în care ■i-au apărut mai multe poezii. In continuare, în fata vizitatorului apare figura poetului Petőfi, prin intermediul creaţii­lor sale „Odă vinului“ din 1842 (prima poezie ce poartă semnătura Pe­tőfi Sándor), printr-o poezie-manifest difuzată în 1843, prin poeziile „In tindă am intrat“ şi ,,De­parte'' scrise în anul 1843 la Pesta şi respectiv la Bratislava, prin pri­mul său volum de poezii care a văzut lumina ti­parului la Pesta în 1844 (pe lingă care se află şi fotografia tiparniţei la care a fost culeasă car­tea), prin literele mărun­te, caligrafice, asemă­nătoare unor mărgele, ale manuscrisului poeziei „Ciocanul satului", ca şi printr-o ilustraţie la a­­cest volum, precum şi prin poeziile şi articole­le sale politice ce biciu­­iau tară cruţare, cu iro­nie, vervă şi tale­nt, con­cepţiile retrograde ale politicienilor vremii. De asemenea, muzeul găz- TINEREŢE, ENTUZIASM, MUNCĂ In fiecare dimineaţă uteciştii, elevi ai liceu­lui din Topliţa, sunt gata pentru munca patriotică de peste zi. Cele opt ore de muncă susţinută, de entuziasm tineresc, de veselie, trec repede. în cele două săptămîni pe­trecute în tabăra de muncă am lucrat pe o­­goarele C.A.P. şi pe şan­tierul de construcţii din localitate. La locul de muncă, unde­­am fost pentru prima dată în fa­ţa unei munci organiza­te, ne-am arătat elanul puternic al tinereţii, lu­­­crînd cu mult avînt, dra­goste şi entuziasm. Prin activitatea depu­să, fiecare din noi am contribuit într-o măsură oarecare la înfrumuse­ţarea şi înnoirea oraşu­lui,­ întîmpinînd astfel cel de al X-lea Congres al P.C.R. I. CROITORU, Liceul Topliţa Muzeul memorial 99Petőfi Sándor“ din Albeşti dureşte — in original, ori in fotocopie — manuscri­sele poeziilor aşternute pe hîrtie de către Pe­tofi in ultimii ani ai vie­ţii sale, în anii 1846— 1849, ca „un sub­et simt o teamă cum s-aşterne“ (1846) , „In numele popu­­lar", „Viteji în zdrenţe“ (1847) , „Italia", „Cite săptămîni are lumea ?“ (1848) , „A venit moar­tea“ (1849) şi „Poeţii se­colului al XIX-lea". Prin aceasta din urmă — scri­să în 1847 — Petöfi defi­neşte cu multă perspica­citate şi clarviziune mi­siunea poetului epocii sale, dar şi a poetului de astăzi. Numeroase fotografii ale muzeului ii înfăţişea­ză pe cei alai iluştri poeţi contemporani lui Petőfi: Vörösmarty Mi­hály, Heinrich Heine, lordul Byron, pe tălmă­citorii săi români: Octa­­vian Goga, Ştefan Octa­­vian Iosif, Eugen Jebe­­leanu (în a cărui tradu­cere fidelă, plină de mă­iestrie artistică, a apă­rut volumul „Cele mai frumoase poezii ale lui Petöfi Sándor"), ca şi pe tovarăşii de idei revolu­ţionare români şi ma­ghiari : Nicolae Bălcescu şi Táncsics Mihály, A­­vram Iancu şi Bem Jó­zsef, Simion Barnufiu, George Bariţiu, Eftimie Murgu, Cezar Bulliac, Timotei Cipariu şi Ale­xandru Papiu Varian. Atmosfera anilor re­voluţionari 1848—1849 este redată prin filele îngălbenite ale presei vremii, printre care ză­rim articolul lui Petőfi, din 15 martie 1848, des­pre libertatea presei, numerele ziarului revo­luţionar „Cincisprezece martie“ care publică zil­­nic scrierile poetului, dar şi ale ziarelor şi re­vistelor româneşti „Ga­zeta de Transilvania", care publică programul revoluţiei maghiare, pre­zintă cititorilor „Cînte­­cul naţional" şi anunţă că revoluţionarii ma­ghiari i-au eliberat din temniţă pe­­Eftimie Mur­­gu şi Táncsics Mihály, „Esparh­atul“ din Braşov, condus de cetre Cezar Bolliac, care militează pentru unitatea revolu­ţionară româno-maghiară, „Foaie pentru minte, i­­nimă şi literatură“ care publică poezia „15 mar­tie 1848“ de Vasi­le A­­lecsandri, precum şi poe­zia „Răsunet“, autorul căreia, Andrei Mureşia­­nu, exclamă în felul ur­mător : „Murim mai bi­ne in luptă ! Cu glorie deplină / Decit să fim sclavi ! Pe vechiul nost’ păm­int !“ Acest sugestiv tablou al revoluţiei es­te armonios întregit prin numeroase manuscrise şi documente, ca lista a­­celor iobagi români şi maghiari care — în anul 1848 — au refuzat cate­goric prestarea servitu­­ţiilor feudale, însemnă­rile lui Petőfi despre convorbirile avute cu generalul Bem József co­mandantul armatei revo­luţionare şi — probabil ca o urmare a Întreve­derii susamintite — „De­­treiul de aministie­ gene­rală" dată de Bem, „Pro­iectul de pacificare“ prin care se pune capăt ostilităţilor româno-ma­­ghiare, precum şi procla­maţia lui Bem din care cităm : „Locuitori ai Ar­dealului ! Treziţi-vă o dată din amorţeala care v-a cuprins şi cu care viclenia lipsită de scru­pule v-a ţinut înlănţuiţi... Maghiari, saşi şi românii inrindeţi-vă o mină fră­ţească şi veţi fi fericiţi." Ecoul acestui apel ni-l demonstrează deosebit de grăitor gravura care înfăţişează lupta înfrăţi­tă a revoluţionarilor ro­mâni şi maghiari, ca o încununare a eforturilor aproape supraomeneşti, depuse de către clarvă­zătorii revoluţionari şi scriitorii Nicolae Bălces­cu şi Petőfi Sándor. Ex­ponate tot atît de inte­resante şi valoroase ale Muzeului memorial „Pe­tőfi Sándor“ din Albeşti sînt gravurile şi pictu­rile prezentînd vizitato­rilor, Pesta în primele zile ale revoluţiei, ori pe Petőfi participînd că­lare la luptele din Si­biu şi din Albeşti de lin­gă Sighişoara, precum şi săbii, pistoale, puşti, ghiulele folosite în revo­luţia din Transilvania în anii 1848—1849. Nu putem încheia a­ceste rinduri, fără a a­­minti harta expusă aici, indicînd drumul parcurs de Petöfi în bătălia de la Albeşti, în ultima zi a vieţii sale, la 31 iulie 1849, — adică în urmă cu exact douăsprezece decenii. Pe această mi­nuţioasă hartă urmărim impresionaţi, ultimul iti­nerar din viaţa poetu­lui, locul unde se afla între orele 12—13 ale zi­lei, postul de comandă al generalului Bem, pun­ctul în care a stat la o­­rele 17, locul în care a fost văzut pentru ultima dată la orele 17,15, re­giunea în care s-a re­tras după această oră, locul în care se crede că a fost ucis, precum și locul unde se pare că a fost înhumat, în grădi­­na Ciontă, de către pro­­prietaru­l terenului res­pectiv. Exact în acest loc — ce se află în curtea Muzeului memo­rial „Petöfi Sándor“ — se înalţă semeţ înspre cer măreţul monument în care sunt săpate, cu litere de aur, cuvintele bardului revoluţionar: „Veniţi prieteni, la mor­­mîntul meu şi-acolo / Strigaţi cu toţii: Repu­blica să trăiască !“ L. DUNAJECZ I VINERI, 1 AUGUST PROGRAMUL I I I I I 6.05—930 Muzică şi actualităţi. 9.30 Memoria pămîntului românesc. 10.10 Gurs de limba spa­niolă. Giolul II, lecţia a­­ 42-a. 10.30 Radio-Prichin­­del (emisiune pentru co­piii din grădiniţe.) 10.40 Pămînt al patriei iubite — cîntece. 11.05 Prezent şi viitor în ştiinţa agri­colă. 11.25 Varietăţi mu­zicale. 12.00 Melodii de George Grigoriu. 12.25 Moment ştiinţific. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojur­nal. 13.10 Mic magazin muzical. 14.10 Roza via­turilor. 14.35 Răsună pla­iurile ţării de cîntec şi joc. 15.30 Compozitorul săptămînii — Paul Con­­stantinescu. 16.00 Radio­jurnal. 16.20 Cîntă Mar­gareta Pîslaru. 16.30­ Tri­buna radio. 16.50 Muzică uşoară. 17.05 Pentru pa­trie. 17.35 Muzică po­­­­pulară. 18.10 Programul I partidului — programul­ui nostru. 18.30 O melodie I pe adresa dumneavoas-I tră. 19.00 Gazeta Radio. 10.05 Tableta de seară de Grigore Moisil. 20.10 Vedete ale muzicii uşoa­re — Caterina Caselli.I 20.30 Eminesciana. 20.35 Pentru magnetofonul dumneavoastră. 21.00 Mai aveţi o întrebare ? 21.30 Sport. 21.40 Revis­ta şlagărelor. 22.00 Ra­diojurnal. 22.20 Almanah muzical. 22.45 Caravana fanteziei. 23.45 Moment poetic. 23.50 Muzică u­­şoară. 0.03—3.00 Estra­da nocturnă. PROGRAMUL II 6.10 Varietăţi matina­le. 7.00 Radiojurnal. 7.10 Muzică pentru fanfară. 7.30 Cîntă Dida Drăgan şi Viorel Diaconescu. 7.45 Muzică populară. 8.10 Tot înainte (emisiu­ne pentru pionieri). 9.00 Cîntă sextetul vocal fe­minin „Permită". 9.10 Curs de limba spaniolă. Ciclul I, lecţia a 33-a 9.30 Cîntece de muncă. 10.20 Luna dramaturgiei radiofonice româneşti. Citadela sfărîmată. Sce­nariu radiofonic, de Ho­­ria Lovinescu. 12.45 Con­cert de prînz. 13.30 Fi­şă editorială. 13.40 Cîn­tă Laura Lavric şi Flo­rentin Iosif 14.03 Dan­suri de estradă. 15.00 Moment s­inţific 15.05 Opere pentru toţi. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Mu­zică uşoară de Camelia Dăscălescu şi Florin Bo­­gardo 16.50 Pe teme me­dicale. 17.00 Pagini ale­se din muzica uşoară ro­mânească. 18.00 Varie­tăţi muzicale. 18.50 Mu­zică populară. 19.00 Al­bum de piese corale. 19.20 Camil Petrescn — Ediţie radiofonică. 19.40 Cîntă Sheila. 19.50 Noap­te bună, copii. 19.55 Sea­ră de operă. 22 03 Cupi­­don... şi muzica ușoară. 23.05 Lucrări de compo­zitori islandezi 23.45 Al­bum liric. | ------------| la Miercurea-Ciuc Ogj|­g|||QpjpM | 120 de ani de la moartea poetului Succesul de care s-a bucurat această seară do­vedeşte încă o dată contemporaneitatea marelui poet. De curind s-au ţinut seri de comemorare la Albeşti, Cristuru Secuiesc, Sighişoara, Tg. Mureş, locuri care conservă amintirea poetului maghiar. Poate doar totul este o legendă, despre un tî­­năr revoluţionar pe care-l aşteptăm să se în­toarcă — au spus în cuvîntul introductiv vorbi­torii. „Stîlp de foc" al revoluţiei maghiare, este în acelaşi timp imaginea pură a poeziei, reprezen­­tînd învolburatul cîntec al pustei maghiare. Ro­mantic, de talia lui Byron, a crezut în viaţă, s-a legat de pămîntul strămoşesc, dorindu-i liberta­tea. Tribun îmbărbătînd mulţimile pe baricade, îndemnul său înflăcărat spre libertate, profesat acum 120 de ani, impresionează şi acum. Hugo, Puskin, Whitmann, Eminescu, au cîntat în alte graiuri, animaţi de acelaşi patos — cel al uma­nităţii fremătînde. Poetul, de-abia trecut de 20 de ani, apare ca un meteor în viaţa literară a epocii. Activitatea sa însumează doar 8 ani de creaţie. In acest timp ii apar capodoperele: János Viteazul şi Apostolul. El se numără printre oamenii cei mai instruiţi ai timpului său. Petőfi privea limbajul artei ,drept mijloc de exprimare în formarea că­reia îl îndemna un singur ţel: să fie înţeles de masele populare. Mărturie a marii sale populari­tăţi stau poemele lui patriotice, de dragoste, poeme scrise pentru popor şi în numele poporu­lui. Poetul şi luptătorul, aidoma lui Heine, Byron, Béranger, s-a dedicat într-o aceeaşi fiinţă nobi­lelor idealuri de libertate. Amintirea sa dăinuie şi pe plaiurile noastre. .. Ea s-a depănat în frumoasa comemorare care a avut loc la Miercurea-Ciuc. Versurile pa­triotice şi de dragoste rostite în limba poetului sail traduse în graiul lui Eminescu au făcut să reînvie extraordinara imagine a unui artist de geniu. Au citit din creaţia petöfianä : Bartunek­­ István, Csata Ambrus, Ferencz S. Katalin, Jano­­vits Csaba, Kálmán Gyula, Léstyán Dénes, Mirk László, Căpuşan Laurenţiu, Péter Rozália, Száva, Peter, Tankó Janka, Costin Costinel, Pop Silviu, Bács Károly. Legenda ,,Petőfi de la Plăeşii de Jos" a încheiat festivitatea. -----------------------J r­adia 10.00 Limba rusă (re­luare). 10.25 Limba spa­niolă (reluare). 10.50 Te­­le-enciclopedia (reluare). 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lanterna magică. Filme româneşti pentru copii. 18.00 Albatros — emisiune literară pentru tineretul şcolar. 18.30 Pe scenele lirice ale ţă­rii. 19.00 Tele-universita­­tea. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al x-lea al P.C.R secven­ţe din marea dezbatere. 20.15 Film artistic: „Stră­zile au amintiri". O pro­ducţie a studioului .Bu­cureşti". 21.40 „Mult e dulce şi frumoasă". Emi­siune de limba română. 22.05 Telejurnalul de noapte. 22:25 Cîntă Du­ke Ellington și orches­tra sa. VINERI, 1 AUGUST ANUL II, nr. 447

Next