Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 653-728)
1970-05-26 / nr. 698
ANUL III. nr. 698 INTRE CE! 20.000.000 în faţa grelei încercări prin care trece ţara Toate forţele pentru sporirea producţiei industriale şi agricole Tot sprijinul nostru tovărăşesc celor din zonele sinistrate Vom spori avuţia patriei! OMENIE 1. La Consiliul popular al comunei Sărmaş, s-a prezentat alaltăieri, locuitorul Dumitru Marcu tatăl a 13 copii. Iată, am adus şi eu cîteva obiecte. Nu că mi-ar prisosi, dar nu-mi pot şterge din gînd pe cei cărora puhoiul de ape le-a dus casa, îmbrăcămintea şi mobila, pe cei care au rămas fără adăpost. Acum, cînd gîndurile întregului popor sunt alături de cei sinistraţi, îmi aduc şi eu mica mea contribuţie în ajutorarea lor". Şi omul a pus pe masă îmbrăcămintea adusă. Înainte de a semna lista de donaţii, a ţinut să a-dauge: „Scrieţi acolo că doresc să dau şi un metru cub lemn de construcţie". ... Văduva Floarea Moldovan, de la Gălâuţaş, a ieşit în stradă, şi pe primii doi vlăjgani i-a rugat să intre în ogradă: „Fiţi dumneavoastră aşa de buni şi duceţi sacul ăsta cu cartofi la consiliu. Cei 75 de ani nu mă mai ajută ..." ... Gheorghe Platon din Sărmaş nu ştia cum să înceapă vorba: „ — Am auzit la radio şi am citit în ziar că multe vite au pierit în inundaţii. Uite, eu am un viţel de 6 luni, pe care doresc să-l dăruiesc celor ce au suferit pierderi ..." ... Pensionarii Dumitru şi Alexandrina Ganea din Sărmaş, aducînd diferită îmbrăcăminte pentru sinistraţi, s-au oferit să doneze şi cîte 200 de lei. Ana Groza şi fiica ei, Rodica Peter - ambele muncitoare la C.P.L. Gălăuţaş - au sosit cu braţele încărcate de îmbrăcăminte pentru copii şi adulţi, evaluată la peste 1.500 lei. Maria Vaideş, muncitoare la reparatură a oferit lenjerie de pat. Paraschiva Cornea, moaşă la dispensarul din aceeaşi localitate, a oferit familiilor sinistrate o pătură, un palton, o fustă, două bluze, două rochii, o pereche de pantofi, un cearșaf, două prosoape, un jerseu, 10 ouă şi cîteva borcane cu dulceaţă pregătită de mina ei. ... — Fără nici un îndemn din partea cuiva, decît din proprie iniţiativă - fiecare locuitor al comunei noastre — ne relatează Constantin Truţa, primarul comunei Gălăuţaş, şi-a adus contribuţia la ajutorarea sinistraţilor. Nu există familie care să nu fi contribuit cu ceva. S-au adunat haine în valori greu de apreciat, peste 1 000 kg cartofi, peste 1 000 ouă, griu, porumb, păsări, alimente, in contul 2 000 am înscris pină acum 10.400 lei, contribuţia salariaţilor din comună se ridică la 458.110 lei. La Consiliul popular din Sărmaş ni se pune la dispoziţie o întreagă statistică. Notăm şi aici mii de kilograme de cartofi, ouă, 60 de păsări, 50 metri cubi lemne de construcţie, 9.000 lei contribuţie in bani... Fapte simple, dar cu o mare încărcătură de umanism, gesturi ale unor oameni ce, dincolo de valoarea bunurilor donate celor ce au de suferit de pe urma furiei apelor, exprimă înalte valori sufleteşti. La Sărmaş şi Gălâuţaş, pretutindeni în judeţul nostru, în ţara întreagă, evenimentele din ultimele zile au demonstrat unitatea deplină în gînd şi faptă a întregului popor, unitate ale cărei tării sunt de nebiruit. S-a vădit încă o dată că toate cele 20 de milioane de inimi bat în acelaşi ritm, că în sufletul fiecăruia, deplin e sentimentul de solidaritate cu întreaga naţiune. Proverbul precum că „prietenul la nevoie se cunoaşte" s-a adeverit şi de astă dată. Oamenii, români, maghiari şi de alte naţionalităţi, ce nu s-au văzut şi nu se cunosc, se simt nu doar prieteni, ci fraţi adevăraţi. F. MUREŞAN Tirnava a crescut din nou, inundind intinse suprafeţe. Zi de muncă fructuoasă Peste 2.500 de muncitori ai Gheorghenilor au transformat ziua de duminică într-un festival al muncii. Ziua de odihnă a filatoarelor, a forestierilor, a celor de la „Partizanul" etc., a fost o zi manifestată plenar în ritmurile muncii, dovadă elocventă a solidarităţii comuniste care-i animă pe toţi locuitorii României socialiste, fără deosebire de naţionalitate. Chemarea partidului a fost de fapt chemarea inimii şi gîndului fiecărui om al muncii în parte. Aşadar, o zi de duminică, o zi de muncă fructuoasă, invederînd capacitatea de efort a constructorilor vieţii noi, a harnicului nostru popor, în frunte cu comuniştii. In această zi au fost produse bunuri în valoare de 727.000 lei. Muncitorii, tehnicienii, inginerii, toţi cei ce muncesc pe meleagurile Gheorghenilor, au contribuit la ajutorarea sinistraţilor cu valoarea manoperei din ziua respectivă, care se ridică la 102.380 lei. Donaţia aceasta, emanaţie a unui patriotism neţărmurit, vine să depună mărturie asupra înălţimii morale atinse de oamenii societăţii socialiste. Acest salariu, care nu va fi trecut niciodată pe vreun stat de plată, va fi înscris adînc în istoria marilor fapte de eroism ale poporului nostru, o istorie simplă, caldă, umană, o istorie a victoriei omului asupra naturii şi asupra sa însuşi . Frumuseţea morală a gestului Sufletul robust, atît de încercat de nevoi şi totuşi atît de sensibil, al muntenilor - eroii preferaţi ai lui Sadoveanu — îşi dovedeşte şi în aceste zile de grea încercare pentru ţară esenţa umanitară, profund patriotică. Cei care, în vremuri de legendă, au luminat drumul spre dreptate al Vitoriei Lipan, eroina „Baltagului”, sînt astăzi în primele rînduri ale luptei omului împotriva vitregiilor naturii. Comunele Corbu, Bilbor, Tulgheş, se numără printre cele care au sărit fără şovăire, încă de la început, în ajutorul populaţiei greu încercate de pe urma calamităţilor. Un gest emoţionant a săvîrşit Ambrus Ioan din comuna Corbu. Din avutul lui personal a contribuit la fondul de ajutorare a zonelor sinistrate cu 10 mc material lemnos, 50 kg de brinză şi 2 000 lei în bani. O elocventă dovadă a frumuseţii morale caracteristică oamenilor acestor meleaguri, a sentimentului lor de solidaritate civică și umană. Contribuţia dascălilor şi a elevilor Contribuţia Liceului din Miercurea-Ciuc în campania patriotică de ajutorare a familiilor de oameni ai muncii care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor, ca şi pentru refacerea economiei noastre socialiste greu afectată de calamitate, este dintre cele mai substanţiale, înţelegînd prin aceasta atît contribuţia efectivă cît şi semnificaţiile adînc umane ale solidarităţii cu cei loviţi de năpasta naturală. Pînă la sfîrşitul anului, din cele două zile de salariu oferite de personalul şcolii, vor intra în ondul de ajutorare 125.000 de lei. Un gest de similară semnificaţie au făcut absolvenţii din acest an ai liceului. In ultimii ani spectacolele date pe diferite scene, ca şi diferite alte acţiuni cultural-sportive le-au adus liceenilor anumite venituri pe care astăzi ei le-au depus la contul 2000 pentru ajutorarea sinistraţilor. De asemenea elevii şcolii multicentenare, într-un entuziasm general, string în aceste zile manuale şcolare, rechizite care vor lua drumul şcolilor din zonele sinistrate. Fiecare, aducînd cîte o carte, un caiet, creioane, radiere, stilouri etc., îşi demonstrează prietenia sinceră faţă de ceilalţi copii ai patriei, colegi de generaţie, cu care împreună, mîine, vor lupta pentru cauza înălţătoare a comunismului. Şi dacă noi toţi vom obţine, cu siguranţă, o covîrşitoare victorie asupra furiei apelor, la aceasta o părticică de contribuţie vor avea şi cadrele didactice, personalul administrativ şi elevii Liceului din Miercurea-Ciuc. Cinste şi laudă lor ! V. EMIL Cu inima şi cu fapta lipsit decît doi oameni, şi aceia dintr-o zonă izolată de inundaţii, in secţia I, pe care am vizitat-o prima, şeful secţiei, Salamon Emeric şi maistrul Darvas Iosif lucrau efectiv la maşinile de cusut sau la finisaj. Nu trebuia să stagneze nici un utilaj, nici o unealtă. — Consider că acum, în aceste zile cînd încă apele mai ameninţă o parte din ţară, trebuie făcut totul pentru ca prin munca noastră suplimentară să diminuăm pierderile din stagnările unor întreprinderi. Cu cît vom munci astăzi mai mult şi mai bine, cu atît se va resimţi mai puţin neîndeplinirea temporară a planului de producţie în unele unităţi economice — ne spunea Salamon Emeric. Se lucra parcă mai cu inimă decît în oricare altă zi. Cît timp am stat de vorbă cu cîteva muncitoare, nici una nu şi-a ridicat ochii de pe masa de lucru. — Trebuie să îndeplinim şi chiar să depăşim angajamentul pe care ni l-am luat - declara şi muncitoarea Tamas Ana. In acest fel vom da dovadă nu numai de omenie ci şi de conştiinţă cetăţenească. Rodul muncii de duminică la Fabrica de confecţii se cifrează la 3180 bucăţi confecţii (sacouri, pantaloni, halate, salopete etc.), în valoare de 539.000 lei. O dovadă în plus că cetăţenii judeţului nostru sunt, cu inima şi cu fapta, alături de toţi cetăţenii patriei. V. AVRAM Nici la cele două întreprinderi textile din Miercurea-Ciuc - Fabrica de confecţii şi Fabrica de tricotaje - ziua de duminică n-a fost zi de odihnă. Ne-am luat un angajament să contribuim la ajutorarea zonelor sinistrate, pe lingă cei 420.000 lei din salariul nostru cu o producţie suplimentară în valoare de 2,2 milioane lei, ne spunea inginerul-şef Nedelcu Ecaterina. In acest sens, ne-am hotărît să lucrăm în fiecare lună cîte două duminici. Cea de astăzi este prima. După cum vedeţi, Se munceşte din plin. Cu amîndouă schimburile. Conştienţi că în aceste zile de grea încercare nu trebuie să precupeţească nici un efort pentru ajutorarea regiunilor lovite de inundaţii, pentru recuperarea pierderilor suferite de economia naţională, muncitorii Fabricii de confecţii s-au prezentat cu forţe înzecite la locul de muncă. N-au Nu vom cunoaşte (Urmare din pag. 1)ea numai azi la orele 11, ne relata Lajos Ludovic, şeful sectorului metalurgic. Bilanţul strădaniilor lor, însemna 72 menghine de 120 mm şi 34 de 150 mm, precum şi pregătirea pentru fabricarea a încă 30 menghine. — Cînd am început astă dimineaţă lucrul ne-am zis: „Ziua de duminică o dedicăm refacerii de pe urmele calamităţilor. Vom munci mai mult decît în celelalte zile. În loc de 65 de menghine cît prevede planul, vom produce 100 bucăţi. Am şi marcat săgeata pe verticala graficului” - ne mărturiseşte, încrezător în destoinicia oamenilor săi, maistrul Csutak Iosif, din schimbul I. — Fiind din Misentea m-am sculat, azi dimineaţă la ora 4,30, pentru a nu întîrzia de la lucru. Vrem să arătăm ce putem face, atunci cînd toate năzuinţele şi eforturile noastre se îndreaptă spre acelaşi scop: lichidarea grabnică a pierderilor suferite de economia naţională — ne spune Nagy Bela din secţia dulapuri metalice. Numai secţia noastră va produce azi bunuri, în valoare de peste 43.000 lei... — Lucrăm în colaborare cu numeroase întreprinderi din ţară, furnizări produse pentru cooperative agricole — unele dintre ele din zonele calamitate. Ne dăm seama că a depăşi sarcinile de plan înseamnă nu numai a lichida propriile rămîneri în urmă, ci de a acorda un ajutor concret unităţilor economice calamitate. Aceasta ne-a hotărît ca, pe lîngă contribuţia în bani acordată sinistraţilor, să lucrăm şi în zilele de duminică ale lunii mai şi, dacă va fi nevoie, şi în alte zile de odihnă. Nu vom cunoaşte odihna, cît timp vom şti că pierderile nu sunt înlăturate, ne spune Antal Alexandru din secţia turnătorie. Şi gînduri asemănătoare ne împărtăşesc şi Diminschi Andrei, Gered Vendel, Bara Ernest, Bodor Ignat şi alţii din aceeaşi secţie, Balogh Ştefan ori Benedek Ladislau de la tinichigerie şi mulţi, mulţi alţii. Aceleaşi gînduri le-au nutrit şi muncitorii Fabricii de carbonat de calciu din Borsec, ai carierelor de piatră din Deluţ şi Mădăraş, ai fabricii de mozaic din Sîndominic, ai celei de prelucrat roci din Miercurea-Ciuc, ai balastierei din Tuşnad şi din alte unităţi ale industriei locale, care în această zi de duminică au realizat o producţie de peste 200.000 lei. Gînduri şi fapte simple în aparenţă, dar care exprimă o înaltă conştiinţă civică, adevărat patriotism, dorinţa de a vedea patria ştergîndu-şi urmele suferinţei de pe faţa sa prosperă. HARGHITEI Geologia este o ştiinţă care, banal definită, ar însemna „colocviu, vorbire despre pămînt"! Aşadar a şti cît mai multe despre planeta pe care vieţuim, a iscodi măruntaiele spre a desluşi adîncimi, necunoscutele comori, acele bogăţii odihnind de mult, iscate parcă pentru a fi descoperite de pămînteni şi a le îmbelşuga traiul. Sensul oricărei descoperiri este de a da temelii tot mai solide vieţii, înscriindu-se pe traiectoria continuu ascendentă a progresului. în judeţul nostru există un puternic efectiv de cadre angajate în vasta operă de prospectare şi explorare geologică a Harghitei şi Covasnei. Geologul este omul care şi-a ales muntele, pămîntul larg, necunoscut în abisurile sale, omul descoperind zăcăminte şi redîndu-le omului, semenilor săi, societăţii. Este o muncă recunoscut dificilă, însă satisfacţiile ating, fără exagerare, sublimul. Despre, aceasta depun mărturie tineri geologi precum Vrăjmaşu Nicolae, Settel Mircea, Benkă Eva, Cesăuanu Ioan, ca şi cei mai cu vechime în prietenia şi duelul cu muntele — Kriszti Attila, Precup Cornel, Péter Var vara şi alţii. Noul cadru de organizare a activităţii geologice în judeţul nostru deschide un cîmp nelimitat de afirmare oamenilor aflaţi în colocviu cu pămintul. Acum, cînd patria trece printr-o epocală încercare, geologii se angajează să-i smulgă acestui pămînt, acestei naturi ingrate, oarbe şi nemiloase, dar a noastră, minereul atît de trebuitor dezvoltării, zăcămîntul, bulgării de prosperitate, de aur (chiar cînd „aurul” se numeşte cupru, caolin, cinabru etc.)! Pe imensul teritoriu al întreprinderii de prospecţiuni şi explorări geologice, se lucrează în aceste zile mai intens ca oricînd. Cîteva zeci de oameni, zăbovesc în locuri numai de ei ştiute, şi adaugă pe hărţi, cu semne obscure, comorile Carpaţilor Orientali, comori care mîine vor sluji ridicării noastre pe culmi şi mai înalte. Şi aici, la Bălan (unde se află sediul central al întreprinderii), în fruntea geologilor, tineri şi Celor mai în vîrstă, se află un om de o vigoare puţin comună, fără răgaz, un comunist de 35 de ani. Acesta se numeşte Fekete Adalbert, şi de 15 ani (avea nu de mult 20 de ani. ..), lucrează fără răgaz, avid de certitudini. A căuta să înfrunţi pămîntul spre a-i culege ultimul strop din infinitul său tezaur, şi a-l reda oamenilor ţării tale, mi se pare un act fără ostentaţie, de excepţional patriotism. „Munca noastră nu e uşoară, îmi spunea geologul, sarcinile cresc, sîntem conştienţi, mai mult ca oricînd de necesitatea unei totale concentrări a energiilor noastre. Partidul ne cheamă în numele poporului nostru muncitor să sporim avuţia României socialiste. Şi o vom spori ! Avem un colectiv încă în fază de sudare, mulţi sînt tineri, foarte tineri, abia ieşiţi din facultăţi. Sîntem o întreprindere nouă. Pildele de eroism ale cetăţenilor patriei, oferite în aceste zile de grea încercare, ne animă şi ne mobilizează. Avem un răspuns de dat ţării ! Sîntem oşteni de nădejde ai partidului. Vom învinge stihiile şi necunoscutul şi noi, geologii, dînd ţării sarea pămîntului, bogăţiile necesare". ... Dacă pe cărări de munte veţi întîlni oameni singuri, ascultînd, privind scormonitori, încordaţi, nu le tulburaţi tăcerea! Ei, în acele clipe, sînt în tainică comunicare cu vulcanii (stinşi sau nestinşi) din adîncuri, gîndind la monumente de glorie înălţate pămîntului matern... C. COSTIN Pe aici au trecut apele. Strada Măgheruş din Topliţa. (Urmare din pag. 1) lui şi după cum ne spune maistrul Kibédi Dionisie, răsucitoria a dat peste plan în această zi de duminică, şase sute de kilograme fire. Secţia finisaj. Intîi se opreşte o maşină, apoi alta şi alta. Se aşterne liniştea. Pe lîngă noi trec muncitoarele Bencze Margareta, Palkó Teréza, Borók Iuliana. Ziua de muncă s-a încheiat. .. Maistrul Geldrich Petru şi László Iosif trec pe la maşini. Le controlează să vadă dacă mîine, in zori, Eroism cotidian schimbul următor le poate pune încă din primul minut în funcţiune. — In cele două schimburi, ni se spune, s-a realizat o producţie de peste două mii kilograme fire. Cea mai mare producţie înregistrată pînă în prezent. Mai e nevoie de comentarii? Intr-una din hale, îl întîlnim pe inginerul Veress Carol, unul din directorii combinatului, inconjurat de maiştrii Dobai Béla. Dézsi Andrei Kiss Ladislau, Bencze Gavril şi alţii. Discută măsurile care trebuie luate în cazul cînd nivelul Tirnavei va continua să crească. — In munţi a nins, spune cineva. — Ajung sacii? Mai e nevoie de nisip? Fiecare e calm, fiecare ştie ce are de făcut. Ieşim. Ploaia a stat. Undeva, în întuneric, Tirnava se zbate in matcă... Important e însă că ploaia a stat. Important e că fabricile de confecţii vor avea aţă . .. Trecem pe lîngă o fereastră luminată. Dinăuntru răzbat acorduri din baletul „Lacul lebedelor” de Ceaikovski. Oamenii ascultă şi muzică ... — O exemplară conştiinţă cetăţenească au dovedit medicii spitalului din localitate — ne spunea primarul oraşului Vlăhiţa, Török Ştefan — care, pe lîngă obiecte de îmbrăcăminte, au venit în ajutorul populaţiei sinistrate cu salariul lor pe o lună. Cred că e un exemplu demn de remarcat, cu atît mai mult cit cit personalul acestui spital a dovedit întotdeauna şi o înaltă conştiinţă a muncii, o dăruire fără reticenţe faţă de bolnavii care au apelat la sprijinul lor. Pe directorul spitalului, Mezei Andrei unul dintre medicii cei mai apreciaţi din împrejurimi, l-am găsit şi de această dată la datorie. Prima întrebare pe care i-am pus-o s-a referit la motivul care l-a determinat, pe el şi pe colegii lui, să vină in ajutorul populaţiei greu încercate de pe urma inundaţiilor. — Cu toate ca eu consider ajutorul nostru numai ca o foarte mică parte din ceea ce e necesar pentru revenirea la normal a vieţii de pe întreg cuprinsul patriei, am dat din toată inima aceşti bani. Cînd ne-am adunat, noi, medicii, şi am hotărît să cedăm salariul pe o lună, ne-am gîndit în primul rînd la stringenta nevoie de ajutor a populaţiei sinistrate, la faptul că fiecare cetăţean al patriei trebuie în aceste zile să dea dovadă nu numai de participare sufletească la nenorocirea care i-a lovit pe concetăţenii noştri, ci şi de o contribuţie efectivă, faptică. Sunt unul dintre oamenii pe care puhoiul apei i-a prins la Tîrgu Mureş. Am văzut cu ochii mei dezastrul provocat de forţele dezlănţuite ale naturii şi sunt convins că ceea ce donăm noi acum nu este decît o valoare infimă faţă de ceea ce s-a pierdut. Alături de directorul Mezei Andrei, printre cei care s-au oferit de la bun început să doneze salariul pe o lună, se numără şi dr. Bibó Alexandru, secretarul organizaţiei de bază, dr. Dénes Hajnal, precum şi Ambrus Alexandru, şeful sectorului de gospodărire a spitalului şi alţii. Suma pe care personalul spitalului din Vlăhiţa o va dona în ajutorul populaţiei sinistrate, se ridică la 84.400 lei. Dacă menţionăm şi faptul că şase dintre medicii spitalului, aflaţi la cursuri de pregătire în oraşul Tîrgu Mureş, participă în aceste zile la acţiunea de ajutorare igienico-sanitară a populaţiei din acest judeţ atît de greu încercat, avem în faţă contribuţia pe care oamenii în alb o aduc în sprijinul populaţiei sinistrate. Un alt exemplu de conştiinţă civică, o nouă dovadă că cei puşi să vegheze la alinarea suferinţelor oamenilor sunt şi de astă dată în prima linie. A. VASILE llNilOR I AIR Pag. 3 -i Rostim cuvintele Om fi Omenie dintotdeauna. Sínt simboluri ale devenirii, prin ele înţelegem totul, spirit, materie fi creaţie, dragoste, vise. Obişnuit îi spunem Om celui integru, demn in orice împrejurare, neînfricat între ape, în zboruri. Cinstei îi spunem Om, sacrificiului Omenie. Sînt momente cruciale însă cînd întregul popor devine un suflet al omeniei, cînd dispare ura, duşmănia, cînd se îngroapă răfuielile personale şi fuge frica din suflet, cînd fiecare devine solidar cu vecinul, cînd mîinile se întîlnesc numai în semn de ajutorare, de frate şi milioane de voci sînt o singură voce — omenia ţării. Aceste rezerve sufleteşti, de cîteva zile au devenit un blazon naţional, fiecare om ia parte la dramele celor inundaţi, fiecare om este prezent acolo unde-i nevoie pentru vindecarea rănilor pricinuite de această nemaiîntîlnită calamitate naturală coborită pe păminturile ţării. Omenia a devenit un zid potrivit urgiei apelor. „M-a prins potopul în staţiune. Ai mei sunt la Satu Mare. Nu am putut ajunge acolo. Somnul mă părăsise din acea noapte. Cu toţi eram îngrijoraţi de ceilalţi” îmi spune bătrînul Ion Sasu. „Voi ceda pensia mea pe o lună, în ajutorul lor”. „In fiecare lună din acest an dăruim salariul pe o zi. In total vreo 200.000 lei”, ne spune unul dintre cei 400 de salariaţi ai staţiunii Băile Tuşnad. „Avem 60 de garnituri de mobilă utilizabilă, disponibile. Ne-am adresat forurilor noastre cu cererea de a le ceda în ajutorarea sinistraţilor făcînd apel pentru acelaşi lucru la toate staţiunile din ţară. Vom susţine cîteva spectacole de varietăţi în sala cu 400 de locuri şi veniturile vor avea aceeaşi destinaţie”, ne spune directorul staţiunii, Carol Bicsak. Oamenii cumpără alimente, fac pachete pentru cei sinistraţi. Copii, bătrîni, tineri donează haine. Secvenţele se repetă des, foarte des, pe toate străzile oraşelor. Fiecare este prezent pentru Fiecare în numele Omeniei, al ţării. ION MOROŞAN