Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 653-728)

1970-05-28 / nr. 700

ANUL III, nr. 700 Joi 28 MAI 1970 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA­­ 4 pag. 30 baniHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Alături de întregul popor lichidăm urmările calamităţilor ce s-au abătut asupra ţării Angajamente suplimentare Un gînd şi dorinţă pu­ternică animă conştiinţa oamenilor din Odorheiu Secuiesc în aceste zile: recuperarea pierderilor suferite de economia na­ţională din cauza inunda­ţiilor, ajutorarea oame­nilor din zonele calami­tate. Numeroase fapte co­tidiene vin în sprijinul a­­cestei afirmaţii, dovezi ale profundului umanism şi patriotism al locuitori­lor municipiului, care se integrează din toată ini­ma în uriaşul efort al naţiunii noastre pentru depăşirea acestor mo­mente grele din viaţa pa­triei d­in oraşul, care a fost şi el lovit de apele re­vărsate ale Tîrnavei Mari, viaţa economică şi so­cială şi-a reluat cursul normal, întreprinderile, toate, produc cu toată ca­­pacitatea, oamenii mun­cesc cu hărnicie, în frun­te cu comuniştii, pentru ca realizările lor în pro­ducţie să fie cît mai mari, iar contribuţia lor la recuperarea pagubelor economice să fie cît mai însemnată. La Comitetul municipal de partid sosesc mereu comunicări din partea u­­nităţilor industriale care au acelaşi conţinut: an­gajamente suplimentare pentru depăşirea sarci­nilor de plan. Cifrele co­municate sunt substanţia­le, ele conturează hotă­­rîrea puternică a colec­tivelor de muncă de a sprijini efortul poporului nostru în redresarea vie­ţii economice, in îndepli­nirea sarcinilor planului cincinal actual. Spicuim cîteva din an­gajamentele luate: Unitatea de exploatare şi industrializare a lem­nului şi-a suplimentat an­gajamentul luat iniţial la producţia globală cu 500.000 lei, la producţia marfă s-a angajat să realizeze 1.200.000 lei peste plan, la capitolul economii la preţul de cost suma de 80.000 lei, iar la export să depăşească planul de livrări cu pro­duse în valoare de 1.600.000 lei. întreprinderea Tehno­utilaj, unitate care a fost şi ea lovită de inunda­ţii, şi-a dublat angaja­mentele pe anul în curs. Astfel, conform hotărîrii colectivului de muncă, se vor realiza peste plan la producţia globală 2.000.000 lei, la producţia marfă 5.000.000 lei, la be­neficii 1.600.000 lei. Fabrica de confecţii şi-a suplimentat angajamen­ tul cu 300.000 lei, iar T. BONDOR (Continuare în pag. a 3-a) MEREU LA DA­TORIE Mereu gata de a face faţă oricărei solicitări, Au­tobaza transporturi­ auto din Gheorgheni a fost la datorie şi în momentul cînd cetăţenii Tîrgu Mure­şului au cerut tovărăşes­cul sprijin, în noaptea in­vaziei Mureşului, autoca­mioane ale autobazei, conduse de oameni vred­nici de toată lauda, au început a brăzda distan­ţele, ducînd în municipiul inundat pîine şi alte ali­mente. Primii care au in­trat pe porţile reşedinţei mureşene au fost aceşti vajnici meşteri ai volanu­lui din oraşul harghitean. Şeful autobazei, Vasili­­că Marin, îmi relata aces­te fapte şi altele ca pe nişte lucruri obişnuite, lip­site de senzaţionalul mo­mentului. Privindu-l pe a­­cest om cu trăsături dure, aflat de cinci ani în fruntea unui colectiv care a adus în Gheorgheni numeroase diplome de fruntaş, am înţeles că fermitatea şi abnegaţia conducătorului s-a imprimat ca o definiţie fundamentală tuturor ce­lor 320 de oamei, care îl ascultă şi-l respectă. A­­lături de el, oamenii din subordine s-au evidenţiat şi pe drumurile Tulgheşu­­lui, participînd activ la re­facerea şoselei devenită impracticabilă. Şoferii, me­canicii, personalul opera­tiv au lucrat pe ploaie, pe vînt, în condiţii deose­bite, reclamînd rezistenţă, dublată de o patriotică dăruire. Din greu au mun­cit şoferii autobazei şi pe şantierul şoselei Gheor­gheni — Miercurea-Ciuc , ore multe nedormite s-au consumat, dar nimeni n-a ezitat a-şi face datoria, în continuare, pentru ac­celerarea construcţiei şo­selei amintite (lucrare în­­tîrziată de vremea nefa­vorabilă), aceiaşi bărbaţi viguroşi, aceleaşi braţe de oţel vor munci încă opt duminici pentru a de­păşi planul cu cît mai multe procente, subliniind astfel munca celorlalte subunităţi, aparţinînd I.T.A. Tîrgu Mureş, a­­flate în oraşele si­nistrate. Conlucrarea cu I.C.T. — Braşov este din­tre cele mai fructuoase, existînd toate garanţiile ca şoseaua pe care se lucrează acum (Gheor­gheni - Voşlobeni) să fie dată în folosinţă la ter­menul stabilit. Aportul au­tobazei din Gheorgheni este substanţial, întreprin­derea braşoveană avînd un partener şi tovarăş de nădejde în colectivul con­dus de Vasilică Marin. In perioada ultimă, au­tobaza a deservit în mod exemplar şi comerţul. Nici unul dintre beneficiari nu C. COSTIN (Continuare în pag. a 3-a) La tezaurul contului 2.000­ ­ Miercuri, 27 mai, depunerile de pe­­ întregul cuprins al ţării, în contul­­ C.E.C.—2 000, se ridicau la suma de 1 26.471.000 lei. Cele mai importante­­ contribuţii băneşti la ajutorarea­­ populaţiei greu lovite din zonele si­­i­nistrate ale ţării, le-au adus cetăţenii­­ municipiului Bucureşti, care au de­­­­pus, până ieri, 6.558.000 lei, cei din­­ judeţele Arad — 1.629.900 lei, Cluj­­ — 1.393.500 lei, Bihor - 1.231.800­­ lei şi Timiş — 1.113.200 lei. Refacerea culturilor compromise şi celelalte lucrări ale campaniei de primăvară încheiate în cel mai scurt timp! Pentru încheierea în bune condiţii şi pe toate suprafeţele a lu­crărilor de refacere a cul­turilor distruse parţial sau total de inundaţii, pen­tru continuarea în ritm şi mai intens a lucrărilor pe suprafeţele c­e au mai rămas de semănat, chiar în condiţiile umi­dităţii excesive ce se menţine în aceste zile pe cea mai mare parte din suprafaţa agricolă a judeţului, se impun din partea consiliilor de con­ducere ale cooperati­velor de producţie, a organizaţiilor de par­tid, a tuturor factorilor care răspund de bunul mers al producţiei agri­cole, de la cooperator pînă la preşedinte, luarea de măsuri energice în vederea depistării cît mai grabnice a suprafe­ţelor ce s-au zvîntat pen­tru a putea fi atrase i­­mediat în circuitul de producţie. De asemenea, se impune o mai largă şi continuă mobilizare a forţei de muncă exis­tentă în cooperativă pen­tru o folosire cît mai judicioasă a acesteia, cu intensitate sporită pe întregul parcurs al zilei de muncă.­in locurile unde, din cauza umidităţii excesi­ve, terenul nu este prac­ticabil pentru tractoare şi maşini agricole, se impu­ne folosirea atelajelor, sau unde nici acestea nu pot pătrunde, lucrarea trebuie executată ma­nual. Numai în acest fel, se va reuşi redresa­rea culturilor, recupera­rea timpului pierdut da­torită condiţiilor atmos­ferice nefavorabile, nu­mai în acest fel se va asigura pîinea cea de toate zilele, membrilor cooperatori, întregului nostru popor. O activitate febrilă şi cu bune rezultate se des­fășoară în aceste zile în majoritatea cooperati­velor, şi în primul rînd, în cele atinse de cala­mitate. Spre exemplu, la co­operativa din Mugeni, am întîlnit pe cîmp 150 de cooperatori care efec­tuau prăşitul sfeclei pe 10 ha, alţii care săpau şanţuri de evacuare a apei, ce acoperise cul­tura porumbului, două tractoare discutau supra­feţele mai uscate în we­(Continuare în pag. a 3-a) In pofida pămîntului ud, la Armășeni, plantatul cartofilor continuă intr-un ritm tot mai rapid. . Cine dintre noi nu a folosit barem o dată ex­presia „om de omenie“? Cine dintre noi, citind „Baltagul“, maestrului Mi­hail Sadoveanu, nu a ră­mas înmărmurit de tena­citatea Vitoriei Lipan, de dîrzenia ei pusă în slujba descoperirii celui ce i-a ucis bărbatul? Cînd s-a terminat războiul, a­­veam 14 ani. Am văzut în gări trenuri de marfă, trenuri, aducînd răniţi şi eroi, trenuri, aducînd pămîntului natal oameni care-şi împărţeau pîinea, tutunul şi apa. Imagini­le mi s-au fixat pe retină, au devenit memorie me­canică. Dincolo de sem­nificaţia imediată nu am căutat niciodată. Ce era dincolo? Ce tainică ofi­ciere făcea din acel infim schimb de amabilităţi, aşa mi se părea atunci, un gest nobil, semnificînd raportul fundamental, de­plina comuniune dintre oameni? Am citit, în tra­ducere, o poezie, semnată de Iannis Ritsos. Poate în 1957 sau un an mai tîrziu­. Memoria nu înre­gistrează decit date fun­damentale, semnificative pentru raporturile dintre noi, raporturi care con­diţionează existenţa noas­tră. Dar, la peste un de­ceniu şi ceva, fără să fi încercat să le memorez, reţin versurile acelea. Nu, titlul, nu-l ştiu. Semnifi­caţia par a o descoperi azi, cînd îmi revin în minte versurile: El stătea rezemat de un copac / Avea în mînă chitara. / In colţul gurii avea o ţi­­gare. / Ea a venit de de­parte. / A aprins flacăra chibritului / şi a izbucnit gîtul chitarei. / Apoi a­­mîndoi au început să cîn­­te: / Un om are nevoie de celălalt.­­ Un om are nevoie de celălalt. Du­pă aproape un deceniu şi jumătate, am reţinut din poezie nu topica frazei, al­cătuirile semantice, muzi­calitatea, ci mesajul, ade­vărul uman, profund prin simplitate, prin nuditatea exprimării sale. Versurile, înţelesul lor s-a deşteptat în mine într-o zi de sfîrşit de mai, cînd păşeam peste pămîntul deformat de ape, peste băltoacele şi bolova­nii răscoliţi din adine de furiile viiturii. „Exact în locul acesta a fost casa lui Moise Fabian. Vedeţi această groapă imensă? Diametrul ei are peste 1 metri. Şi bolovanii aceş­tia, parcă ar creşte din alte ere geologice ...“ Da, văzusem casa aceea. In memorie, cu ajutorul a­­mintirii, şi încercam să surprind pe chipul­­ înso­ţitorului meu o undă de sentimentalism o alură la timpii trecuţi. Nu, nu am descoperit nimic. Ajun­sesem pe şoseaua Gheor­­ghenilor. La un moment dat, un bărbat trecut de 60 de ani, ne-a spus: „Ve­deţi, acolo pe unde curge apa, acolo unde se face vîrtejul acela, a fost casa mea. . .” Locul indicat era la peste 15 metri de ţărm. Am cău­tat o justificare, o con­firmare a spuselor. Aşa e, am auzit vocea de ală­turi. Acolo a fost casa lui Alexandru Csalóka, astăzi pensionar miner. Apa a rupt peste 16 metri de grădină, casa, şi-a lăr­git albia, ştergînd de pe faţa pămîntului amintiri­le legate de această casă de trecutul ei. Dînsul, Sán­dor bácsi, a locuit aici. .. Ieri...“ II privesc pe omul ca­re merge alături de mine. II cheamă Carol Biró, are vreo treizeci de ani, şi este secretarul organi­zaţiei de partid din Praid. Merg alături de el pe străzile pustiite de ape, schimbăm cuvinte, trecem printre casele avariate. Urmărim refacerea pul­sului vieţii cotidiene, re­luarea lucrului, ne oprim, discutăm cu femei, cu pen­sionari, cu oamenii care au început să-și reconstru­iască gospodăriile. De fie­care dată îl urmăresc în tăcere. Nu e nici volubil, dar nici taciturn. Secreta­rul e de partid din Praid, discută cu oamenii mereu păstrînd o undă de lucidi­tate. Nu spune lucruri uluitoare. Casa Rozaliei Hudak, în vîrstă de 73 ani a fost grav avariată. Bătrînica are ochii plini de lacrimi. Nu plînge. Lacrimile par a fi rămas acolo cine știe de cînd. E vineri, 22 mai 1970. Bătrînei i-a adus mîncare, un palton, haine călduroa­se. Cine? întrebi. Nu mi se răspunde. Ea, mama Rozalia, așteaptă să-i co­boare din munte, băiatul. IM­ OH ARE NEVOII DE CELĂLALT “! 11 cheamă Lajos. Da, zice ea, apoi tace. „Dar va veni băiatul ei, și el va construi totul!“ Nu l-am văzut niciodată pe flăcăul acela. Dar sunt sigur că trebuie să fie un gospo­dar straşnic. Altfel mama sa, femeia aceasta de pes­te 70 de ani, nu ar avea acele lacrimi în ochi. Lacrimi de mamă, ca nişte mărgăritare, ca două fruc­te care pot ilumina via­ţa unui copil. Chipul acesta plînge gîndind la fiul care trebuie să vină, să reconstruiască. Da, pentru ea, copilul este şi amintire şi constructor, simbolul refacerii, al nă­zuinţei. Ne despărţim de Rozalia Hudak. Rămîn puţin în urmă şi îl în­treb pe un vecin, cine i-a adus mîncarea şi hainele? „Păi, tovarăşu' Biró, secre­tarul!" 11 ajung, nu-i mai spun nimic. Mergem spre un Magazin pentru fores­tieri. Bine aprovizionat, ce ■ la I­T­L ! Carol Biró mă privea cu ochii săi mari, calzi, înţe­lepţi. Ne-am înţeles fără cuvinte. Apoi ne-am con­tinuat drumul. După trei zile aud, desprind din memorie, rit­mul paşilor săi. Ritmul acela continuu, al unui co­munist, care niciodată nu se va opri din mers, care va preda ştafeta din mers, aşa cum fac toţi luptătorii. GRIGOR BARBU Vizita tovarăşului NICOLAE DE­in judeţele Botoşani, Suceava, Neamţ şi Bacău Miercuri, dis-de-dimineaţă, în Iaşi mai stăruia încă atmosfera săr­bătorească în care capitala Moldo­vei îl întîmpinase în ajun pe con­ducătorul partidului şi statului nos­tru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. De-a lungul bulevardului, mulţi­mea, care marţi după-amiază în întreprinderile vizitate, în piaţa Pa­latului vibrase la unison aclamînd pentru partid, pentru politica sa marxist-leninistă, se pregăteşte a­­cum să-i conducă la plecare pe oaspeţii dragi. In persoana tova­răşului Nicolae Ceauşescu, cei ce muncesc aduc un vibrant omagiu de dragoste şi ataşament forţei conducătoare din patria noastră, nucleului de lumină şi energie ca­re condensează în el voinţa hotă­­rîtă a naţiunii de a înainta spre viitorul luminos, stegarului încer­cat al poporului, Partidul Comu­nist Român. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşii Emil Bodna­­raş, Virgil Trofin, Emil Drăgă­­nescu, Dumitru Popescu, Vasile Pa­­tilineţ, salută mulţimea care ovaţio­nează. Comandantul gărzii de o­­noare prezintă raportul. Răsună acordurile solemne ale Imnului de Stat. După ce se înclină în faţa tricolorului, preşedintele Consiliu­lui de Stat, comandantul suprem al forţelor noastre armate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trece în re­vistă garda de onoare, formată din militari, membri ai gărzilor patrio­tice şi ai detaşamentelor de pre­gătire a tineretului pentru apărarea patriei. Adresîndu-se celor de faţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adu­ce mulţumiri pentru manifestarea călduroasă făcută pentru condu­cerea partidului, pentru partid, şi urează cetăţenilor municipiului şi judeţului Iaşi noi succese în acti­vitatea lor. Elicopterul trece peste dealurile domoale şi cîmpiile Ţării de Sus, ale Moldovei, care în această însorită dimineaţă de mai depun mărturie pentru hărnicia locuitorilor de pe aceste meleaguri, Botoşani. La sosire, oaspeţii sînt întîmpinaţi de tovarăşul Gheor­­ghe Ghinea, prim-secretar al Co­mitetului judeţean de partid, de alţi reprezentanţi ai organelor lo­cale de partid şi de stat. Intr-o maşină deschisă, secretarul gene­­ral al partidului străbate oraşul pe străzile căruia, cu mic, cu ma­re, aproape întreaga populaţie a oraşului a ieşit să-l intîmpine. Conducătorii de partid şi de stat vizitează Fabrica de confecţii din oraş. Oaspeţii apreciază pozitiv cali­tatea produselor fabricii şi felicită colectivul de muncă pentru succe­sele dobindite. Inginerul Ioan Floareş, directorul general al Combinatului textil, îi informează pe conducătorii de partid şi de stat că muncitorii Fa­bricii de confecţii au hotărît să suplimenteze angajamentul anual cu 1,5 milioane lei, astfel încît pînă la sfîrşitul anului să dea peste plan o producţie de 3,5 milioane lei. La locul de decolare a elicopte­rului, înainte de plecare, adresîn­du-se celor prezenţi, secretarul ge­neral al partidului le-a transmis un călduros salut din partea Comi­tetului Central al partidului, a Con­siliului de Stat şi a guvernului Republicii Socialiste România. „In scurta vizită pe care am făcut-o -a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu - am văzut una din întreprinderile oraşului. In cincinalul următor se vor mai construi multe alte între­prinderi industriale, ceea ce va duce la dezvoltarea vieţii econo­mice şi sociale, la ridicarea nive­lului de viaţă al locuitorilor jude­ţului. Imi exprim convingerea că toţi comuniştii, toţi oamenii mun­cii vor depune eforturi sporite pentru a realiza planul pe acest an, că vor face totul pentru a înfăptui sarcinile ce le revin din programul elaborat de Congresul al X-lea al partidului nostru. Vă doresc noi succese, multă sănă­tate, viaţă fericită tuturor". Cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt primite cu puter­nice ovaţii, cu urale. Se scandea­ză „P.C.R.­­ Ceauşescu". Vizita în judeţul Botoşani conti­nuă. Elicopterul aterizează pe o pa­jişte de lingă comuna Bucecea. Sute de ţărani cooperatori, intelectualita­tea comunei, bucuroşi de oaspeţi, îi înconjoară cu dragoste pe condu­cătorii de partid şi de stat, îi aclamă îndelung. Preşedintele cooperativei, Gheor­­ghe Alexa, îi conduce pe oaspeţi într-unul din sectoarele de bază, cel zootehnic. Discutînd cu factorii responsabili ai comunei, secretarul general al partidului le atrage atenţia că te­renul comunei nu este judicios gospodărit, noile construcţii ocu­­pînd suprafeţe mult mai mari de­cit ar fi fost necesar şi recomandă consiliului să dezbată cu răspun­dere această problemă de mare importanţă ştiut fiind că pămîntul este avuţia întregului popor. înainte de a se despărţi de locuitorii comunei Bucecea, secre­tarul general al partidului le-a spus: „Am vizitat ferma zootehnică a cooperativei dumneavoastră. Am luat cunoştinţă de rezultatele bu­ne, satisfăcătoare pe care le-aţi obţinut. Sper - de altfel şi pre­şedintele cooperativei şi şeful fer­mei au spus acest lucru — că producţiile viitoare vor fi mai mari. Două mii de litri de lapte, cit prevedeţi, e bine, dar trei mii e şi mai bine. Cind veţi obţine atit, vor creşte şi mai mult veni­turile dumneavoastră. Vă felicit pentru rezultatele ob­ţinute in creşterea producţiei, a averii obşteşti, a bunăstării. Vă doresc ca in acest an, ca şi in anii viitori, să obţineţi rezultate şi mai bune in dezvoltare, in înflori­rea cooperativei dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate şi multă fericire”. (Aplauze puternice, ura­le. Se scandează „Ceauşescu - P.C.R.".) ... Suceava. Străvechea cetate de scaun a Moldovei îl primeşte astăzi pe secretarul general al partidului înfăţişîndu-se privirilor ca un oraş modern, puternic, cres­cut falnic pe temelia puternică a industrializării socialiste. La sosire, oaspeţii sunt salutaţi de Emil Bobu, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid. In tribune, mii şi mii de oameni, aclamă îndelung, scandează nu­mele secretarului general al partidului. Cu zimbete şi flori, bucovinenii spun un emoţionant bun venit iubitului conducător al poporului român. Ca şi la locul aterizării elicopterului, şi în oraş primirea poartă pecetea dragostei şi ataşamentului faţă de partid, a încrederii depline în politica sa internă şi externă. Se vizitează Fabrica de tricotaje „Zimbrul” — unitate modernă, în­zestrată cu utilaje de înaltă tehni­citate. In ultimele zile, răspunzînd che­mării de a ne înzeci eforturile pentru a depăşi greutăţile prici­nuite economiei naţionale de ca­lamităţi, muncitorii de aici au ho­tărît să lucreze cu o capacitate zilnică de 38.000 de bucăţi în loc de 24.000. Secretarul general al partidului, trecînd prin secţiile de bază ale fabricii de piese de schimb ia cunoştinţă de procesul de producţie şi recomandă să se urmărească în mod constant, cu şi mai mare atenţie decît pînă acum, reducerea consumului de metal, o mai judicioasă folosire a maşinilor. Totodată, arată tovarăşul Ceauşescu, în întreprindere există condiţii şi forţe care fac posibilă extinderea producţiei de piese de schimb şi în alte sectoare ale economiei de­cît industria materialelor de con­strucţii. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ia cunoştinţă cu satisfacţie de faptul că inimosul colectiv de aici, rea­­nalizîndu-şi angajamentele iniţiale, înţelege să-şi aducă o contribuţie sporită la diminuarea pierderilor pricinuite de inundaţii, economiei noastre, realizînd la producţia globală şi marfă 4,5 milioane faţă de 2 milioane angajamentul ini­ţial. Se face apoi un scurt popas la noua şi frumoasa casă de cultură din centrul oraşului. La plecare, în aplauzele entu­ziaste ale miilor de cetăţeni pre­zenţi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a spus: „In cursul călătoriei pe care am făcut-o in aceste două zile in judeţele Moldovei, am vizitat şi două dintre întreprinderile oraşu­lui dumneavoastră. Ele ne-au lăsat o impresie plăcută. Am constatat că in aceste unităţi se desfăşoară o activitate rodnica, intensă. De la ultima noastră vizită la Suceava, in oraşul şi în judeţul dumneavoastră s-au petrecut multe transformări. In ce priveşte con­strucţiile, arhitecţii au dovedit ima­ginaţie, au făcut lucruri bune. Oraşul devine tot mai modern, mai frumos. Am văzut, de pildă, casa de cultură. Ne-a făcut o impresie bună. Vă urez ca şi activitatea ce se va desfăşura în acest lăcaş să fie la înălţimea cerinţelor popu­laţiei. La obţinerea realizărilor de sea­mă înregistrate in oraş şi in judeţ şi-au adus contribuţia - pe care vreau să o menţionez în mod deo­sebit­­ Comitetul judeţean şi mu­nicipal de partid, consiliile popu­lare, preşedintele Consiliului popu­lar judeţean, ceilalţi activişti. Adre­sez tuturor calde felicitări pentru munca depusă. Urez locuitorilor din oraşul şi ju­deţul dumneavoastră realizări şi mai frumoase în îndeplinirea sarci­nilor trasate de Congresul al X-lea al partidului". Despărţirea conducătorilor de partid şi de stat de cetăţenii Sucevei a prilejuit o vibrantă ma­nifestare a stimei şi înaltei preţu­iri pe care o nutresc pentru con­ducătorul iubit al partidului şi sta­ (Continuare în pag. a 3-a)

Next