Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 653-728)
1970-05-28 / nr. 700
ANUL III, nr. 700 Joi 28 MAI 1970 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA 4 pag. 30 baniHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Alături de întregul popor lichidăm urmările calamităţilor ce s-au abătut asupra ţării Angajamente suplimentare Un gînd şi dorinţă puternică animă conştiinţa oamenilor din Odorheiu Secuiesc în aceste zile: recuperarea pierderilor suferite de economia naţională din cauza inundaţiilor, ajutorarea oamenilor din zonele calamitate. Numeroase fapte cotidiene vin în sprijinul acestei afirmaţii, dovezi ale profundului umanism şi patriotism al locuitorilor municipiului, care se integrează din toată inima în uriaşul efort al naţiunii noastre pentru depăşirea acestor momente grele din viaţa patriei din oraşul, care a fost şi el lovit de apele revărsate ale Tîrnavei Mari, viaţa economică şi socială şi-a reluat cursul normal, întreprinderile, toate, produc cu toată capacitatea, oamenii muncesc cu hărnicie, în frunte cu comuniştii, pentru ca realizările lor în producţie să fie cît mai mari, iar contribuţia lor la recuperarea pagubelor economice să fie cît mai însemnată. La Comitetul municipal de partid sosesc mereu comunicări din partea unităţilor industriale care au acelaşi conţinut: angajamente suplimentare pentru depăşirea sarcinilor de plan. Cifrele comunicate sunt substanţiale, ele conturează hotărîrea puternică a colectivelor de muncă de a sprijini efortul poporului nostru în redresarea vieţii economice, in îndeplinirea sarcinilor planului cincinal actual. Spicuim cîteva din angajamentele luate: Unitatea de exploatare şi industrializare a lemnului şi-a suplimentat angajamentul luat iniţial la producţia globală cu 500.000 lei, la producţia marfă s-a angajat să realizeze 1.200.000 lei peste plan, la capitolul economii la preţul de cost suma de 80.000 lei, iar la export să depăşească planul de livrări cu produse în valoare de 1.600.000 lei. întreprinderea Tehnoutilaj, unitate care a fost şi ea lovită de inundaţii, şi-a dublat angajamentele pe anul în curs. Astfel, conform hotărîrii colectivului de muncă, se vor realiza peste plan la producţia globală 2.000.000 lei, la producţia marfă 5.000.000 lei, la beneficii 1.600.000 lei. Fabrica de confecţii şi-a suplimentat angajamen tul cu 300.000 lei, iar T. BONDOR (Continuare în pag. a 3-a) MEREU LA DATORIE Mereu gata de a face faţă oricărei solicitări, Autobaza transporturi auto din Gheorgheni a fost la datorie şi în momentul cînd cetăţenii Tîrgu Mureşului au cerut tovărăşescul sprijin, în noaptea invaziei Mureşului, autocamioane ale autobazei, conduse de oameni vrednici de toată lauda, au început a brăzda distanţele, ducînd în municipiul inundat pîine şi alte alimente. Primii care au intrat pe porţile reşedinţei mureşene au fost aceşti vajnici meşteri ai volanului din oraşul harghitean. Şeful autobazei, Vasilică Marin, îmi relata aceste fapte şi altele ca pe nişte lucruri obişnuite, lipsite de senzaţionalul momentului. Privindu-l pe acest om cu trăsături dure, aflat de cinci ani în fruntea unui colectiv care a adus în Gheorgheni numeroase diplome de fruntaş, am înţeles că fermitatea şi abnegaţia conducătorului s-a imprimat ca o definiţie fundamentală tuturor celor 320 de oamei, care îl ascultă şi-l respectă. Alături de el, oamenii din subordine s-au evidenţiat şi pe drumurile Tulgheşului, participînd activ la refacerea şoselei devenită impracticabilă. Şoferii, mecanicii, personalul operativ au lucrat pe ploaie, pe vînt, în condiţii deosebite, reclamînd rezistenţă, dublată de o patriotică dăruire. Din greu au muncit şoferii autobazei şi pe şantierul şoselei Gheorgheni — Miercurea-Ciuc , ore multe nedormite s-au consumat, dar nimeni n-a ezitat a-şi face datoria, în continuare, pentru accelerarea construcţiei şoselei amintite (lucrare întîrziată de vremea nefavorabilă), aceiaşi bărbaţi viguroşi, aceleaşi braţe de oţel vor munci încă opt duminici pentru a depăşi planul cu cît mai multe procente, subliniind astfel munca celorlalte subunităţi, aparţinînd I.T.A. Tîrgu Mureş, aflate în oraşele sinistrate. Conlucrarea cu I.C.T. — Braşov este dintre cele mai fructuoase, existînd toate garanţiile ca şoseaua pe care se lucrează acum (Gheorgheni - Voşlobeni) să fie dată în folosinţă la termenul stabilit. Aportul autobazei din Gheorgheni este substanţial, întreprinderea braşoveană avînd un partener şi tovarăş de nădejde în colectivul condus de Vasilică Marin. In perioada ultimă, autobaza a deservit în mod exemplar şi comerţul. Nici unul dintre beneficiari nu C. COSTIN (Continuare în pag. a 3-a) La tezaurul contului 2.000 Miercuri, 27 mai, depunerile de pe întregul cuprins al ţării, în contul C.E.C.—2 000, se ridicau la suma de 1 26.471.000 lei. Cele mai importante contribuţii băneşti la ajutorarea populaţiei greu lovite din zonele siinistrate ale ţării, le-au adus cetăţenii municipiului Bucureşti, care au depus, până ieri, 6.558.000 lei, cei din judeţele Arad — 1.629.900 lei, Cluj — 1.393.500 lei, Bihor - 1.231.800 lei şi Timiş — 1.113.200 lei. Refacerea culturilor compromise şi celelalte lucrări ale campaniei de primăvară încheiate în cel mai scurt timp! Pentru încheierea în bune condiţii şi pe toate suprafeţele a lucrărilor de refacere a culturilor distruse parţial sau total de inundaţii, pentru continuarea în ritm şi mai intens a lucrărilor pe suprafeţele ce au mai rămas de semănat, chiar în condiţiile umidităţii excesive ce se menţine în aceste zile pe cea mai mare parte din suprafaţa agricolă a judeţului, se impun din partea consiliilor de conducere ale cooperativelor de producţie, a organizaţiilor de partid, a tuturor factorilor care răspund de bunul mers al producţiei agricole, de la cooperator pînă la preşedinte, luarea de măsuri energice în vederea depistării cît mai grabnice a suprafeţelor ce s-au zvîntat pentru a putea fi atrase imediat în circuitul de producţie. De asemenea, se impune o mai largă şi continuă mobilizare a forţei de muncă existentă în cooperativă pentru o folosire cît mai judicioasă a acesteia, cu intensitate sporită pe întregul parcurs al zilei de muncă.in locurile unde, din cauza umidităţii excesive, terenul nu este practicabil pentru tractoare şi maşini agricole, se impune folosirea atelajelor, sau unde nici acestea nu pot pătrunde, lucrarea trebuie executată manual. Numai în acest fel, se va reuşi redresarea culturilor, recuperarea timpului pierdut datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile, numai în acest fel se va asigura pîinea cea de toate zilele, membrilor cooperatori, întregului nostru popor. O activitate febrilă şi cu bune rezultate se desfășoară în aceste zile în majoritatea cooperativelor, şi în primul rînd, în cele atinse de calamitate. Spre exemplu, la cooperativa din Mugeni, am întîlnit pe cîmp 150 de cooperatori care efectuau prăşitul sfeclei pe 10 ha, alţii care săpau şanţuri de evacuare a apei, ce acoperise cultura porumbului, două tractoare discutau suprafeţele mai uscate în we(Continuare în pag. a 3-a) In pofida pămîntului ud, la Armășeni, plantatul cartofilor continuă intr-un ritm tot mai rapid. . Cine dintre noi nu a folosit barem o dată expresia „om de omenie“? Cine dintre noi, citind „Baltagul“, maestrului Mihail Sadoveanu, nu a rămas înmărmurit de tenacitatea Vitoriei Lipan, de dîrzenia ei pusă în slujba descoperirii celui ce i-a ucis bărbatul? Cînd s-a terminat războiul, aveam 14 ani. Am văzut în gări trenuri de marfă, trenuri, aducînd răniţi şi eroi, trenuri, aducînd pămîntului natal oameni care-şi împărţeau pîinea, tutunul şi apa. Imaginile mi s-au fixat pe retină, au devenit memorie mecanică. Dincolo de semnificaţia imediată nu am căutat niciodată. Ce era dincolo? Ce tainică oficiere făcea din acel infim schimb de amabilităţi, aşa mi se părea atunci, un gest nobil, semnificînd raportul fundamental, deplina comuniune dintre oameni? Am citit, în traducere, o poezie, semnată de Iannis Ritsos. Poate în 1957 sau un an mai tîrziu. Memoria nu înregistrează decit date fundamentale, semnificative pentru raporturile dintre noi, raporturi care condiţionează existenţa noastră. Dar, la peste un deceniu şi ceva, fără să fi încercat să le memorez, reţin versurile acelea. Nu, titlul, nu-l ştiu. Semnificaţia par a o descoperi azi, cînd îmi revin în minte versurile: El stătea rezemat de un copac / Avea în mînă chitara. / In colţul gurii avea o ţigare. / Ea a venit de departe. / A aprins flacăra chibritului / şi a izbucnit gîtul chitarei. / Apoi amîndoi au început să cînte: / Un om are nevoie de celălalt. Un om are nevoie de celălalt. După aproape un deceniu şi jumătate, am reţinut din poezie nu topica frazei, alcătuirile semantice, muzicalitatea, ci mesajul, adevărul uman, profund prin simplitate, prin nuditatea exprimării sale. Versurile, înţelesul lor s-a deşteptat în mine într-o zi de sfîrşit de mai, cînd păşeam peste pămîntul deformat de ape, peste băltoacele şi bolovanii răscoliţi din adine de furiile viiturii. „Exact în locul acesta a fost casa lui Moise Fabian. Vedeţi această groapă imensă? Diametrul ei are peste 1 metri. Şi bolovanii aceştia, parcă ar creşte din alte ere geologice ...“ Da, văzusem casa aceea. In memorie, cu ajutorul amintirii, şi încercam să surprind pe chipul însoţitorului meu o undă de sentimentalism o alură la timpii trecuţi. Nu, nu am descoperit nimic. Ajunsesem pe şoseaua Gheorghenilor. La un moment dat, un bărbat trecut de 60 de ani, ne-a spus: „Vedeţi, acolo pe unde curge apa, acolo unde se face vîrtejul acela, a fost casa mea. . .” Locul indicat era la peste 15 metri de ţărm. Am căutat o justificare, o confirmare a spuselor. Aşa e, am auzit vocea de alături. Acolo a fost casa lui Alexandru Csalóka, astăzi pensionar miner. Apa a rupt peste 16 metri de grădină, casa, şi-a lărgit albia, ştergînd de pe faţa pămîntului amintirile legate de această casă de trecutul ei. Dînsul, Sándor bácsi, a locuit aici. .. Ieri...“ II privesc pe omul care merge alături de mine. II cheamă Carol Biró, are vreo treizeci de ani, şi este secretarul organizaţiei de partid din Praid. Merg alături de el pe străzile pustiite de ape, schimbăm cuvinte, trecem printre casele avariate. Urmărim refacerea pulsului vieţii cotidiene, reluarea lucrului, ne oprim, discutăm cu femei, cu pensionari, cu oamenii care au început să-și reconstruiască gospodăriile. De fiecare dată îl urmăresc în tăcere. Nu e nici volubil, dar nici taciturn. Secretarul e de partid din Praid, discută cu oamenii mereu păstrînd o undă de luciditate. Nu spune lucruri uluitoare. Casa Rozaliei Hudak, în vîrstă de 73 ani a fost grav avariată. Bătrînica are ochii plini de lacrimi. Nu plînge. Lacrimile par a fi rămas acolo cine știe de cînd. E vineri, 22 mai 1970. Bătrînei i-a adus mîncare, un palton, haine călduroase. Cine? întrebi. Nu mi se răspunde. Ea, mama Rozalia, așteaptă să-i coboare din munte, băiatul. IM OH ARE NEVOII DE CELĂLALT “! 11 cheamă Lajos. Da, zice ea, apoi tace. „Dar va veni băiatul ei, și el va construi totul!“ Nu l-am văzut niciodată pe flăcăul acela. Dar sunt sigur că trebuie să fie un gospodar straşnic. Altfel mama sa, femeia aceasta de peste 70 de ani, nu ar avea acele lacrimi în ochi. Lacrimi de mamă, ca nişte mărgăritare, ca două fructe care pot ilumina viaţa unui copil. Chipul acesta plînge gîndind la fiul care trebuie să vină, să reconstruiască. Da, pentru ea, copilul este şi amintire şi constructor, simbolul refacerii, al năzuinţei. Ne despărţim de Rozalia Hudak. Rămîn puţin în urmă şi îl întreb pe un vecin, cine i-a adus mîncarea şi hainele? „Păi, tovarăşu' Biró, secretarul!" 11 ajung, nu-i mai spun nimic. Mergem spre un Magazin pentru forestieri. Bine aprovizionat, ce ■ la ITL ! Carol Biró mă privea cu ochii săi mari, calzi, înţelepţi. Ne-am înţeles fără cuvinte. Apoi ne-am continuat drumul. După trei zile aud, desprind din memorie, ritmul paşilor săi. Ritmul acela continuu, al unui comunist, care niciodată nu se va opri din mers, care va preda ştafeta din mers, aşa cum fac toţi luptătorii. GRIGOR BARBU Vizita tovarăşului NICOLAE DEin judeţele Botoşani, Suceava, Neamţ şi Bacău Miercuri, dis-de-dimineaţă, în Iaşi mai stăruia încă atmosfera sărbătorească în care capitala Moldovei îl întîmpinase în ajun pe conducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. De-a lungul bulevardului, mulţimea, care marţi după-amiază în întreprinderile vizitate, în piaţa Palatului vibrase la unison aclamînd pentru partid, pentru politica sa marxist-leninistă, se pregăteşte acum să-i conducă la plecare pe oaspeţii dragi. In persoana tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cei ce muncesc aduc un vibrant omagiu de dragoste şi ataşament forţei conducătoare din patria noastră, nucleului de lumină şi energie care condensează în el voinţa hotărîtă a naţiunii de a înainta spre viitorul luminos, stegarului încercat al poporului, Partidul Comunist Român. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşii Emil Bodnaraş, Virgil Trofin, Emil Drăgănescu, Dumitru Popescu, Vasile Patilineţ, salută mulţimea care ovaţionează. Comandantul gărzii de onoare prezintă raportul. Răsună acordurile solemne ale Imnului de Stat. După ce se înclină în faţa tricolorului, preşedintele Consiliului de Stat, comandantul suprem al forţelor noastre armate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trece în revistă garda de onoare, formată din militari, membri ai gărzilor patriotice şi ai detaşamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei. Adresîndu-se celor de faţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aduce mulţumiri pentru manifestarea călduroasă făcută pentru conducerea partidului, pentru partid, şi urează cetăţenilor municipiului şi judeţului Iaşi noi succese în activitatea lor. Elicopterul trece peste dealurile domoale şi cîmpiile Ţării de Sus, ale Moldovei, care în această însorită dimineaţă de mai depun mărturie pentru hărnicia locuitorilor de pe aceste meleaguri, Botoşani. La sosire, oaspeţii sînt întîmpinaţi de tovarăşul Gheorghe Ghinea, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat. Intr-o maşină deschisă, secretarul general al partidului străbate oraşul pe străzile căruia, cu mic, cu mare, aproape întreaga populaţie a oraşului a ieşit să-l intîmpine. Conducătorii de partid şi de stat vizitează Fabrica de confecţii din oraş. Oaspeţii apreciază pozitiv calitatea produselor fabricii şi felicită colectivul de muncă pentru succesele dobindite. Inginerul Ioan Floareş, directorul general al Combinatului textil, îi informează pe conducătorii de partid şi de stat că muncitorii Fabricii de confecţii au hotărît să suplimenteze angajamentul anual cu 1,5 milioane lei, astfel încît pînă la sfîrşitul anului să dea peste plan o producţie de 3,5 milioane lei. La locul de decolare a elicopterului, înainte de plecare, adresîndu-se celor prezenţi, secretarul general al partidului le-a transmis un călduros salut din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat şi a guvernului Republicii Socialiste România. „In scurta vizită pe care am făcut-o -a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu - am văzut una din întreprinderile oraşului. In cincinalul următor se vor mai construi multe alte întreprinderi industriale, ceea ce va duce la dezvoltarea vieţii economice şi sociale, la ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor judeţului. Imi exprim convingerea că toţi comuniştii, toţi oamenii muncii vor depune eforturi sporite pentru a realiza planul pe acest an, că vor face totul pentru a înfăptui sarcinile ce le revin din programul elaborat de Congresul al X-lea al partidului nostru. Vă doresc noi succese, multă sănătate, viaţă fericită tuturor". Cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt primite cu puternice ovaţii, cu urale. Se scandează „P.C.R. Ceauşescu". Vizita în judeţul Botoşani continuă. Elicopterul aterizează pe o pajişte de lingă comuna Bucecea. Sute de ţărani cooperatori, intelectualitatea comunei, bucuroşi de oaspeţi, îi înconjoară cu dragoste pe conducătorii de partid şi de stat, îi aclamă îndelung. Preşedintele cooperativei, Gheorghe Alexa, îi conduce pe oaspeţi într-unul din sectoarele de bază, cel zootehnic. Discutînd cu factorii responsabili ai comunei, secretarul general al partidului le atrage atenţia că terenul comunei nu este judicios gospodărit, noile construcţii ocupînd suprafeţe mult mai mari decit ar fi fost necesar şi recomandă consiliului să dezbată cu răspundere această problemă de mare importanţă ştiut fiind că pămîntul este avuţia întregului popor. înainte de a se despărţi de locuitorii comunei Bucecea, secretarul general al partidului le-a spus: „Am vizitat ferma zootehnică a cooperativei dumneavoastră. Am luat cunoştinţă de rezultatele bune, satisfăcătoare pe care le-aţi obţinut. Sper - de altfel şi preşedintele cooperativei şi şeful fermei au spus acest lucru — că producţiile viitoare vor fi mai mari. Două mii de litri de lapte, cit prevedeţi, e bine, dar trei mii e şi mai bine. Cind veţi obţine atit, vor creşte şi mai mult veniturile dumneavoastră. Vă felicit pentru rezultatele obţinute in creşterea producţiei, a averii obşteşti, a bunăstării. Vă doresc ca in acest an, ca şi in anii viitori, să obţineţi rezultate şi mai bune in dezvoltare, in înflorirea cooperativei dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate şi multă fericire”. (Aplauze puternice, urale. Se scandează „Ceauşescu - P.C.R.".) ... Suceava. Străvechea cetate de scaun a Moldovei îl primeşte astăzi pe secretarul general al partidului înfăţişîndu-se privirilor ca un oraş modern, puternic, crescut falnic pe temelia puternică a industrializării socialiste. La sosire, oaspeţii sunt salutaţi de Emil Bobu, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid. In tribune, mii şi mii de oameni, aclamă îndelung, scandează numele secretarului general al partidului. Cu zimbete şi flori, bucovinenii spun un emoţionant bun venit iubitului conducător al poporului român. Ca şi la locul aterizării elicopterului, şi în oraş primirea poartă pecetea dragostei şi ataşamentului faţă de partid, a încrederii depline în politica sa internă şi externă. Se vizitează Fabrica de tricotaje „Zimbrul” — unitate modernă, înzestrată cu utilaje de înaltă tehnicitate. In ultimele zile, răspunzînd chemării de a ne înzeci eforturile pentru a depăşi greutăţile pricinuite economiei naţionale de calamităţi, muncitorii de aici au hotărît să lucreze cu o capacitate zilnică de 38.000 de bucăţi în loc de 24.000. Secretarul general al partidului, trecînd prin secţiile de bază ale fabricii de piese de schimb ia cunoştinţă de procesul de producţie şi recomandă să se urmărească în mod constant, cu şi mai mare atenţie decît pînă acum, reducerea consumului de metal, o mai judicioasă folosire a maşinilor. Totodată, arată tovarăşul Ceauşescu, în întreprindere există condiţii şi forţe care fac posibilă extinderea producţiei de piese de schimb şi în alte sectoare ale economiei decît industria materialelor de construcţii. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ia cunoştinţă cu satisfacţie de faptul că inimosul colectiv de aici, reanalizîndu-şi angajamentele iniţiale, înţelege să-şi aducă o contribuţie sporită la diminuarea pierderilor pricinuite de inundaţii, economiei noastre, realizînd la producţia globală şi marfă 4,5 milioane faţă de 2 milioane angajamentul iniţial. Se face apoi un scurt popas la noua şi frumoasa casă de cultură din centrul oraşului. La plecare, în aplauzele entuziaste ale miilor de cetăţeni prezenţi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a spus: „In cursul călătoriei pe care am făcut-o in aceste două zile in judeţele Moldovei, am vizitat şi două dintre întreprinderile oraşului dumneavoastră. Ele ne-au lăsat o impresie plăcută. Am constatat că in aceste unităţi se desfăşoară o activitate rodnica, intensă. De la ultima noastră vizită la Suceava, in oraşul şi în judeţul dumneavoastră s-au petrecut multe transformări. In ce priveşte construcţiile, arhitecţii au dovedit imaginaţie, au făcut lucruri bune. Oraşul devine tot mai modern, mai frumos. Am văzut, de pildă, casa de cultură. Ne-a făcut o impresie bună. Vă urez ca şi activitatea ce se va desfăşura în acest lăcaş să fie la înălţimea cerinţelor populaţiei. La obţinerea realizărilor de seamă înregistrate in oraş şi in judeţ şi-au adus contribuţia - pe care vreau să o menţionez în mod deosebit Comitetul judeţean şi municipal de partid, consiliile populare, preşedintele Consiliului popular judeţean, ceilalţi activişti. Adresez tuturor calde felicitări pentru munca depusă. Urez locuitorilor din oraşul şi judeţul dumneavoastră realizări şi mai frumoase în îndeplinirea sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului". Despărţirea conducătorilor de partid şi de stat de cetăţenii Sucevei a prilejuit o vibrantă manifestare a stimei şi înaltei preţuiri pe care o nutresc pentru conducătorul iubit al partidului şi sta (Continuare în pag. a 3-a)