Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-08-07 / nr. 761

E­U­ L Zjy-vsî - a.d.uî ’ '"sy* idio VINERI, 7 AUGUST PROGRAMUL I 13.45 Orchestra de mu­zică populară „Flacăra Prahovei" din Ploiești. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.50 Cîntece bătrînești. 15.00 Roza vînturilor. 1­5.25 Compozitorul săptămînii- Johannes Brahms. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Jocuri din Vrancea. 16.45 Muzi­că de promenadă. 17.05 Pentru patrie. 17.35 Me­lodii populare interpre­tate de Ana Munteanu, Ion Dăscălescu și Dumitru Potoroacă. 18.00 Arii din operete. 18.25 Melodii de pretutindeni. 19.00 Gazeta radio. 19.20 Șlagăre.19.35 Mult mă-ntreabă inima — cîntece populare. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Muzică »i$oară interpre­tată de Tereza Kesovia. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Atenţiune părinţi. 21.20 Cîntă Julius la Rosa. 21.30 Moment poetic. Li­rică populară de dra­goste. 21.35 Solista serii : Anda Călugăreanu. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Jazz. 23.00 Concert de muzică uşoară. 0.03-3.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 13.40 Noi înregistrări din operetele lui Ion Hartu­­laru-Darclée. 14.03 Me­lodii populare interpre­tate de Elisabeta Pavel, Ion Creţu şi Ion Lăceanu. 14.30 Muzică uşoară de H. Mălineanu. 14.55 Ştiin­ţa la zi. 15.00 Opera pen­tru toţi. 15.30 Cîntă Ma­ssimo Ranieri. 16.00 Ra­diojurnal. 16.20 Suită din baletul „Izvorul" de Deli­bes. 16.40 Muzică uşoară. 16.50 Pe teme medicale. 17.00 Sonet pentru dra­gostea noastră - muzică uşoară. 17.35 Teatru se­rial. Şoseaua Nordului de Eugen Barbu. Prima lo­vitură. 18.03 Muzică po­pulară. 18.15 Transmisiu­ne­ directă. Azi la cursu­rile de vară de la Sinaia. 18.50-365 de cîntece. 19.00 Poezia şi muzica uşoară. 19.30 Dezbateri culturale. Biblioteca, for de cultură. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Anto­logie lirică. Opera „Mi­reasa vîndută” de Sme­tana. 22.15 Maeştri ai artei corale : Ioan Chi­­rescu. 22.45 De toate pentru toţi... turiştii. 23.05 Muzică franceză din se­colele XVII-XVIII. SIMBATA, 8 AUGUST PROGRAMUL I 5.05-6.00 Muzica dimi­neţii. 6.05-9.30 Muzică şi actualităţi. 7.00 Radiojur­nal. Sport. 9.30 Mioriţa. 10.05 Piese instrumentale. 11.05 Uverturi şi fantezii de estradă. 11.45 Sfatul medicului. 12.00 Cvartete din opere. 12.15 Melodii de Aurel Manolache. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. PROGRAMUL II. 6.00 Program muzical de dimineaţă. 7.00 Radio­jurnal. Sport. 8.10 Tot înainte. 8.25 Mari inter­preţi : Dinu Lipatti. Con­­cerul nr. 21 în Do major pentru pian şi orchestră K. V. 467 de Mozart. 9.00 Mîndre­ s cîntecele noas­tre. 9.10 Din repertoriul corului „Madrigal” diri­jat de Marin Constantin. 10.05 Radioenciclopedie pentru tineret. 10.30 Flori pentru tine - muzică u­­şoară. 11.20 Interpreţi de muzică populară Maria Păunescu şi Ion Bogza. 11.35 Şlagăre de ieri, interpreţi de azi. 12.57 Din cele mai cunoscute melodii populare. Pag. 2 Zi însorită de august la ştrandul cu apă termală „Bradul" din To­­pliţa. Foto: M. Benedek n Munca editurilor trebuie să fie o primă garanţie a valorilor autentice INTERVIU CU AL. CAPRARIU, DIRECTORUL EDITURII „DACIA* Deşi îşi numără virsta deocamdată in luni, editura „Dacia" din Cluj a deve­nit o prezenţă activă şi influentă în relaţia scri­­itor-cititor. Nu ni se pare lipsit de interes ca citito­rul cit şi librarul harghi­­tean să afle despre realiză­rile şi intenţiile acestei edituri ardelene, să cunoas­că de pe acum structurile viitoare. Cu acest scop re­dăm citeva din răspunsurile­­ amănunţite ale tovarăşului Al. Căprariu. — V-am ruga să ne pre­zentaţi pe scurt, editura. — Data de naştere a edi­turii : 1 ianuarie 1970. Atunci şi-a început activi­tatea propriu-zisă. Deşi foarte tânără editura a scos deja un şir de cărţi, dintre care aş aminti „Nuvele“ de Vasile Rebreanu, sau „La marginea deşertului Gobi", însemnări de călătorie ce poartă semnătura lui Aurel Rău. Numărul cărţilor ti­părite pină acum e de circa 40. — Care sunt sectoarele prin­cipale ale editurii ? — Sectorul beletristic şi cel ştiinţific. — Să ne oprim puţin la sectorul ştiinţific. Ce ten­dinţe şi ce posibilităţi aveţi în acest domeniu ? — Cadrul nostru se restrîn­­ge prin faptul că „Editura ştiinţifică“ şi „Editura teh­nică" scot lucrări pe care nu are sens să le repetăm un conţinut prin tipăriturile noastre. Cu timpul, vom ajunge şi noi, bineînţeles, să edităm cărţi, studii ştiin­ţifice de strictă specialitate. Ceea ce am iniţiat deocam­dată e colecţia „Diascopul" care va acoperi intensele domenii ale ştiinţei, dar va apela la un stil eseistic, la un fel de-a vorbi pe înţe­lesul tuturor. Un exemplu : cartea recent apărută „Intre analiză şi sinteză" a lui Ion Vlad. — V-am ruga să ne mai daţi citeva titluri ale lucră­rilor apărute sau a celor ca­re vor apare în curînd. — A apărut lucrarea acad. David Prodan „Încă un supplex românesc“ , „Voie­vodatul T­ransilvaniei“ de Ştefan Pascu. Tot profeso­rul univ. Ştefan Pascu pre­găteşte (împreună cu un colectiv) volumul „Studii de demografie“. Se află sub tipar o lucrare de psiholo­gie, cărţi din alte domenii ale ştiinţei. — Prin ce va fi „ardelea­nă" editura „Dacia“ ? Se străduieşte editura să-şi cre­eze un specific ? — Editura e „ardeleană“ numai prin sediu. Bucureş­­tiul, Iaşul şi Clujul primesc sau cer lucrări fără să ţină cont de domiciliul autoru­lui. Criteriul va fi intot­­deuna cel al calităţii şi fiu unul geografic. Înfiinţarea editurilor „Junimea“ şi „Dacia“, reorganizarea ce­lor de la Bucureşti, e un pas însemnat pentru îmbu­nătăţirea muncii editorilor, creează posibilităţi mai mari de publicare, scurtează pe­rioada de timp ce se scurge de la primirea manuscrisu­lui şi pină la acceptarea şi publicarea lui. In ceea ce priveşte „spe­cificul" unei edituri, el apare vrînd nevrînd, obi­ectiv, şi derivă din inten­ţiile redactorilor editurii respective. V-am amintit in acest sens colecţia „Diasco­pul“. — Care sînt legăturile edi­turii cu presa ? — In ceea ce priveşte presa literară ea ne poate ajuta la verificarea unui autor aflat in faza debutului, li putem cunoaşte mai bi­ne calităţile, şansele de durabilitate. Sint cazuri cînd publicam „in contra­dictoriu“ cu părerea criticii literare. Putem renunţa la autori „cu nume“ promo­­vind alţii care ne dau cer­titudinea că şi peste cinci, zece sau mai mulţi ani vor fi tot nume, valori re­ale deci. Responsabilitatea unei edituri mi se pare a fi mult mai mare decit cea a revistelor literare şi chiar nici legătura cu ziarele cotidiene n-o lăsăm deopar­te. Anul viitor va apare un volum de reportaje, care va reflecta retrospectiva con­strucţiei socialismului la noi, va înşira variate imagini din realitatea eroismului co­tidian al oamenilor ţării. Volumul va fi închinat a­­niversării a 50 de ani de la înfiinţarea P. C. R. •— Un omagiu editorial, deci. — Da, omagiul unei edituri care fiinţează datorită grijii partidului, a interesului ce-l manifestă faţă de activita­tea oamenilor de cultură. O realitate care ne obligă şi ne îndeamnă, totodată, să lucrăm în aşa fel incit şi domeniul nostru să se poată mîndri cu realizări­ de seamă. OVIDIU MARCU Festivalul de muzică uşoară „Bradul de argint“ In aceste zile se fac pregătiri intense în ve­derea desfăşurării fa­zei zonale a concursului de muzică uşoară „Bra­dul de argint“, care va avea loc la Băile Tuş­­nad, sîmbătă, 8 august a.c. La această confrun­tare vor participa so­liştii şi formaţiile „Si­­metra“ şi „Saepya“ din Miercurea-Ciuc, orches­tra clubului C.F.R. din Ciceu şi cea a casei de cultură a staţiunii. Urăm artiştilor ama­tori mult succes, iar oa­menilor muncii, veniţi la odihnă pe meleaguri­le­, harghitene, precum şi localnicilor vizionare plăcută! ­- HARGHITEI DIN TAINELE PROFESIUNILOR Lucrarea recent apăru­tă este întocmită de un colectiv sub coordonarea lui D. SALADE şi poartă subtitlul: Culegere de texte pentru orientarea profesională a elevilor din şcoala generală. Problema orientării şco­lare şi profesionale a elevilor atît pe plan mon­dial cit şi la noi din ce în ce mai mult devi­ne una din principalele sarcini ale şcolii şi fami­liei fiind un factor im­portant în integrarea ti­neretului în activitatea economico-socială a so­cietăţii. Această carte este o încercare de a contribui la aşezarea orientării şcolare şi profesionale pe baze ştiinţifice şi la în­lăturarea caracterului ei empiric şi improvizat, dar nu doreşte să înlocuiască monografiile profesionale care lipsesc foarte mult din această latură a muncii educative. Alege­rea profesiunii a fost mult timp lăsată pe sea­ma elevilor şi a familiei lor, pe seama întîmplării cum dovedesc şi anche­tele efectuate în această direcţie. La întrebarea­­ care sînt sursele de infor­maţii cu privire la profe­siuni, elevii amintesc în primul rînd, familia, în al doilea rînd prieteni, cu­noscuţi şi numai în al treilea rînd şcoala. Cele aproape 180 de texte prezintă peste 80 de profesiuni. Textele au fost extrase din literatura română şi în special din literatura contemporană. In unele din ele predomi­nă elementul literar (sunt şi poezii), descriptiv şi reportajul, iar în altele accentul cade pe conţi­nutul propriu-zis al pro­fesiunilor înfăţişate. Cartea se adresează nu numai elevilor din clase­le V-VIII şi din IX-X­ a şcolii generale, ci şi e­­levilor din liceele de spe­cialitate, şcoli profesiona- RECENZIE­ le, diriginţilor, comandan­ţilor de pionieri, profeso­rilor şi, nu în ultimul rînd, părinţilor. Care sînt capitolele a­­cestei cărţi atît de atră­gătoare ? In capitolul in­troductiv „In pragul ale­gerii profesiunilor" se găsesc problemele gene­rale ale alegerii profe­siunii. Formularea celor­lalte 13 titluri de capito­le trezeşte curiozitatea şi interesul cititorului: „Vreau să muncesc în industria energiei elec­trice şi termice", „Mîndria de a lucra în industria metalurgiei”, „Voi deve­ni constructor de maşini", „Mă interesează lucrările de construcţii-montaj", „Ce-mi oferă munca în industria extractivă?", „In­dustria chimică - dome­niu de mari perspective", „Profesii frumoase sunt şi în industria de exploa­tare şi prelucrare a lem­nului”, „Vom munci în industria textilă", „Să cu­noaştem profesiuni din industria poligrafică", „în agricultură şi zootehnie există profesiuni variate şi importante", „Doresc să lucrez în transporturi şi telecomunicaţii", „Mai sunt profesiuni frumoase şi în alte ramuri", (brutar, pescar, meteorolog etc.) şi ultimul „Drumul spre profesiuni de înaltă cali­ficare" (inginer, medic, profesor, actor etc.). Dintre cele aproape 30 de maxime şi citate aşe­zate la sfîrşitul a două capitole să menţionăm doar trei: „In alegerea profesiunii, călăuza noas­tră principală este bine­le omenirii şi propria noas­tră desăvirşire" (Marx). „Trebuie să ştiu ce vreau, trebuie să vreau ce pot şi trebuie să pot ceea ce e necesar", „Profesiunea cea mai frumoasă e cea care ţi se potriveşte mai bine". Coordonatorul lucrării, pentru a uşura folosirea ei, la sfîrşit dă explicaţiile a 400 de termeni tehnici dintre cei folosiţi în carte şi indexul profesiu­nilor despre care se vor­beşte în lucrare. Pentru diriginţi există şi cîteva recomandări metodice cu privire la folosirea culegerii de texte în cadrul orelor de dirigenţie. SÁNDOR DÉNES Concentrarea tuturor la îmbunătăţit doar cu 1,2 la sută. N-ar trebui să ne mulţumească această infi­mă ameliorare a situa­ţiei, ci dimpotrivă !... Celelalte două vit­rine completau cîndva gazeta de perete a combinatului. Aici­­ar fi trebuit să se pună fotografiile frunta­şilor, articole tematice de critică etc., dar una e „transformată", în pasaj de trecere (geamul a fost spart de cîteva luni !) iar cealaltă zace sub stratul gros de praf, care de atîta ploaie a început să se cimenteze. Unui articol bine întoc­mit, cu adresă precisă, unei caricaturi, i se re­cunoaște imediat influen­ţa în pulsul producţiei, în viaţa celor care pînă nu demult erau certaţi cu disciplina. Prin orice for­me de activitate agitatori­că trebuie să se urmă­rească formarea unei puternice opinii împotriva absenţelor nemotivate, a folosirii necorespunzătoa­re a maşinilor şi a tim­pului de lucru, împotriva nerespectării procesului tehnologic. Dacă în munca de agi­taţie vizuală. La Combina­tul minier din Bălan, am remarcat unele lucruri bune, minusurile continuă să persiste şi, în conse­cinţă, se cere o amplifi­care a eforturilor pentru a se putea trece pragul suficienţei. Acelaşi lucru şi pentru celelalte mij­loace ale muncii educa­tive ... (Urmare din pag. 1) s-au înregistrat 9.400 om­­ore absenţe nemotivate (timp în care s-ar fi putut extrage 28.200 tone mi­nereu ! !), în primele şase luni ale acestui an au fost: 2.800 om-are -absen­ţe nemotivate. Faţă de primul semestru al anu­lui trecut procentajul s-a iii® ***** Mm;vv­& uu I­I' IIII 'i,s .«§f Originala cișmea amenajată la unul din izvoarele Sertels. de apă minerală de la ­ IH., lit. HARGHITEI CALENDAR VINERI, 7 AUGUST 1904 S-a născut Iosif Ran­­gheţ, militant de seamă al mişcării muncitoreşti din Ro­mânia (m.­­ IX. 1952) 1941 A murit poetul şi filozoful Rabindra­nath Tagore, lau­reat al Premiului Nobel, (n. 6. V. 1861). 1921 A murit poetul A. Block (n. 28. XI. 1880) Studioul Tirgu Mureş VINERI, 7 AUGUST 6.00-6.30 Intîlnire mati­nală. Muzică. 18.00-19.30 Ştiri. Muzică de dans. Pe undele tinereţii . Veşti din viaţa tinerilor. Sport. Portrete. Muzică. Moment liric . Versuri de V. Alec­­sandri. TEAMA DE NOU (Urmare din pag. 1) să rişte nimic. „Dacă greşesc ?“ îşi spune. Alte­ori nu vrea sau nu poate să vadă galopul inepuiza­bil al timpului. Nu cre­de că un lucru cu care s-a obişnuit timp de ani şi ani, un,idol la care se­ închină ca un slujbaş prea plecat ce este, ar putea fi răsturnat de pe soclu de mersul înainte al vieţii. Dar la mijloc mai e o chestiune ; esenţa, am spune medievală, a aces­tei mentalităţi, teama că o schimbare ar aduce du­pă sine clătinarea locu­lui călduţ pe care res­pectivul şef şi l-a găsit, că o tulburare a tradiţiei, fie ea proastă sau bună, i-ar produce prea multe dureri de cap, l-ar obli­ga să muncească prea mult şi, în caz că nu va face faţă noilor condi­ţii, nu va fi considerat oare incompetent? Am putea numi cîţiva şefi de instituţii cărora le e caracteristică o astfel de mentalitate. N-o fa­cem pentru că sîntem siguri că se cunosc, că pe unii, mai ales de la Miercurea-Ciuc, îi cunosc şi cititorii. „E veşnică pe lume doar schimbarea“ spunea poetul. Dacă ea, schim­barea răului în bine, nu se produce sub impulsul şefului, vi­ne de la sine. Şi atunci totală, cuprinzîndu-l, im­placabil, şi pe respectivul şef. „Pină cind să stau pe linie moartă?“ De aproape doi ani, pe o linie moartă din staţia C.F.R. Izvorul Olt, aşteaptă şi tot aşteaptă o lo­comotivă Diesel, proprietatea Combinatului minier Bălan, Cică, are motorul defect şi deci nu poate fi fo­losită, deşi putea fi reparată de multă vreme, mai­­­­ ales că e fabricată în ţară. Dar se pare că tova- \ 1 răşii din conducerea Combinatului sus-amintit, con- l s sideră mai util să închirieze o locomotivă cu aburi ? t din staţia Ciceu, decît să o repare pe cea proprie, ţ / căreia pînă acum i s-a tot promis în repetate rin-­i­­­duri să aştepte ... ! \ Trecînd pe la locul cu pricina, poţi auzi suspinele | i locomotivei şi chemarea în ajutor. Poate le aud \ } ?I cei ce or trebui să ia măsuri de reparare şi l \ folosire a mijlocului de locomoţie garat pe linia ? t moartă. Nu de alta, dar timpul trece şi valoarea j .’ amortizărilor creşte. 1 1 V. RUSU I MIERCUREA-CIUC - Ci­­nematograful „Harghi­• rS.^T­SS tcj" : Misteriosul „X" Bj "JB din Cosmos, film japo-ODORHEIU SECUIESC - ‘ 1 1 Cinematograful „Homo­rod”: Splendoare în iar­american. GHEORGHENI - Cinematograful „Miorița" : Urmă­rirea, film american. CRISTURU SECUIESC - Cinematograful „Progresul" Doi bărbaţi pentru o moarte, film românesc. TOPLIŢA - Cinematograful „Căliman” : O nuntă cum n-a mai fost, film românesc. BORSEC - Cinematograful „Borsec” : Unde eşti acum Maxim, film sovietic. BORSEC - Cinematograful „Izvorul” : Aşteaptă pînă se întunecă, film american. BĂILE TUŞNAD - Cinematograful „Oltul" : Afurisitul de bunic, film francez. BĂLAN — Cinematograful „Minerul" : Operaţiunea Crossbow, film englez. VLĂHIŢA - Cinematograful „Fierarul" : Cînd se ara­tă cucuveaua, film franco-italian. CICEU - Cinematograful „Feroviarul" : Beru şi co­misarul San Antonio, film francez. DITRAU — Cinematograful „Mureşul" Răzbunătorul, film italian. PRAID - Cinematograful „Praid": Explozie in munţi, film iugoslav. SINMARTIN - Cinematograful „Sătesc" : Simpaticul domn „R“, film românesc. 16:00 Deschiderea emi­siunii. Voie, feminin: Ro­mânia - R.D.G.. Transmi­siune directă de la Con­stanţa. 18,00 Turism vacanţa ‘70. 18,20 Cămi­nul. 19,15 Anunţuri — pu­blicitate. 19,20 - 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Film artistic. Prieteni fără grai. Un film de aventuri, copro­ducţie româno-canadia­­nă. 21,25 Mai aveţi o întrebare? 22,25 O in­terpretă îndrăgită a cîn­­tecului popular româ­nesc : Marioara Tănase. 22,45 Telejurnalul de noapte. 23,00 închiderea emisiunii ANUL HI, nr. 761 NOTE Cui să-i mulţumesc ? Am trecut, într-una din zilele trecute, pe lingă chioşcul de difuzare a presei, de lîngă „tribunal", cum este cunoscut în rîndul cumpărătorilor de ziare din această zonă a Miercurii-Ciucului şi mi-a atras atenţia o aglomerare, în genul celor care se formează numai atunci cînd unul dintre coti­diene apare cu o ediţie specială. Despre ce este vorba : cei adunaţi acolo ce­reau „Sportul", vînzătoarea le spunea că nu are, iar ei îi cereau să le spună ce ziare sînt acelea dosite într-un colţ, îndoite în aşa fel ca să nu se vadă partea pe care se scrie de obicei titlul ziaru­lui. Vînzătoarea le spunea că nu e în nici un caz „Sport", dar ei pretindeau că ţin neapărat să le cumpere, că nu le pasă ce ziare sînt, la care, respectiva, îi îndruma spre poştă, unde zicea că, dacă ţin neapărat, pot să facă şi o reclamaţie. In final le-a mărturisit că acele ziare sînt într-ade­­văr „Sporturi", dar să nu se bucure,­­ pentru că ea n-are de gînd să vîndă nici unul şi chiar de ar vrea s-o facă, tot n-ar putea, pentru că cele zece „Sporturi” sînt venite pentru cei zece abonaţi ai chioşcului. Oamenii au crezut-o în cele din urmă - de unde să ştie ei „sărmanii" că ABONA­MENT, acest cuvint bine precizat, a primit alt sens, sinonim cu procurarea unui ziar fără să plăteşti, în prealabil, nişte bani şi să ţi se dea o chitanţă, fiind suficient doar să spui frumos „sărtră mîna la domniţa" şi s-o rogi să păstreze un „Sport". Lucrurile acestea nefiind cunoscute res­pectivilor, au crezut, după cum spuneam, că e vorba de abonamente din acelea cu chitanţă şi nu din acelea cu „săru'mîna”, şi au plecat. Eu n-am avut de lucru şi m-am mai învîrtit cîteva minute în jurul chioşcului, aşa fără să mă gîndesc la nimic. Văd că se opreşte cineva în faţa chioşcului, spune „săru’mîna" şi mina vînzătoarei se îndreap­tă spre ziarele din colţ. E unul dintre abonaţi, mi-am zis şi era să plec. N-am făcut-o pentru că respectivul „abonat" luase cu o mină ziarul şi cu cealaltă a întins ceva mărunţiş. Scena mi-a pus la îndoială „abonamentul" respectivului şi, pentru a fi mai sigur, am cerut vînzătoarei să-mi confirme dacă cel care cumpărase ziarul era sau nu abonat. In loc de răspuns a apărut un zîmbet, nişte vorbe care voiau să spună cum că dînsa nu ştie aşa bine — ce nu ştie n-am înţeles — şi a luat unul din cele nouă sporturi care mai rămăseseră şi mi l-a întins. Cu alte cuvinte m-a trecut şi pe mine printre abonaţi, drept care m-am supărat foc. Am dat repede un telefon la Difuzarea presei şi de acolo se zicea că pentru luni, 3 august, au fost trimise la chioşcul de la tribunal 20 ziare , nu zece că... Eu am rămas în continuare supă­rat ! Nu pentru că mi s-a făcut cadou acest „abo­na„m­e,nt'' şi nici că nu prea îmi vine să spun „săru'mîna” ci pur şi simplu ca nu ştiu cui să mulţumesc pentru acest abonament. Poate e cine­­va_ P? 1° serviciul de difuzare, care ar putea să mă lămurească. Să sper ?­ I. NETE

Next