Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-18 / nr. 796

Pag. 2 In viaţa cultural-educativa ne trebuie oameni entuziaşti! Importanţa pe care o are Casa de Cultură sau căminul cultural în cadrul unei localităţi este bine­cunoscută. Rămîne doar ca cei ce coordonează activitatea culturală a unei localităţi, să aibă spirit de iniţiativă, să ştie să atragă în jurul lor ce­le mai pregătite cadre de pe raza localităţii res­pective (profesori, medici, activişti culturali etc.). Vlăhiţa a trecut în rîn­­dul oraşelor la o dată re­lativ recentă, fapt ce a impus ca şi căminul cul­tural de aici să fie ridi­cat la rangul unei case de cultură. Exigenţele cul­turale impuse de un oraş sunt mult mai complexe. E tocmai ceea ce nu a reuşit să înţeleagă pînă acum conducerea casei de cultură din Vlăhiţa. Ca prim interlocutor l- am ales pe tovarăşul Tö­rök Antal - secretarul co­mitetului orăşenesc de partid. ..Viaţa culturală a oraşului nostru - ni se spune - este la pămînt ! E trist, dar adevărat". Sur­prinşi de categorica afir­maţie, am cerut să ni se explice mai larg cum stau lucrurile.­­ Avem în oraşul nostru forţe capabile să desfăşoare o activitate culturală la nivel cores­punzător cu cerinţele ca­re se impun. Există în oraş mulţi oameni cu un nivel de pregătire ridicat, dar nu reuşim in nici un fel să-i determinăm să participe la viaţa culturală a oraşului. Obţinem din partea lor doar promisi­uni. Majoritatea cadrelor didactice, inginerii, tehni­cienii, salariaţii oferitelor instituţii, manifestă o to­tală nepăsare faţă de ori­ce acţiune iniţiată sau întreprinsă de casa de cultură. Din partea lor ne-am fi aşteptat la un sprijin mai substanţial, şti­ut fiind că meseriile pe care le profesează, merg mină în mină cu misiunea de educatori şi propaga­tori ai culturii şi ştiinţei. Va trebui să căutăm oa­­meni mai entuziaşti, care să muncească cu plăcere în această activitate fru­moasă, dar şi grea Directorul casei de cul­tură, Székely Dezideriu (vinovat şi el de stările de fapt existente în mun­ca cultural-educativă la Vlăhiţa), cu care am stat de vorbă în continuare, a fost în măsură să ne dea cîteva exemple conclu­dente de acţiuni nereuşi­te . Cîndva a existat aici o fanfară ,am avut o bri­gadă artistică, am orga­nizat o formaţie de dan­suri şi am înfiinţat o e­­chipă de teatru, care au participat la unele con­cursuri şi festivaluri , as­tăzi nu mai avem nimic din toate acestea in lipsa unor organiza­tori pricepuţi, a unor in­structori şi metodişti cu dragoste faţă de muncă, formaţiile s-au dezmem­brat Vrem să subliniem fap­tul, că intenţionat nu am vorbit de antrenarea sau participarea tineretului la viaţa cultural-artistică a oraşului, deoarece, din discuţiile purtate, am a­­juns la concluzia că pro­blema este privită intr-un fel aparte, curios - am putea spune ! Sunt văzuţi, tinerii - asta e impresia noastră - ca o entitate de care nu te poţi apro­pia prea uşor, pentru că nu înţeleg rostul activită­ţilor culturale, pentru că rişti să ţi se spulbere ce­le mai bune intenţii pe care le ai faţă de ei. Şi exemplificările curg: nu participă la spectacolele organizate de casa de cultură, decit dacă aces­tea sunt susţinute de ar­tişti profesionşti; nu par­ticipă la simpozioane sau alte manifestări festive, nu participă nici chiar la serile de dans organizate pentru ei. Mărturisim că, surprinși de „acest" tine­ret am cerut pentru înce­put părerea directorului liceului din localitate, to­varășul Máthé Dionisie, care ne-a spus că e ne­cesar ca U.T.C.-ul să des­făşoare o muncă mai in­tensă cu tinerii, să se fa­că simţită mai mult viaţa de organizaţie la locurile de muncă, pentru că nu­mai astfel acţiunile des­făşurate la nivel de oraş, vor putea fi coordonate, şi vor avea eficienţa ur­mărită, iar tinerii vor pre­fera activităţile culturale, pierderii timpului liber. Nu credem că greşim da­că afirmăm că eşecul în faşă al formatoi artisti­ce de amatori, este sufi­cient pentru a spulbera încrederea oricui în cali­tatea unor programe al­cătuite ad-hoc. In ce pri­veşte fuga de serile de dans „organizate" în sala casei de cultură, nu ne­am mira dacă s-ar trans­forma într-o adevărată re­pulsie. Unele întîmplări neplăcute, ce s-au petre­cut tocmai în cadrul unor asemenea seri de dans, ne-au determinat să stăm de vorbă cu şeful miliţiei din oraş, căpitanul Kiss Ludovic, care ne-a decla­rat : „Munca culturală din oraşul nostru este moartă. Nu putem înţelege ce fac toţi cei care sunt chemaţi să antreneze tineretul în acţiuni frumoase, educa­tive, care să se reflecte în comportarea zilnică, în caracterul acestor tineri Desigur, nu generalizăm, dar faptele unora aruncă o pată ruşinoasă asupra întregului oraş, asupra tu­turor tinerilor şi asupra educatorilor lor. Nu, nu putem fi de acord apoi cu felul în care sunt orga­nizate balurile tineretului, care ar trebui să fie în primul rînd seri distractive şi educative. Nu ştim ci­ne dă dreptul unor uni­tăţi ale comerţului de stat (e cazul O.C.L.-ului din localitate — responsa­bil Vig Marton) să încre­dinţeze băuturi alcoolice unor cunoştinţe, care se obligă să le facă vînzare în timpul barului. Atita timp cit activitatea orga­nizaţiilor U.T.C. se reduce doar la discuţiile din cadrul şedinţelor, iar ca­drele didactice şi toţi cei care răspund de activita­tea culturală a oraşului nu îşi îndeplinesc sarcini­le cu simţ de răspundere, rezumîndu-se doar la simple lamentaţii, nu ne vom putea aştepta la schimbarea acestei atmos­fere, incompatibilă cu cele mai elementare ce­rinţe ale unei reale acti­vităţi cultural-educative". Suntem­ total de acord cu această părere, şi aş­teptăm ca factorii cultu­­ral-educativi ai oraşului să întreprindă acţiunile cuvenite spre a îndrepta o situaţie devenită intole­rabilă ! N. ŞANDRU : Refuză intelectualitatea să participe ? • Amintiri, amintiri... © Directorul Casei de cultură un ano­nim?­­ @ Unde sunt coriştii de la Uzina de fier ? @ Un semnal de alarmă ale cărui e­­couri trebuie să se facă auzite efectiv şi la Comitetul de partid al oraşului Vlăhiţa şi la Comitetul județean pentru cultură și artă. VINERI, 13 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I. 13.00. Radiojurnal. 13.22 Din creaţia compozitorului Nicolae Kirculescu. 13.45 Rarităţi discografice : cîntece populare inter­pretate de George Foles­­cu. 14.00 Roza viaturilor. 14.25 Selecţiuni din ope­reta „Frumoasa mea” de Loews. 14.50 Orchestra Ansamblului de cîntece şi dansuri din Tîrgu Mureş. 15.00 Concursul şi festi­valul internaţional „Geor­ge Enescu". 15.30 Duet din opera „Madame But­terfly” de Puccini. 15.45 Melodii din filme. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Din re­pertoriul taragotistului Io­sif Milu. 16.30 Metodii de curînd lansate. 16.45 Mu­zică de promenadă. 17.05 Pentru patrie. 18.00 Re­cital de operetă Nicolae Jăranu. 18.10 Revista e­­conomică.­18.30 Concertul nr. 2 în re minor pentru pian și orchestră de Men­­delssohn-Bartholdy. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Din tezaurul folclorului nostru muzical. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Microrecital Julie Driscoll. 20.20 Ar­gheziană. 20.25 Zece me­lodii preferate. 21.00 A­­tenţiune, părinţi. 21.20 Cîntă Slawa Przybylska. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii : Au­relian Andreescu. 23.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Jazz. 23.00 Concert de muzică uşoară. 0.03— 3.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II. 13.00 Concert de prînz — continuare. 13.30 Car­tea ştiinţifică. 13.40 Se­­lecţiuni din opereta ,,Sîn­­ge vienez" de Johann Strauss. 14.08 Cîntece populare de dragoste. 14.25 Opera „Don Carlos"­ de Verdi. 14.55 Ştiinţa la zi. 15.00 Concert de muzică u­şoară. 15.40 Publicitate radio 16.00 Radiojurnal. 16.20 Melodii interpretate de Amalia Rodriguez. 16.30 Tribuna radio. 16.45 Cîntece şi jocuri popula­re. 17.00 Cavalcada rit­murilor. 18.50 — 365 de cîntece. 19.00 Melodii veşnic tinere - muzică uşoară. 19.30 Dezbateri culturale. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Opera „Boris Godunov" de Mo­dest Musorgski. 23.05 Ca­podopere ale muzicii pre- SIMBATA, 19 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I. 5.05—6.00 Muzica dimi­neţii. 6.05-9.30 Muzică şi actualităţi. 9.30 Mioriţa. 10.05 Piese instrumentale. 10.30 Din ţările socialiste. 11.05 Te cîntăm studenţie — muzică uşoară. 11.18 Dansuri simfonice. 11.45 Sfatul medicului. 12.00 Arii din opere. 12.15 Me­lodii de Vasile Veselovski. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. PROGRAMUL II. 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radio­jurnal. 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Suita pentru orches­tră „Iberia” de Albeniz. 9.00 Corul filarmonicii din Craiova, dirijor Ale­xandru Racu. 9.25 Or­chestra de muzică popu­lară „Bărăganul" din Slo­bozia. 9.35.. Cvartetul în » Mi bemol major de Mar­ţian Negrea. 10.05 Radio­­enciclopedie pentru tine­ret (reluare). 10.30 Melo­dii, interpreţi şi ritmuri de pretutindeni. 11.00 HARGHITEI CALENDAR VINERI, 18 SEPTEMBRIE 1831 A murit poetul Vasi­le Cîrlova (n. 1809). VINERI, 18 SEPTEMBRIE 16.00 Atletism : Meciul masculin România — El­veţia — Italia — Ungaria şi meciul feminin Româ­nia — Anglia — Ungaria (ziua 1). Transmisiune de la Stadionul Republicii. Pagini din opera „Bea­trice di Tenda” de Bellini* 11.20 Prelucrări de folclor de Georgie Vancu. 11.35 Muzică uşoară de George Grigoriu. 1895 S-a născut Leonte Filipescu, militant al mişcării muncitoreşti din ţara noastră. (75 de ani) (m. 1922) 1810 Proclamarea inde­pendenţei statului Chile. Sărbătoare naţională. 18.30 Căminul. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurna­lul de seară. 19.50 In­terviul acordat Televi­ziunii Române de către preşedintele federal al Republicii Austria, Franz Jonas. 21.20 El Sombrero, Producţie a studiourilor de televiziune spaniole. 22.00 Simfonia a IX-a de Franz Schubert interpre­tată de „London Symp­hony Orchestra". Dirijor André Previn. Transmisi­une din Sala Mare a Pa­latului de la Concursul şi Festivalul internațional „George Enescu”. 23.00 Telejurnalul de noapte. HARGHITEI LEONTE FILIPESCU (1895-1922) UN MILITANT DEVOTAT AL CLASEI NOASTRE MUNCITOARE Anul acesta se împli­nesc 75 de ani de la naş­terea lui Leonte Filipescu, militant devotat al clasei muncitoare din România, fiu credincios al poporu­lui nostru. S-a născut la 18 sep­tembrie 1895, la Bîrlad, într-o familie muncito­rească.La o vîrstă frage­dă s-a angajat ca ucenic în portul Galaţi, iar în anul 1910 a plecat la Bucureşti. Leonte Filipescu a participat la demons­traţiile şi întrunirile mun­citoreşti organizate de Palidul Social-Democrat şi de sindicate în preajma primului război mondial. După intrarea României în război el şi-a continuat activitatea în condiţii din ce în ce mai grele. A fost mobilizat şi trimis pe front, unde a desfăşurat o susţinută muncă politi­că în rîndurile soldaţilor arătîndu-le că numai pe cale revoluţionară sub conducerea partidului cla­sei muncitoare, se va a­­junge la o viaţă nouă şi liberă. Datorită agravării con­tradicţiilor sociale după primul război mondial, lupta revoluţionară a cla­sei muncitoare şi a ma­selor largi populare a căpătat un puternic avînt. Leonte Filipescu se va si­tua printre fruntaşii aripii de stînga ai partidului so­cialist şi va participa ac­­t­ la organizarea greve­lor şi demonstraţiilor din Capitală. Leonte Filipescu a par­ticipat cu multă însufleţire la organizarea şi desfă­şurarea grevei generale din octombrie 1920 sufe­rind în urma represiunii dezlănţuite de guvernul Averescu după încetarea grevei generale, vizînd urmărirea şi arestarea militanţilor revoluţionari. În perioada care a ur­mat grevei generale toată activitatea lui Leonte Fi­lipescu a fost concentra­tă în vederea luptei pen­tru crearea partidului co­munist şi afilierea lui la Internaţionala Comunistă, pentru pregătirea lucrări­lor Congresului din mai 1921. Din însărcinarea con­ducerii provizorii a parti­dului, Leonte Filipescu a desfăşurat o intensă acti­vitate în organizaţiile PCR din Bucureşti şi a îndru­mat organizaţiile de tine­ret din Capitală. Pentru activitatea sa revoluţiona­ră a fost arestat în oc­tombrie 1921 şi implicat în procesul înscenat par­ticipanţilor la Congresul I al PCR. Regimul la care a fost supus în închisoare i-a zdruncinat sănătatea. Administraţia închisorii militare a întocmit un plan pentru uciderea lui Leonte Filipescu. La 13 aprilie 1922, sub pretextul că a încercat să evadeze, a fost împuşcat. Sfidînd a­­devărul , autorităţile au publicat în ziarele vremii, în ziua de 14 aprilie 1922, următorul comuni­cat : „Joi dimineaţa (13 aprilie - n.n.) a fost îm­puşcat comunistul Leonte Filipescu, în dreptul can­tonului din drumul care duce spre Jilava, din ca­uză că a încercat să e­­vadeze". Mobilizaţi de partidul comunist, masele munci­toare, toţi oamenii cinstiţi au protestat cu vehemen­ţă faţă de această crimă odioasă. Lector univ. MIHAI ROGOSCA Z­­OMUN­C Formaţia de cintece şi dansuri a Casei de cultu­ră din Gheorgheni a deve­nit in ultima vreme un colectiv artistic reputat, aplaudat viu la fiecare apariţie pe scena din loca­litate sau în împrejurimi în comunele fi satele de pe Mureş Ea a evoluat fi in judeţul Mureş, fi s-a bucurat de o bună primi­re, iubitorii cîntecului şi dansului din Remetea, Jo­seni, Sîndom­inic etc. îi vor avea ca oaspeţi, în curînd. Programul formaţiei es­te divers, fi se adresează, după preferinţe, unei largi categorii de spectatori. A­­cesta este de fapt secretul succesului de care vor­beam — varietate, dar şi calitate interpretativă! Instructorul artistic al a­­cestui autentic „ansamblu“ este tinărul Ördög Ştefan, proaspăt venit la „pupi­trul" harnicului (dar fi ta­lentatului !) nucleu de ar­tişti amatori. Noul instruc­tor este ceea ce s-ar numi „omul potrivit la locul potrivit“, fi „cazul“ său mi se pare pilduitor pentru alte case de cultură fi că­mine culturale, unde nu s-a reuşit găsirea untor oameni pasionaţi, iubitori de fru­mos, fi unde trec săptă­­mini fi luni chiar, fără a putea consemna vreo acţiu­ne notabilă. Dar să vedem ce conţine reprezentaţia artiştilor amatori din Ghe­­orgheni. Nimic extraordi­nar! Doar muncă asiduă în cizelarea amănutelor în interpretarea fiecărei me­lodii, a fiecărui dans. O excepţională armonizare a momentelor, o diversă ga­mă de genuri, îl „fură“ pe spectator. Cintecul şi dansul­­secuiesc din Ciuc sau Gheorgheni, se împle­teşte cu perle folclorice ro­mâneşti de pe Mureş, Fă­găraş sau Bihor; dansuri fecioreşti sunt urmate de piese în care protagoniste sunt fetele, dansuri inter­pretate de echipe se îmbi­nă cu secvenţe „solo“. Şi din tot acest bogat reper­toriu, nu putea lipsi, fireşte muzica uşoară. Şi în acest mod se scurg circa trei ore de bun nivel spectacologic, spre satisfacţia publicului şi spre lauda pasionaţilor artişti amatori. Bine ar fi ca tot mai mulţi să le urmeze exemplul. . . C. COSTIN Renovată, clădirea liceu­lui din Corund, este din nou cuprinsă de voioșia și entuziasmul elevilor.­ ­ „BRADUL DE ARGINT“ în pragul fazei finale La sfîrşitul acestei săp­­tămîni (între 18 şi 20 septembrie) in oraşul Miercurea-Ciuc se va des­făşura faza finală a fes­­tivalului-concurs interju­­ţean „Bradul de argint". Soliştii şi orchestrele de muzică uşoară care şi-au demonstrat talentul, avînd o evoluţie frumoasă în timpul celor cinci con­cursuri de zonă, susţinute în această vară la Băile Tuşnad, Borsec, Cristuru Secuiesc şi Miercurea- Ciuc, şi-au dat intîlnire acum, spre a alege Pe cel mai bun, din cei buni oferindu-i şi trofeul — „bradul împodobit cu sclipiri de argint". Pentru a vedea ce pre­gătiri s-au făcut în acest sens, ne-am adresat tova­răşului Mirk Ladislau, şe­ful sectorului cultural la Comitetul judeţean U.T.C. - Festivalul „Bradul de argint", a fost iniţiat în anul 1969, organizatori fiind Comitetul judeţean U.T.C., în colaborare cu Comitetul judeţean pen­tru cultură şi artă şi Con­siliul judeţean al sindica­telor. Dovedindu-şi efici­enţa, dar mai ales prin bucuria cu care a fost pri­mit de tineretul harghite­­an, această intîlnire a cîn­tecului şi ritmului, a deve­nit tradiţională. Din judeţul nostru vor participa cinci orchestre de muzică u­­şoară („Apolo” — Borsec, „Artemis" — Gheorgheni, „Saepya” - Miercurea- Ciuc, „Nautilus” - Odor­­heiu Secuiesc, „Vidra” — Bălan”) şi soliştii selecţi­onaţi în timpul concursu­rilor de zonă.­­ Care este regula­mentul de desfăşurare a festivalului ? — Orchestrele trebuie să aibă în repertoriu pa­tru piese de muzică uşoa­ră, două româneşti şi două la alegere. Aici in­tră şi compoziţiile proprii, pe care se pune accent deosebit. Soliştii se vor prezenta cu cîte două melodii de muzică uşoa­ră, una românească şi una la alegere. Partici­panţii vor fi apreciaţi după o serie de criterii : nivelul artistic al interpre­tării instrumentale, respec­tiv vocale, caracterul ine­dit al repertoriului, cali­tăţile...vocale ale interpre­ţilor şi ţinuta lor scenică. — Ce componenţă va a­­vea juriul ? — Pentru ca artiştii să fie apreciaţi la adevărata lor valoare am invitat pe compozitorii: Mişu Ian­cu, Alexandru Herşco­­vici şi Gáli Árpád. De a­­semenea, vor mai parti­cipa reprezentanţi ai zia­relor locale, reprezen­tanţi ai Comitetului judeţean U.T.C., ai Con­siliului judeţean al Sindi­catelor, Comitetului jude­ţean pentru cultură şi ar­tă. In cursul celor trei zile de concurs, juriul va a­­precia evoluţia orchestre­lor şi a soliştilor,­ după care vor fi acordate pre­­mii separate orchestrelor, soliştilor vocali şi compo­ziţiilor proprii inedite. In încheiere aş menţiona că alături de judeţul Harghi­ta la confruntare au fost invitate judeţele : Braşov, Covasna, Mureş şi Neamţ. L. CUSNEVICIU MIERCUREA-CIUC - Cinematograful „Harghita” : Jandarmul se însoară, film franco-italian. ODORHEIU SECUIESC - Cinematograful „Homo­­rod” : Sub semnul lui Monte Cristo, film franco­­italian. GHEORGHENI — Cinematograful „Mioriţa” : Prea mic pentru un război atit de mare, film românesc. CRISTURU SECUIESC - Cinematograful „Progresul" Castelul condamnaţilor, film românesc. TOPLIŢA — Cinematograful „Căliman" : Joc dublu în serviciul secret, film italo-spaniol. BORSEC — Cinematograful „Borsec” : Preludiu, film sovietic. BORSEC — Cinematograful „Izvorul” : Elvira Mad­­digan, film suedez. BĂILE TUŞNAD — Cinematograful „Oltul" : Petrece­rea, film american. BĂLAN — Cinematograful „Minerul: Noaptea e fă­cută pentru a... visa, film italian. VLĂHIŢA - Cinematograful „Fierarul": in fiecare seară la ora 11, film sovietic. CICEU — Cinematograful „Feroviarul” : Operaţiunea „Belgrad”, film iugoslav. PRAID — Cinematograful „Praid” : Freddy şi cînte­­cul preeriei, film germano-iugoslav. DITRĂU — Cinematograful „Ditrău" : Adio, Texas, film italian. LACU ROŞU — Cinematograful „Lacu Roşu” : Omul care nu poate fi acuzat, film sovietic. ! ANUL III. nr. 796 t­o­r­A C. DAICOVICIU: „DACICA Studii şi articole privind istoria veche a pămîntului românesc (Urmare din pag. 1) în temeinicia studiilor şi cercetărilor întreprinse me­todic şi consecvent asupra unor probleme ce-şi re­clamă singure importanţa : Dacia liberă - ţara (în­tinderea geto-dacilor şi numărul lor), civilizaţia şi cultura poporului geto-dac, statul dac sub Burebis­­ta, urmaşii săi şi Decebal, religia geto-dacilor. Es­te suficient să amintim că mereu ştirile literare an­tice (greceşti, latine) au fost coroborate cu cerce­tările arheologice întreprinse în chiar inima statu­lui dac . Munţii Orăştiei. Cine n-ar fi „gelos" — în sensul cinstit, ştiinţific al cuvîntului, pe cel care, continuînd la scară mondială începutul făcut în pe­rioada interbelică de profesorul clujean D. M. Teo­­dorescu, a dezvelit pe rînd: Costeştii, Piatra Roşie, Blidarul, Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelu­­lui) cetăţile dacilor din munţii semeţi şi sanctuarele lor înconjurate de bezna misterioasă a vremilor a- W puse ? Dacia romană - de a cărei istorie, confundîn­­du-se adesea pe planul unei largi ideaţii cu întrea­ga problematică a istoriei Transilvaniei — mîndră şi scumpă parte a pămîntului românesc, acad. C. Daicoviciu a fost permanent îndrăgostit, el i-a de­dicat, poate cei mai numeroşi ani de cercetări şi i-a închinat pagini antologice. Şi aici cunoştinţele de epigrafie latină, cercetările arheologice (şi să nu uităm că acad. C. Daicoviciu - din nou motiv de „gelozie" — tot în sensul cumsecade, ştiinţific al cuvîntului - a dezvelit, după lacunarele cercetări de dinaintea şi din timpul primului război mondial - capitala Daciei romane - Ulpia Traiana Augusta Dacica — Sarmizegetusa, a făcut cercetări la Micia şi Porolissum - chei de boltă ale apărării romane în vest şi nord-vest, în Banat, în Secuime, pe în­treaga graniţă de est a Daciei romane etc.) l-au ajutat să stabilească adevăruri istorice, să lanseze ipoteze verosimile, întemeiate pe premise autentic ştiinţifice, în ce priveşte organizarea administrativă a Daciei romane, romanizarea Daciei, a populaţiei Daciei romane, punînd în lumină, cu o forţă ştiin­ţifică de neegalat continuitatea populaţiei autohto­ne - dacii, în Dacia cucerită de Traian. In urma acestor studii teza totalei dispariții a dacilor din Dacia romană, vînturată cu mult aplomb de învăţa­tul A. Alföldi, nu mai poate sta în picioare, este neîntemeiată pe fapte, falsă (cf. lucrărilor acestuia Daci­e Romani in Transilvania (Dákok és rómaiak Erdélyben), Budapesta, 1940 ; Hu den Schicksalen Siebenbürgens im Altertum, Budapesta, 1944 ; Dia Roxplanen in der Vi’alachei şi altele). Cercetările din ultimele trei decenii au confirmat definitiv, pe cale arheologică, concretă, existenţa dacilor in Dacia romană (v. şi D. Protare, Problema continuităţii in Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Bucu­reşti, 1966). Capitolul : Dacia postromană­­ cuprinde mai pu­ţine studii ca număr, însă dintre cele mai semnifi­cative pentru întreaga carieră ştiinţifică a savantu­lui C. Daicoviciu, legate de problema continuităţii în Dacia (sub romani şi în Dacia romană după Au­relian). Primul este un studiu de anvergură ce a deschis o poartă nebănuit de fructuoasă în abor­darea problemelor privind formarea limbii şi a po­porului român, diminuînd pînă la dispariţie teza re­tragerii de către împăratul Aurelian a întregii popu­laţii a Daciei romane la sudul Dunării (v. expune­rea acesteia la R. Roesler „Rumänische Studien, Leip­zig, 1871 ; A. Alföldi, A gát mozgalom — etc.) Studiul dedicat monumentelor paleocreştine din fos­ta provincie Dacia (pătrunderea creştinismului la noi după retragerea aureliană), adîncind cunoscutul studiu a lui V. Pîrvan, a fost confirmat pe deplin de descoperirile ulterioare (v. Istoria României - com­pendiu, Buc., 1969, pp. 90-92 și Istoria poporului român, Buc., 1970, pp. 97—98). Un ultim studiu din acest capitol (v. Der Urs­prung des rumänischen Volkes im Lichte der neusten Forschungen und Ausgrabungen, pp. 544- 558, cf. şi un altul similar publicat în Südosteuropa - Studien, 9, 1967, 21 p.), este dedicat formării poporului român, problemă fundamentală a istoriei noastre naţionale. Capitolul al IV-lea, Varia, cuprinde mai multe studii şi articole, dintre care atragem atenţia a­­supra celui publicat în revista germană Kliv, pri­vind ocuparea şi organizarea Daciei de către Tra­ian (Dacia capta). Volumul mai cuprinde Bibliogra­fia autorului în care se oglindeşte întreaga acti­vitate ştinţifică a prof. C. Daicoviciu (pînă în 1968, peste 231 de titluri), cu lista periodicelor din ţară şi străinătate unde a publicat autorul, toate însoţite de un binevenit indice general. Suntem­ aşadar în posesia acestui masiv, valoros şi elegant volum Dacica, cuprinzînd rodul (o parte numai) impresionant al trudei ştiinţifice a celui ca­re a creat şcoala românească de arheologie din Transilvania - şcoala istorico-arheologică clujeană - C. Daicoviciu. Dacica este, fără îndoială, alături de cunoscutele sale monografii: Sarmizegetusa (Ul­pia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj, 1938 (v. şi în 1962) ; La Transylvanie dans l'antiquité, Bucu­reşti, 1938 şi 1945 (v. şi variantele în I. germană şi italiană din 1943) ; Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Buc., 1954 ; Sarmizegetusa. Cetăţile şi aşeză­rile dacice din Munţii Orăştiei, Buc., 1960 (in co­­lab. cu H. Daicoviciu) şi eleganta Columna lui Tra­ian, Buc., 1966 (în colab. cu H. Daicoviciu), teme­liile unei cariere ştiinţifice impresionante, punct de plecare pentru numeroase cercetări viitoare ale nu­meroşilor colaboratori şi elevi ai venerabilului ma­gistru. înainte de a încheia aceste rînduri, prin care nu am ezitat să ne manifestăm bucuria şi admiraţia faţă de Dacica, faţă de rezultatele competente şi acribia ştiinţifică a profesorului nostru, ţinem să subliniem că de la apariţia lucrărilor din volum a­­cad. C. Daicoviciu a mai publicat numeroase stu­dii şi articole, a condus organizarea şi deschiderea marii noastre expoziţii arheologice din arena in­ternaţională, la Köln (R.F.G.) şi în capitala Italiei, manifestări ce au subliniat încă o dată valoarea u­­niversală a civilizaţiei romanilor din România. Dacă Dacica va rămîne o carte de căpătîi pentru toţi cei care vor studia istoria Transilvaniei în an­tichitate, nu pregetăm a crede că perenitatea sa va fi mai lungă şi fructuoasă decît crede, poate, autorul însuşi, din a cărui experienţă şi acribie is­torică, istoriografia românească contemporană va mai avea de înregistrat lucrări şi idei preţioase. Fii binevenită, deci, Dacica, floare rară a gîndi­­rii istorice româneşti şi europene, în grădina culturii româneşti, alături de înaintaşele lăsate nouă tuturor de A. D. Xenopol, N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, P. P. Panaitescu .

Next