Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 807-885)

1970-11-22 / nr. 852

Pag. 2 iriia'aiHIHIKIRiaiBtS'BIBtBIBiaiBtmHiniBHBtHWaifltBIBir Satisfacţia grădinarului plămădind fructul. ♦ in biografia marilor scriitori se pomenesc ade­sea (am spune că de cele mai multe ori) anii ado­lescenţei petrecuţi in at­mosfera fecundantă a cer­curilor sau cenaclurilor li­terare. De aici derivă lo­gic şi reversul judecăţii­­atmosfera cercurilor­­ţi cenaclurilor pregăteşte te­renul afirmării viitorului poet sau prozator. Ni s-a părut, de aceea, deosebit de interesantă o discuţie pe această temă cu un animator al scrisului prin­tre elevi, profesorul Nicu Vrabie de la Liceul din Miercurea-Ciuc, un tinăr cadru didactic consacrat obiectului de limba şi li­teratura română. In majo­ritatea cazurilor (aşadar nu întotdeauna . ,) profe­sorul de literatură este omul care stimulează prin personalitatea sa intere­sul elevilor pentru cuvîntul frumos, pentru metaforă, pentru poezie. Evident influenţa profesorului de literatură trebuie să cadă pe un fond aptitudinal se­rios, întîlnind ceea ce se numeşte îndeobşte talent, categorie care în propor­ţie covîrşitoare înseamnă muncă ! Interviul-dezbatere luat profesorului din Miercu­rea-Ciuc, a debutat cu o întrebare vizînd noţiunea aici în discuţie : - Ce este un cerc lite­rar? O definiţie de lucru, de introducere in chesti­une. - Un cerc literar ar fi (definiţiile categorice şchioapătă) o reuniune de viitoare talente pe care le simţi crescînd cu satis­facţia grădinarului plă­mădind fructul. Recolta e pe măsura semănatului şi a grijii cu care-ţi înconjori ogorul ; tot atît de adevă­rat e că nu toate plantele dau rod fertil...­­ Văd un profesor, ţi cred că sunteţi de acord cu această opinie, un om generos, cu o intuiţie ime­diată a valorii in stare embrionară, a talentului care trebuie afinat, talent pe care îl cultivă el insuşi pină la ieşirea condeieru­lui din adolescenţă !­­ Desigur, aşa este (de fapt, aşa ar trebui să fie pretutindeni...) ; dască­lul trebuie să fie, într-o formă sau alta, un artist, care să trăiască el însuţi căldura procesului de cre­aţie ; profesorul de litera­tură auster, pentru care obiectul predat este nu­mai o chestiune de rutină, o îndeletnicire printre al­tele, mi se pare o prezen­ţă anacronică la catedră. Profesorul trebuie să su­pravegheze fierberea mus­tului, călăuzind individu­alitatea artistică născîrtdă a elevului, dezvoltîndu-i predispoziţiile. Dintr-o a­­semenea emulaţie (fără emulaţie, fără competiţie, nu există salt înainte !), a ieşit şi la noi un nume ca cel al elevei Adriana Con­­ţiu (cl. a Xll-a), cu foarte frumoase perspective de viitor! Vedeţi, din cercul literar ies tinere condeie pregătite pentru marile certitudini ulterioare. Tim­pul înscrie pe filele sale numai deplinele realizări ! Eminescu, Coşbuc, Ion Barbu, Blaga ş.a., au fost nişte eminenţe în materie de creaţie ca elevi ; ceea ce le-a adus eternul nos­tru elogiu a fost munca continuă, cizelarea neîn­treruptă, pină la sacrifi­ciul mulţumirilor efemere, a scrisului în anii de ma­turitate ...­­ Am dori să aduceţi în atenţie ţi citeva expe­rienţe din practica pro­prie ! — Aş distinge în munca cercurilor literare din şcoala noastră, mai multe straturi valorice. In primul rînd, pepiniera cu cele mai firave răsaduri sînt clasele V-VIII, unde la cer­cul de lectură expresivă şi de povestiri creatoare (a­­vem două asemenea cercuri conduse de profe­soarele Marcela Costin şi Sandi Blanca), micii elevi se familiarizează cu textul liric sau epic, moment de revelaţii, de încolţi­re a mugurilor I în clasele IX­­XII cercul literar devine conştient de rostul său ; acum se adincesc unele aspecte ale procesului de creaţie, se aprofundează structura operei, se ana­lizează stilistic o poezie sau o proză ; gustul pen­tru lectură se formează treptat, absolventul fiind o mică certitudine ! La acest stadiu se ivesc elevi care-și fac o „profesiune" din a scrie , sintem­ la vîrsta romantică a viselor cînd aripile se desfășoară larg. Cu elevul-adolescent profesorii de literatură tre­buie să dovedească mult tact.­­ Orientarea spre lite­ratură a elevului, este, desigur altceva decit ceea ce noi numim obişnuit „orientare profesională” , „profesiunea" de scriitor ţine de alte resorturi ale fiinţei umane, şi asta nu are nevoie de multe de­monstraţii ; scrisul este o pasiune secundară şi to­tuşi. .. esenţială ! Dacă elevul învaţă curent pen­tru a îmbrăţişa o meserie, o profesie, scrisul îl simte la inceput vag, apoi din ce în ce mai dominator... — A venit odată un co­pil la mine, cu patru ca­trene, şi se citea vizibil pe chipul său bucuria crea­ţiei ; el îşi credea lucrarea o adevărată perlă, doar muncise pe ea ! Poezia avea destul de puţine ca­lităţi, dar ceea ce m-a încălzit şi pe mine deo­potrivă, a fost candoarea cu care micul inspirat a abordat actul scrisului ; am improvizat un dialog pe teme de literatură, în urma căreia s-a convins singur că este de fapt la un început, şi că pină să ajungă mare poet ca X sau Y, mai trebuie consu­mată multă cerneală... Esenţial pentru un îndru­mător de cerc literar este descoperirea vocaţiilor a­­colo unde sunt, şi creşte­rea acestora, perfecţio­narea lor prin efort; dacă există o vîrstă (a şcolarilor mici) cînd se iartă orice imperfecţiune, mai tîrziu trebuie să intre în acţiune maxima exigenţă, gustul absolut ; harul poetic este o flacără splendidă care trebuie întreţinută ; ele­vul trebuie să dobîndeas­­că treptat unele confir­mări cerute ale talentului său ; de aceea, creaţiile cercului literar e bine să fie recitate în faţa unui public mai numeros for­mat din colegi sau la di­ferite ocazii festive; se reuşeşte astfel sedimenta­rea unei conştiinţe artis­tice în devenire. Revistele literare ale liceelor (şi noi avem una) sunt primele organe de consemnare a strădaniilor literare ale copiilor; aici se lansează nume deocamdată fără o certitudine a afirmării. A­­cestor reviste trebuie să le imprimăm o personali­tate mai marcată ; de aici şi activizarea activităţii în cercuri ; una se leagă de cealaltă ; revista Liceului din Miercurea-Ciuc este încă restanţieră la capi­tolul periodicitate ; va tre­bui ca noi profesorii să ne mobilizăm mai mult, an­­trenîndu-i şi pe elevi la conducerea redacţională a revistei. Pentru a dezvolta o autentică micro-mişcare literară într-o şcoală se impune conferirea unui caracter sistematic activi­tăţii în cercuri, ceea ce, o recunosc, nu prea s-a întimplat pină acum ! Ele­vi care scriu avem (Adri­ana Conţiu, cl. XII, Mek­kai Margareta, cl. XII, Mo­­ga Tünde, cl. XII, Dorel Bucur, cl. X, Liviu Bărbat, cl. VI ş.a.) dar aceştia evoluează spontan, cam pe cont propriu, existînd posibilitatea ca unii să se piardă încet-încet..­­ La elevi, scrisul n-a devenit încă o „boală”... Ei abordează cu graţie metafora, cvită pentru că li se pare frumos cîntecul. La Liceul din Miercurea- Ciuc sunt cadre didactice de mare probitate si pa­siune in materie de litera­tură (numele profesorului Gheorghe Afloarei este sinonim cu acela al unui pasionat cultivator de talente , cel al foarte tină­­rului profesor Horst Hel­­frich, de asemenea simbo­lizează noţiunea de cata­lizator al vocaţiilor litera­re ş.a ). Profesorul trebuie să vitalizeze necontenit activitatea cercului de creaţie literară, aceasta ca o nobilă îndatorire... Interviul nostru cu Prof. NICU VRABIE, secretar al Filialei judeţene a Societăţii de ştiinţe filologice. Din creaţia cercurilor literare Floare de lotus ! Floare şi frunze de lotus, Chipul ei în palmele tale Din înălţimi astrale Amorul picură în lacrimi albastre. Cresc înspre inima ei Stalactite ca-n peşteri, Gînduri se-nalţă-n ceţoase ogeaguri, sete de dor, dor de lumină ... Venus auzi strigătul poetei Sapho ? ! Prin veacuri De mii de ani mă tot caut prin lume în zvonuri de ape, în zvonuri de aripi de vulturi, în zvonuri de raze de lună căzînd peste lacuri. Părul mi-e alb de­ alergare prin veacuri, de ierni şi de ger, de ierni şi zăpadă, de ierni care plîng dorind primăvară ... De mii de ani... HIRLAV VALERIA, cl. a XII-a A Liceul Topliţa IxtvkhvxN.N.':':­:mm­tiM­m mmm sv V.M­v.V. :: :: •: : 115S11 mm mm r De ce pleacă cocorii toamna, Lăsindu-mi inima pustie, De ce aştept mereu să vie Cu iisu-i vesel vara-doamna ? ... De ce, cu perle mari de ploaie Cerul îşi plinge tristul doliu Acoperind cu alb linţoliu De ceaţă, frunze şi noroaie ? ... Şi soarele de ce păleşte Şi uită, parcă-n zori să vie, De ce prin frunzele din vie, Vîntul mai îngheţat şopteşte ? ... E al naturii jalnic geamăt E prinsu-i molcom de romanţă, Ce stinge-a inimii speranţă Şi-al sufletului tainic freamăt... ADRIANA CONŢIU, clasa a Xll-a Liceul Miercurea-Ciuc FRUNZE... PRIETENUL MEU Afară, pe peronul gării, discuţia cu părinţii e între­ruptă de şuieratul strident al locomotivei ce venea din de­părtare. Mă uit la ceas ... înţeleg... A sosit clipa des­­părţirii, în pufăitul obosit şi-n bătaia roţilor. îmi pare că aud iarăşi cuvintele ma­mei : te duci departe... te duci departe ... Un semn scurt şi trenul porneşte. Priveam prin în­tunericul dens şirul de lu­mini ale satului natal, dis­puse într-o ordine perfectă, derutant de liniară. Sunt u­­liţele satului. Razele palide străbat întunericul, ajung pină la mine şi-mi vorbesc; aici te-ai născut, aici ai co­pilărit, aici ai întîlnit pri­mele bucurii, te aşteaptă pădurea, cîmpul, florile ... Dar, stelele pămîntului în noapte, dispar rînd pe rînd, înghiţite de fiorul depărtă­rii... şi iarăşi stăruie cu­vintele mamei : te duci de­parte ... te duci departe ... Trenul s-a oprit din nou, apoi, greoi, spărgînd în­tunericul, intră în defileul sălbatic al Mureşului, la ca­pătul căruia călătoria mea se va sfîrşi. Acolo mă aş­teaptă colegii,­ colegele ... mă aşteaptă ... el. Da ... mă aşteaptă el !... Gîndu­­rile încep să alerge intr-a­colo. Oare a venit ? Oare mă aşteaptă ?... Intru în compartiment şi încerc să mă liniştesc. Tre­nul înainta prin valurile de negură parcă din ce în ce mai încet... oprea ... por­nea ... şi în sfîrşit spre ul­tima staţie zăresc primii li­curici ai oraşului. Am a­­juns! Cobor grăbită şi mă indrept spre peron. Prin ceaţă se văd doar citeva con­­ture ce dispar în mers. ,,Nu mă aşteaptă." Dar nu nu-i adevărat ! Silueta lui mi-e atît de cunoscută ... Mă zăreşte şi se îndreaptă spre mine. Iată-ne faţă-n faţă. Chipul său blind... acelaşi zîmbet dulce... Ne Strin­gem­ mîinile, iar ochii se-n­­tîlnesc tăcuţi... şi în acea clipă buzele mi-au şoptit... „prietenul meu", F. MORARU, elevă clasa a Xll-a Liceul Topliţa Era in luna mai. Aşa ne-ai povestit De-atitea ori, seara, cînd ne adunai Pe toţi in jurul tău şi ne-aminteai Cum steag biruitor partidu-a făurit. Şi m-ai purtat cu glasu-ţi de poveste Printre eroi viteji, cu gînduri mari, Nu Feţi-Frumoşi, nici zmei, ci Făurari De viaţă nouă, aşa cum astăzi este. Bunicule, ai părul nins de vreme. Dar, ochii-ţi sunt lumini de bucurii, Ai adunat in jurul tău copii Şi amintiri încep iar să te cheme. Bunicule, ne vei chema la tine, Rosti-vei iar poveste de poveste, Şi noi vom şti că tot ce astăzi este, Porti du-a făurit, spre-al nostru bine. MAURA IONESCU, d. a V-a Şcoala generală - Borsec Pagină realizată de : C. COSTIN L. CUSNEVICIU Grafica de : 0 oră în munţi Timpul era răcoros, Îmi aduc aminte perfect. Par­că aş fi acolo... Maşina se urneşte din loc lăsînd în urmă nori albăstrui. Drumul, la început drept, apoi ia curbe tot mai de­se şi, în sfîrşit, se lasă pradă serpentinelor. î­­nainte de a face cunoştin­ţă cu sălbăticia Bicazului, pe o pantă nu prea do­­moală, se ivesc în calea privirilor noastre blocuri e­­norme de stîncă, gata par­că să se năpustească a­­supra noastră cu un muget înfiorător, doborîndu-ne și strivindu-ne sub greutatea lor enormă, intrăm în Chei... In clipa aceasta parcă o teamă îmi strînge inima, o teamă de necunoscut, o teamă stranie dar care totuşi te îndeamnă să pă­trunzi în necunoscut, care nu se lasă mult aşteptat, intîi se iveşte o uriaşă stîn­că albă, doar pe alocuri împînzită de tufişuri ca un paznic al acelor frumuseţi; apoi, serpentinele se fac şi mai ameninţătoare, drumul se îngustează, de­vine alunecos, colţuri ce­nuşii de stînci uriaşe a­­coperă tpolta cerului. Pe­reţii laterali se îngustează şi se depărtează cite pu­ţin, apoi cerul năvăleşte spre noi ; de sus răzbate tot mai multă lumină, lu­mină ... Iată-ne la sfirşitul a­­cestei ore în mijlocul munţilor, o oră cum n-am mai trăit vreodată, după senzaţia aceea de coşmar (parcă eram închis între nişte pereţi fără putinţă de scăpare), priveliştea odih­nitoare ne linişteşte. Călă­toria s-a sfîrşit dar... Ne aşteaptă noi călătorii, noi surprize, în această ţară,a pitorescului. Departe se ■-'.tinde Moldova... LIVIU BARBAT, ci. a Vl-a Liceul Miercurea-Ciuc BODOR EVA MEREY ANDRAS HARGHITEI VEŞNICIE Am adunat clopotele vîntului: Mina slabă abia le ţinea în frîu, Dar vroiam să fie ale mele... Ingînau descîntece domoale şi grele, Glasul lor chema condorii muntelui meu ; Veneau în cîrduri­ muţi şi imenşi Inghiţeau fericirea şi lumina, întunericul m-a speriat, S-au sfărîmat clopotele , Condorii s-au retras, Mi-au lăsat lumina, Numai lumina ... FLOAREA STOICA, cl. a Xll-a B Liceul Topliţa ANUL III, nr 852 ÎNDEMN­­ La şedinţe se citesc şi se a­­­­nalizează producţiile pro- 7 prii, e sesizat noul şi dru- ţ mul evolutiv de la o crea­­ţ­­ie la alta.­­ Anul acesta, cînd liceul­­ a împlinit trei veacuri de­­ la înfiinţare, cercul literar I a prezentat „Revistei şco-­­ lare“, editată cu această­­ ocazie, creaţii de o auten-­­ tică valoare. Farmecul a- i parte al acestora, îmbie 7 la reverii lirice, pătruns­­ fiind de ritualul iniţierii 7 în tainele creaţiei literare. „ Aceeaşi notă domină şi­­ poeziile „Regret" de Ma- t­rinela Mihailiuc, anul III-­­ A, „Bradul"­ de Maria­­ Vrîncean, anul ll-A, „Sfîr- i şitul copilăriei" de Maria * Balaşa, anul I. \ Dar, tinerele, meditând­­ in tăcere, găsind sufletu- i lui imagini ale unor trăi- 7 ri adinei, au ca latură de- \ finitorie dragostea fără \ margini nu numai pentru ţ literatură, artă, ci şi ţ pentru celelalte discipline ( predate in şcoală. ) Bucurii, tristeţi — u- 1 nivers de gînduri, un u- 1 nivers al trăirilor sincere, 1 o lume guvernată de sin­­- ceritate — toate, consem- I nate spre aducere aminte I de febra adolescenţei, ca­­­­re emoţionează mai mult­­ ca orice. , Nopţile cu linişte şi mis- 7 ter, gingaş foşnet de­­ frunze căzînde, fiorul­­ vîntului, cintul stropilor­­ de ploaie, se topesc în în- J trebări, în răspunsuri, în 7 cuvinte... da, cuvinte k sculptate în universul de­­ gînduri. Şi acest dialog ■ poate fi citit pe chipul­­ fiecărei participante la­­ şedinţele cercului literar I al Liceului pedagogic din I Odorheiu Secuiesc. „ Se citeşte poezie, proză, ţ au loc discuţii pe marginea­­ unor opere literare. Con- I ducătoarea cercului, pro­­­­fesoara VARGA ECA-­­ TERIN­A, se apleacă cu I dăruire şi pasiune, asu­­­­pra mlădiţelor în forma- i re, le îndrumă şi îndeam­­­­nă cu seriozitate, spre creaţie, spre original.­­________________,_____________|,___________. Tensiune poetică in cadrul cercului... VWHIIlliHIWMIJUMlMJUMfllflLlHSULMfllttHMiH.IB-1 IWlPJBIHIIIIHIHIBIBIWWiliillBIHIHIHIIilHJBjlIllilHIBjBlWBlBlWflUMyttniiUIJJllIll.llllllIHIBIHiBjBJBiBiaiBinjLLWBlBiBJaiHIBlJlIHIBlSlfllSjW

Next