Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 807-885)
1970-11-22 / nr. 852
Pag. 2 iriia'aiHIHIKIRiaiBtS'BIBtBIBiaiBtmHiniBHBtHWaifltBIBir Satisfacţia grădinarului plămădind fructul. ♦ in biografia marilor scriitori se pomenesc adesea (am spune că de cele mai multe ori) anii adolescenţei petrecuţi in atmosfera fecundantă a cercurilor sau cenaclurilor literare. De aici derivă logic şi reversul judecăţiiatmosfera cercurilorţi cenaclurilor pregăteşte terenul afirmării viitorului poet sau prozator. Ni s-a părut, de aceea, deosebit de interesantă o discuţie pe această temă cu un animator al scrisului printre elevi, profesorul Nicu Vrabie de la Liceul din Miercurea-Ciuc, un tinăr cadru didactic consacrat obiectului de limba şi literatura română. In majoritatea cazurilor (aşadar nu întotdeauna . ,) profesorul de literatură este omul care stimulează prin personalitatea sa interesul elevilor pentru cuvîntul frumos, pentru metaforă, pentru poezie. Evident influenţa profesorului de literatură trebuie să cadă pe un fond aptitudinal serios, întîlnind ceea ce se numeşte îndeobşte talent, categorie care în proporţie covîrşitoare înseamnă muncă ! Interviul-dezbatere luat profesorului din Miercurea-Ciuc, a debutat cu o întrebare vizînd noţiunea aici în discuţie : - Ce este un cerc literar? O definiţie de lucru, de introducere in chestiune. - Un cerc literar ar fi (definiţiile categorice şchioapătă) o reuniune de viitoare talente pe care le simţi crescînd cu satisfacţia grădinarului plămădind fructul. Recolta e pe măsura semănatului şi a grijii cu care-ţi înconjori ogorul ; tot atît de adevărat e că nu toate plantele dau rod fertil... Văd un profesor, ţi cred că sunteţi de acord cu această opinie, un om generos, cu o intuiţie imediată a valorii in stare embrionară, a talentului care trebuie afinat, talent pe care îl cultivă el insuşi pină la ieşirea condeierului din adolescenţă ! Desigur, aşa este (de fapt, aşa ar trebui să fie pretutindeni...) ; dascălul trebuie să fie, într-o formă sau alta, un artist, care să trăiască el însuţi căldura procesului de creaţie ; profesorul de literatură auster, pentru care obiectul predat este numai o chestiune de rutină, o îndeletnicire printre altele, mi se pare o prezenţă anacronică la catedră. Profesorul trebuie să supravegheze fierberea mustului, călăuzind individualitatea artistică născîrtdă a elevului, dezvoltîndu-i predispoziţiile. Dintr-o asemenea emulaţie (fără emulaţie, fără competiţie, nu există salt înainte !), a ieşit şi la noi un nume ca cel al elevei Adriana Conţiu (cl. a Xll-a), cu foarte frumoase perspective de viitor! Vedeţi, din cercul literar ies tinere condeie pregătite pentru marile certitudini ulterioare. Timpul înscrie pe filele sale numai deplinele realizări ! Eminescu, Coşbuc, Ion Barbu, Blaga ş.a., au fost nişte eminenţe în materie de creaţie ca elevi ; ceea ce le-a adus eternul nostru elogiu a fost munca continuă, cizelarea neîntreruptă, pină la sacrificiul mulţumirilor efemere, a scrisului în anii de maturitate ... Am dori să aduceţi în atenţie ţi citeva experienţe din practica proprie ! — Aş distinge în munca cercurilor literare din şcoala noastră, mai multe straturi valorice. In primul rînd, pepiniera cu cele mai firave răsaduri sînt clasele V-VIII, unde la cercul de lectură expresivă şi de povestiri creatoare (avem două asemenea cercuri conduse de profesoarele Marcela Costin şi Sandi Blanca), micii elevi se familiarizează cu textul liric sau epic, moment de revelaţii, de încolţire a mugurilor I în clasele IXXII cercul literar devine conştient de rostul său ; acum se adincesc unele aspecte ale procesului de creaţie, se aprofundează structura operei, se analizează stilistic o poezie sau o proză ; gustul pentru lectură se formează treptat, absolventul fiind o mică certitudine ! La acest stadiu se ivesc elevi care-și fac o „profesiune" din a scrie , sintem la vîrsta romantică a viselor cînd aripile se desfășoară larg. Cu elevul-adolescent profesorii de literatură trebuie să dovedească mult tact. Orientarea spre literatură a elevului, este, desigur altceva decit ceea ce noi numim obişnuit „orientare profesională” , „profesiunea" de scriitor ţine de alte resorturi ale fiinţei umane, şi asta nu are nevoie de multe demonstraţii ; scrisul este o pasiune secundară şi totuşi. .. esenţială ! Dacă elevul învaţă curent pentru a îmbrăţişa o meserie, o profesie, scrisul îl simte la inceput vag, apoi din ce în ce mai dominator... — A venit odată un copil la mine, cu patru catrene, şi se citea vizibil pe chipul său bucuria creaţiei ; el îşi credea lucrarea o adevărată perlă, doar muncise pe ea ! Poezia avea destul de puţine calităţi, dar ceea ce m-a încălzit şi pe mine deopotrivă, a fost candoarea cu care micul inspirat a abordat actul scrisului ; am improvizat un dialog pe teme de literatură, în urma căreia s-a convins singur că este de fapt la un început, şi că pină să ajungă mare poet ca X sau Y, mai trebuie consumată multă cerneală... Esenţial pentru un îndrumător de cerc literar este descoperirea vocaţiilor acolo unde sunt, şi creşterea acestora, perfecţionarea lor prin efort; dacă există o vîrstă (a şcolarilor mici) cînd se iartă orice imperfecţiune, mai tîrziu trebuie să intre în acţiune maxima exigenţă, gustul absolut ; harul poetic este o flacără splendidă care trebuie întreţinută ; elevul trebuie să dobîndească treptat unele confirmări cerute ale talentului său ; de aceea, creaţiile cercului literar e bine să fie recitate în faţa unui public mai numeros format din colegi sau la diferite ocazii festive; se reuşeşte astfel sedimentarea unei conştiinţe artistice în devenire. Revistele literare ale liceelor (şi noi avem una) sunt primele organe de consemnare a strădaniilor literare ale copiilor; aici se lansează nume deocamdată fără o certitudine a afirmării. Acestor reviste trebuie să le imprimăm o personalitate mai marcată ; de aici şi activizarea activităţii în cercuri ; una se leagă de cealaltă ; revista Liceului din Miercurea-Ciuc este încă restanţieră la capitolul periodicitate ; va trebui ca noi profesorii să ne mobilizăm mai mult, antrenîndu-i şi pe elevi la conducerea redacţională a revistei. Pentru a dezvolta o autentică micro-mişcare literară într-o şcoală se impune conferirea unui caracter sistematic activităţii în cercuri, ceea ce, o recunosc, nu prea s-a întimplat pină acum ! Elevi care scriu avem (Adriana Conţiu, cl. XII, Mekkai Margareta, cl. XII, Moga Tünde, cl. XII, Dorel Bucur, cl. X, Liviu Bărbat, cl. VI ş.a.) dar aceştia evoluează spontan, cam pe cont propriu, existînd posibilitatea ca unii să se piardă încet-încet.. La elevi, scrisul n-a devenit încă o „boală”... Ei abordează cu graţie metafora, cvită pentru că li se pare frumos cîntecul. La Liceul din Miercurea- Ciuc sunt cadre didactice de mare probitate si pasiune in materie de literatură (numele profesorului Gheorghe Afloarei este sinonim cu acela al unui pasionat cultivator de talente , cel al foarte tinărului profesor Horst Helfrich, de asemenea simbolizează noţiunea de catalizator al vocaţiilor literare ş.a ). Profesorul trebuie să vitalizeze necontenit activitatea cercului de creaţie literară, aceasta ca o nobilă îndatorire... Interviul nostru cu Prof. NICU VRABIE, secretar al Filialei judeţene a Societăţii de ştiinţe filologice. Din creaţia cercurilor literare Floare de lotus ! Floare şi frunze de lotus, Chipul ei în palmele tale Din înălţimi astrale Amorul picură în lacrimi albastre. Cresc înspre inima ei Stalactite ca-n peşteri, Gînduri se-nalţă-n ceţoase ogeaguri, sete de dor, dor de lumină ... Venus auzi strigătul poetei Sapho ? ! Prin veacuri De mii de ani mă tot caut prin lume în zvonuri de ape, în zvonuri de aripi de vulturi, în zvonuri de raze de lună căzînd peste lacuri. Părul mi-e alb de alergare prin veacuri, de ierni şi de ger, de ierni şi zăpadă, de ierni care plîng dorind primăvară ... De mii de ani... HIRLAV VALERIA, cl. a XII-a A Liceul Topliţa IxtvkhvxN.N.':'::mmtiMm mmm sv V.Mv.V. :: :: •: : 115S11 mm mm r De ce pleacă cocorii toamna, Lăsindu-mi inima pustie, De ce aştept mereu să vie Cu iisu-i vesel vara-doamna ? ... De ce, cu perle mari de ploaie Cerul îşi plinge tristul doliu Acoperind cu alb linţoliu De ceaţă, frunze şi noroaie ? ... Şi soarele de ce păleşte Şi uită, parcă-n zori să vie, De ce prin frunzele din vie, Vîntul mai îngheţat şopteşte ? ... E al naturii jalnic geamăt E prinsu-i molcom de romanţă, Ce stinge-a inimii speranţă Şi-al sufletului tainic freamăt... ADRIANA CONŢIU, clasa a Xll-a Liceul Miercurea-Ciuc FRUNZE... PRIETENUL MEU Afară, pe peronul gării, discuţia cu părinţii e întreruptă de şuieratul strident al locomotivei ce venea din depărtare. Mă uit la ceas ... înţeleg... A sosit clipa despărţirii, în pufăitul obosit şi-n bătaia roţilor. îmi pare că aud iarăşi cuvintele mamei : te duci departe... te duci departe ... Un semn scurt şi trenul porneşte. Priveam prin întunericul dens şirul de lumini ale satului natal, dispuse într-o ordine perfectă, derutant de liniară. Sunt uliţele satului. Razele palide străbat întunericul, ajung pină la mine şi-mi vorbesc; aici te-ai născut, aici ai copilărit, aici ai întîlnit primele bucurii, te aşteaptă pădurea, cîmpul, florile ... Dar, stelele pămîntului în noapte, dispar rînd pe rînd, înghiţite de fiorul depărtării... şi iarăşi stăruie cuvintele mamei : te duci departe ... te duci departe ... Trenul s-a oprit din nou, apoi, greoi, spărgînd întunericul, intră în defileul sălbatic al Mureşului, la capătul căruia călătoria mea se va sfîrşi. Acolo mă aşteaptă colegii, colegele ... mă aşteaptă ... el. Da ... mă aşteaptă el !... Gîndurile încep să alerge intr-acolo. Oare a venit ? Oare mă aşteaptă ?... Intru în compartiment şi încerc să mă liniştesc. Trenul înainta prin valurile de negură parcă din ce în ce mai încet... oprea ... pornea ... şi în sfîrşit spre ultima staţie zăresc primii licurici ai oraşului. Am ajuns! Cobor grăbită şi mă indrept spre peron. Prin ceaţă se văd doar citeva conture ce dispar în mers. ,,Nu mă aşteaptă." Dar nu nu-i adevărat ! Silueta lui mi-e atît de cunoscută ... Mă zăreşte şi se îndreaptă spre mine. Iată-ne faţă-n faţă. Chipul său blind... acelaşi zîmbet dulce... Ne Stringem mîinile, iar ochii se-ntîlnesc tăcuţi... şi în acea clipă buzele mi-au şoptit... „prietenul meu", F. MORARU, elevă clasa a Xll-a Liceul Topliţa Era in luna mai. Aşa ne-ai povestit De-atitea ori, seara, cînd ne adunai Pe toţi in jurul tău şi ne-aminteai Cum steag biruitor partidu-a făurit. Şi m-ai purtat cu glasu-ţi de poveste Printre eroi viteji, cu gînduri mari, Nu Feţi-Frumoşi, nici zmei, ci Făurari De viaţă nouă, aşa cum astăzi este. Bunicule, ai părul nins de vreme. Dar, ochii-ţi sunt lumini de bucurii, Ai adunat in jurul tău copii Şi amintiri încep iar să te cheme. Bunicule, ne vei chema la tine, Rosti-vei iar poveste de poveste, Şi noi vom şti că tot ce astăzi este, Porti du-a făurit, spre-al nostru bine. MAURA IONESCU, d. a V-a Şcoala generală - Borsec Pagină realizată de : C. COSTIN L. CUSNEVICIU Grafica de : 0 oră în munţi Timpul era răcoros, Îmi aduc aminte perfect. Parcă aş fi acolo... Maşina se urneşte din loc lăsînd în urmă nori albăstrui. Drumul, la început drept, apoi ia curbe tot mai dese şi, în sfîrşit, se lasă pradă serpentinelor. înainte de a face cunoştinţă cu sălbăticia Bicazului, pe o pantă nu prea domoală, se ivesc în calea privirilor noastre blocuri enorme de stîncă, gata parcă să se năpustească asupra noastră cu un muget înfiorător, doborîndu-ne și strivindu-ne sub greutatea lor enormă, intrăm în Chei... In clipa aceasta parcă o teamă îmi strînge inima, o teamă de necunoscut, o teamă stranie dar care totuşi te îndeamnă să pătrunzi în necunoscut, care nu se lasă mult aşteptat, intîi se iveşte o uriaşă stîncă albă, doar pe alocuri împînzită de tufişuri ca un paznic al acelor frumuseţi; apoi, serpentinele se fac şi mai ameninţătoare, drumul se îngustează, devine alunecos, colţuri cenuşii de stînci uriaşe acoperă tpolta cerului. Pereţii laterali se îngustează şi se depărtează cite puţin, apoi cerul năvăleşte spre noi ; de sus răzbate tot mai multă lumină, lumină ... Iată-ne la sfirşitul acestei ore în mijlocul munţilor, o oră cum n-am mai trăit vreodată, după senzaţia aceea de coşmar (parcă eram închis între nişte pereţi fără putinţă de scăpare), priveliştea odihnitoare ne linişteşte. Călătoria s-a sfîrşit dar... Ne aşteaptă noi călătorii, noi surprize, în această ţară,a pitorescului. Departe se ■-'.tinde Moldova... LIVIU BARBAT, ci. a Vl-a Liceul Miercurea-Ciuc BODOR EVA MEREY ANDRAS HARGHITEI VEŞNICIE Am adunat clopotele vîntului: Mina slabă abia le ţinea în frîu, Dar vroiam să fie ale mele... Ingînau descîntece domoale şi grele, Glasul lor chema condorii muntelui meu ; Veneau în cîrduri muţi şi imenşi Inghiţeau fericirea şi lumina, întunericul m-a speriat, S-au sfărîmat clopotele , Condorii s-au retras, Mi-au lăsat lumina, Numai lumina ... FLOAREA STOICA, cl. a Xll-a B Liceul Topliţa ANUL III, nr 852 ÎNDEMN La şedinţe se citesc şi se analizează producţiile pro- 7 prii, e sesizat noul şi dru- ţ mul evolutiv de la o creaţie la alta. Anul acesta, cînd liceul a împlinit trei veacuri de la înfiinţare, cercul literar I a prezentat „Revistei şco- lare“, editată cu această ocazie, creaţii de o auten- tică valoare. Farmecul a- i parte al acestora, îmbie 7 la reverii lirice, pătruns fiind de ritualul iniţierii 7 în tainele creaţiei literare. „ Aceeaşi notă domină şi poeziile „Regret" de Ma- trinela Mihailiuc, anul III- A, „Bradul" de Maria Vrîncean, anul ll-A, „Sfîr- i şitul copilăriei" de Maria * Balaşa, anul I. \ Dar, tinerele, meditând in tăcere, găsind sufletu- i lui imagini ale unor trăi- 7 ri adinei, au ca latură de- \ finitorie dragostea fără \ margini nu numai pentru ţ literatură, artă, ci şi ţ pentru celelalte discipline ( predate in şcoală. ) Bucurii, tristeţi — u- 1 nivers de gînduri, un u- 1 nivers al trăirilor sincere, 1 o lume guvernată de sin- ceritate — toate, consem- I nate spre aducere aminte I de febra adolescenţei, care emoţionează mai mult ca orice. , Nopţile cu linişte şi mis- 7 ter, gingaş foşnet de frunze căzînde, fiorul vîntului, cintul stropilor de ploaie, se topesc în în- J trebări, în răspunsuri, în 7 cuvinte... da, cuvinte k sculptate în universul de gînduri. Şi acest dialog ■ poate fi citit pe chipul fiecărei participante la şedinţele cercului literar I al Liceului pedagogic din I Odorheiu Secuiesc. „ Se citeşte poezie, proză, ţ au loc discuţii pe marginea unor opere literare. Con- I ducătoarea cercului, profesoara VARGA ECA- TERINA, se apleacă cu I dăruire şi pasiune, asupra mlădiţelor în forma- i re, le îndrumă şi îndeamnă cu seriozitate, spre creaţie, spre original.________________,_____________|,___________. Tensiune poetică in cadrul cercului... VWHIIlliHIWMIJUMlMJUMfllflLlHSULMfllttHMiH.IB-1 IWlPJBIHIIIIHIHIBIBIWWiliillBIHIHIHIIilHJBjlIllilHIBjBlWBlBlWflUMyttniiUIJJllIll.llllllIHIBIHiBjBJBiBiaiBinjLLWBlBiBJaiHIBlJlIHIBlSlfllSjW