Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1984 (Anul 17, nr. 4460-4536)

1984-05-30 / nr. 4509

Anul XVII., nr. 4509 - pag. a 2-a ­ In spiritul prevederilor Programului unic de creş­tere a producţiilor agricole în gospodăriile populaţiei L A C U R R U, prevederile Încep să prindă viaţă A trecut mai puţin de o jumătate de an de cind, din iniţiativa secre­tarului general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a fost lansat Programul Unic de creş­tere a producţiei agricole în gospodăriile personale ale membrilor C.A.P. şi în gospodăriile producători­lor particulari, iar preve­derile sale încep să prin­dă viaţă şi la Corbu, a­­şa cum se întîmplă în toate localităţile judeţu­­lui. Aici, încă din luna fe­bruarie, s-au întocmit şi înmînat programele de producţie pentru toate ce­le 609 gospodării ale co­munei, paralel desfăşurin­­du-se şi acţiunea de con­tractare a produselor a­­nimaliere şi vegetale. Cu acea ocazie s-au încheiat contracte ferme, care re­prezintă între 70 şi 100 la sută din prevederile planului la majoritatea produselor, iar unele, cum sunt, de exemplu, carnea de bovină şi ouăle, pre­vederile au fost chiar de­păşite. Dar, pentru ca planul economic al comunei să fie îndeplinit în totalita­te, pe întregul an şi la toate produsele animalie­re, în adunarea generală s-a stabilit ca fiecare gos­podărie să încheie con­tracte pentru cel puţin 1.000 litri lapte după fe­care vacă cu lapte, trei kg de caş după fiecare oaie mulgătoare, un kg de lînă după o oaie şi 25 ouă pentru o găină. A­­ceste sarcini au început să se materializeze, de­oarece, pînă în prezent, din gospodăriile corbeni­­lor au fost predate către stat aproape 2.000 mii lapte de vacă, peste 2.200 kg caş de oaie, peste 30 tone carne de bovină, a­­proape 300 kg carne o­­vină (miei), aproape 700 kg carne de pasăre şi de iepure şi aproape 44.000 ouă, ceea ce reprezintă deja 80 la sută din pla­nul anual ! Ca o premisă obligato­rie a îndeplinirii preve­derilor din Program este necesitatea măririi efecti­velor de animale şi a su­prafeţelor arabile. Consi­­liul popular al comunei a acţionat şi în această di­recţie, încît, în momentul de faţă, nu mai este nici o gospodărie ţărănească din Corbu care să pose­de teren agricol şi să nu aibă animale !... Este drept, numărul acestora trebuie să mai crească simţitor spre a ajunge la efectivele planificate, dar efectivele sunt pe cale as­cendentă, la toate speci­ile de animale, crescînd peste tot faţă de datele recensărm­întului din fe­bruarie, care şi ele au fost mult superioare în comparaţie cu cele ale a­­nului 1983 ! Sînt acum în comună peste 2.000 cape­te bovine, astfel că cifra de plan de 2.370 capete, prevăzută la sfîrşitul a­­nului, poate fi uşor rea­lizată ; numărul ovinelor a ajuns la 5.300, la mai puţin de 500 capete faţă de cîte sunt planificate, iar la porcine mai tre­buie să crească doar cu vreo 80 capete spre a se realiza prevederea pla­nului pe 1984. Aceleaşi rezultate bune s-au înregistrat şi în privinţa creşterii suprafe­ţei arabile, atingîndu-se, deja, în această primăva­ră suprafaţa de 120 ha. Aici însă trebuie să se acţioneze în mod deose­bit pentru creşterea pro­ducţiei de cartofi la hec­tar, deoarece condiţiile de cultivare a cartofului sunt deosebit de prielnice, astfel încît prevederea de 225 kg ce revin , unei gos­podării la contract nu ni se pare a fi deloc exage­rată, dacă avem în ve­dere că la Corbu produc­ția medie pe o gospodă­rie este în jur de 1.000 kg. Ilie ȘANDRU­ ­­­ - Serele din Cristuru Secuiesc - mari furnizoare de legume. Foto SZAKÁCS AL. (Urmau atut pop II__ mai că azi, rostind „TO­­PLIJANA" declanşezi re­sorturi intime care fac să transpară, oricare ţi-ar fi interlocutorul, acel prea plin al sentimentului de mîndrie. Care, oricum aş fi procedat, nu putea fi prins in cadrul unui ins­tantaneu. Pentru că, atit cei care semnează efec­tiv in condica fabricii cu fapte de genul celor ale lui Crăciun, Blaga sau Szi­lágyi, cit şi localnicii, au trecut acest obiectiv in zestrea de referinţă a o­­raşului, intre acele lucruri de preţ, despre care nu se poate vorbi decit cu min­doie. Sentiment care vrea să spună că nu este vorba de o unitate oarecare. Şi, pentru a te face să ai a­­ceeaşi impresie, se ape­lează la enunţarea unei alte firme : „CLUJANA". Mulţi considerind că o dată enunţată firma de apartenenţă, discuţia poa­te fi considerată ca şi în­cheiată. Intre aceşti minuţi cred că nu greşesc dacă îl includ şi pe director, to­varăşul Nicolae Mureşan. Mă bazez, c­ând spun a­şa, pe dezinvoltura cu care mi-a vorbit. Lăsindu-mă să înţeleg că prestigiul fir­mei amintite nu a inhibat absolut primii paşi ai a­­cestui tinăr colectiv. Ba din contră, a lăsat să se înţeleagă că a stimulat, undeva tainic, o ambiţie. Ambiţie prin care „uce­nicii“ sunt puşi pe fapte mari. Fapte­ prin care să facă lucruri cel puţin la, „înălţimea“ maeştrilor. Adi­că, cu alte cuvinte, acel prestigiu să fie înnobilat. Ceea ce, acum după in­trarea in cel de-al patru­lea an de existenţă al fabricii, c­ind produsele TOPLIJANEI au ieşit şi pe piaţa externă, poate fi considerat ca obiectiv a­lins,­­ primul rind, prin Intrarea rodnică in activi­tate a fabricii. Care, de la an la an, îşi depăşeşte condiţia, acum, spre e­­xemplu avînd un avans de o lună faţă de perioada precedentă a anului tre­cut. Aşa că, ceea ce a făcut în întregul 1933, va finaliza numai în 10 din cele 12 luni ale ac­es­­tui an ! Sigur, s-ar putea intra în amănunte. Pentru a descrie complexul proces al producţiei. Şi a se scoate în evidenţă „piese­le" pe care s-a „apăsat" pentru a se menţine acest nivel intens de accelera­re a ritmului. Care a făcut posibilă ajungerea la a­­cest avans. N-am să ape­lez insă la o astfel de procedură. Pentru că a fost şi este des uzitată. Aş ajunge la cifre. Care, ori­cum ar fi citite, tot nu ar putea include ceea ce consider că reprezintă cu adevărat forţa motrice a activităţii acestui colectiv. Aşa­ că nu am să ezit a face referire mai îndelun­gă asupra acelei nevoi acute. Simţită de oamenii de aici. De a dovedi că sunt capabili să munceas­că la un nivel de exigen­ţă deosebit. Pe care l-a implicat această fabrică. Ştiut fiind că este cea mai nouă din sistem. Avînd o dotare ce solicită o înaltă pregătire profesională. Altfel nefiind posibil să-i valorifici gradul ridicat de înzestrare tehnică. Mar­cat de existenţa unor uti­laje, precum maşina de imprimat rele pentru în­călţăminte pe bază de curenţi de înaltă frecven­ţă, cea de scămoşat ori cele de tras­virf. Utilaje pe care munca acestui ti­năr colectiv le-a pus in valoare. Dovadă fiind ca­litatea produselor reali­zate. Ceea ce a făcut ca întreaga capacitate să fie acoperită cu contracte. A­­şa că, acel sentiment al răspunderii are de-acum acoperire in fapte. Fapte care justifică acea dezin­voltură a interlocutorilor. Care nu se sfiesc să apro­pie cu mîndrie cele două firme TOPOTANA și CLU­­JANA. Pentru ca numai în această sintagmă, recu­­noscind, evident, subordo­narea, se poate exprima cu adevărat valoarea rea­lă a acestui însemn care a îmbogăţit emblema o­­raşuluî in aceşti ani de a­­dinei şi înnoitoare prefa­ceri. Ani care au dat un sens superior muncii oa­menilor. După cum, su­perior este şi sensul liber­tăţii reale in care trăiesc şi,­ i­frăţindu-şi munca, işi împlinesc adevăratul destin. Repere înnoitoare în emblema oraşului TOPLIŢA F­ESTIVALUL NATIONAL 5555555555­3 vCîntarea României” Universitatea cultural ■ ştiinţifică focar de cultură­ ­­In ceea ce priveşte universitatea cultural-ştiin­­țifică, ne spunea tovară­şul Illyés Carol, secretar adjunct al comitetului co­munal de partid, ne aflăm acum aproape de ora bi­lanţului, cînd putem tra­ge linie şi să constatăm, la modul concret, ce am realizat şi ce nu. Dar, cum nu vrem să ne situăm în postură de „autolăudă­­tori", aş putea spune doar ce am încercat să facem. Şi anume, să diri­jăm astfel activitatea uni­versităţii cultural-ştiinţifi­ce din localitatea noas­tră, încît să aibă ramifi­caţii în toate sectoarele de activitate, să cuprindă un număr cît, mai mare de cursanţi, să oferim ce­le mai atractive cursuri şi teme pentru categoriile sociale respective, ţinînd cont de preocupările com­ponenţilor acestora. Intr-adevăr, analiza pe care am întreprins-o la Praid dovedeşte că spuse­le tovarăşului secretar ad­junct au aco­perire in fap­te. în localitate au activat în acest an 10 cursuri cu o tematică diferită. Ast­fel, pentru lucrătorii de la Salină a funcţionat cursul „Realizări ale ştii­n­­ței şi tehnicii". O parte din teme s-au referit di­rect la activitatea din uni­tatea economică respecti­vă - „Organizarea mun­cii şi a producţiei", „Ro­lul maistrului în procesul producţiei", „Legătura dintre învăţămîntul teh­nic şi practică", „Mineri­tul modern“ şi altele­­, captînd interesul cursanţi­lor. Ca lectori au fost numite cadre tehnice şi LA PRAID specialişti din Salină. Pentru lucrătorii din a­­gricultură şi zootehnie au funcţionat două cursuri, unul intitulat „însemnăta­tea creşterii ovinelor" şi celălalt cu genericul „Le­gumicultura". Iată cîteva teme al primului curs a­­mintit: „Ce trebuie să facem pentru creşterea producţiei de carne şi lapte", „Pregătirea locu­lui de păşunat", „Pregă­tirea adăposturilor", „Boli frecvente la ovine şi pre­venirea lor". La cursul de legumicultura au partici­pat în exclusivitate femeii, el fiind patronat, de fapt, de comitetul comunal al femeilor. Şi aici s-au fă­cut expuneri interesante, legate de activitatea practică. Pentru a înlătu­ra orice confuzie, trebuie să menţionăm că aceste cursuri nu s-au suprapus cu învăţămîntul agrozo­otehnic, care s-a desfăşu­rat paralel şi a cărui ac­tivitate s-a încheiat de alfel mai demult. De un interes deosebit s-au bucurat şi cursurile de cultură generală : „Fă­urirea statului dac unitar şi independent", „Unirea principatelor", „Crearea statului naţional unitar, e­­tapă de bază în dezvol­tarea României moderne". La aceste cursuri, conduse de cadre didactice de spe­­cialitate­, a participat un mare număr de cetăţeni i­ar pe bază de b­bliogra­­fie, s-au iniţiat dezbateri pe diferite teme legate de cursul respectiv. Dacă a­­dăugăm la cele de mai sus cursurile de ateism­­ştiinţific, avem imaginea unei activităţi dirijată de o înţelegere corectă a ceea ce înseamnă universitatea cultural-ştiinţifică şi a ro­lului pe care trebuie să-l joace ea în viaţa spiritua­­lă a unei localităţi. Iuliu CONDRAT Miercuri, 30 mai Miercurea-One. Cine­matograful «Transilvania": Carnavalul. Odorheiu Secuiesc. Ci­nematograful „Olimpia": Fără panică, vă rog ! Gheorgheni. Cinemato­graful „Mioriţa": Comisa­rul Maigret se înfurie. Topliţa. Cinematograful „Căliman" : Dosarul „Lu­na de aur": Bălan. Cinematograful „Minerul“ Presimţirea dragostei. Cristuru Secuiesc. Cine­matograful „Arta“ : Albi­­nuţa. Băile Tuşnad. Cinemato­graful „Oltul" : Rubede­niile. Vlăhiţa. Cinematograful „Fierarul": Un american la Paris. Borsec. Cinematograful „Izvorul“ : Miezul fierbin­te al pîinii. Redacţia nu răspun­de de eventualele mo­dificări faţă de pro­gramul anunţat de în­treprinderea cinemato­grafică judeţeană. INFORMAŢIA HARGHITEI Se acţionează în continuare... iUimple din DC15 P__ reuşit să atingem un vo­lum de circa 27 milioane lei producţie marfă, ceea ce a condus la un nivel de cheltuieli mult mai scăzut decît în perioada precedentă. Practic, se observă tendinţa de scă­dere a­ nivelului cheltuie­lilor, şi sperăm, ca în perioada următoare, să recuperăm din rămînerile în urmă şi să ne înca­­­dram în cuantumul chel­tuielilor planificate. Avem în vedere, pentru lunile care urmează, şi pînă la sfîrşitul anului, să respec­­tăm întocmai măsurile sti­pulate în programul a­­doptat pentru rentabiliza­rea producţiei, cu precă­dere cele ce vizează rea­lizarea unei producţii marfă medii lunare de 30 milioane lei, sens în care ne-am propus să a­­similăm aproximativ 1800 tone piese turnate din fontă şi oţel, pentru trac­toare, integrarea mai pu­ternică în producţie a u­­nor repere fabricate de alte întreprinderi din ţa­ră pentru I.T. Miercurea- Ciuc. In altă ordine de idei vizăm încadrarea în normele de consum de materii prime şi materia­le, reducerea procentului de rebuturi, reorganiza­rea depozitelor, evitarea pierderilor netehnologice, utilizarea raţională a ca­pacităţilor de producţie şi a forţei de muncă, asi­gurarea unei aprovizio­nări ritmice cu materii pri­me şi materiale şi asigu­rarea de contracte şi co­menzi ferme pentru pro­dusele noastre*.

Next