Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 2013 (Anul 25, nr. 5626-5664)

2013-07-02 / nr. 5626

» Pagina a 4-a • 2 iulie 2013 • Informația Ha&sfintti Despre prima ediţie a TIFFciuc ■ Bogdán Zsolt: Am văzut zâmbetul în ochii şi pe chipul oamenilor Despre prima ediţie a festivalului de film adus de la Cluj-Napoca şi organizat în Miercurea-Ciuc se pot spune multe lucruri. Şi, probabil, toate aceste lucruri ar fi pozitive. Criticii din domeniu, care au umblat la nenumărate festivaluri, ar putea identifica şi aspecte negative. Publicul ciucan, însă, care nu a avut ocazia de urmări o peliculă într-o sală de cinema de multe luni de zile (ultima proiecţie a fost cu ocazia unui turneu naţional al filmului „După dealuri”), nu cred că ar putea aduce o critică la adresa festivalului. Cu, atât mai mult cu cât TIFFciuc se află la prima ediţie şi că, acum o lună şi jumătate, organizatorii nu aveau nimic concret. Chiar şi cei mai sceptici care nu credeau în reuşita festivalului — printre care, recunosc, m-am numărat, dar nu din cauza organizatorilor, ci din cauza lipsei cinematografelor au avut toate motivele să-şi schimbe părerea. Prima ediţie TIFFciuc a însemnat o serie de filme româneşti şi ungureşti care au avut succes în cele două ţări, dar şi la nivel internaţional. A însemnat producţii de pe 3 continente care au luat premii la cele mai importante festivaluri de profil din lume. Iar pentru publicul ciucan, pe lângă vizionarea acestor filme, a reprezentat şansa de a se întâlni cu câţiva „vinovaţi” ai acestor producţii cinematografice. Printre invitaţii de marcă ai TIFFciuc s-au numărat actorii Nataşa Raab, Cristian Stanca, Áron Dimény, Károly Eperjes, cu regizorii Tudor Giurgiu, Peter Bergendy, István Szabó, cu producătoarea Ada Solomon, dar şi cu scenograful Domokos Csaba. Aceştia, după proiecţia filmului la care şi-au adus contribuţia profesională, au stat de vorbă cu spectatorii din sală şi au răspuns la întrebările adresate de moderatori. Despre TIFFciuc se mai poate spune că a făcut din Miercurea-Ciuc, probabil, primul oraş (nu ştiu dacă este cazul şi pentru Sfântu-Gheorghe, unde se organizează Festivalul Anonimul) care deţine un festival de film, dar nu are un cinematograf. Despre impresia lăsată de prima ediţie a festivalului i-am întrebat pe Cristian Stanca, actor în filmul Undeva în Palilula, şi pe Bogdán Zsolt, directorul artistic al TIFFciuc. Şi i-am mai întrebat despre reacţia publicului ciucan la un asemenea festival, publicul tânăr nefiind obişnuit cu sălile de cinematograf şi cu plata biletelor. „Am stat şi am vizionat vreo 3-4 filme - spune Cristian Stanca - şi am văzut reacţiile care au cam fost la toate premierile Palilulei din ţară. Sunt reacţii care şi aici au fost la fel, la imaginile pe care le ştiam , acolo se va râde, acolo se va plânge, acolo pot să fie aplauze. Ce am văzut aici... am văzut foarte bine. Am văzut foarte mult bun simţ, foarte multă lume care este de acord cu ce s-a întâmplat, adică nu au fost voci să spună hai mă, terminaţi cu tâmpeniile voastre, pentru că se găseşte câte unul pe margine, gurişti care n-au ce face şi fac afirmaţii cretine”. Actorul Cristian Stanca, care a lucrat de foarte multe ori cu Silviu Purcărete, umblat pe la multe festivaluri, a ţinut să le ofere şi o serie de poveţe atât organizatorilor, cât şi localnicilor, pentru, sperăm noi, următoarele ediţii ale festivalului. Vorbea despre posibilitateaca TIFFciuc să se extindă pe durata unei întregi săptămâni, la asta urmând să contribuie cinematograful, care acum este în renovare, dar şi piaţa centrală, ambele locuri, legate, putând fi excepţionale pentru a găzdui un asemenea eveniment, iar cu timpul să se încerce să se desprindă de marca TIFF, oferind o autenticitate. Nu trebuie uitaţi invitaţii, lumea bună care să răspândească vestea festivalului. „Nu trebuie tone pe mese, pe cazare şi pe băutură. Doi (critici) care ştiu să scrie - nu să scrie că i-ai dat un şpriţ, să scrie adevărat, ce a văzut şi să spună unde ai greşit, pentru că trebuie să te facă pe viitor să nu mai repeţi greşelile”. Iar pe noi, localnicii - fie că suntem presă, autorităţi locale ori publice - ne-a sfătuit să avem grijă de oameni precum Bogdan Zsolt, care şi-au pus sufletul pentru evenimente cum e TIFFciuc. Setea de filme pentru un oraş ca Miercurea-Ciuc a contribuit şi ea la succesul festivalului. Organizatorii încă nu au cifrele, dar pe parcursul celor 4 zile au fost proiecţii care au strâns sute de oameni. Şi totul a pornit de la dorinţa unor tineri de a aduce, deocamdată, o mică parte din atmosfera din Cluj în Miercurea-Ciuc, încercând, totodată, să creeze un dialog cu filme româneşti şi ungureşti. „Cred că a fost un succes, având în vedere că am pornit acum o lună şi jumătate din nimic. Ne-a venit o idee, ne zicea Bogdán Zsolt, hai să împărţim emoţia pe care o are Clujul când e TIFF-ul, să o aducem acasă. Aici trăieşte o comunitate română. Şi o să facem o punte de trecere cu filme româneşti, cu filme ungureşti... un dialog”. La o întâlnire cu presa, Oana Giurgiu, director executiv al TIFF, ne-a povestit cum copiii de la groapa de gunoi din Cluj au fost duşi cu autocarul la cinematograf şi, fiind întrebaţi, înainte de proiecţie, câţi au mai fost într-o sală de cinema, mai mult de jumătate au ridicat mâna. La Miercurea-Ciuc, în cadrul EducaTIFF, Bogdán Zsolt a adresat aceeaşi întrebare copiilor de aici, foarte puţini răspunzând afirmativ. „Era o sete pentru aceste filme, o sete interioară - continua Bogdán Zsolt. Filmele din ţară, care sunt multipremiate, care acum se nasc şi care iau un avânt, nu se cunosc... şi e un dialog, o punte de trecere — dacă, aşa ne vedeţi, aşa vă vedem, aşa ne vedem — ...e o pornire. ...Văd zâmbetul pe chipul oamenilor şi strălucirea în ochi. După Poziţia copilului toţi erau, practic, lăsaţi fără cuvinte. Eu totdeauna sunt pe scenă, în spate; nu ştiu cum vine publicul, cum iese publicul de la spectacolele noastre. Dar acum am avut această bucurie de a-i vedea pe oameni din faţă. Şi au fost emoţionaţi... şi e un lucru foarte bun. Cred că a meritat!”. Prezent, la rândul lui, la deschiderea oficială a festivalului, petrecută odată cu proiecţia filmului său Despre oameni şi melci, regizorul Tudor Giurgiu a spus că TIFF-ul n-a venit la Ciuc din cer, ci cu solidaritatea şi munca multă a colegilor. „Trăim vremuri grele pentru cultură şi cei care fac ceva pentru ea merită totul. Filmele astea ale cinematografiei româneşti care au avut succes în afară nu sunt perfecte pentru că nu sunt bani, dar au o sinceritate şi o directeţe ca-n viaţă, iar asta impresionează. Sper să nu regretaţi că aţi venit aici şi noi sperăm ca să venim şi la anul!”. LIVIU CÂMPEAN Emoţia din Cluj a fost adusă în Ciuc Tudor Giurgiu Oana Giurgiu, Kincses Réka, Nataşa Raab, Ada Solomon