Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 2019 (Anul 31, nr. 6549-6585)

2019-12-03 / nr. 6576

Informația __________________________• Pagina a 3-a • 3 decembrie 2019 • Statusul Catolic a fost „reînviat" de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală. Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs - Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, avocat - - Timp de peste o jumătate de secol practic Statusul n-a existat, iar acum revendică peste 2000 de clădiri istorice din Transilvania...­­ Aşa este. Marea anoma­lie apare la 1 august 2001, când Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr. 2179/2001, a pronun­ţat sentinţa civilă nr. 1515/2001 şi a constatat că persoana juri­dică Consiliul Arhidiecezei Ro­­mano-Catolice Alba-Iulia este identic cu Statusul Romano-Ca­­tolic din Ardeal „ca fiind una şi aceeaşi persoană juridică îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea continuităţii de drept”. In acest proces, pârâtul statul ro­mân, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs la hotărârea judecătorească pro­nunţată de către instanţa de fond. Judecătorul ungur a pronunţat sentinţa civilă nr. 1515/2001 în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii nr. 21/1924 s-a ajuns ca Sta­tusul Romano-Catolic să devină (ceea ce nu a fost niciodată) per­soană juridică şi apoi să revendi­ce şi să obţină un număr uriaş de imobile în Ardeal, pe care nicio­dată nu le-a avut în proprietate! Această sentinţă trebuie anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecinţele ei. Legea nr. 21/1924 precizează la art. 1 că: „persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege”. Apoi, prin încheierea civi­lă nr. 5348/2005, pronunţată în data de 25 noiembrie 2005, în şedinţa Camerei de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca, fără citarea părţilor şi fără dezbateri, s-a dispus dobândirea calităţii de persoană juridică pentru Funda­ţia Statusul Romano-Catolic din Ardeal, cu sediul în Cluj-Napo­­ca, str. Iuliu Maniu nr. 5, în perioada post-decembristă au fost retrocedate mii şi mii de imobile fără ca în dosarele aces­tora să existe actele originale de dobândire a lor. Din păcate, Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie au refuzat şi refuză să facă cercetări penale în aces­te cazuri de împroprietăriri şi să apere interesele statului român. Se ocupă în schimb de călători de tren fără bilet, fraudă de 56 lei de către o ceferistă care este şi condamnată pentru „fapta gra­vă de delapidare la 3 ani şi 6 luni închisoare”, se ocupă DNA de acea femeie în vârstă de 70 ani din Nordul Moldovei, că a dat unui judecător 10 ouă de găină. Adusă din Nordul Moldovei cu avocaţi, aruncată apoi pe scările DNA, amărâtă, flămândă şi fără bani pentru bilet de întoarcere.­­ Problema este că multe din aceste clădiri, azi retrocedate sau în diferite stadii de retrocedare, nu numai că n-au fost nicioda­tă în proprietatea Statusului ori a Bisericii Catolice, dar aveau, inclusiv în imperiul habsburgic sau austro-ungar, statut similar clădirilor publice, fiind constru­ite din fonduri publice de acele entităţi înfiinţate de Maria Te­reza şi împăratul Iosif al II-lea. Istoricul Vasile Lechinţan din Cluj are serioase intervenţii pe acest subiect care arată într-un mod pur şi simplu uimitor cât de idioţi putem fi uneori­­ Nu este Lechinţan singu­rul, sunt multe cercetări şi studii, unele cu semnificaţie juridică, numai că nu le citeşte cine trebu­ie, analfabetismul modern bântu­ie în instituţiile autorităţilor. După 1989, reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Romano-Catoli­­ce de Alba Iulia au cerut să li se restituie „în proprietate”, în mod fraudulos, ilegal, numeroase clă­diri, fapt pentru care ar trebui să răspundă penal în faţa justi­ţiei pentru uzurpare de drept de proprietate. Aceşti reprezentanţi, abuzând de interpretări inexacte şi cu rea voinţă, au reuşit să obţi­nă multe dintre asemenea clădiri, în această situaţie aflându-se palatele unor licee din Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, Odorhe­­iu Secuiesc. Istoricul Lechinţan a identificat aceste fonduri con­stituite şi din contribuţia româ­nilor transilvăneni, prin robote iobăgeşti, dijme şi impozite, prin taxe şcolare: Fundus Studiorum (Fondul/Fundaţia de Studii/Invă­­ţământ, în maghiară: Tanulmányi alap); Fundus Religionum (Fon­dul/Fundaţia de Religie, în ma­ghiară: Vallás alap); Fundus Sti­­pendiorum (Fondul/Fundaţia de Burse/ de Stipendii, în maghiară: Ösztöndíj Alap), acestea fiind cele mai importante, precum şi altele mai mici: Fundus Scho­­larum Elementarium (Fondul/ Fundaţia pentru şcolile elemen­tare); Fundus Regii Catholici Orphanotrophii (Fondul/Funda­ţia Orfelinatului Regesc Catolic [de la Sibiu]) etc. Fundaţiile/fondurile create pentru Transilvania au suferit un traseu istoric diferit de al celor din Ungaria, beneficiile lor fiind deturnate până la urmă în scopuri pur romano-catolice şi maghiare. Astfel, aceste fundaţii au fost ad­ministrate de statul transilvan din 1780 până la 1866, când au fost date în administrare - nicidecum în proprietate - Statusului Ro­mano-Catolic Ardelean, care i-a înlăturat apoi treptat şi complet pe români de la beneficiile lor, pro­­ducându-se una dintre cele mai mari deturnări de fonduri din is­toria Transilvaniei. Este de reţinut că aceste Comitete de administra­re a Fondurilor Publice aveau în componenţă şi alţi membri, deoa­rece fondurile erau folosite pen­tru comunitate, învăţătură, culte, cultură, fonduri religionare. Era membru în conducere bunăoară şi reprezentantul fiscului. Chiar pe frontispiciul Liceului Piarist din Cluj apare o inscripţie în limba latină care atestă faptul că imobi­lul a fost ridicat din fonduri publi­ce. Scrie: liceu regesc ridicat din fonduri publice. Este o informaţie care ar putea schimba valul de re­trocedări din Ardeal, dar nimănui nu-i pasă... La Cluj au fost retro­cedate 56 de şcoli şi instituţii pu­blice, iar acum statul plăteşte chi­rie pe acele spaţii. Gimnaziul din Odorheiu Secuiesc (azi clădirea Liceului Tamási Aron) a fost înce­pută în mai 1909 şi statul a alocat din fonduri publice 450.000 de coroane, iar funcţionarea a fost asigurată în principal din Fondul de burse terezian. Această clădire, un adevărat palat, este retrocedat Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, care n-a avut-o ni­ciodată în proprietate, n-a dat un ban pentru construcţie, întreţine­re sau funcţionare. Situaţia este identică în cazul clădirii Liceului Unirea din Tg. Mureş, retroceda­tă aceleiaşi instituţii, deşi la con­strucţie nu s-a folosit un sfanţ din fonduri ecleziastice sau ale Arhie­piscopiei Catolice. Impresionanta clădire a Liceului „ Márton Aron ” din Miercurea Ciuc are o istorie cvasisimilară. Lechinţan dă mai multe exemple. De pildă, în anul şcolar 1905 - 1906 acesta benefi­cia, pentru funcţionare, de 22.000 coroane de la stat (bani publici), 5.050 coroane de la comitat (bani publici), şi câteva mii de coroane de la Fondul de burse terezian (tot bani publici). Nici un ban din par­tea bisericii romano-catolice din Miercurea Ciuc, căreia îi este cică „retrocedată” clădirea! Să nu mai spunem că imobilele retroceda­te ilegal au fost făcute majoritar cu contribuţia românilor. Satele din jur dădeau muncitori la con­strucţii, brânză, came... Colegiul Unirea şi Bolyai din Târgu Mureş au fost construite cu mai mul­tă contribuţie românească decât ungurească şi astăzi am ajuns ca statul român să plătească acolo chirii de mii de euro pe lună! Le încasează cei care prin falsuri sau complicităţi le-au dobândit prin „restituire”. (Va urma) Interviu de Mihail GROZA Aproximativ 1.200 de pomi de Crăciun scoşi la vânzare de Direcţia Silvică Harghita urmare din pag. 1 Astfel, pentru pomii din specia brad preţurile, care includ şi TVA, sunt, în funcţie de înălţime, următoarele: între 0,7 şi 1,3 metri - 25 de lei; între 1,31 şi 2 m - 30 de lei; între 2,01 şi 3 m - 35 de lei. Pomii din specia molid costă, cu TVA, la fel în funcţie de înălţime: între 0,7 şi 1,3 m - 15 lei; între 1,31 şi 2 m - 20 lei; între 2,1 şi 3 m - 25 de lei. Ing. Cătălin Mutică a declarat că DS Harghita, ca şi în ceilalţi ani, încearcă să facă faţă într-o măsură adecvată cererii de pe piaţă în ceea ce priveşte pomii de Crăciun. Acesta a reamintit că atât RNP - Rom­­silva, cât şi direcţia silvică în judeţul Harghita nu mai sunt demult principalii furnizori de pomi de Crăciun. Pe de o parte, pentru că suprafaţa forestieră de stat a scăzut (a ajuns la aproximativ o tre­ime din fondul forestier naţional, restul sunt terenuri private). Pe de altă parte, pe piaţa din România, şi implicit din Har­ghita, sunt foarte mulţi pomi de Crăciun proveniţi din plantaţiile specializate. De asemenea, „unii dintre noi şi-au schim­bat şi gândirea în ceea ce priveşte sa­crificarea unui arbore pentru o săptămână şi aleg o alternativă pe care o consideră mai ecologică”, fie că e vorba de pomi artificiali sau „doar cu alte accesorii care redau atmosfera de odinioară în ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă”, în legătură cu numărul pomilor de Crăciun oferiţi spre vânzare, directorul DS Harghita a afirmat că această cifră de 1.200 este fundamentată pe solici­tările persoanelor fizice din localităţile arondate celor trei ocoalele silvice. Cei care-şi procură un pom de la direcţie sunt în general persoane care nu au suprafeţe forestiere private sau nu au altă alternati­vă pentru a-şi cumpăra un brăduţ. „Din practica anilor precedenţi pot să vă spun că nici cererea nu este foar­te mare, nu se formează cozi sau să fie ordin de priorităţi. Pomii se vând până în ajunul Crăciunului în mod decent”, a spus ing. Mutică. Acesta a arătat că direcţia silvică nu-şi propune să-şi creeze un plus de venituri în bugetul instituţiei din această activita­te. „Este doar o formă de a ajuta popu­laţia pentru a-şi achiziţiona un pom de Crăciun”. Totodată, CS Harghita oferă în această perioadă servicii de identificare, marcare şi de eliberare a documentelor de transport pentru pomii care aparţin proprietarilor persoane fizice sau juridice care au terenuri forestiere, inclusiv composesorate sau uni­tăţi administrativ-teritoriale. Conform sur­sei citate, o parte din aceşti pomi ajung în pieţele din sudul ţării, însă şi numărul aces­tora a scăzut foarte mult în ultimii ani „de­oarece nici în alte zone deficitare de pădure din ţară cererea nu mai este la nivelul anilor trecuţi”. în urmă cu mai mulţi ani, datorită faptului că era o cerere mare, se tăiau foarte mulţi pomi de Crăciun, în special molizi în zona noastră, care rămâneau nevânduţi şi erau aruncaţi în diferite locuri. în urmă cu 10-15 ani, numai la Ocolul Silvic Topliţa, de exemplu, se întocmeau documente pentru 200.000-250.000 de pomi. Ing. Cătălin Mutică a explicat că po­mii puşi pe piaţă de Direcţia Silvică Har­ghita provin din tăieri de îngrijire, în spe­cial curăţiri. Practic, a continuat acesta, simt exemplare care oricum erau supuse extragerii din arboretele tinere. „Populaţia trebuie să ştie că achiziţio­narea pomilor de Crăciun puşi pe piaţă de RNP - Romsilva este cel mai ecologic mod de a-şi procura un pom de Crăciun, fiindcă provin din operaţiuni care ţin de culturile forestiere pe care, dacă nu le-am face noi, le-ar face natura”, a spus direc­torul DS Harghita. Acesta a explicat că, în mod normal, dintr-un arborete plantat cu 5.000 de puieţi la hectar sau unul re­generat natural, care are peste 10.000-15.000 de plantule la hectar, la vârsta de exploatare ajung aproximativ 400 de bucăţi. „Nu e nici un dezastru ecologic dacă o parte din aceşti brăduţi ajung de Crăciun şi în casele oamenilor”. Referitor la puieţii ornamentali de mo­lid argintiu din pepiniera de la Gheorgheni, ing. Cătălin Mutică a spus că o perioadă aceştia se vindeau cu pământ la rădăcină. Iar cei care îi cumpărau aveau posibilita­tea să-i replan­teze după folosirea ca pomi Crăciun, însă practica a demonstrat că dacă stau în casă, chiar şi o săptămână, nu mai pot fi replantaţi, pentru că dezechilibrul de căldură este prea mare şi nu rezistă. în acest moment, puieţii din pepinieră au ajuns la o înălţime prea mare pentru a mai putea fi transplantaţi cu pământ la rădăcină. Astfel că ei se taie ca orice pom de Crăciun, fiind de fapt o cultură specializată. Ing. Cătălin Mutică a mai declarat că, în această perioadă, silvicultorii direc­ţiei participă la acţiuni comune pe linie silvică cu alte instituţii din judeţ, în spe­cial Inspectoratul de Poliţie Judeţean şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Har­ghita, deoarece creşte presiunea asupra pădurii din cauza necesarului de lemn de foc şi a pomilor de Crăciun, astfel că şi controalele se vor înăspri. Şt. PĂTRÎNTAŞ

Next