Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 2020 (Anul 32, nr. 6650-6688)

2020-09-16 / nr. 6683

• Pagina a 2-a • 16 septembrie 2020 • Informația Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (30) După eliberare, situaţia din Ardealul de Nord-Est era ca în Caragiale, să se revizuiască totul, dar să nu se schimbe nimic... □ Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric­ ­ Mi se pare total inexplica­bilă realitatea că după eliberarea Ardealului de Nord-Est, func­ţionarii maghiari fără cetăţenie română, majoritatea aduşi din Ungaria, erau menţinuţi în pos­turi şi erau iniţiatorii rezistenţei localnicilor faţă de aplicarea oricărei hotărâri venită de la Bucureşti.­­ Faptul era constatat oficial. Intr-un document al Jandarmeri­ei din 13 iunie 1945 se consem­na: „în manifestările lor şovine, ungurii sunt încurajaţi de însăşi autorităţile române din teritoriul Ardealului de Nord, la conduce­rea cărora se află cetăţeni români de origine etnică maghiară”. Era de fapt rezultatul alianţei Parti­dului Comunist Român (PCR) cu Uniunea Populară Maghiară (UPM) sub oblăduirea şi calda îndrumare a Comandamentului sovietic. Iată, în judeţul Sălaj, noul prefect numit după elibe­rare, Câmpeanu, a dat dispoziţii să fie schimbaţi notarii şi preto­rii români şi să fie înlocuiţi cu unguri, cei destituiţi nefiind în vederile politice ale guvernului de la Bucureşti.­­ Aşa-zisul guvern demo­crat al lui Petru Groza şi-o fă­cea cu mâna lui...­­ Să cităm şi dintr-o con­statare a Legiunii de Jandarmi Ciuc, din 1946 de această dată: „Din felul cum se produc mani­festările şovine pe raza judeţului Ciuc, reiese clar că acestea sunt organizate şi regizate chiar de funcţionarii de Stat - judeţeni, comunali”. Ferentzi Emerik, conducător al Secţiei de propa­gandă a Organizaţiei judeţene UPM „primeşte şi difuzea­ză instrucţiunile primite de la Budapesta” şi a vegheat să se păstreze simbolurile din timpul ocupaţiei: toate indicatoarele ru­tiere erau în limba maghiară, pe unele menţionându-se „spre Bu­dapesta”; în şcoli erau aceleaşi manuale, aceleaşi hărţi; notarii şi primarii refuzau să întoc­mească acte în limba română; maghiarii care cooperau cu ro­mânii erau consideraţi trădători ai cauzei etc. Lucrurile mergeau până la amănunt: pretorul plăşii Târgu Secuiesc, Resch Francisc, inspectând Cernatu de Jos, i-a ordonat unei bătrâne care voia să-şi arendeze pământul pe care nu-l putea lucra Regimentului 21 Artilerie, staţionat în zonă, să nu o facă, întrucât „nu poate da pământ unguresc la Armata ro­mână”. La Sântion Lunca, unde în 1940 biserica ortodoxă fusese transformată în târlă de oi de lo­calnicii unguri conduşi chiar de primar, în 1945, acelaşi primar, fiind acum membru al Uniunii Populare Maghiare, nu admitea aducerea în comună a unui preot român. - Vorba lui Caragiale: să se revizuiască totul, dar să nu se schimbe nimic... - Un tablou al situaţiei ge­nerale ce se dorea conservată şi după readucerea în trupul ţării a teritoriilor ocupate reiese şi mai clar dintr-o notă a Agentu­rii Banat către conducerea SSI: „Pe tot teritoriul Ardealului de Nord (...) funcţionează fel de fel­ de autorităţi formate din persoa­ne fără nici o pregătire culturală sau profesională, cu trecut du­bios şi fără nici o garanţie mo­rală. Unii chiar foşti puşcăriaşi pedepsiţi pentru crime, furturi, spargeri”. Documentul exempli­fica cu situaţia din Oradea: „La prefectură fimncţionează prefect român, iar restul şefilor de ser­vicii şi personalul funcţionăresc sunt unguri (...) Aproape nici unul nu cunoaşte limba română. Aceeaşi situaţie este la Primă­rie, unde primarul este evreu, ca şi la alte instituţii de Stat. Chestura Poliţiei este condusă de un evreu, fost comerciant, ajutat de comisari evrei de ace­eaşi categorie. Personalul admi­nistrativ este format numai din unguri, iar gardienii un amestec de unguri şi ţigani, oameni fără de căpătâi cea mai mare par­te - după cum spune populaţia - foşti hoţi de buzunare şi de găini sau vagabonzi, cărora nu le-a plăcut niciodată să mun­cească (...) în toate instituţiile se întrebuinţează limba maghia­ră, atât în actele scrise, cât şi în convorbiri, cu toate că în judeţul Bihor populaţia majoritară este românească. Românul, dacă se prezintă la vreo instituţie, nu poate să-şi spună plângerea în româneşte, deoarece nu este ascultat de nimeni. Dacă vrei să vorbeşti la telefon şi ceri numă­rul în româneşte, nu eşti servit, în tramvai, nu ţi se dă bilet dacă ceri în româneşte”.­­ Citeam că noile autorităţi române purtau pur şi simplu uniforme militare maghiare.­­ S-a consemnat acest fapt în judeţul Satu Mare. Asta pe lângă faptul că în întreaga poliţie era un singur român, comisarii fiind foşti chelneri sau birjari unguri. Scria în documentul citat: „şe­ful Poliţiei este ungur şi umblă îmbrăcat în uniformă militară ungurească având gradul de co­lonel. De asemenea, şi comisarii poartă uniformă ungurească iar gardienii sunt civili cu şapcă de honvezi şi cu banderolă. Şeful Siguranţei, un oarecare Stanciu Nil, îmbrăcat în uniformă ungu­rească şi purtând gradul de ma­ior, este şi şeful Biroului Politic. Despre numitul se spune că ar fi venit de la Bucureşti, nu se ştie precis cine este şi de cine a fost trimis, cu prefectul nu vrea să stea de vorbă, refuzând să-i dea lămuriri pentru ce a arestat 40 de primari şi ajutori de primari din judeţ”. La CFR, Comisia sindicatului, alcătuită doar din maghiari, ţinuse o întrunire în care hotărâse să nu primească românii trimişi din Ţară şi au manifestat cerând ca toţi româ­nii să părăsească localitatea (...) Românii erau foarte supăraţi pe anunţul MAI că va lăsa autori­tăţile existente, pe motiv că ar fi fost alese de popor; de apariţia numai a ziarelor ungureşti; de păstrarea în funcţii a autorilor unor atrocităţi antiromâneşti în timpul ocupaţiei horthyste, de arestările fără motiv operate doar printre români (...) Popu­laţia română din Ardeal este în­grijorată şi uimită de atitudinea evreilor întorşi din lagăre, care au uitat cu totul de purtarea un­gurilor, şi astăzi colaborează cu ei într-o acţiune contra interese­lor şi aspiraţiilor româneşti”.­­ Şi acest lucru este greu de înţeles...­­ Dacă readucerea confi­guraţiei unităţilor administra­­tiv-teritoriale la forma din 1940 s-a făcut relativ uşor, problema funcţionarilor părea de nerezol­vat. Se încerca păstrarea în pos­turi chiar şi a celor care refuzau făţiş cetăţenia română. Românii numiţi în funcţii publice erau întâmpinaţi cu ostilitate, activi­tatea le era obstrucţionată, erau permanent reclamaţi pentru a-i determina să plece. La Ciuc, de pildă, prefectul Bálint Mihály şi Organizaţia Uniunii Popula­re Maghiare le-au pus în vedere funcţionarilor români de la Ca­mera Agricolă ca în patru zile să părăsească judeţul, în comuna Dobolii de Jos (Trei Scaune), preşedintele UMP, Asztalos La­­dislau şi preotul Deak Iosif au organizat o manifestaţie pentru schimbarea primarului Dioni­­sie Lepăduş, cu strigări de ge­nul „Vreun primar ungur”, „Jos valahii!”, în cadrul unor mani­festaţii din judeţul Odorhei s-a cerut alungarea funcţionarilor români nu doar din posturile obţinute, ci din întreg Ardealul. Concluzia Legiunii de Jandarmi Odorhei era categorică: „Orica­re ar fi măsurile luate de Guvern pentru înfrăţirea româno-ma­­ghiară, secuii nu acceptă acest lucru. Gândul lor este numai la Ungaria Mare”. Mai ales în ju­deţele „secuieşti” atmosfera era atât de încărcată încât l-a obligat pe Teohari Georgescu, ministrul de Interne, să intervină direct, la o şedinţă a Comitetul Jude­ţean PCR Târgu Mureş, unde secretarul organizaţiei, Loeb Martin, s-a plâns că guvernul a trimis funcţionari români în ju­deţ: „Noi cerem ca toţi care sunt numiţi să vie la noi să primeas­că aviz”. Cu toate că populaţia română era majoritară, din tota­lul funcţionarilor MAI, români erau doar 350 şi 620 erau ma­ghiari, în vreme ce simbolurile româneşti erau pângărite sau distruse, pretorul plăşii Sf. Ghe­­orghe, Hadnagy Francisc, a dat chiar un ordin, nr. 1256/1945 de liberă folosinţă a steagului Ungariei; cei care s-ar împotrivi erau declaraţi „fascişti” şi trebu­iau pedepsiţi. Autorităţile româ­neşti erau mereu provocate: la 8 iulie 1945, la o manifestaţie or­ganizată chiar de lideri ai UPM din Odorhei, două coloane de tineri au trecut prin faţa postului de jandarmi cu steagul Ungari­ei şi cântând: „Ardealul a fost şi este unguresc/Jos cu chipiul românesc”. Deşi făceau tot posibilul pen­tru a împiedica aplicarea legi­lor româneşti în Transilvania de Nord-Est şi contestau apar­tenenţa de drept a regiunii la România, funcţionarii maghiari voiau să-şi păstreze posturile plătite de statul român. în toa­te documentele de arhivă apare un singur caz de posesor al unui post important care a renunţat de bună voie la funcţia deţinută, este cazul lui Kurkó Lajos, şeful Poliţiei Cărei, care a demisionat şi a făcut o cerere către Minis­terul de Interne de la Budapesta pentru a fi numit ca ofiţer de po­liţie în Ungaria. (Va urma) Interviu de Mihail GROZA In atenţia beneficiarilor de pensie de urmaş (copii) Copiii urmaşi în vârstă de peste 16 ani au obligaţia să prezinte adeverinţa din care rezultă că în anul şcolar 2020-2021 urmează o formă de învăţământ organi­zată potrivit legii. Adeverinţele în original trebuie depu­se până la data de 25 septembrie 2020. Copiii urmaşi care urmează o formă de învăţământ superior, au obligaţia ca până la data de 25 septembrie 2020 să depună la casa Judeţeană de Pensii Har­ghita o declaraţie pe propria răspundere din care rezultă că îşi continuă studiile în anul universitar 2020-2021. Totodată au obligaţia ca, până la data de 23 octombrie 2020, să prezinte ade­verinţa eliberată de universitate privind şcolarizarea în anul universitar 2020- 2021. Vă rugăm să anexaţi şi un cupon de pensie pentru identificare (nu este nece­sar să fie din ultima lună) sau să menţio­naţi numărul dosarului de pensie. Neprezentarea adeverinţei/declaraţiei are drept consecinţă suspendarea plăţii pensiei de urmaş, conform legii. Documentele menţionate pot fi trimise prin poştă la adresa: Miercurea Ciuc, str. Kossuth Lajos, nr. 94, judeţul Harghita. Compartimentul comunicare al Casei Judeţene de Pensii Harghita

Next