Informatia Bucureştiului, februarie 1968 (Anul 15, nr. 4498-4522)

1968-02-14 / nr. 4509

artă -liter­a­tură - ştiinţă „TOPAZE" de MARCEL PAGNOL R­ăsfăţată de aplauzele a generaţii de spectatori, comedia lul Mar­cel Pagnol a colindat neobosită timp de patru decenii pe scenele lumii, a ţinut eroic afişul ani de zile, ba şi-a făcut chiar Intrarea pe platouri, lăsin­­du-se, cu o adorabilă vanitate, filmată în culori. Publicul românesc o acceptă cu simpatie, ca pe o prezenţă agreabilă şi­­familiară. Cei mai vîrstnici o cunosc de pe, scenă, tinerii — cel puţin din filmul cu Peter Sellers, dacă nu din * Scenă din spectacol cu Gr. J. , Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu­­­­ şi Valeria Nanei, emisiunile de teatru radiofonic. Şi iată, Naţionalul reaprinde acum, pentru domnul Topaze, luminile festive ale premierei. Evenimentul desprinde piesa lui Pagnol din categoria amorfă a lu­crurilor pe care le ştiam fără să ne mai gîndim la ele, o singularizează şi ne-o apropie, ne obligă să-l explorăm, prin comparaţie, dimensiunile şi să-i fixăm locul într-un univers valoric. Iată de ce o reluare implică neapărat rigo­rile şi poate chiar ceva din aerul sever al unui examen. Revenind sub reflectoare, domnul Topaze trebuie să-şi asume riscul de a înfrunta un public care, pe parcursul a 40 de ani, şi-a revizuit nu numai croiala costumelor, ci şi deprinderile estetice. Omul din stat l-a aplaudat între timp pe Brecht şi Ionescu, pe Dürrenmatt, Osborne şi Albee, i-a citit, eventual, pe Beckett şi Wilder. Uitînd că l-a cunos­cut altădată,­­el îl va privi pe eroul lui Pagnol cu ochi cercetători, pîndindu-i slăbiciunile şi semnele de oboseală. Ai îmbătrînit, domnule Topaze ? Nu, n-a îmbătrînit. Dialogul îşi păs­trează prospeţimea şi hazul, savoarea personajelor n-a pălit. Bietul institutor modest şi naiv se conservă străin de realitate, în imperiul abstract al princi­piilor sale morale. Victimă a unei una­nime trădări, el­ sfîrşeşte prin a-şi aban­dona­ iluziile, prin a-şi însuşi cinismul celor, din jur şi a-i înfringe, astfel, cu propriile lor arme. Dar dincolo de linia acestui destin, dincolo de satisfacţia pe care triumful Iul Topaze o procură spectatorului dispus să jubileze „cînd se face dreptate", piesa ascunde o tris­teţe subterană, derivată dintr-un para­dox. Utopia Iul Topaze nu e utopie decît privită strîmb, de pe poziţiile unei lumi rău alcătuite. In momentul cînd îşi ia revanşa asupra adversarilor săi, el le adoptă în fond optica, se re­­neagă, se confundă cu el, iar apoteoza lui nu e decit punctul de vîrf al resem­nării. In acest sens ar fi fost posibilă demonstraţia, pornind de la aluzia stră­vezie conţinută în replică şi de la si­metria limpede a construcţiei, de la intenţia nedisimulată cu care lecţia de morală din actul I se opune discuţiei cu Tamise, din final. Dar (eternul cu­­vînt al cronicarilor)... La 40 de ani de la naşterea piesei, şi anume în era experimentului teatral şi a omnipotenţei regizorale, C. Dinis­­chiotu semnează direcţia de scenă a unui spectacol lipsit de entuziasm, care toceşte muchiile sarcasmului şi dilată ritmul pînă la talenti — un spectacol cu şerpuiri ce se risipesc fără direcţie pre­cisă, fără a izbuti să prindă consistenţă prin structurarea în jurul unei idei. Privirea regizorului a alunecat, egal şi monoton, la suprafaţa caracterelor, renunţînd în mod inexplicabil la avan­tajul de a le lumina în profunzime şi de a stabili, corelaţii. Aplicată cu o ciu­dată consecvenţă, metoda rămîne vala­bilă şi pentru vedeta spectacolului, In­terpretul atît de îndrăgit de public, ma­rele actor care este Gr. Vasiliu-Birlic. Privat de un sprijin regizoral ferm, ac­torul nu izbutește să se dăruiască per­sonajuluî, ci îl trage pe Topaze spre sine, sacrificînd, evident, ceva din pre­cizia cu care dramaturgul își construise eroul. Birlic joacă, aşadar, magistral timiditatea comică şi disperarea lui Topaze, dar ratează cinismul, în care strecoară o undă de bonomie inopor­tună. Cu ceva mai multă iniţiativă, cu — să recunoaştem — mai puţine difi­cultăţi de rezolvat şi cu experienţa unor roluri asemănătoare din repertoriul ro­mânesc, Ion Finteşteanu reuşeşte o mască perfectă a demagogului, totodată respingătoare şi ridicolă. Pornind de la Topaze ca partitură de virtuozitate şi de la conflictul său cu Régis Castel-Bénac, regizorul optează pentru formula comodă a unui specta­col de solist. Restul distribuţiei se re­trage cu resemnată discreţie într-un plan secund, motiv pentru care nu pu­tem decît semnala eforturile de com­poziţie ale lui Toma Dimitriu într-un rol, pentru el, de factură inedită — iar în ce-i priveşte pe Cristina Bugeanu, Marcel Enescu, Marian Hudac, Gh. Po­­povici-Poenaru, Miczura Arghezi şi I. Horaţiu, vom adăuga că se menţin în limitele unor apariţii onorabile. Neinspi­rate, lipsite de nerv şi ironie, Valeria Nanei şi Janina Tomescu traversează scena cu prezenţe decorative, fără să ne convingă că au pătruns semnificația ac­țiunilor pe care le execută. „Bătrînul" Marcel Pagnol ar fi meritat un specta­col mai tînăr... Adriana Rotaru Magdalena Popa a triumfat din S­tări de vorba cu Magdalena Popa, prim-balerina a Operei române, la cî­­teva minute după so­sirea­ avionului de pe rut­a Pari­s-Bucureşti şi la trei zile de la trans­miterea de către agen­ţia „France Presse“ a unui elogios comenta­­riu cu privire la evo­luţia balerinei române pe scena lui „Théatre des Champs-Elysees“. — Am petrecut mai bine de o săp­­tămină la Paris, ca invitată a companiei „Grand Ballet Clas­­sique de France“. Am dat două spec­tacole cu „Gisselle“ și am apărut de două ori cu „Moartea le­bedei“ în „Les soi­­res des étoiles". Și de data aceasta am avut la Paris, un spectacole, o com­panie de calitate. Printre invitaţii ce­lor două spectacole de gală se numărau şi balerina america­nă Rosella Highto­wer, precum şi cu­plul maghiar Adele Orosz şi Viktor Róna. — Pentru a cita oară v-aţi aflat ca invitată în Franţa ? — Pentru a treia oară. Prima oară am fost în 1965 la Fes­tivalul internaţional de dans de la Paris unde am primit „Steaua de aur“ pen­tru cea mai bună interpretare femini­nă. In primăvara a­­nului 1966 am reve­nit şi am dansat pe scena Operei din Pa­ris împreună cu Atti­­lio Labisse şi Yvette Chauvirai, prim-ba­­lerini ai Operei pa­riziene... Şi acum, la începutul anului 1968... — Aţi reîntîlnit cunoştinţe ? — Evident. Aş po­meni mai întîi de Michel Bruel, prim balerin al companiei „Grand Ballet“ cu care am dansat în „Gisselle“ şi care mi-a fost partener în 1967, la Monte Carlo. L-am mai reîntîlnit apoi pe domnul Mi­chel Descombay, di­rectorul baletului O­­perei din Paris, crea­tor de valoare. Am fost invitată de o­­mul de artă francez să văd montat pe scenă, ultimul său balet „Bachus şi A­­riande“, o creaţie modernă, un specta­col complex. Cunos­cător şi simpatizant al băietului româ­nesc, pe care l-a cu­noscut chiar la noi acasă, mi-a făcut ci­ nou ci­ teva remarci intere­sante cu privire la arta interpretativă românească. — Cum au fost primite spectacole­le ? — După părerea mea, favorabil. Deşi nu se cuvine să vor­beşti singur despre succesul tău, imi voi permite să dau doar un amănunt: la ambele spectaco­le, in urma îndelun­gatei insistenţe a pu­­blicului, a trebuit să repet „Moartea le­bedei". P­entru a completa spusele Magdalene! Popa alăturăm cite­­va însemnări apărute in presa franceză despre spectacolele susţinute pe scena pariziană: „Această stea româ­nească care a cucerit Întregul Paris dansând „Gisselle“, a făcut să bată toate inimile, du­minică şi luni” („fan­­tore“) . „Românca Mag­dalena Popa ne-a lăsat o viziune lirică a per­sonajului din „Gisselle“, uşoară, precisă in va­riaţie­ expresivă — fă­ră grimase — în inter­pretarea sa“ („Le Figa­ro“) . „Magdalena Popa a triumfat din nou, dînd dovadă de o si­guranţă impecabilă şi de o uşurinţă roman­­tică incomparabilă“ („Combat“). C. R. D­ESPRE textele de muzică uşoa­ră, despre primitivismul şi paupertatea poetică a unora dintre ele, s-a scris nu o singură dată. S-ar cuveni să remarcăm, cel puţin în filmele noastre muzicale, efortul literar revendicat de audi­toriul incomparabil mai larg, de sute de mii şi milioane de specta­tori, pe care-i asigură, într-un scurt răstimp, cinematograful. (De altfel, acest avantaj moral se tra­duce nemijlocit în avantaje mate­riale pentru autorul de texte...) Este surprinzător să întîlneşti, totuşi, în ultime­le producţii ale­­ studioului „Bucu­reşti“, versificaţii convenţionale ca acestea, extrase din nuvela Ateri­zare forţată (epi­sodul regizorului Horea Popescu în filmul De trei ori Bucureşti): Un gînd frumos / ar­monios (!) / Mă poartă iar/hoinar ■ am ! Oraş cu flori / Bucureşti / Tu ai grădini / Ca-n poveşti... Intr-adevăr poveşti! Ru­dimente de idei şi imagini, roase de timp şi de uzură, desprinse de orice conţinut a căror paupertate intelectuală este decepţionantă. Ce să mai spui despre laborioasa „operă poetică“ semnată de textie­rii Angel Grigoriu şi Romeo Iorgu­­lescu, pentru filmul lui Cezar Gri­goriu, împuşcături pe portativ? Spi­cuim de pildă: Simt că mă-nhaţă o nebunie / O nebunie ce n-ai vă­zut / O, fără ea, adio la viaţă! / Mai bine mor! De-acuma sunt pier­dut... Dacă asemenea versuri ţin poate de parodia pe care se pre­tinde că filmul o vizează, să ne referim la alte texte din film, mai „serioase“, ca de pildă la „Raţa“ ! Dansul Raţa este minunat „ Hai, dansaţi-l şi voi / Ritmul minunat şi sincopat / Este simplu, vioi...“ Atît este de flagrantă lipsa efor­tului de invenţie al textierilor, încît la distanţă de un vers ei îşi pot îngădui să nu găsească alt ad­jectiv decît acelaşi universal „mi­nunat“, utilizat cinei cuvinte mai Ş-A, LA, LA, LAAA! ŞI SECRETUL POEZIEI... în urmă. Sau aceste „versuri“, a­­tribuite formaţiei Sincron : Iubita mea e muzicaaa / De ea mi-e pli­nă inimaaa / Şi cînd pornesc la braţ cu eaaa / Lumea e-a noastră ş-a la laaa !!! Acest „Ş-a la laaa“, final, care face — fără îndoială — „şarmul“ textului a fost, pe semne, descoperit în urma unor epuizante combinaţii de sunete. De altfel, în textele cîntecelor acestui din urmă film, asemenea inovaţii lingvistice abundă, şi am putea cita, din me­morie : „Du, ru, du, ru, du, du du“ (din cîntecul sugestiv intitulat „Hop-şa şi la, la, la!“) sau „Lai, lai lai lai, lai lai“ (din „Bonjour Bucarest“). Ai rîde, dacă nu ţi-ai aminti că pentru aceste originale construcţii onomatopeice, există au­tori privilegiaţi care încasează mii şi mii de lei de la prea generoasa casierie a studiourilor Buftea. In treacăt fie spus, sumele acestea se apropie de onorariul obişnuit pe care-1 primeşte un poet pentru o prestigioasă plachetă de versuri. Să fim bine înţeleşi. Nu cerem nea­părat revizuirea tarifelor în vigoa­re, ci ridicarea ţinutei artistice a textelor muzicii de film corespunză­tor retribuţiei acordate. Dar aici in­tervine exigenţa comanditarului. In cinematografie, de ţinuta literară a cîntecului nu poate răspunde nu­mai compozitorul! Textele trebuie să fie acceptate sau nu de către autorii filmului, ele integrîndu-se în ţinuta generală a acestuia. In cazul discutat — la împuşcături pe portativ — textele citate repre­zintă gustul poetului Dimos Rendis, scenarist şi redactor al studioului, şi al regizorului, Cezar Grigoriu. în legătură cu acest film, ar mai fi de adăugat ceva. Cîntecele „Bon­jour Bucarest“ şi „Hop­şa şi la, la, la“ poartă semnătura lui Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, ca autori ai unor versuri care nu se cîntă, pentru că ele figurează în film şi în partitură numai cu textul străin, a cărui „versiune“ este da­torată lui Nancy Holloway. In ce privește însă versiunea originală, românească, n-am putut-o găsi. Din spusele regizorului Cezar Gri­goriu rezultă că ea s-ar fi mărginit la „ideea“ pe care textierii ar fi sugerat-o solistei americane. Ră­­m­în însă două lucruri neclare : dacă cei doi textieri au avut idei pentru textele lui Nancy Holloway, de ce n-au dispus şi de idei pentru textele proprii, evitate în limba română ? Şi, în al doilea rînd, pe partitura celor două cîntece rămîne scris, negru pe alb: „versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgules­cu“. Unde se află aceste „versuri“ ? De ce nu apare forma originală printre documentele de lucru ale filmului ? T. Caranfil Curs de limba en- 17.30 gleză (lecția a 3-a). ■ ■— 17.58 Sumarul zilei. 18.00 telecronica econo­mica. CAZUL CELOR 1 200. 18.30 Pentru copil. Ala-bala. Călătorie muzicală. 19.00 STUDIOUL PIONIERILOR. 1Q TELEJURNALUL DE SEARA. 19.50 Buletinul 1,1 11 meteorologic. 20.00 Album Urle : Ion Minu­­lescu. 20.15 TRANSFOCATOR. .. TELECINEMATECA . 20.45 IUBIREA LOR“. Film artistic cu Bette Davis si Charles Boyer. 23.10 JOCURILE OLIMPICE DE IARNA. Patinaj artistic : proba de figuri libere — perechi. 24.00 TELEJURNALUL DE NOAPTE. MOZAIC Actualităţi stil 1968 A­m asistat, în cursul anului trecut, la multe transmisiuni în direct ale evenimentelor interne sau internaţionale. Şi a­­semenea precedente obligă , o­­bligă nu numai la repetarea per­formanţelor cunoscute, ci şi la lărgirea ariei evenimentelor care pot fi transmise în direct. Săp­­tâmînal dacă nu chiar zilnic are loc pe tărîm industrial, cul­tural-artistic ori ştiinţific un eve­niment de o deosebită însemnă­tate despre care aflăm de re­gulă în cursul telejurnale­lor ; primim, de obicei, o ştire finită, care consemnează consumarea evenimentului. Avem totuşi posibilităţi certe de a fi la faţa locului şi a transmite pe viu atît evenimentul în sine cît şi emoţia oamenilor implicaţi. Efec­tul psihologic asupra telespecta­torilor este simţitor altul în acest caz : imagine şi mai convingătoa­re, emoţii trăite simultan de toa­tă lumea, calitatea superioară a memorării etc. Evident, promptitudinea de care vorbim nu se împacă întotdeauna cu orarul prestabilit al progra­melor ; va fi necesar să întreru­­pem timp de mai multe minute o emisiune pentru a face loc transmisiei în direct. Dar nimeni nu va obiecta. Condiţiile accep­tării unanime vor fi calitatea, ineditul, popularitatea şi însem­nătatea evenimentelor ce urmează să interfereze programul obişnuit. „A douăsprezecea noapte“ Societatea britanică de televi­ziune ATV plănuieşte să reali­zeze un film după „A douăspre­zecea noapte“ de W. Shakespea­re (color și alb-negru). Va fi cea mai costisitoare montare a unei piese de teatru din istoria te­leviziunii britanice : 200 000 lire sterline. Cit costă un serial? Revista „The Stage and Tele­vision To­ Day” publică niște costuri estimative ale cîtorva se­riale mai cunoscute : astfel, „Ro­bin Hood“ ar fi costat la timpul turnării sale circa 19 000 lire ster­line episodul ; la început, un epi­sod din serialul „Sfîntul“ costa 30 000 lire, iar în prezent, se apre­­ciază că , cheltuielile s-ar fi­ ridi­cat la 50 000 lire. Un episod din apreciatul serial „The Prisoner“ ar costa 75 000 lire episodul etc. CIRCULAŢIA SINGELUI LA FAT Cercetări interesante întreprinse de studenţi A­flate în actualitate, problemele de cardiolo­gie înscriu şi cercetări privind implicaţiile biofizice, anatomice, fiziologice şi fiziopa­­tologice ale circulaţiei sanguine intrauterine. Astfel, în cadrul institutului medico-farmaceutic din Bucureşti, au fost întreprinse o serie de studii amănunţite şi cercetări originale în dome­niul hemodinamicii, de către doi studenţi Dan Riga şi Sorin Riga, din anul III al Facultăţii de medicină generală, care au îngemănat învăţă­tura cu pasiunea pentru cercetarea ştiinţifică, de­­monstrînd în final — contrar părerii unanim ac­ceptate în tratatele clasice a existenţei unei circu­laţii amestecate, turbulente, la fetus, — o circula­ţie laminară, ordonată, în lame concentrice, a sîngelui venos şi a celui arterial. Cercetările au pornit de la consideraţia că sîn­­gele este un biofluid eterogen cu proprietăţi par­ticulare de vîscozitate şi densitate, cît şi de la faptul că există un mod specific ce caracterizează circulaţia sanguină (automatism, vasomotricitate etc ). In acelaşi timp calibrul redus al sistemului vascular, la fetus, la vasele mari — aortă şi venele care — avînd dimensiunile arterelor mijlocii ale adultului, fac ca circulaţia laminară să se poată desfăşura în condiţii optime la aceste diametre. De altfel, numărul mare de globule roşii existente în mod normal la făt, 6,3—8 milioane, faţă de 4,5—5 milioane la adult, determină o vîscozitate mărită a sîngelui care, prin fenomenul de turbu­lenţă, de amestec, ar ajunge la valori patologice. Coroborînd principiile fizice şi biofizice cu as­pectul anatomic al problemei, concluziile duc la o nouă orientare asupra întregii desfăşurări a pro­ceselor fiziologice legate de circulaţia sanguină intrauterină, demonstrîndu-se că la embrion şi la fetus deşi în acelaşi vas circulă şi singe arterial şi singe venos simultan, circulaţia sanguină se desfăşoară ordonat, laminar, lipsită de vibraţii, ceea ce corespunde unei cheltuieli minime de energie. Importanţa cercetărilor constă în găsirea expli­caţiilor reale la unele manifestări clinice ca : tri­logia Fallot sau tetralogia Fallot ce se datoresc persistenţei postuterine a comunicaţiilor arterio­­venoase, defecte septale, persistenţa canalului ar­terial totale — ce produc tulburări ale circula­ţiei sanguine la noul născut prin amestecul sîn­gelui din cele două circulaţii — arterială şi ve­­noasă — şi o serie de alte fenomene patologice determinate de intrarea in funcţie a plăminilor şi a tubului digestiv după naştere la copiii care po­sedă malformaţii cardiace. Putem spune că rezultatele acestor cercetări lăr­gesc spaţiul studierii patologiilor la făt, patologii de care sunt legate o seamă de boli ereditare şi congenitale ale aparatului circulator, ce pot avea urmări foarte grave la noul născut, P. Spira m _ „MIST»“ ! ÎNCEPE SĂ­­ SE DEZLEGE? In urma anchetei apărute în zia­rul nostru la 24 ianuarie a.c. sub titlul „Misterul băilor termale de la blocul OD­ 3 se cere de urgenţă dezlegat“, întreprinderea de admi­nistraţie locativă a raionului 16 Fe­bruarie ne-a răspuns : „Instalaţiile sanitare din subso­lul tehnic al blocului OD-3 care sunt în întreţinerea întreprinderii noastre au fost verificate în în­tregime, înlăturîndu-se defecţiu­nile. In urma acestor verificări s-a constatat că infiltraţiile din ca­mera elevatorului situată la sub­solul acestui bloc nu se datoresc instalaţiilor sanitare interioare. Prin adresa nr. 1164/25.1.1968 am făcut cunoscut I.C.A.R.-ului să ia măsuri pentru studierea cauzelor care provoacă infiltraţiile şi să pro­cedeze la înlăturarea lor, deoarece apa se scurge în imobil din di­recţia conductelor de alimentare şi canalizare exterioară. în prezent, sectorul 11 I.A.L. procedează zilnic la evacuarea apei cu electropompele pînă la înlătu­rarea definitivă a infiltraţiilor“. N.N. Aşteptăm şi răspunsurile I.C.A.R-ului şi I.D.G.R.-ului Nă­dăjduim că ele nu vor intîrzia prea mult şi vor avea darul să vină cu noi elemente, capabile să elucideze în cele din urmă „enigma­“ lui OD-3. IUBI» Răspunsuri la semnalele ziarului.__ După calendar­­ legumicultorii sunt în plină campanie, după activitate — nu! Sub acest titlu, am publicat în ziarul din 30 Ianuarie un articol des­pre unele neajunsuri în pregătirea campaniei legumicole. După cîteva zile, conducerea Uniunii orăşeneşti Bucureşti a cooperativelor agricole de producţie a convocat o consfă­tuire, la care au fost invitaţi pre­şedinţii şi inginerii cooperativelor a­­gricole de producţie, precum şi re­prezentanţi ai întreprinderilor şi instituţiilor care concură la pregă­tirea producţiei legumicole din a­­cest an. In consfătuire au fost ana­lizate cauzele care au dus la lipsu­rile semnalate şi s-au stabilit măsuri pentru înlăturarea lor. Bunăoară, în cuvîntul său, repre­zentantul Bazei de aprovizionare a arătat că depozitele au fost apro­vizionate cu noi cantităţi de mate­riale, (araci pentru legume, folii de polietilenă, rafie etc.) şi i-a invitat pe cooperatori să se prezinte pentru a le ridica. Din partea Ministerului E­­conomiei Forestiere, cooperatorii au primit asigurări că toate cererile de materiale vor fi onorate integral. De altfel, în acest sens ministerul a e­­mis şi un ordin : pînă la 15 februa­rie va fi livrată întreaga cantitate de lemn pentru construcţii rurale, iar pînă la 29 februarie cea de che­restea. Au fost luate, de asemenea, măsuri ca materialele să întrunească calităţile cerute. Pentru o mai mare operativitate s-a recomandat coope­rativelor agricole de producţie să trimită delegaţi la unităţile forestiere din regiunea Bucureşti, la care au repartiţii, pentru a ridica lemnul „C.R.“ din stejar şi salcîm, acesta existînd în stocuri suficiente. Consfătuirea a scos în evidenţă şi alte aspecte privind pregătirile în vederea asigurării recoltei de legu­me. A reieşit că, deşi există eviden­ţe privind stadiul aprovizionării cu materiale, datele existente la dife­rite foruri nu corespund între ele. Este necesară punerea de acord a a­­cestora, o mai exactă și operativă informare, pentru a se crea premi­sele unor măsuri prompte și efi­ciente. ■illl■llll■llll■illl■IIIIMIí:l■!l!l■l!ll■llll|illll■llll■ill■l!!IKî G= i GI i Ii T axi... taxi... In urma revenirii noastre cu privire la ancheta „Taxi... Ta­xi...“ publicată în nr. 4469 al ziaru­lui, I.T.B., a tri­mis redacţiei un răs­puns detaliat. Reţi­nem din adresa pri­mită preocupările conducerii întreprin­derii în vederea în­lăturării deficienţe­lor semnalate precum şi importanţa cîtorva dintre măsurile luate în scopul îmbunătă­ţirii deservirii călă­torilor cu mijloace de transport rapide. Am fost informaţi că s-au montat în Gara Basarab şi în staţia G.F.R. 16 Fe­bruarie pancarte cu indicarea numerelor de telefon şi a modu­lui de obţinere a ta­­ximetrelor prin co­menzi telefonice. In acelaşi timp, dispece­ratul central, de cu­­rînd organizat, ca şi dispeceratul special din Gara de Nord vor dirija autovehiculele solicitate către aceste puncte. In scopul cu­noaşterii de către şo­feri a orelor de soli­citare a taximetrelor în gări, s-a distribuit fiecărui conducător auto „mersul trenu­rilor“. O măsură care îşi va dovedi după păre­rea noastră utilitatea este şi aceea a reor­ganizării corpului de control din cadrul I.T.B. Pînă acum gos­podăria de camioane şi taximetre nu avea un organ propriu de control, această acti­vitate fiind suplini­tă de controlorii de pe liniile de autobu­ze şi tramvaie. Cum preocupările lor pen­tru buna dirijare a acestor vehicule le răpea întregul timp, taximetrele rămîneau propriu zis fără nici o asistenţă. Interesant conside­răm şi studiul pe care îl întreprinde I.T.B. în direcţia creşterii răspunderii şi cointeresării mate­riale a şoferilor de pe taximetre, unde se preconizează in­troducerea sistemu­lui de salarizare pe bază de remiză. Actualul regulament de funcţionare care prevede realizarea unui venit minim pe kilometru rulat de­termină pe unii şo­feri să adopte, în a­­numite situaţii, re­zerve faţă de cursele scurte şi faţă de ce­le care nu le asigură clienţi la întoarcere. In ceea ce priveşte rezolvarea problemei cărăuşiei publice clandestine efectuate de unii conducători auto proprietari de autoturisme, am re­ţinut faptul că ser­viciul circulaţiei din D.M.C. şi-a declinat competenţa în favoa­rea secţiei financiare a S.P.C.B. şi că a­­ceasta, la rîndul ei, a anunţat că nu are atribuţia rezolvării unor asemenea situa­ţii. întrebăm atunci Comitetul executiv al S.P.C.R. şi condu­cerea Direcţiei Mili­ţiei Capitalei ! Cui revine sarcina înlă­turării unor activi­tăţi ilegale care pro­voacă daune statu­lui ? ! IK­BI'.WUlI H N­ UGUIi ||l!l■IIi!■llll■l!!l■ll!l■!ll!■ll!l■ll!l■ teatru SPECTACOL EXPERIMENTAL DE OPERA ŞI BALET — Opera Română, tel. 16.48.20, ora 19.30. CONTESA MARITZA (Cleopatra Me­­lidoneanu, Anton Negoiţescu, Constanţa Cîmpeanu. Dirijor : C. Rădulescu) — Teatrul de operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. ROMEO ŞI JULIETA (Silvia Popovici, Ion Caramitru) — Teatrul naţional „I.L. Caragiaie“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 19.30. Jocul adevărului (Gr. vasiliu­ Birlie, Lazăr Vrabie, Coca Andronescu) — Teatrul naţional „I.L. Caragiaie”, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19.30. OPINIA PUBLICA (Radu Beligan, Marcela Rusu, Ion Lucian) — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 20. LIVADA CU VIŞINI (Clody Bertola, Ştefan Ciobotăraşu, Fory Etterle) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60, ora 20. COMEDIE PE ÎNTUNERIC (Ştefan Bănică, Mariela Petrescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. RICHARD II (Victor Rebengiuc, Io­­nescu-Gion, Olga Tudorache, Corina Constantinescu) — Teatrul Mic, tel. 14.70.81, ora 20. ACEST ANIMAL CIUDAT (George Constantin, Gilda Marinescu) — Teatrul „C.I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. ABSENŢA UNUI VIOLONCEL (Migri Avram Nicolau, Val Săndulescu) — Teatrul „C.I. Nottara“, sala Studio, bd. Magheru 20, ora 20. INTILNIRE LA SENSIS (Doina Ta­­maş, George Bănică) — Teatrul „Barbu Delavrancea“, tel. 12.94.23, ora 19.30. TOATE PINZELE SUS (Ion Lucian, Septimiu Sever) — Teatrul „Ion Crean­gă”, tel. 12.85.56, ora 16. PAPUCIADA — Teatrul Ţăndărică, sala din cal. Victoriei 50, tel. 15.23.77, ora 17. VRĂJITORUL DIN OZ — Teatrul Ţăndărică, sala din str. Academiei 28—30, ora 17. SCANDAL LA BOEMA (Gică Petrescu, Doina Badea; dansează Doina şi Cornel Patrichi) — Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30, varietăţi .68 (Stela Popescu, Ilinca Cerbacev) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala din cal. Victoriei 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. ANSAMBLUL CIRCULUI MARE DIN MOSCOVA — Circul de stat, tel. 11.01.20, ora 20. SEARA DE CVARTETE — Sala mică a Palatului, ora 20. Cinema PREMIERE INNORARE TRECĂTOARE - Victoria (16.28.70) — 9.30, 12,15, 15, 17,43, 20,30. MOARTEA DOPA CORTINA - Capitol (16.29.17) — 9. 11,15, 13,30, 16, 18,30, 20,45. Sala Palatului (15.73.72) — 19.30. RĂZBOI ȘI PACE (seriile I şi D) — Cotroceni (13.62.56) — 14.30, 19. DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Union (13.49.04) — 15. 16.30, 18.30, 20.30. TOM JONES - Doina (16.35.38) — 12. 15.30, 18. 20,30. UN BARBAT ȘI O FEMEIE — Melodia (12.01. m — 6.45, 11. 13.30, 16, 18.30, 20,45. Modern (23.71.01) — 9. 11.15. 13.30. 16. 18.30. 21 BILLY MINCINOSUL — Central (14.12 24) — 9. 11. 13.15. 15.45. 18.15. 20.45. OCOLUL — Ferentari (23.17.50) — 15.30. 18. 20.30. CAPCANA — Patria (11.86.25) — 9, 11.30. 14. 16,30. 19. 21.15: Festival (15.63.84) — 8,30, 11, 13,30, 16, 18,30. 21 ; ROBU­ — Griviţa (17.08 68) — 9.30, 11,30, 13.30, 15,45, 18.15, 20.50. O SUTA UNU DALMATIENI — Bucegi (17.05.47) — 9. 11.15, 13,30, 16, 18,15, 20.30. JOCURI NESCHIMBATE — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. 20 30 . Pacea (31 32.52) — 15.45, 18. 21.15. PROFESORUL DISTRAT — Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. 20,30. SALUT KENIA - FLORA AUSTRA­LIANA — ANATOLIA OSPITALIERA - ÎNCERCĂRI — FETITA SAU BAIAT — FEREASTRA — Timpuri Noi (15.61.10) 9—21 în conţi..oare. ÎMPUSCATURI DE­PORTATIV — Re­publica (11 03.72) — 9.30. 11.45, 14, 18 45, 19, 21,15 . București (15.61.54) - 9. XI. 13. 15. 17. 19. 21. Di­ TREI ORI BUCUREȘTI - Feroviar (16.22.73) — 9. 11,15. 13.30 16. 18.30 21 . Floreasca (33 29 71) - 9. 11,15. 13.30. 16. 18.15. 20.30. VALETUL DE PICA — Luceafărul (15.87 67) — 9. 11,15. 13.30. 16. 18.30. 20.45. LORDUL DIN ALEXANDERPLATZ -Lumina (16 23 35) — 9—15.45 în continu­are, 18.15, 20,45. ÎNCERCUIREA — Excelsior (18.10 88) — 9. 11.15. 13.30. 16. 18.15 20 30 . Aurora (35.04 66) - 9. 11.15. 13.30. 18. 18.15. 20.80. CIND TU Nu EŞTI­­ înfrăţirea între popoare (17.31 64) — 15.17,30, 20 . Volga (11,91,26) — 10* 12* 14. 16,15. 18,30. 20,45. UN NABAB MAGHIAR — Buzesti (15.62.79) — 15.30. 18. 20.30 . Giulesti (17.55.46) — 15.30. 18. 20.30. MARELE RESTAURANT — Dacia 06.26.10) — 8—15 în continuare* 17* 19. 21. CINE CĂLĂRESTE UN TIGRU — Uni­rea (17.10.21) — 16. 18.15* 20.30. O FATA FERICITA — Ura (31.71.71) — 15.30. 18. 20.30. ESCROC FARA VOIE — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17,80. 20 . Arta (21.31.86) —­­ 11.15, 13,30. 15.45, 18.15. 20,30. CEA MAI LUNGA NOAPTE — Crin­­gasi (17.38.81) — 15.30. 17.45. 20. ZECE NEGRI MITITEI — Popular (35.15.17) — 15.30. 18, 20,30. REÎNTOARCEREA lui surcouf — Munca (21 50.97) — 14. 16, 18,15. 20,30. DOSARUL XII — Cosmos (35.19.15) — 14.30. 16.30, 18,30. 20,30. RĂZBUNĂTORII — Flacăra (21.35.40) — 16, 18,15, 20,30. TESTAMENTUL INCASULUI — Viitorul (f­.48.03) — 15,30, 18, 20,30. CONTELE BOBBY, SPAIMA VESTULUI SĂLBATIC — Vitar (21.39.82) — 15.30, 18. 20,30. CORIGENTA DOMNULUI PROFESOR — Progresul (23.94 10) — 15.30, 18. 20.15. * D (Urmare din pag. I) uitat însă un amănunt: însoţind maşi­nile încărcate cu materii prime sau pro­duse finite, Florescu devenea, automat, ţnînuitorul Iar, situaţie de care, de altfel, a profitat cu prima ocazie ce i s-a oferit. Exemplul acesta, ca şi mul­te altele, constituie o dovadă. In plus că nu trebuie trecută cu vederea nici una din posibilităţile care, la un mo­ment dat, ar putea deveni o breşă în apărarea avutului statului d­acă lipsa de supraveghere a unui încărcător de materiale poate avea asemenea consecinţe, cu atît mai gravă apare situaţia ce a fă­cut obiectul dosarului nr. 662/1967 jude­cat la tribunalul raional V. I. Lenin. Fostul condamnat Ion Aldea este an­gajat în funcţie de contabil la una din administraţiile I.A.L. din acelaşi raion. La scurt timp, Aldea este descoperit că a încasat în locul casierelor, de la mai mulţi cetăţeni, suma de 600 lei, în schim­bul unor chitanţe de mînă, uitînd să de­pună banii. In loc să recurgă la măsuri radicale, conducerea întreprinderii — a­­nimată de un umanism greşit înţeles — îl transferă la administraţia nr. 8 din Drumul Taberei, în aceeaşi funcţie. Ur­marea­­! Profitînd de lipsa de control a administratorului Gh. Mateescu, de co­ Pe calea Victoriei, cam prin dreptul străzii 13 Decembrie, un sfat de o in­contestabilă valoare îşi atrage atenţia, cu litere de neon, de de­asupra unui bloc : „Tricotaje din felon, mătase, bumbac. Practice, utile". Remarcabil la această reclamă este, înainte de toate, faptul că ne spulberă îndoielile cu pri­vire la materia primă din care se fa­brică tricotajele. Nici din sticlă, nici din mere pădureţe, ci din felon, mătase, bumbac... Alteori, „sufletul comerţului" ne­ în­vaţă cu altruism să ne apărăm de frig cu ajutorul mănuşilor şi fularelor. Va să zică, dumneata, care credeai pînă RECIDIVA moditatea şi naivitatea casierelor Elena Mehedinţeanu şi Angela Segheş (care îi încredinţează încasările zilnice pentru a le depune la C.E.C., deşi prin obligaţiile de serviciu aveau datoria să efectueze personal această operaţie), Aldea îşi în­suşeşte, prin falsuri, numai în cîteva luni, suma de 28 000 lei. Epilogul­ Aldea a fost condamnat pentru delapidare, iar cele două casiere — pentru neglijenţă în serviciu, toţi trei fiind solidari la plata despăgubirilor civile. Un adevărat record în materie de su­perficialitate a fost înregistrat la Filiala regională Bucureşti a Asociaţiei crescă­torilor de albine, unde a fost angajat în funcţia de contabil şef un triplu con­damnat pentru furt şi înşelăciune în dauna avutului obştesc. Beneficiind de graba dovedită de această Instituţie în completarea unui post rămas vacant şi de referinţele arhilaudative pe care i le-a dat întreprinderea de unde s-a transferat, lată-l pe „lup“ (Constantin Poţincu), ajuns din nou pe post de „baci“, funcţie care l-a înlesnit Încă o dată accesul la buzunar a statului. I­N LOC DE CONCLUZII reprodu­cem opiniile judecătorului NICHI­­TA JEANDEDOLJ, de la tribuna­lul raional Tudor Vladimirescu : — Deşi fiecare dintre dosarele penale în care e vorba despre delapidatori-reci­­divişti, cuprinde aspecte concrete, parti­culare, toate au o trăsătură comună . In afară de acuzaţii din boxă, contribuţii mai mici sau mai mari au şi cel din co­lectivul în care s-a produs infracţiunea. Nu trebuie uitat că procesul reeducării foştilor delincvenţi nu se termină in ziua în care au sfîrşit detenţiunea. El con­tinuă mult timp în întreprinderea, insti­tuţia sau uzina unde au fost reîncadraţi. Dacă în noul loc de muncă domneşte o atmosferă în care exigenţa faţă de Înde­plinirea sarcinilor se îmbină cu respec­tul pentru avuţia obştească, apariţia re­cidivei devine, practic, imposibilă. Din păcate, aşa cum se pot­­ve­­te constata şi din exemplele relatate mai sus. In unele locuri climatul însuşi invită uneori la recidivă. Pentru că superficialitatea, comoditatea şi abdicarea de la exigenţă creează tocmai acele fisuri prin care râu intenţionatul pă­trunde pe calea unei noi in­fracţiuni. Dacă pe banca acuzaţilor a­­jung, firesc, indivizi obişnuiţi cu câştigul fără muncă, pri­­mindu-şi pedeapsa binemeri­tată, printre martori se află, adesea, mulţi dintre cei care nu au ştiut sau nu s-au pri­ceput să gospodărească şi să protejeze valorile morale şi materiale încredinţate, deve­niţi, într-un fel sau altul, com­plicii lor morali. Aceștia din urmă, e adevărat, nu contra­vin prevederilor codului penal dar încalcă legile nescrise ale eticii cetăţeneşti. Absurdul cotidian Sufletul comerţului acum că de frig te fere­şti prin inter­mediul ventilatoarelor şi lamelor ei e ras, poţi mulţumi reclamei că te-a scos din încurcătură. Şi alte multe adevă­ruri, redactate în genul truismelor ros­tite de profesorul dintr-o celebră schi­ţă a lui Cehov, fac deliciul reclamei. Totalmente dezinteresat, propun spre omologare şi alte mostre în spiritul ce­lor de mai sus : „Pentru a ajunge la Vaslui, folosiţi trenul, automobilul, că­ruţa sau zepelinul". „Vreţi să beţi ceai dulce? Puneţi în ceaşcă trei linguriţe cu zahăr jos". Ţin la dispoziţia celor interesaţi alte 500 (cinci sute) de asemenea idei. Pen­tru un eventual concurs de competenţă şi originalitate... S. H. • Miine la ora 19:30, în sala cinema­tografului „Central“ (bd. Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej, 2) are loc o masă rotundă pe tema „Transplantă­rile de organe — mare cucerire ştiinţi­­fică a epocii noastre“. La discuţiile conduse de prof. univ. dr. do­cent Emil Crăciun — membru corespondent al Academiei, partici­pă prof., univ. dr. do­cent I. Th. Riga — laureat al Premiului de Stat, dr. docent Tiberiu Ghiţescu, dr. Exacustodian Pău­­şescu­. Urmează fil­mul artistic „Călăto­rie fantastică“.

Next