Informatia Bucureştiului, decembrie 1968 (Anul 16, nr. 4757-4783)
1968-12-03 / nr. 4758
Discuţia pe marginea acestui masiv volum despre creaţia noas - tră populară, inepuizabilă sursă nu numai de inspiraţie, ci mai ales, de meditaţie şi emoţie estetică, am purtat-o cu un interlocutor apreciat printr-o remarcabilă exegeză asupra unei capodopere a genului: „Mioriţa". — Cred că noutatea cărţii lui Ovidiu Papadima e mai ales de ordin axiologic. Pornind, desigur, de la ideea că nimic nu poate revela mai autentic Psihologia — mai mult chiar destinul istoric — al unui popor decît înseşi valorile sate estetice, autorul urmăreşte mai ales reflexul miraculos in artă al unei spiritualităţi care s-a definit singură In ipostaza sa genial creatoare : »Cu cit cint, atîta sînt". Nu întîmplător, deci, semnatarul cărţii concepe cercetarea folclorică în primul rînd ca o cercetare estetică... — Lucrul poate părea paradoxal, deoarece creaţia folclorică e arta cu cea mai largă bază socială (pe care o reflectă cu o forţă artistică unică) şiar implica o cercetare pe linia revelării relaţiilor sociologice. Datorită, însă, oralităţii şi anonimatului creatorului, opera folclorică nu apare legată direct (ca cea cultă) de un om, de o epocă precis determinată cronologic, el e un curent. Din punct de vedere metodologic, deci, se analizează mai cu seamă modalităţile artistice de a exprima etern umanul existent în concretul social. în felul acesta, este întreprinsă o cercetare intrinsecă, a încărcăturii de viaţă, respectiv de pe poziţia esteticului, presupunînd prin aceasta raportarea la un sistem de corelaţii interne fenomenului : motivul sau tema. În lumina acestei observaţii preliminare, sînt studiate trei genuri folclorice : lirica, ghicitoarea şi descîntecul. — Remarcînd caracterul de sinteză teoretică asupra unui vast material documentar, cele trei genuri sînt tratate, putem spune, în mod exhaustiv. Ceea ce nu înseamnă o mecanică epuizare, fatalmente expozitivă, a bibliografiei, ci o adevărată valorificare critică a punctelor de vedere anterioare. Definindu-se faţă de ele, autorul defineşte în acelaşi timp numeroase elemente şi specii ale creaţiei folclorice, avînd astfel o substanţială contribuţie inedită într-un domeniu în care — prin... tradiţie — lucrurile păreau destul de clare, care vi se par cele mai notabile cîştiguri de acest fel ? — In privinţa liricii populare mi se pare demnă de subliniat punerea în lumină a raportului dintre doină şi cîntec, pornindu-se de la relaţia sincretică dintre text şi melodie. Definirea doinei ca specie muzicală a liricii noastre s-a făcut mai înainte, dar lucrurile erau cunoscute mai ales în cercurile de muzicologi. Acum se reia problema pe plan global şi se demonstrează inexistenţa unui ciclu literar care să corespundă definiţiei muzicale a doinei. Un alt aspect ce trebuie relevat în acest sens este legătura pe care autorul o stabileşte cu aşa-numitul cîntec de lume, specie lirică născută la intersecţia cîntecului popular cu literatura cultă, pendulînd între aceste două extreme şi în ceea ce priveşte circulaţia, nu numai geneza sa. — După cîte ştim, ghicitoarea nu s-a bucurat de prea multă atenție pînă acum, în afara culegerii lui Artur Gorovei sau a studiului lui George Pascu... — Intr-adevăr, după studiul „Despre cimilituri4*, tipărit de George Pascu în 1909 la lași, nu s-a scris nimic pertinent asupra , genului. Faptul de a fi readus în discuţie una dintre creaţiile folclorice cu cea mai mare valenţă de - Convorbire cu folcloristul ADRIAN FOCHI - ratorică se realizează, deci, în volumul „Literatura populară română“. El defineşte ghicitoarea şi îi fixează tipologia, îi arată originile şi substraturile universale, detaliază universul poetic, analizează forma de artă și mecanismul ei particular, îi determină speciile. — Cred că în cazul descîntecului se poate vorbi chiar despre o reabilitare a genului, destul de neglijat pînâ acum. Probabil pentru că, din cauza... prefixului, nu s-a mai putut vedea... pădurea cîntecului din el ! — Mult timp nu s-a înţeles întru totul faptul atît de important că înainte de a avea o funcţie socială, cu caracter magic şi de ritual, descîntecul este de fapt o creaţie literară autentică, folosind aceeaşi experienţă artistică a poporului, aceeaşi rezervă generală de procedee artistice. El poate trezi aceeaşi desfătare sufletească ca şi doina sau balada. De aceea, constituie un iport cu totul nou faptul că Ovidiu Papadima discută tocmai structura artistică a descîntecului, relevînd invenţia verbală, tezaurul de imagini, cromatica nuanţelor, fantezia şi grotescul formulelor folosite. Autorul pune în lumină, de asemenea, multiplele corespondenţe ale genului cu celelalte categorii orale, cu basmul, legenda, cîntecul bătrînesc, creaţiile rituale, folclorul copiilor. In felul acesta, studiul lui O. Papadima investighează întreg universul poetic al descîntecului, deschizînd perspective înnoitoare în studiul acestui gen atît de original, dar încă insuficient abordat de cercetători. Ion Butnaru Literatura populară română 51 de OVIDIUPAPADIMA SCENARIU DIN I ARTICOLE DE ZIAR ŞI ---- S -ar părea că nimic nu stă la mai mare distanţă de emoţia expresiei artistice decît stilul, obiectiv şi precis, al articolului de gazetă. Şi totuşi, n-ar fi exclus să ne schimbăm foarte curînd aceste convingeri. In momentul de faţă, un grup de actori dincîteva teatre bucureştene pregăteşte, sub conducerea regizorului, George Teodorescu, un spectacol care urmează să aibă loc la Centrul de documentare al A. T. M. din str. Franklin (lingă restaurantul Cina). Titlul : Colaj 1. Pe un „scenariu“ alcătuit din fragmente de articole publicate în Scînteia, România liberă, Contemporanul, România literară, Amfiteatru, Luceafărul, Cronica, Informaţia Bucureştiului etc., spectacolul lui George Teodorescu se anunţă ca o ciocnire incandescentă de idei, ca o încercare ambiţioasă de a fixa ceea ce e, prin definiţie, efemer, ca o ofensivă asupra unor obişnuinţe ale spectatorului de teatru. I I I I I I I I II II La această întrebare, poetul Virgil Teodorescu răspunde următoarele, într-un interviu publicat de „România literară“: „...dacă plantezi în centrul visului imaculata concepţiune, precedată de apariţia sfintului duh, din care îi faci o cheie de boltă, atunci sluţeşti şi întinezi aspectul revoluţionar pe care ţi-l avansează mecanismul visului. Nimeni n-are dreptul să bovarizeze sau să desfigureze visul, el fiind apariţia cea mai pură şi mai secretă a minţii noastre. Nimeni n-are dreptul să transforme visul într-un tipar de manii şi de ticuri“. Subscriem întru • totul ! Cum vâ impacafi g cu oniricii ii ? IIS I I II t. APLAUZE SI... ALUZII * Ultimul recital de poezie, găzduit de studioul Radiodifuziunii, readuce la ordinea zilei o problemă pe nedrept neglijată : spectacolele de poezie. Nu este vorba de recitalul obişnuit, de lectura cu voce tare în faţa publicului. Spectacolul presupune existenţa interpretului (şi, slavă domnului, avem destui !)» a celui care intră in universul liric pentru a-i revela substanţa inefabilă ce scapă de obicei (sau se refuză? percepţiei obişnuite. Un Emil Bottaș sau Leopoldina Bălănuţă, un Ion Marinescu sau Irina Petrescu, favoriţii publicului din str. Nuferilor nr. 62, au susţinut, singuri pe scenă, tot atîtea microspectacole care au pus în mişcare lumea de ginduri şi sentimente, de impresii şi senzaţii din versurile poeţilor interpretaţi iar microrecitalul de lieduri, al lui Nicolae Secăreanu, şi cel de balet, ai Ilenei Iliescu, au conferit serii calitatea unui program elevat 51 complex, apreciat de aplauzele sutelor de participanţi. Dacă ropotele acestora vor ajunge — in sfirşit! — şi la urechile unor directori de teatre in căutare de spectatori, atunci va fi bine ! II I I I I I Pentru biblioteca personală PROZA. După recentul roman „Ce mult te-am iubit“, scriitorul Zaharia Stancu este prezent in librării cu încă o scriere de acest fel : „Şatra“, povestea unei colectivităţi in care pitorescul, surprins cu ochiul poetului vizionar, se conjugă cu dramatismul acut al unor stări, sufleteşti revelatorii. Tot din creaţia epică originală mai semnalăm po■veştlrea în trei părţi „Peştele de fontă“ de Constantin stoiciu, ce ar putea reţine atenţia iubitorilor literaturii prin densitatea expresiei stilistice. Despre volumul „Podul de pe rîul Kwai“ de Pierre Boulle, reproducem . Opinia lui Emile Henriot, membru al Academiei Franceze : „O carte foarte amuzantâ, scrisă cu un umor rece, în maniera lui Kipling, a lui Konrad, a lui Pierre Mille. Se citeşte foarte uşor şi va plăcea unui număr mare de cititori dornici de o povestire bine scrisă“. Un roman de celebritate este „Misterele Parisului“ de Eugene Sue, tipărit în „Biblioteca pentru toţi“ (100 000 exemplare) intr-o ediţie prescurtată (4 volume). „Este uimitor cite intuiţii şi cîtă inventivitate bine motivată a putut risipi autorul în acest roman care este, din acest punct de vedere, o enormă materie primă pentru literatura ulterioară“ — arată, pe bună dreptate, Mircea Anghelescu în prefaţa cărţii tradusă de I. peltz. _______ POEZIE. Unul dintre poeţii interbelici al cărui glas răsună vibrant şi în anii noştri (mărturie, volumele : „Laudă toamnei" şi „Cîntece de ţară") este Emil Ghirgiuca. , semnatarul ultimei selecţii din colecţiei „Cele mai frumoase poezii“ a Editurii tineretului. Recomandăm iubitorilor lirei culegerile de versuri „Măslinul“ de Victor Sivetidis şi „Antii“ de Nicolae Prelipceanu, pentru autenticitatea actului poetic. Şi o reeditare: „Poezii“ de Nicolae Labiş. Intr-o ediţie pentru uzul şcolii (tiraj : 40 000 exemplare). CRITICA. O selecţie severă din eseistica lui Al. Philippide publicată pe parcursul a peste 40 de ani (1923—1967) apare sub titlul „Scriitorul şi arta lui“. Aproape jumătate din volum este rezervată , sintezei teoretice „Sentimentul naturii şi expresia lui literară“. In continuarea ciclului prin care Francisc Păcurariu ne introduce în universul culturii sud-americane, a văzut lumina tiparului suita de medalioane „Profiluri hispano-americane contemporane“. I I .1 I Aşteptăm continuarea Teatrul de comedie găzduieşte In foaierul său o binevenită expoziţie 13 retrospectivă I. Anestin. PersonajeleŞ -antorului, tipice pentru vremea sa,- par să rrescindă din lumea eroilor şi lui Caragiale. 5. Iniţiativa teatrului s-ar putea continua cu alte expoziţii : Sava, Şirato, Jiquidi, şi aceasta nu nea-aipărat din curtoazie, cit, mai ales, pentru a reda iubitorilor de artă , de astăzi, savoarea şi măiestria unor ţi artişti de prestigiu. Cercetări româneşti într-un domeniu nou Un creier prin care „suflă vintul“? Această expresie de loc măgulitoare pentru cel căruia îi este adresată va trebui să-şi modifice înţelesul. Intr-adevăr, oamenii de ştiinţă au imaginat şi construit „creiere“ prin care „vîntul“ suflă la modul cel mai propriu al cuvîntului. Este vorba de dispozitivele fluidice, cum la denumesc specialiştii, dispozitive în care curenţii electrici din circuitele calculatoarelor electronice au fost înlocuiţi de curenţii de... aer. Despre acest interesant domeniu de cercetare al ştiinţei moderne ne vorbeşte conf. univ. SIMION FLOREA, de la Facultatea de automatică a Institutului politehnic. Fluidica, cunoscută uneori şi sub denumirea de pneumonică, se numără printre cele mai tinere ramuri ale ştiinţei şi tehnicii. Apărută la interferenţa mecanicii fluide, lor cu tehnica reglării automate şi tehnica calculului, ea şi-a găsit într-un timp relativ scurt largi şi variate posibilităţi de aplicare de la zborurile spaţiale (controlul traiectoriei rachetelor) la aplicaţii medicale în probleme legate de implantul cardiac. Deşi fenomenele pe care se bazează funcţionarea dispozitivelor fluidice erau cunoscute mai de mult — unul dintre elementele fundamentale ale fluidicii constituindu-l efectul descoperit în 1932 de compatriotul nostru Henry Goandă — primele realizări nu au apărut decît în 1959—i W0 O dată cu apariţia primelor amplificatoare fluidice şi a primelor elemente logice din această categorie, febra cercetărilor a cuprins laboratoarele din S.U.A., Anglia, U.R.S.S., Franţa etc. Greutăţile începutului o dată depăşite, graficul realizărilor teoretice şi practice, al literaturii de specialitate şi al interesului acordat în lumea ştiinţifică acestei probleme indică în ultimii ani o creştere vertiginoasă. Deşi în faza începutului, acest nou compartiment de cercetare a fost abordat şi de oamenii de ştiinţă români. Problemele de fluidică constituie preocuparea unor colective de cercetători de la Institutul de mecanică a fluidelor „Traian Vuia“ şi de la Institutul politehnic. — Care sunt domeniile de aplicaţie a dispozitivelor fluidice ? — Cel puţin pînă în prezent, aplicaţiile cele mai interesante s-au realizat în domeniul automatizării secvenţiale şi cu comandă program a maşinilor Unelte. In domeniul aeronauticii şi al cosmonauticii, de asemenea, s-au realizat sisteme de stabilizare reversibilă a rachetelor ,pe traiectorii. In sfirşit, dispozitivele fluidice au fost folosite la reglarea automată a alimentării reactoa- Ştiinţa zirezi celor nucleare, în reactoare chimice şi în instalaţii cu medii explozive etc. Nu trebuie trecută cu vederea utilizarea acestor elemente în calculatoarele fluidice sau pentru echipamentul periferic al calculatoarelor. — Vă rugăm să ne vorbiţi despre direcţiile de cercetare pe care le abordează colectivul de cercetători pe care îl conduceţi. — In cadrul colectivului nostru se studiază de mai multă vreme, teoretic şi practic, problema folosirii elementelor fluidice cu acţiune continuă pentru tehnica calculului analogic. Aceasta înseamnă realizarea unor amplificatoare operaţionale, cu ajutorul cărora să se poată efectua operaţii matematice ca însumarea, integrarea, derivarea etc. .O altă problemă care ne preocupă ... aer? este realizarea unor elemente fluidice cu acţiune discontinuă pentrudispozitive şi instalaţii de calcul numeric. Aceste cercetări îşi vor găsi importante aplicaţii în automatizarea comenzilor maşinilor unelte. Radu Argeşanu (Urmare din pag. 1) dacă nu cumva aşa-zisele consilierate artistice ale editurilor nu contribuie şi ele, prin şablonul sugestiilor şi prin nereceptivitate la nou, la valoarea scăzută a multor ilustraţii. In ce mă priveşte, nu-mi amintesc să fi apărut la Editura tineretului cu un desen aşa cum l-am gîndit iniţial, ci cu rămăşiţele lui. La marile case de modă apare scris cu majuscule numele creatorilor de modele şi apoi cel al executanţilor. La noi, vreau să, spun în domeniul graficii de carte, ar trebui să se procedeze invers, deoarece atît consilierii, cit şi consiliile îşi atribuie nejustificat dreptul de veto, iar noi, creatorii, suntem nevoiţi să le acceptăm sugestiile, bune, rele, cum se nimeresc. Discuţiile despre grafica de carte le socotesc utile şi binevenite, după apariţia cărţii şi în funcţie de cum a Ilustraţia de carte fost ea receptată de cei cărora li s-a adresat. Astfel, ca şi după o expoziţie, confruntarea cu publicul şi cu oamenii de specialitate ar putea ajuta în mod real în viitoarele lucrări. Numai aşa grafica de carte va fi mai bună şi răspunderea artistului mai mare , fiind mai personală. In încheiere vreau să amintesc o situaţie de-a dreptul paradoxală care face să apară şi nenumărate neglijenţe de tipar — culori schimbate, tonuri modificate etc. Iată despre ce e vorba. Pentru scriitori e de neconceput amestecul tipografului in textul dat (dacă el a scris „cer azuriu“ tipograful nu poate schimba în „cer cenuşiu“). Scriitorul, de altfel, vede ultima formă a textului şi o semnează. La grafician, însă, niciodată nu vin spre control şi semnătură, probele de tipar înainte de a se trece la tiraj. Aşa că aproape întotdeauna culorile, uneori chiar desenele concepute de grafician, apar, în mod fatal, mai mult sau mai puţin modificate, şi se întîmplă ca abia după ce citeşti semnătura pe desen să afli că e lucrat de tine ! Deci mai mult respect pentru munca graficianului, mai multă probitate în relaţiile de colaborare cu el. teatru POVESTIRILE LUI HOFFMAN (Silvia Voinea, Magda Ianculescu, Maria Sindilaru, Iulia Buciuceanu, Valentin Teodorian, Traian Popescu. Dirijor : Paul Popescu) — Opera română, tel. 16.48.20, ora 19.30. SINGE VIENEZ (Nicolae Ţăranu, Adriana Codreanu, Lilli Duşescu, Vali Niculescu. Dirijor: Mircea Ionescu) — Teatrul de Operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. DANSUL MORŢII (Ileana Predescu, Fory Etterle, Ion Besoiu, Doina Mavrodin) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60, ora 20. SFIRŞITUL PAMINTULUI (Mihai Mereuţă, Mimi Enăceanu, Elena Caragiu, Gh. Oprina) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra», sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. ECHILIBRU FRAGIL (Gilda Marinescu, George Constantin, Liliana Tomescu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. CIND LUNA E ALBASTRA (Melania Cîrje, Ion Punea, Ion Dichiseanu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. UCIGAS FARA SIMBRIE (Radu Beligan, Mircea Şeptilici, Mircea E. Balaban, Nineta Gusti, Vasilica Tastaman, Mihai Fotino) — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 19.30. VREI SA FII NEVASTA MEA 2 (Florin Vasiliu, Tatiana Jekel, Victoria Mierlescu, Tudorel Popa) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. MANGHERIADA (Rachele Schapira, Blanche Adelstein, Bebe Bercovici) , — Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 20. PROMETEIADA — Ansamblul artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor, tel. 13.13.00, ora 20. ADAM ŞI EVA LA REVISTA (Nicolae Niţescu, Mihaela Balaban, Ion Duţu) — Teatrul de estradă „Ion Vasilescu“, tel. 16.30.33, ora 20. ILEANA S1NZIANA — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei nr. 50 — tel. 15.23.77, ora 17. * A FUGIT UN TREN — Teatrul Ţăndărică, sala din strada Academiei nr. 28—30, tel. 16.14.92, ora 17. CA LA TANASE (H. Nicolaide, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Doina Hoadrea) — Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. MEXICO MELODY (Puiu Călinescu, I. Antonescu-Cărăbuş, Cezarina Oprescu, Jean Păunescu, Mariana Bădoiu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“, sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. CIRCUL AEROS (R. D. Germană) — Circul de stat, tel. 11.01.20, ora 19.30. cinema PREMIERA SUPERAUTOMATUL — Victoria (16.28.79) — 9.30, 11.30, 13.45, 15.45, 18.15, 20.45. NOAPTEA — Central (14.12.24) — 8.80, 11, 13.30, 16, 16.30, 21. FRAGII SĂLBĂTICI — Bozești (15.62.79) — 18. 20.30. TOM JONES — Unirea (17.10.21) — 20.30. OCOLUL — Moșilor (12.52.93) — 18. SPARTACUS (ambele serii) — Progresul (23.94.10) - 15.30, 19. COLUMNA (ambele serii) — Patria (11.66.25) — 9» 12, 15, 18, 21 ; Luceafărul (15.87 67) — 8.30, 12, 16, 19.30. ZIUA IN CARE VIN PESTII — Republica (11.03.72) — 9, 11.30, 14, 16.15, 18.7, 21.15; Capitol (16.29.17) — 6.30, 18 45. 18» 15.30, 18. 20.30; Melodia (12.06.88) — 6» 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45, 14.15, 16.30, IMS— 21.15. AM ÎNTILNIT ȚIGANI FERICIȚI — Rahova (23.91.00) — 18. ANNA KARENINA (ambele serii) — Bucegi (17.05.47) — 9. 12.30, 16, 19.30, Flamura (23.07.40) - 9. 12.30, 16, 19.88. AVENTURIERII — Lumina (16.3385) — 9.30 — 15.43 în continuare, 18.15, 20.45. HOMBRE — Griviţa (17.08.58) — 9. 11.13, 13.30, 16. 18,15. 20 30. Floreasca (33.79 ti) — 9. 11.13, 13.30, 16. 18 15, 20.45. Mioriţa (14.27.14) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. ROATA VIEŢII — Dacia (16.28.18) — 8.30 — 16.45 in continuare, 18.43. 21. PRINȚESA — Union (13.49.04) — 10.80, 15.30, 18. 20.30. PLANETA MAIMUȚELOR — Arta (2181.86) — 9—15.45 In continuare» 18. 20.15. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Volga (11.91.26) — 9.30, 12.45, 15, 19.30. EU TE-AM IUBIT - VitaD (31.39.82) — 18. VALEA ALBINELOR — (13.62.56) - 18. Cotreeenl ŞAPTE OAMENI DE AUR — Înfrăţirea Intre popoare (1781 84) — 18.13, 17.45, 20. Munca (21.50.97) — 13. 20. ROATA FECIORILOR — MISTERE IN PIATRA — ATLETISM — A TREIA CONSTANTA — CUVINTE — DIAMANTUL — ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 18/1168 — Timpuri noi (16.61.18) — 9—81 In continuare. JUDOKA, AGENT SECRET — Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 1880, 21 ; Feroviar (16.22.73) — 8.30—15.15 în continuare, 17.45, 20; Excelsior (18.10.88) — 9.45, 12, 14.45,16.30,18.45, 21; Gloria (22.44.91) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flacăra (21.33.40) — 10, 12.30, 15, 17.30, 20. HEIDI — Buzești (15.62.79) — 1580. Popular (35.15.17) — 15.30, 2080. COLIVIE PENTRU (35.15.17) - 18. DOI — Popular MARIANNA, AGENTUL 0555 — Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20 30. Rahova (23.91.00) — 1580, 2080. TOTUL PENTRU RIS — Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18. 20.30. ULTIMUL VOIEVOD - Unirea (17.18.21) — 15.30, 18. ÎNȚELEPTUL DE PE MUNTELE BLESTEMAT - Drumul Sării (3128.18) — 1580, 17.45, 20. Tomis (21.49.48) — 9.30 — 15.30 In continuare. 18. 20.15. VICONTELE PLĂTEȘTE POLIŢA — Vitan (21.39.82) — 1580. 20.15. FETE IN UNIFORMA — Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18. 20-30. Cutia Pandorei. Cunoscut la noi pentru Electra, un film de un fior tragic greu de uitat şi de o la fel de memorabilă perfecţiune stilistică, Michael Cacoyannis repurtează acum încă un succes de public, cu o comedie. S-ar zice că nu e grei să faci succes cu un film comic, publicii fiind, pretutindeni in lume, însetat de divertisment. Numai că acest „divertiment“ este mai curînd simulat decît „deconectant“, este, de fapt, o cursă ÎNVinsă spectatorului care vine să se diSitreze și care se vede atras, pe nesimt^t Pe terenul unei dezbateri pline de T dere despre primejdiile epocii, cţţpi porane. Că autorul filmului' Zorba »grecul cunoaşte secretele comediei, °J ştiam. Interesant, in Ziua în care I vin peştii este insă modul In care disljjjflilează candid Cacoyannis esenţa tras Producţie a suiediourilor S.U.A. Scenariul, regia şi costumele: Michael Cacoyannis. Imaginea: Walter Lassally. Muzica: Mikos Theodorakis. Interpretează : Tom Courtenay şi Colin Blakely (piloţii), Nikos Alexious (păstorul), Tom ,Klumis (French), Candice Bergen (Electra) etc. sssasss 2S55SB5 filmului său, pe care n-o va dezvălui decit in ultimele secvenţe ale filmului, gradarea umorului de la bufonada aparent gratuită pînă la comicul negru, feroce al finalului. Ideea filmului Însuşi izvorăşte dintr-un eveniment care a alarmat opinia publică mondială cu ciţiva ani în urmă, pierderea unor încărcături atomice pe coasta spaniolă, la Palomares. Comentatorii au arătat că repetarea accidentului care a neliniştit atunci o Întreagă regiune geografică este pe deplin posibilă, şi realizatorul nu face decît să li se conformeze, atunci cînd imaginează repetarea acestuia în anul de graţie 1978. Autor al scenariului, regizorul ne proiectează In viitor cu un remarcabil efort de fantezie, anticipind pînă şi moda anului 1972 ba chiar şi dansurile — dacă nu cumva linia excentrica a costumelor creată de cineast Însuşi nu va „prinde“ încă din sezonul 1969! Chiar din generic, filmul subliniază caracterul real de inspiraţie al ficţiunii, prin songul brechtian care prilejuieşte un prolog de elegantă virulenţă, evocînd un ritm frenetic de castagnete, incidentul de la Palomares, sau — mai tîrziu — prin aluzii directe care parodiază denumiri de universală notorietate, precum Camera Albă sau Octogonul. Interesant şi faptul că din punct de vedere stilistic, maniera comicului nu este omogenă. Iniţial, predomină farsa grotescă, umorul gros al localnicilor, pentru ca peste el să se suprapună apoi comicul îngheţat, flegmatic şi exuberant, în acelaşi timp, al expediţiei „hotelierilor“. E drept că, totuşi, undeva pe la mijloc, filmul manifestă o criză de invenţie, se simt repetări şi lungini. Un critic asocia intr-o revistă comedia lui Cacoyannis cu cea a lui Stanley Kramer, O lume nebună, nebună, nebună. Dar comparaţia între aceste două filme evidenţiază şi o deosebire esenţială: în vreme ce pentru Kramer procedeul comic principal era gagul, Cacoyannis foloseşte mai ales comicul de situaţie şi filmul său trenează tocmai acolo unde situaţiile se repetă şi dispare aproape complet efectul comic. Ritmul este însă regăsit de cineast in cea de a doua parte a filmului, cînd rîsul devine din ce în ce mai nervos, mai contractat. Năvala străinilor a adus o nesperată prosperitate asupra insulei, un adevărat „miracol economic“, „Norocul ne suride“ — jubilează primarul la telefon, în timp ce în cocioabapăstorului, containerul abia mai rezistă asaltului tuturor mijloacelor de despuiere. Această modernă cutie a Pandorei ii serveşte cineastului pentru a crea un adevărat suspense şi poate culminaţia umorului negru pe care-l practică este imaginea copilului care se joacă peste încărcătura ucigătoare. Pe măsură ce ritmul devine alert, decupajul se fixează în laitmotive. Pledul aruncat neglijent peste containerul care şi-a dezvăluit tainele radioactive şi dansul dezlănţuit zănatic la term, apa otrăvită care curge In pahare şi din nou zvtcnetul instinctual, orb, al dansului, chipurile încremenite de uimire ale bătrinilor In ochii cărora citeşti prevestirea Apocalipsului, argintul peştilor morţi care infestează largul şi din nou dansul, ca o expresie a Inconştienţei, şi cînd, într-un sfirşit, vocea raţiunii răsună neputincioasă In difuzoare : „Atenţie, vă rog ! Atenţie, vă rog !“ — simţi că este intr-adevăr prea tirziu, că mulţimea aceasta care tremură sub sfichiul de bici al ritmului, refuză luciditatea, adevărul. Regizorul a reuşit aici o imagine cinematografică de rară forţă poetică, metaforă care se întipăreşte puternic în conştiinţa spectatorului. Umorul său, deşi macabru, este generos pentru că vădeşte vocaţia dezvăluirii, a avertismentului... T. Caranfil Tom Courtenay In „Ziua in care vin peștii" 17.30 TELEX TV 17.35 Pentru elevi ! Consultaţii la matematici (clasa a XII-a). 18.05 Curs de limba engleză (lecţia a 36-a). 18.30 Pentru copii : Micii meşteri mari. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.45 Actualitatea economică. «70 nt Fiim «eriai pentru tine-1V,UJ ret : „Cutreierind pămintul*. 20.30 Creaţii muzicale româneşti. Ol OO Seară de teatru. „Cor I .Ulfegu“ de V. Axionov şi I. Stabovoi. 22.50 Telejurnalul de noapte. REPUBLICA SKID — Munca (21 50.97) — 18. VESNICUL INTIRZIAT Mosilor (12.52.93) — 15.30, 20.30. TARZAN, OMUL MAIMUTA, FIUL LUI TARZAN — Viitorul (11 48 08) — 15.30, 18. 20.30 MARYSIA ȘI NAPOLEON - Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20.15. LUSTRAGIUL — Doina (156588) — 11.30, 13.45, 16. 18,15. 2080. SUFLETE TARI (ambele serii) — Lira (31.71.71) — 15 30, 19. FIUL LUI TARZAN — Cosmos (83.19.11) 18, 18, 20. week-end CU anna — Ferentari (23.11 50) — 15 30, 18. 20 30. MĂRTURISIRILE UNUI DOMN CU CAMERA MOBILATĂ — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 20.30. Reglementări în privinţa locuinţelor proprietate Datorită sprijinului acordat de stat la construirea de locuinţe proprietate personală, numărul deţinătorilor a crescut în mod simţitor. Pe această cale unii cetăţeni şi-au creat spaţiu de locuit disponibil pentru a fi închiriat, motiv pentru care s-a simţit nevoia unei reglementări noi, corespunzătoare condiţiilor actuale. In acest scop dispoziţiunile prevăzute în Legea nr. 10 (art. 51), privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, stabilesc că apartamentul proprietate personală, folosit pentru uzul proprietarului și familiei sale, nu este supus normării și repartizării, iar proprietarul are dreptul să închirieze o parte din apartament, inclusiv sub formă de cameră mobilată, persoanelor care au domiciliul stabil sau viza de flotant în localitatea respectivă, bineînţeles, cu respectarea normelor legale. De aci rezultă că prin noua reglementare contractul de închiriere încheiat între proprietar şi chiriaş nu mai este legat de obţinerea prealabilă a unui ordin de repartiţie din partea serviciului de gospodărie locativă şi că pentru încheierea lui este suficientă dovadă din partea chiriaşului că are domiciliul stabil sau viza de flotant în localitatea în care se află locuinţa ce vrea s-o închirieze, dovadă ce, potrivit normelor în vigoare (Decretul nr. 243 din 6 XI 1950 pentru înscrierea şi evidenţa populaţiei( modificat prin Decretul nr. 29 din 8 III 1953 şi Decretul nr. 205 din 1 vI 1954), se face cu buletinul de identitate care se obţine de la organul de evidenţă a populaţiei din circumscripţia respectivă. Cum dispoziţiunile art. 2 al. 3 şi respectiv art. 3 din H.C.M. nr. 114 din 25 II 1953 privitor la evidenţa schimbărilor de domiciliu, care printre altele prevăd obligaţia ca la schimbarea domiciliului în oraşe să se prezinte unităţii de miliţie dovada legală de obţinere a unei locuinţe ce potrivit disp. art. 24 din Decretul 78/1952 (abrogat) se făcea cu ordinul de repartiţie emis de S.G.L. — implicit au fost modificate prin dispoziţiunile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 10/1968. în prezent, în lipsa acestuia, dovada de obţinere a unei locuinţe poate fi făcută potrivit regulilor de drept comun pe baza unei opţiuni prealabile din partea proprietarului dispus să închirieze parte din apartamentul său. Desigur că în aceste condiţii, pentru a împiedica eludarea dispoziţiunilor legii (art. 51) sau a altor acte normative, proprietarul trebuie să facă dovada că este proprietar în sensul normelor de drept comun , că posedă, adică actele de proprietate. Potrivit instrucţiunilor elaborate de către notarul şef al municipiului Bucureşti şi Judeţului Ilfov, puse de acord cu organul de miliţie, în aceste cazuri proprietarul are obligaţia ca la autentificarea declaraţiei de primire în spaţiu, care se întocmeşte la notariatul din raza căruia îşi are domiciliul, să prezinte următoarele acte : — contractul de construire încheiat cu O.C.L.P.P. şi respectiv contractul de împrumut cu Banca, în cazurile construirii de locuinţe cu credite acordate de stat: — contractul de vînzare cumpărare autentic sau, după caz, actul de donaţie, cînd locuinţa s-a dobîndit din sector particular ; — titlul de împroprietărire, în cazul cînd terenul a fost obţinut în baza acestuia ; — autorizaţia de construcţie, în cazul în care construcţia s-a făcut ulterior; — certificatul de moştenitor* în cazul cînd locuinţa a fost moştenită după data de 22 ianuarie 1953, data intrării în vigoare a Decretului nr. 40, care introduce procedura succesorală obligatorie în materie de bunuri imobile (terenuri cu sau fără construcţii) ; — certificatul eliberat de organul financiar din care rezultă că proprietarul este trecut la rol, în cazul cînd a dobîndit proprietatea prin moştenire înainte de data de 22 I 1953, sau în cazurile cînd a uzucapat, adică a stăpînit neîntrerupt fără titlu, dar nu mai puţin de 30 de ani. Dacă proprietarul nu poate prezenta înscrisurile din cauză că acestea au fost distruse sau pierdute, iar reconstituirea lor nu este posibilă, în declaraţia acestuia se va face menţiune despre acest fapt pe răspunderea sa şi sub sancţiunea legii penale în cazul cînd s-ar dovedi că nu este adevărată. Tot în scopul de a se împiedica eludarea legii şi a altor acte normative, proprietarul poartă răspunderea în cazul cînd pentru aceeaşi locuinţă oferă mai multe opţiuni. De aceea în declaraţia de consimţămînt va declara, sub sancţiunea legii penale, că nu a mai dat opţiune în favoarea altei persoane. Pe baza acestei opţiuni, dacă şi celelalte condiţii cerute de lege sunt îndeplinite, chiriaşul va putea obţine mutaţia respectivă pe buletinul de identitat pe baza căreia, apoi, este obligat să încheie în scris contractul de închiriere. Legea actuală, spre deosebire de vechea reglementare (Decretul 78/1952) , prevede pe ce termen se poate încheia contractul de închiriere. In lipsa unei asemenea dispoziții urmează a se aplica normele de drep comun (art. 1.411 şi următoarele din Codul Civil), adică la înţelegerea părţilor Potrivit acestor norme (art. 1451) contractul pentru camere mobilate se poat încheia cu ziua, cu luna, anul sau pe o perioadă mai îndelungată. Textul art 1452 C. Civ. prevede că, dacă chiriaşii şi după expirarea termenului continu a rămîne în locuința închiriată fără nie o împiedicare din partea proprietarului se consideră că acesta din urmă este de acord s-o ocupe în continuare, pînă la denunţare cu prealabilă înştiinţare. Spre deosebire de vechea reglementar (art. 30 din Decretul 78/1952) care în afară de cazurile expres prevăzute d lege interzicea desfacerea unilaterală contractului de închiriere, noua leg© nu mai prevede asemenea oprelişti. In lipsa unei asemenea interdicţii, atît proprietarul, cît şi chiriaşul pot denunţa (cies face) unilateral contractul de închiriere, posibilitate ce trebuie stipulată expres in contract. Atît potrivit normelor de drept comun (art. 1439 C.Civ.) cît şi potrivi dispoziţiunilor legii speciale (art. 21 din Legea nr. 10/1968) proprietarul poate cere instanţei judecătoreşti desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea îudatoririlor principale de către chiriaş, ci pierderea dreptului de folosinţă şi chiar evacuarea lui, fără atribuirea altei suprafeţe locative. N. H. Angelescu Munteanu închirierii personală