Informatia Bucureştiului, septembrie 1970 (Anul 18, nr. 5294-5319)
1970-09-18 / nr. 5309
Concursul şi Festivalul internaţional „George Enescu LONDON SYMPHONY ORCHESTRA Fiorul viu al muzicii // Ce anume fascinează incintul lui Jean-Pierre Rampal? Iată o întrebare la care reîntîlnirea publicului românesc cu marele flautist, după trei ani, pare să dea un răspuns mai complet. Apariţia, de astă dată in recital, oferea intr-adevăr alte condiţii de observare a artei sale, prezentată mai divers, în ipostazele muzicale ale programului. Recitalul a început parcă în continuarea impresiilor anterioare. Rampal nu este interpretul senzaţional prin şocul personalităţii sale. El sechizind porţile fanteziei impresioniste, alege din muzica franceză tablouri de o candidă savoare. Cum am putea uita jocul de note picurate, limpezi asemenea cristalului, din Syrinxul lui Debussy, Dansul căprioarei de Honegger, multicolorele versuri muzicale ale Sonatei de Poulenc. Dar, celebrul Cantabile şi Presto de Enescu, în care doina se întîlneşte cu aria preclasică, jocul cu palpitaţiile de fluture ale virtuozităţii? Şi, în fine, cine nu va păstra pentru totdeauna în suflet celebrul solo Jean-Pierre Rampal Flautul de flaut din Orfeu de Gluck, în care Rampal ne-a dezvăluit pentru o clipă puritatea absolută a muzicii? Memorabilă este și întîlnirea sa cu un pianist pe care îl stimăm din ce in ce mai mult, un interpret de înaltă clasă — Albert Guttman. Nu acompaniator, ci colaborator, Albert Guttman are toate însuşirile care îl fac un artist ce îşi poate înscrie numele pe afişele concertelor eveniment. Aşa cum s-a întîmplat de fapt, în momentele unice petrecute ieri, sub cupola Ateneului, Grigore Constantinescu impune gradat, fără ostentaţie, respectînd una din legile esenţiale ale muzicii — cintul. Sunete, unele de o căldură umană greu de explicat prin cuvinte, se alternează cu altele, ce vin parcă din lumea imaterială a vibraţiei luminii. Linii clare, de_ o cromatică subtilă, învăluie imaginile conducîndu-ne spre domeniile legendei Nu poţi admira la Rampal elementele obişnuite virtuozului, căci ele sunt doar citeva proporţii constitutive ale unui ansamblu de proporţii mult mai complex. Ne aflăm, în prezenţa lui, în faţa artistului care depăşeşte condiţia unei specificităţi instrumentale, care dă prioritate exprimării, dincolo de aspectele consacrate ale unei anumite zone tehnice şi timbrale. Cu flautul său de aur, care aruncă străluciri de topaz ce însoţesc sunetele, Rampal se adresează oamenilor, povestindu-le gînduri care au aparţinut cîndva lui Bach, Händel, Beethoven... Sau, des-Orchestra bună se cunoaşte de la primele sunete — fie ele emise de o singură grupă instrumentală ; debutînd nespectaculos, primul dintre cele Patru interludii marine de Benjamin Britten a oferit din capul locului o mostră edificatoare a calităţilor colectivului de binemeritat renume internaţional care este London Symphony Orchestra. Oricare ar fi muzica pe care o cînta, această orchestră — printre primele din Marea Britanie — tinde către perfecţiune şi o atinge. Puritatea intonaţiei, acordajul fără cusur, un simţ just al relaţiilor timbrale, dinamica larga — de la fortissimo exploziv (suita „Pasărea de foc" de Stravinsky) la pianissime abia perceptibile (în Beethoven) — suplețea extremă, iată caracteristici care o impun după primul său concert la Bucureşti. Omogenitatea acestui ansamblu nu rezidă numai pe plan sonor ci, cu mult deasupra, pe plan expresiv, expresia neputînd fi comunicată în întregul ei decît prin tehnica desăvîrşită a tuturor şi, în plus, printr-o vibraţie interioară care dezvăluie adevăratul artist. Ca în cazul tuturor formaţiilor de mare clasa, ea trebuie ascultată, comentariile, oricît de la obiect şi de inspirare, neputînd comunica ceea ce numai ea poate : fiorul viu al muzicii. Şeful său, urmaş al unor iluştri dirijori, îi este pe măsură. Spectaculos în gestică şi atitudine, André Previn nu este nicidecum tipul de dirijor exterior, orice atitudine corporală, mişcare a brațului sau unduire a mîinii avînd o raţiune — şi un efect — de expresie. Felul sau de a conduce te face sa simţi materialitatea masei sonore, curgerea ei în timp. Este ceea ce i-a adus preţuirea publicului şi rapida consacrare. Solistul serii a fost Radu Lupu, pianist care face cinste culturii muzicale româneşti. Evoluînd rapid şi sigur, el îşi justifica renumele internaţional prin permanenta preocupare de autodepăşire. Dovada succesului strădaniilor sale în acest sens a fost deplina maturitate cu care a tălmăcit cel de-al treilea Concert de Beethoven. Cîntul lui Radu Lupu a cîştigat enorm în profunzime şi nobleţe, stilul îi este ales şi, deşi aşa se obişnuieşte şi vîrsta ar justifica-o, nu-l mai numim un tînăr şi talentat solist ci, aşa cum ne-a dovedit-o, un adevărat maestru. P. c. CIVILIZAŢIA MESERIEI (Urmare din pag. 1) Ia disperatului. Ne plictisim clnd vremi comentator T.V. de spe-o aruncă întru rostire românească, stncînd-o rău, dar rău de tot, prăbuşind punţi dintre subiect şi predicat, Incenuşind cerul oricărei posibile fantezii şi (uneori), al bunului simţ ; e plictiseala celui ce Întoarce butonul. Ne plictisim, în sfîrşit (lucru mai grav) şi în cîmpia muncii ; e plictisul celui certat cu etica profesiei. Asupra acestui din urmă plictis merită să stăruim şi, dacă se poate, concret. Se poate. Pe la Foişorul de Foc, la edificiul din strada Dimitrie Onciul nr. 8 (Şi nu numai acolo) reprezentanţii breslelor de zidari, fierari, zugravi etc, grupaţi sub firma I.C.R. Pantelimon (şef de şantier tov. Gheorghiescu) au fost angajaţi prin contract de I.A.L. Foişor să realizeze nişte lucrări de reparaţii care nu puneau vreo grea problemă de ordin tehnic şi nici nu solicitau o prea mare cantitate de efort prelungit. Lucrarea a fost atacată „conform graficului“ în luna martie a c* şi abandonată după numai cîteva zile din pricina unei alte urgenţe, „mai urgentă“ , meseriaşii au migrat la noua adresă, lăsind şantierul vraişte. Au făcut ce au făcut acolo, ca să revină iar (cît credeţi ?) pentru o zi-două ; din nou au fost trimişi altundeva. Jocul ăsta durează, provizoratul merge în dalbă pace de peste şase luni, răstimp în care meseriaşii-peregrini au revenit „la matcă“ în vreo cinci reprize, dar tot de atîtea ori fiind iar îndrumaţi în alte şi alte părţi, munca lor la adresa dată totalizînd — una peste alta — cam 15 zile pline. Lipsesc şi acum, vin şi pleacă, apar şi dispar, deschizînd noi şi noi şantiere, lăsînd ici o lopată, acolo o săpăligă, dincolo o groapă cu var, uitînd ba o scară la mine, ba o găleată la tine, ba o aţă cu plumb la el (doar năravul nu şi-l uită nicăieri !). Şantierul ? E o realitate dispersată amoebian prin cartier. De ce-i aşa ? Nu neapărat din lipsă de rigoare, pricepere, ordine, disciplină (deşi ar fi şi aici multa de zis) ci din „motive speciale’* (replica sacră). încerci să realizezi logica situaţiei cu cap rezonabil şi minte lucidă ; degeaba, starea (citiţi la plural) este iraţională, mergind uneori pînă la absurd. Breslaşii peregrini umblă ca Vodă-prin lobodă, pentru că aşa li se cere, li se comandă, li se dispune. Cine şi de ce ? Mister. „Avem dispoziţie“ ţi se va spune. De altminteri, chestiunea misterului înlăuntrul unor întreprinderi care lucrează cu populaţia este prea adine înrădăcinată, tinde să cancerizeze breslele, să strice buna tradiţie a meseriaşilor noştri. Prost e că prea se umblă cu sorcova ; sorcovesc o zi-două peretele edificiului din str. Terebentinei, ca imediat să fie mutaţi (cu arme şi bagaje) în str. Disperării, unde sorcovesc acoperişul prin care plouă, dar pleacă iar, înainte de căderea serii, în Drumul Sării, unde sorcovesc o surpare de zid, în str. Dimitrie Onciul nr. 8 ei au apucat să facă din toate cîte puţin : un sfîrc de asfalt, o muche de cercevea, un contur de coş, un şpaclu de tencuială. Dar mai sînt altele. Totuşi e greu să se mai prelungească în timp acest Sfîntu’aşteaptă care se practică. De altminteri, civilizaţia meseriei (a meseriilor !) este, după opinia noastră, o temă de mare actualitate, nu numai pentru uzul jurnaliştilor, al articlerilor sau al scriitorilor, ci pentru tot românul care se respectă şi care, laolaltă, formăm acea nobilă plasmă etvico-socială numită conştiinţa publică (o forţă a orlnduirii noastre !). Vin, iată ! posomoritele zile cu plicticoasele ploi tomnatice, anotimpul plictisului, clnd, nota bene ! ne vom plictisi tot mai rău de plictisul cu care ne tratează breslaşii Intru construcţii şi reconstrucţii, Incit va fi atunci (n-am voi-o) o plictiseală generală, din a cărei perspectivă ne permitem a întrebat cine iese câştigător ? Am pus această Întrebare şl tovarăşului Hrişculescu, inginer şef la I.A.L. Foişor, om plin de Iniţiativă şi Beneficiarul numitelor construcţii, care se arăta şi dinsul îngrijorat de necontenitele întreruperi şi inttrzieri ale executantului, spunlndu-ne : „noi încercăm a-l stimula zi de zi, dar ajutaţi-ne şi dumneavoastră“. Este tocmai ceea ce facem şi la nevoie, vom mai ajuta. Nici prea , faci prea ingenios ! Avem în faţă planule activitate pentru luna octombrie al Casei de cultură din sectorul 6. Cele două pagini dactilografiate concentrează iniţiativele, preocupările directorului, metodiştilor, instructorilor artistici- colaboratorilor , ale tuturor celor ce concep (și urmăresc îndeaproape traducerea în fapt) activitatea cotidiană a acestui centru educativ-cultural și artistic din Capitală. Cu alte cuvinte, planul este premiza de care depinde, în bună măsură, modul cum Casa de cultură va fi, în perioada respectivă, un punct de atracţie pentru numeroşi oameni. Rezumînd, ce se propune publicului ? In afara unei seri consacrate muzeului „Ermitaj”, manifestările culturaleducative sunt lăsate în seama Universităţii populare a sectorului 6, ale cărei cursuri, deschise tuturor sînt : „Tinereţe, muncă, viaţă“, „File din istoria de aur a P.C.R.“, „Cadran politic mondial“, „Medicina azi“. Cu audienţă mai restrînsă, dar tot adresîndu-se publicului, sînt manifestările Cafenelei artiştilor amatori, programate săptămînal : micro-spectacole muzical-distractive, îndeobşte urmate de dans. In rest, activităţi de grup : 4 cursuri (radioteleviziune, croitorie, limbi străine, instrumente muzicale) şi 3 cercuri care funcţionează o dată, de două sau de mai multe ori pe săptămină. In ce priveşte formaţiile artistice, iată programul lunii : ansamblul folcloric „Balada“ Întreprinde un turneu peste hotare ; orchestra şi soliştii de muzică uşoară, în afara repetiţiilor, îşi dau concursul la spectacolele Cafenelei artiştilor amatori, cîntă la serile distractive de sfîrşit de săptămînă etc. ; echipa de teatru se pregăteşte pentru Bienala „I. L. Caragiale” repetînd piesa „Fiul“ de Gherghey Sándor. Dacă mai adăugăm vernisajul expoziţiei de artă decorativă, reunind lucrările artistei amatoare Mariana Angelescu şi „Carnavalul recoltei”, organizat în colaborare cu Comitetul U.T.C. al sectorului, am epuizat prevederile planului. Putem spune că octombrie se anunţă o lună bogată in manifestări diverse, în măsură să atragă un public numeros. Şi totuşi, s-ar mai fi simţit, nevoia de un fapt inedit, de o seară în care Ingeniozitatea şi fantezia să patroneze o acţiune ieşită din comun. Poate ideea, neglijată in plan, se va ivi pe parcurs. Pînă atunci, ne propunem să revenim la Începutul lui noiembrie, consemnînd dacă semnul egalităţii poate fi pus între litera proiectului şi concretizarea sa practică. E. C. in original artist amator Expoziţia de sculptură a lui Petre Scurtu, deschisă în holul sălii de spectacole a C.C.A., ne dă prilejul să cunoaştem un interesant şi original artist amator. Cioplind lemnul cu pricepere şi dezinvoltură, Petre Scurtu realizează lucrări de mici dimensiuni, dar, de o mare expresivitate. Din rădăcini de copaci, sugestiv puse în valoare, realizează figuri vii, uneori discret şarjate, înclinate spre grotesc, alteori de un autentic umor de esenţăpopulară, ca, de pildă, în „Circ“, „Răutate“ şi „Zeii pămîntului“. Interesante şi originale, ca un soi de „himere“, amintind de cele ale lui Paciurea, sunt şi figurile de animale-om, precum „Delfina“, „In marea linişte”, „Şireată-i“. De o bună calitate, vădind inventivitate, se dovedesc şi lu- C rochiuri crările de sculptură mică, avînd ceva din graţia şi fantasticul sculpturii orientale, lucrate in lemn, os și rocă semiprețioasă. Din preocupările editoriale ale Casei creaţiei populare a municipiului Bucureşti consemnăm cîteva titluri de volume ce se află sub tipar : „Epigrame“ (selecţie din creaţia membrilor cafenelei epigramiştilor „Cincinal Pavelescu“), Caietul literar nr. 3, inmănunchind poezie şi proză semnată de membri ai cercurilor şi cenaclurilor literare din Capitală şi placheta de versuri „Prima verba“ a Florical Raţu, cîştigătoarea concursului literar iniţiat anul trecut de către Casa creaţiei populare. In pregătire : o culegere de lucrări,.....inedite, poezie şi proză, închinate aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Com.UHiSt Român, Caietul literar nr. 4 şi o culegere de texte pentru brigăzile artistice de agitaţie. Rostropovici—o personalitate copleşitoare Mstislav Rostropovici este un artist fenomenal , aşaîl ştiam şi aşa l-am regăsit şi în concertul de miercuri. Violoncelul său este un instrument care cîntă duios sau răzvrătit, geme, oftează, creează spaţii de catedrală cu înalturile umplute de sunete perfecte. Arta lui Rostropovici, după ce depăşeşte tot ce este ideal în materie de , ton şi intonaţie, agilitate şi construcţie, înseamnă transfigurarea lumii sonore obiective, din partitură, conform viziunii sale extrem de personale. Concertul in Do major de Haydn, muzică echilibrată, senină, sprintenă, a avut întunecări dramatice, adîncuri învolburate, aventuri nestăvilite. Această versiune uimitoare, care se depărtează de imaginea pe care îndeobşte o avem despre blîndul părinte al simfoniei are raţiunile sale, iar dreptul ei la existenţă este demonstrat de adeziunea afectivă în care ne angajăm ascultînd-o. Interpretarea lui Rostropovici permite comentarii estetice largi şi arată că artist adevărat este cel care transfigurează realitatea, care propune o variantă a sa. Aceasta în ce priveşte Haydn. Suplimentul, Sarabanda in re minor de Bach, ne-a arătat altă faţetă a artei marelui violoncelist sovietic: in spiritul neabătut al tradiţiei, cu o puritate a frazei remarcabilă, a înfăţişat o lume monumentală, demnă în măreţia ei nepieritoare şi totuşi caldă, apropiată, umană. Programul concertului Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii a cuprins Simfonia a II-a „Spielberg“, o reflecţie lirico-dramatică despre eroism a lui Doru Popovici, căruia ii regăsim aici tot ce are mai bun pe linia simplităţii şi expresivităţii, precum şi Simfonia a IX-a de Beethoven. Sub bagheta elegantă şi însufleţită a lui Iosif Conta, bun acompaniator în Concertul în Do major de Haydn, a evoluat un cvartet vocal solistic din R.D. Germană, de o frumoasă omogenitate şi în stil autentic: Elisabeth Breul, Ingeborg Springer, Rolf Apreck, Siegfried Vogel, Petre Codreanu „Club 7“ — anul II Cineclubul Casei de cultură a sectorului 1 — denumit „Club 7“ — şi-a încheiat vacanţa, inaugurând zilele trecute al doilea an de activitate. Prilej cu care s-a discutat despre proiectele noii sale „stagiuni“. Astfel, pe lîngă cursul de cultură cinematografică, vor începe să funcţioneze cele de regie, operatorie şi actorie. Pentru filmele ce urmează a fi realizate se va lansa un concurs de scenarii deschis nu numai membrilor cineclubului. In ce priveşte interpreţii, se va face apel la formaţia de teatru. Bineînţeles de pe agenda de lucru a cineclubului nu vor lipsi întîlniri cu regizori, operatori, scenarişti, actori, nici medalioane consacrate unor personalități ale celei de a şaptea arte. Miss... păpuşile Am văzut expoziţii de jucării amintind de lumea de basm a copilăriei. Şi chiar „reuniuni“ de păpuşi dintre care trebuia aleasă o...,miss“. Niciodată, însă, n-am fost invitaţi să privim, adunate intr-o singură încăpere, o sumedenie de păpuşi identice. Ni le prezintă acum Casa de cultură „Petörfi Sándor". Dar, cele 200 de „su- Spectacole muzical-distractive • Comitetul sindicatului de la uzina „Timpuri noi“ organizează, pentru fruntaşii în producţie, un concert-spectacol. Acesta va avea loc sîmbătă, ora 19, la Teatrul de vară „23 August”, şi va reuni la rampă pe actorul Cosma Braşoveanu, pe interpreţii de muzică uşoară Ionel Miron, Alexandru Jula, Filomela Călin, Georgeta Badea, Dan Gherasim etc. • Din nou „Sanitas... recidivus“. Spectacolul cu acest titlu al formaţiei de estradă de la Clubul sindicatelor sanitare va fi reluat, duminică ora 16 şi ora 20 la Teatrul de vară „23 August“. Alături de artiştii amatori (Daniela Gheorghiu, Mariana Carol, Bela Dauer, George Roznovan, Mihail Lazăr, Ion Bănică, Liviu Tufescu, Dumitru Negrea, formaţia de muzică uşoară „Saturn“), pe afiş figurează şi cîţiva invitaţi : Mariana Bădoiu, Petre Geambaşu şi formaţia instrumental-vocală „Roşu şi Negru“ a studenţilor din Iaşi. Ion gemene“ sunt numai manechinele care poartă tot atîtea costume diferite Originală paradă a portului popular. De ce prezentată de păpuşi ? Explicaţia e simplă. Fiecare costum, reproducind in miniatură, cu maximă exactitate, portul din diferite zone folclorice ale ţării, este executat de meşteri... în miniatură , copii. Frumuseţea şi autenticitatea exponatelor demonstrează că îndemînării şi fanteziei li s-a adăugat o meticuloasă muncă de documentare. La mini-războaie de ţesut au fost reproduse Întocmai detalii decorative, diverse motive folclorice, ţesături etc. Astfel, pe lîngă farmecul ineditului, expoziţia are şi o certă valoare documentară. Solemna bătaie a gongului (Urmare din pag. 1) eveniment cu multiple semnificaţii la jumătate de veac de la întemeierea Partidului. Iată de ce mă gîndesc că ar trebui să aruncăm o privire şi spre dramaturgia scrisă în anii de adinei prefaceri sociale de după Eliberare, la lucrările de valoare care sunt şi vor rămîne o emoţionantă oglindă a acelor timpuri. Cite ceva există în repertoriile teatrelor din ţară. E însă puţin. Şi dacă am insistat nu o dată asupra necesităţii unui repertoriu permanent compus din operele naţionale clasice (inclusiv dintre cele două războaie), mă refer acum la ceea ce s-a scris în anii noştri şi îndeosebi la piese de mare încărcătură dramatică reflectînd o epocă devenită, pentru cei tineri şi foarte tineri, istorie. Poate că rîndurile mele vor fi primite de unii cu un zîmbet sceptic. Poate că totul e încă prea aproape, că perspectiva e insuficientă ca să ne dăm seama ce a durat doar o stagiune şi ce a învins timpul, din noianul de texte. Nici n-am făcut destul ca să le verificăm de-a lungul anilor, în faţa spectatorilor, a proaspeţilor spectatori mai cu seamă. Chiar cele mai mari succese au dispărut pe nesimţite de pe afişe. Totuşi, nu e de crezut că nu am putea alege — cu maximă exigenţă — cel puţin (subliniez cel puţin) douăzeci.şi cinci de piese (una pe stagiune!) care să treacă măcar începînd din acest an jubiliar în cel mai recent capitol al dramaturgiei naţionale. Vorbim despre prezenţa în literatură şi pe scenă a contemporanilor. Am vrea să-i vedem cît mai deplin realizaţi. Mă întreb, însă, dacă nu ne îngreuiem singuri cele mai frumoase intenţii neglijînd drumul care le-a dăltuit mai cu stîngăcie, mai cu har, chipul. Multe dintre piesele scrise în acest timp marchează drumul, zugrăvind dacă nu o frescă, dar sigur o schiţă a ei. Există neîndoios diferenţe izbitoare între autori (şi e bine că e aşa), sporuri de calitate evidente, dar asta nu înseamnă că piesele mai noi s-au născut pe un teren viran. Ar fi nedrept să uităm că numeroase personaje au însoţit pe oameni în munca şi lupta lor de zi cu zi, contribuind la formarea conştiinţei socialiste a maselor, că au ajuns la spectatori prin creaţii actoriceşti remarcabile. Sunt convins că dacă cele mai bune spectacole s-ar fi păstrat în interpretarea creatorilor lor sau ar fi trecut de la cei ce, din păcate, nu mai trăiesc azi, pe umerii urmaşilor, actualele repertorii ar oferi o imagine cuprinzătoare a creaţiei dramatice contemporane. E — mi se pare — o problemă la care merită să medităm în acest început de stagiune, nu numai pentru a valorifica texte prea curînd uitate, ci pentru a stabili unele repere indispensabile teatrului de azi și de mîine. I (Urmare din pag. I) ntrînd într-o unitate de specialitate, cumpărătorul doreşte, desigur, înainte de toate, să se informeze despre tipurile şi piesele de mobilier existente, să observe dimensiunile lor şi să le transpună în locuinţa sa. Or, expoziţia organizată în cadrul depozitului de la Militari nu oferă,în această privinţă, prea multe posibilităţi de documentare, chiar dacă ne referim doar la faptul că aici se găsesc numai produse executate de către întreprinderile aparţinînd Ministerului Industriei domnului (mobila lucrată de industria locală se desface prin alte unităţi). Spaţiul existent ar fi permis o reproducere a diferitelor tipuri de locuinţe (mai ales cele cu un grad de confort diferenţiat) care să fie mobilate adecvat. In acest fel s-ar fi sugerat o imagine mai completă asupra încadrării mobilei în dormitorul, sufrageria sau holul apartamentului fiecărui vizitator. Actualul sistem de prezentare nu răspunde însă acestor cerinţe. In sfîrşit, la un asemenea magazin, unde se desfac, în momentul de faţă, mărfuri de cca. 200 000 lei pe zi, vînzările urmînd să ajungă într-un viitor apropiat la aproape 500 000 lei, socotim că s-ar impune şi existenţa unui arhitect care să acorde cumpărătorilor consultaţii de specialitate, privind modalităţile de mobilare a apartamentelor.ctivitatea curentă a magazinului din Militari nu suferă doar din cauza lipsurilor arătate pînă acum. Adesea, cumpărătorul constată, şi nu fără surprindere, că se poate „plimba" ore în şir, de la un capăt la altul, inclusiv prin depozit, fără ca personalul magazinului să-l întrebe ceva. Atunci cînd apare totuşi un vînzător, în jurul acestuia clienţii se string ciorchine. Cine se află mai aproape de el îl poate determina să meargă împreună în expoziție sau depozit. Sesizat de această anomalie, directorul comercial al O.C.L. „Mobila“ ne-a informat despre unele măsuri ce vor fi aplicate aici. Chiar de săptămînă aceasta, de exemplu, vor lucra în unitate şapte lucrători în plus (trei vînzători şi patru manipulanţi). M 8£agazinul dispune însă şi de un mic depozit propriu (in afara depozitului mare), unde sunt păstrate pentru livrare un număr de garnituri şi piese de mobilier. Finisate cu grijă la întreprinderile producătoare, ambalate şi transportate la fel, mărfurile respective capătă,iu mina unor salariaţi, un tratament de-a dreptul brutal. Am văzut piese zghriate, lovite, cu marginile şi picioarele rupte, mese aruncate deasupra bufetelor sau a lăzilor de la studio. Atunci când doresc să scoată o anumită garnitură, manipulanţii aruncă in grabă tot ce intilnesc in cale, la fel ca intr-un depozit de lemne. Adesea, se intimplă ca in harababura de aici să găseşti scaunele de la sufragerie intr-un colţ, iar pentru procurarea mesei să umbli In celălalt colţ de depozit. Nu ar fi oare mai util ca produsele să fie aşezate într-o ordine riguros stabilită ? Ce părere au merceologii şi cadrele de conducere ale comerţului de specialitate care trec zilnic prin unitate ? Situaţia de aici este însă „bună“ în comparaţie cu cea intîlnită în depozitul mare. Deşi există criterii precise privind modul cum trebuie depozitată mobila, ele nu sînt respectate în totalitate. Şifonierele, dormezele, lăzile de la studiouri etc., sînt aşezate unele peste altele, la Înălţimi de 6—7 metri. Atunci cînd sînt date jos, se constată că uşile nu se mai Închid, părţile laterale ale şifonierelor au curburi, somierele au stofa ruptă şi arcurile slăbite ş.a.m.d. Deşi suprafaţa depozitului a fost compartimentată pe tipuri de camere, nu se ţine seama Întotdeauna de aceasta, şi in consecinţă mobila care soseşte de la furnizori este depozitată acolo... unde se mai găseşte un loc liber, încărcarea depozitului cu mult peste capacitatea sa nu mai permite efectuarea curăţeniei, şi in consecinţă praful a acoperit toate piesele. Am văzut aici şi un stelaj paletizat realizat pentru experimentare destinat prezentării diverselor tipuri de mobilă, in excelente condiţii, pe verticală. Cu toate că In comparaţie cu sistemul actual de depozitare avantajele economice sînt evidente, extinderea paletizări nu a căpătat Încă, aviz favorabil. Construcţia şi dotările de la depozit au necesitat importante fonduri băneşti. Ele au fost aprobate din bugetul statului, tocmai pentru a se asigura condiţii dintre cele mai bune de păstrare a mobilei, articol ce se desface, de la an la an, în cantităţi tot mai mari prin unităţile comerciale ale Capitalei. Şi totuşi, în actuala organizare a depozitului, mobila este conservată şi pe mai departe în condiţii vitrege. Iată de ce se impune ca depozitul din Militari să fie organizat în aşa fel incit întreaga sa activitate să se desfăşoare cu precizia unui mecanism de ceasornic. Numai astfel el îşi va putea justifica scopul pentru care a fost amenajat. A MOBILA i c/nem.— PATRICIA ŞI MUZICA — Bucureşti (15.61.54) — 9, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21. PĂSĂRILE — Luceafărul (15.87.67) — 8.45, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21.15 . Festival (15.63.84) — 9, 11.45, 15. 18, 26.45. MARŞIŢA NOPŢII — Capitol (16.29.17) — 8.30, 10.45, 13.15, 18, 18.39, 21. DEGETUL DE FIER — Feroviar (16.22.73) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Excelsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15 20.30; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. SUNETUL MUZICII — Patul* (11.86.25) - 9, 12.45, 16.30, 20.13. ÎNTÎLNIREA —I Melodia (12.06.88) — 9, 12, 15.30, 18.15, 21 . Modern (23.71.01) — 9, 11.45, 14.30, 17.13, 20.15 5 Favorit (31.06.15) — 10, 12.30, 15.50, 18, 10.30. NUMAI MORTUL VA RASPUNDE• Victoria 06.28.79) « 1, 11.15, 15.80, 18, 18.30, 20.43. TACEREA BĂRBAȚILOR Lumina (16.23.35) — 9—15 In continuări 18.30, 20.30. FRAGII SĂLBĂTICI — Central (14.12.24) — 8.45, 10.45, 12.43, 14.45, 16.43, 18.45, 20.45. ASTERIX ȘI CLEOPATRA — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30. MATINEU PENTRU COPII — Doina (16.35.38) — 10. HATARI (9.30—15.30 In continuare) . PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE SPORTIVE ROMÂNEŞTI (18.30—20.45 In continuare) — Timpuri Noi (15.61.10). ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE — Griviţa (17.08.58) — 10.30, 16, 18.15, 20.30; DREPTUL DE A TE NAŞTE — înfrăţirea Intre popoare (17.31.61) — 15.30, 17.45 20 . Moşilor (12.52.93) — 13.80, 18, 20.15 ; Unirea (17.10.21) — 18. MONȘTRII — Buzeşti (15.82.79) — 15.30, 18. CĂSĂTORIE IN STIL grec — Dacia (16.26.10) — 8.45—20.30 In continuare. DRAGOSTE SI VITEZA — Bucegi (17.05.47) — 10. 15.45, 18 . Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18, 20.30 Mioriţa (14.27.14) — 11. 15, 17.30, 20. NOUL ANGAJAT — Unirea (17.10.21) — 15.30. OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. JANDARMUL SE ÎNSOARĂ — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30, 17.45. 20. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE — Giuleşti (17.55.46) — 15.30, 18. 20.30. I 15.30. 16.09 Atletism. 18.39 Căminul. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.50 Interviul acordat Televiziunii române de către preşedintele federal al Republicii Austria, Franz Jonas. 20.05 Mai aveţi o întrebare 7 Viteza şi... viteze. 21.20 El Sombrero. Producţie a studiourilor de televiziune spaniole. 22.00 Simfonia a IX-a de Fram Schubert Interpretată de „London Symphony Orchestra“. Dirijer André Previn. 23.00 Telejurnalul de noapte. INTRUSA — Cotroceni (13.62.56)MARILE VACANȚE — Cotroceni (13.62.56) — 17.45. 20. PETRECEREA — Volga (11.91.26) — 16, 18.15, 20.30 . Popular (35.15.17) — 15.30. 18, 20.15. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Viitorul (11.48.03) — 15.30. 18. AȘA AM VENIT — Viitorul (11.48.03) — 20.15. MAYERLING (ambele serii) (35.04.66) — 9. 12. 16, 19.30 ; (21.49.46) — 9. 12.15, 15.30 ; (23.07.40) — 16, 18.15, 20.30. AMBUSCADA — Munca (21.50.97) — 16, 18, 20. ACEASTA FEMEIE — Flacăra (21.35.40) — 16, 18, 20 . Ferentari (23.17.50) — 15.30. 18, 20.15. TIFANY MEMORANDUM — Arta (21.31.86) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Vitan (21 39.82) — 15.30, 18. CLIPA DE LIBERTATE — Progresul (23.94.10) — 15.30. 18. DEPARTE IN APUS — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.15. D-ALE CARNAVALULUI — Pacea (31.32.52) — 15.30, 18, 20.15. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. FREDDY SI CINTECUL PRERIEI — — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. LALEAUA NEAGRA — Cinemateca (sala Union — 13.49.04) — 9, 11, 13, 15. 17, 19, 21. GRADINI-CINEMATOGRAFE PĂSĂRILE — Stadionul Dinamo (11.03.72) — 19.30 : Doina (15.87.67) — 20 ; Festival (15,63.84) — 19.30. MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ — Capitol (16.29.17) — 19. 21. ÎNTÎLNIREA — Arenele Romane (23.71.01) — ÎS.30. PETRECEREA — Parcul Herăstrău (11.91.26) — 19.30. MONŞTRII — Buzeşti (15.62.79) — 20.15. DRAGOSTE ŞI VITEZA — BUCCgl (17.05.47) - 20.15. DREPTUL DE A TE NAŞTE — Unirea (17.10.21) — 20.15. OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN — Lira (31.71.71) — 20. MAYERLING (ambele serii) — Aurora (35.04.66) — 19 . Tomis (21.49.46) — 19. TIFFANY MEMORANDUM — Arta (21.31.86) — 20 15, CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Vitan (21.39.82) — 20.15. JANDARMUL SE INSOARA — Rahova (23.91.00) — 20. SALARIUL GROAZEI — Progresulparc (23.94 10) — 20. Aurora Tomis Flamura teatru Giselle — prezintă Teatrul Academic de Operă şi Balet din Leningrad — Sala Operei Române, tel. 16.48.20, ora 20. TREI FETE DE MARITAT — prezintă Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“ la Teatrul Herăstrău, ora 19.30. SONATUL LUNII — Teatrul satiricmuzical „C. Tănase“, Grădina Boema, ora 20. CIRCUL HUMBERTO — şapitoul instalat pe calea Plevnei colț cu Ştirbei Vodă, ora 20. (Urmare din pag. 1) Moment dezolant, dar oara acuză acele prime rabaturi făcute cindva, cînd părinţii au trecut prea uşor peste „micile“ ştrengării ale odraslei. Din ianuarie, Al. Cr. a abandonat şcoala, preferind clasei — caldarimul din faţa cinematografului „Melodia“ unde se face „remarcat“ împreună cu alţii, prin manifestări ireverenţioase, apropiate de limita de Început a huliganismului. Părinţii ridică din umeri dezarmaţi : „Ce să-i facem ? Aduce in casă persoane necunoscute, ne-au şi dispărut nişte lucruri, e impertinent. Impulsiv...“ De bună seamă, e neavenit să faci cuiva procese de intenţie. Nici unul dintre aceşti copii nu a trecut pragul dincolo de care acţionează justiţia, existind certe căi de recuperare a lor. Dar, cind l-am întîlnit colindind, tîrziu, după miezul nopţii, străzile, sau cînd ni s-au relatat „isprăvile“ lor, ne-au revenit în minte declaraţiile altora, făcute In faţa anchetatorilor. Relatam nu de mult, într-o cronică judiciară, sulta de spargeri săvîrşită de patru minori. Numeroase fapte le comiseseră In timpul nopţii. La cercetării toţi au declarat că — şi in cazul lor — cind au început să intirzie, să lipsească de acasă, părinţii nu s-au sesizat, nu au intervenit... — Este Inacceptabilă teza „copiilor răi”, destinaţi aprioric unor fapte asociate — observa preşedintele Judecătoriei sectorului 2, Gheorghe Bărbulescu. Toate procesele In care au fost implicaţi minori au scos In evidenţă — fără excepţie — că punctul de pornire spre infracţiune s-a aflat Infamiile, in mediul de dezvoltare. Mai bine zis, intr-o dereglare, la un moment dat, a acelui mecanism educativ care este familia. Lipsa de supraveghere, îngăduinţa excesivă, dezinteresul faţă de preocupările cotidiene ale copiilor, faţă de anturajul lor pot avea — şi au, cel mai adesea — consecinţe dintre cele mai regretabile. Pe acelaşi plan se cer Înscrise şi obligaţiile care revin şcolii. Mai ales In cazul clnd minorul se dezvoltă intr-un mediu familial dezorganizat, şcoala este aceea care trebuie să-şi justifice rolul de exigentă pîrghie educativă. Este o muncă delicată, presupunind o perseverenţă absolută, care, însă, constituie raţiunea de a fi a oricărei instituţii educative. Altminteri, orice abdicare se plăteşte scump, prin malformaţii morale, prin devierea greu remediabilă a unor personalităţi umane In formare. Nu ne-am propus să abordăm, In aceste rînduri, întreaga multitudine de aspecte ale educaţiei, ale obligaţiilor ce revin familiei, şcolii, celorlalţi factori educativi. Ne-am oprit numai asupra unor eventuali primi „paşi“ pe căi greşite. „Paşi“ care ar putea fi opriţi de timpuriu, fie şi printr-o simplă Întrebare adresată copilului care a venit acasă către miezul nopţii : „Unde ai fost ? De ce ai intirziat 7?... Copii pe stradă la ore de noapte