Informatia Bucureştiului, octombrie 1970 (Anul 18, nr. 5320-5346)

1970-10-27 / nr. 5342

zitînd de o formulă cu precă­dere comercială, secţia de es­tradă a Teatrului „Al. Davila“ din Piteşti invită periodic, în Sala Palatului, publicul bucu­­reştean, pentru a-i oferi ceea ce în­deobşte se cheamă o seară agreabilă. Spectacolul pe care l-a girat ieri şi alaltăieri nu se abate cu nimic de la regula turneului de succes : pri­ma parte a programului a constituit-o producţia proprie, cea de a doua făcînd­ loc pe scenă unor capete de afiş din Capitală. De nivel mediu, mozaicul mu­­zical-distractiv al piteştenilor n­e-a prilejuit reintilniri cu comicii (Lidia Creţu-Dobrin, Marin Radu Fene, Dragoş Mirzan) şi soliştii de muzică uşoară ai teatrului (de reţinut Va­­lanti Chiriţescu, de ignorat, deo­camdată, Jean Florescu). O iniţiativă meritorie — încercarea de a lansa ti­nere talente : Stela Cârceanu, Silvia Toncean, Marilena Tibulac, toate trei cu evoluții muzicale încă ne­­concludente, dar permițînd pronos­ticuri optimiste. Rolul vedetei, în măsură să sus­cite curiozitatea, a fost definit de formația instrumental-vocală ,.Sin­ ------TiEBEE® Reintilnire CU „Sincron w m ***«!»*»* 44 cron“, aflată la prima ei reapariţie în public, după o îndelungată ab­sentă. Am constatat cu acest pri­­le­j că Cornel Fugaru si-a alcătuit, practic, o nouă orchestră, schimbîn­­du-i substantial nu numai alcătuirea ci si criteriile artistice. Căci, dacă vechiul „Sincron“ se impusese prin originalitatea unui repertoriu, cu preponderenţă propriu, tinzînd să creeze un stil precis determinat, cel nou a renunţat, se pare, la aceste ambiţii, mulţumindu-se, (cel puţin la ora acestui nou debut) să inter­preteze un repertoriu eterogen,­­ a­­proape exclusiv de împrumut , piese ale unor celebre formaţii „beat“, al­tele în rithm and blues sau aparţinând stilului soul. E adevărat, programul, excelent alcătuit, e executat la nivel de notabilă profesionalitate (lucru lesne de realizat cu instrumentişti ca Ştefan Berindei, Gerl Gerhardt, Mircea Tudoran, bucurîndu-se de concursul unui grup vocal, „Canta­bile“, bine armonizat) dar — mărtu­risim — am rămas cu regretul că astfel metamorfozată, formaţia a abdicat tocmai de la creaţie, de la tentativa de a-şi face auzit timbrul specific. Sperăm însă că, începînd acest nou drum sub posibilităţile sale reale, dovedite altădată, Cornel Fu­garu îl va continua, adăugîndu-i va­lenţele necesare, în măsură să trans­forme formaţia într-un colectiv ar­tistic cu distinctă personalitate. Pe linia aceleiaşi ţinute profesio­niste, „Sincronul“ s-a dovedit şi un nuanţat acompaniator, aducîndu-şi contribuţia la reuşita micro-recitalu­­lui susţinut, în încheierea spectaco­lului, de Margareta Pîslaru, în con­tinuare preocupată să-şi îmbogă­ţească repertoriul, alternînd abil şlagărul de succes cu cîntecul de mai profundă rezonantă. In compa­nia formaţiei „Sincron“ si evoluţia Gabrielei Teodorescu ni s-a părut mai convingătoare., Eugen Comarnescu 8 «Nctctmw as ««M­** A Război pentru inimă Subintitulîndu-şi cartea „In cău­tarea unei noi definiţii a „Morţii“ Mihai Stoian nu s-a speriat de apa­renta contradicţie dintre titlu şi sub­titlu (se ştie că inima este motorul vieţii), întrucît între cele două stări fundamentale ale materiei organice există un raport dialectic : moartea individului este o condiţie şi chiar o garanţie a vieţii, a perpetuităţii spe­ciei, a evoluţiei pe scară ontogene­­ticâ ; dacă organismele monocelu­lare ar fi rămas nemuritoare în si­ne, evoluţia materiei pînă la treapta actuală a conştiinţei de sine şi pen­tru sine n-ar fi fost posibilă. Dar cartea lui Mihai Stoian nu este un eseu­ pe marginea hotarelor tulburi dintre moarte şi viaţă (cu sau fără majuscule), ci­ unul dintre cele mai captivante reportaje-anchetă apă­rute la noi în ultimul timp. La fel de senzaţionale ca şi coborîrea pri­­imilor pămînteni pe suprafaţa Sele­­nei, primele transplantări de inimă sînt privite de autor — cu o intuiţie care îl trădează pe psihologul de vo­caţie — pe latura unei totale ne­­spectaculozităţi, folosind tehnica, să zicem a colajului de texte, in care descrierea strictă — iată un exem­plu luat la întîmplare : „Inima nu mai bate. Se află acum în palma chirurgului, prinsă între degetul mare (deasupra) şi celelalte patru degete (dedesubt). Strîns-liber-strîns­­liber... După trei minute de contrac­ţie forţată, ritmică, sîngele îşi reia circulaţia“ — alternează cu însem­nările de jurnal intim, cu declara­ţiile unor somităţi în materie sau ale protagoniştilor înainte şi după evenimentele la care au participat. De fapt, cartea este un roman psihologic reconstituit sintetic din reacţiile consemnate de numeroşi eroi, mulţi dintre ei cu o identitate deja istorică. Astfel incit interesul li­terar al scrierii depăşeşte volumul de informaţie încornorat. La urma urmei, ce poate fi mai dramatic decît aventura fiinţei umane de a se apropia de inima unui semen nu spre a-i reprima bătăile cu un foc de pistol, ci dimpotrivă spre a i se prelungi printr-o substituţie pînă mai ieri de domeniul fantasticului ! Această minusculă Troie a zilelor noastre a declanşat o epopee cu ni­mic mai prejos decit cele intrate în mitologie. Nu văd de ce, bună­oară, „Primul om care îşi priveşte inima“ nu este la rîndul lui un erou asemenea primului om care a privit pă­­mintul de la distanţă. Putem spune, fără nici o exagerare, că volumul semnat de Mihai Stoian este un tul­burător scenariu al unui serial cine­matografic fără precedent, în care succesiunea secvenţelor, mobilitatea cadrelor, vasta sugestivitate a prim­­planurilor sunt mai eficiente în pla­nul cunoaşterii afective decît even­tuala parafrazare epică a materiei de viaţă. Gindit „einsteinian“, tim­pul naraţiunii în această carte este direct proporţional cu intensitatea trăirilor, şi cea mai mare greşeală a autorului ar fi fost să modifice în mod artificial — adică printr-o intervenţie zisă artistică — acest ra­port, prin forţa lucrurilor şi a în­tâmplărilor atât de favorabil scrierii sale. Şi chiar dacă materia cărţii nu se constituie singură în operă de artă, să nu uităm că multă vreme arta fotografică era considerată sim­plă tehnică şi nicidecum creaţie pînă cînd exegeţii s-au convins că fără fantezie şi inteligentă, fără in­tuiţie şi spirit selectiv, aparatul înregistrează dar nu exprimă. Mihai Stoian — la fel ca un Ion Miclea sau Dan Er. Grigorescu — este un artist care fotografiază prin cuvinte. Iar cartea lui poate fi considerată o fascinantă „expoziţie“ a­­escala­dării de către om a celui mai mira­culos corp ceresc : Inima. Ion Butnaru MIHAI STOIAN:„ Război pentru inima“ Corespondenţe de peste hotare FILARMONICA „GEORGE ENESCU­“ IA BUDAPESTA La Budapesta, ca şi la Bucureşti, toamna n-ar fi ea însăşi dacă n-ar marca şi inaugurarea noului an artistic. Şi aici, pe lingă mulţimea policromă a afişelor, care anunţă o bogată suită de manifestări, în cotidiene de mare tiraj ca „Népszabadság“, „Magyar Hírlap“ sau „Magyar Nemzet*’ puteau fi eitite deunăzi succinte relatări despre confe­­rinţa de presă, în cadrul căreia Dumi­tru Capoianu şi Eugen Pricope au furni­zat detalii în legătură cu participarea Filarmonicii „George Enescu“ la eveni­mentul artistic nr. 1 din oraşul de pe malurile Dunării : „Săptămânile muzicale ale Budapestei“. Un eveniment tradiţio­nal — după cum îmi declara Lakatos Eva, directoarea artistică a Filarmonicii budapestane — care, cu primul concert dirijat la 25 septembrie de Lorin Maazel, a marcat începutul celei de-a 16-a ediţii. După o lună de zile, deci, în cele două săli ale Academiei de muzică şi la Tea­trul „Erkel“, totalizînd aproape 4 OO0 de locuri, nocturnele budapestane sunt pline de armonii sonore, care vor lua sfîrşit la 2 noiembrie. Concerte simfonice şi camerale, recitaluri şi spectacole de operă şi balet, dau acestor „Săptămini“ caracterul unui preambul dens la stagiu­nea artistică propriu-zisă, atit prin va­rietatea programelor, cit şi prin calita­tea formaţiilor, dirijorilor şi soliştilor. Pe lingă formaţiile locale — Orchestra Societăţii Filarmonice din Budapesta, Orchestra naţională ungară, Orchestra simfonică a Rad­ioteleviziunii ungare, Cvartetul „Tátrai“ etc — au apărut şi vor apărea în faţa publicului numeroşi muzicieni străini. După concertele din Festivalul „Enescu?“, „London Symphony Orchestra“ a făcut o escală şi la Buda­pesta, ca şi violoncelistul Mstislav Ros­­tropovicî şi harfistul Nicanor Zabaleta ; mîine seară va fi aici şi Orchestra sim­fonică a Filarmonicii slovace din Bratis­lava. Au mai concertat Orchestra de coarde „Toho Gakuen44 din Japonia, pia­nistul Iakov­zak și corul „SyesniCQV“ din Uniunea Sovietică, a dirijat Arvid Jansons. Aseară, David Oistrah a dirijat lin con­cert al cărui solist a fost tînărul vio­lonist Gedeon Kremer — cîștigător al ma­relui trofeu al Concursului „Ceaikovski41 din acest an —, vechea noastră cunoş­tinţă urmînd să susţină un recital (acompaniat tot de Frida Bauer) ; altă cunoştinţă bucureşteană — dirijorul An­tal Dorati — este programat la încheie­rea ,,Săptămînilor“. în acest context de manifestări cu largă audienţă la public, aici se aşteaptă cu deosebit interes cele două concerte ale Filarmonicii „George Enescu“, sub conducerea dirijorilor Mircea Basarab şi tuţîrpea Cristescu, şi avînd ca solişti pe violonistul Mihai Constantinescu şi pe pianistul Radu Lupu­. Programate în sala Academiei de muzică, astăzi şi joi seara, concertele vor fi retransmise de Radio­­televiziunea ungară. Judecind după faptul că organizatorii au prevăzut apariţia orchestrei noastre în perioada de culminaţie a „Săptămîni­­lor44, se poate deduce că aici se scon­tează o reuşită în deplina accepţiune a termenului, care să confere evenimentului artistic nr. 1 din Budapesta o notă de atractivitate in plus. Ceea ce, nu mă în­doiesc, e mai puţin pronostic şi mai mult certitudine, ţinînd seama şi de fap­tul că, cu aceste două concerte, Filar­monica noastră taie panglica inaugurală a lungului ei turneu în Franţa şi Belgia. Augustin Sandu BUDAPESTA, 27 octombrie, prin telefon jiianiiiiiiiiiiiiimmumiiiii» I Selecţii pentru­­ biblioteca personală­­ ■ « FOLCLOR SI ARTA POPULARA, m S Este vorba de două culegeri publi- 2 ■j cate de Editura Minerva : „Legende nr. 5 populare româneşti“, antologie de 5 g Tony Brill, și ,,Studii de folclor şi ■ ■■ artă populară44 de Ion Apostol Fo- JJJ JJ pescu. Cea dinţii este o parte din- £ m tr-o lucrare în mai multe volume şi m 5 se referă la legendele istorice (figuri j» ■■ fantastice, voievozi şi domnitori, S 2 haiduci, precum şi alte personaje ■■ m sau întîmplări păstrate de memoria 5 2 colectivă), în timp ce tomul al doilea tJ pu — de o reală utilitate pentru învă- Ş 2 ţămîntul mediu şi su­perior — se re- 2 feră cu precădere la concepţia sau ■* preocupările folclorice ale unor scri- 2 itori ca Eminescu, Creangă, Aţecsan-S­dri, Coşbuc, Rebreanu, Agîrbiceanu. 2 La acestea se adaugă două studii ■■ privind arta icoanelor pe sticlă şi” elementele folclorice în creaţia lui'« Brâncuşi. 2 • „SCRISORI către aktur go- 2 ROVEI“. Selectate din cele patru mii ** de epistole primite de cunoscutul £ nostru folclorist d® la cei mai pres- jj S tigioşi contemporani ai săi. paginileE 5 acestea — publicate sub îngrijirea Ji m Anei-Maria Ungureanu — vin să m ” întregească imaginea unui cărturar E ■»devotat cercetării tezaurului nostru C 5­ popular, a cărui revistă, „Șezătoarea”, 2 *» a fost uina dintre tribunele de afir-«» mare a geniului anonim. *■ 2 • SONETUL ITALIAN. Publicate, ” E intr-un tiraj de masă, în colecţia g 2 „Biblioteca pentru toţi“, cele două 2 2 volume intitulate „Sonetul italian in” 2 evul mediu şi Renaştere“ (traducere:2 2 C. D. Zieleti­n) permit cunoaşterea mm 2 unor maeştri ai genului, începînd cu 2 ni Dante, Petrarca, Michelangelo, pînă ~ 2 la Tasso sau Campanella. Notele bio- 2 bibliografice alcătuite die traducător 2 permit cunoașterea sub??jm* „ ..„ir.riiS B Şi posterităţii critice a autorilor an-2 B tologaţi. Lexicale ••• In scrisorile pe care le primim pentru rubrica de față, unii semnatari se referă la acele cuvinte care, împrumutate din alte limbi, le ies în cale mai la tot pa­sul, cerîndu-ne să luăm atitudine îm­potriva folosirii lor. In legătură cu a­­ceasta trebuie să repetăm ceea ce am mai spus cu alte prilejuri — anume că nu poate fi respinsă, din principiu, adoptarea unor elemente lexicale menite fie a desemna anumite noţiuni noi, fie a exprima mai exact, cu mai multă precizie, ceea ce avem de comunicat. A respinge în bloc­atori cuvinte ar în­semna a nesocoti înseşi realităţile vieţii care impun o asemenea orientare de ordin lingvistic. Un cititor din Bucureşti — I.R., calea Dorobanţilor — se ridică, de pildă, îm­potriva întrebuinţării cuvîntului circum­stanţă : „Nu avem, oare — ne întreabă — în limba noastră ,pe împrejurare?“, în­trebarea şi-o pusese — ne amintim — Titu Maiorescu însuşi care condamr­a neologismul citat, fără însă a fi izbutit să-i stăvilească pătrunderea cel puţin­ , în două expresii devenite de mult con­ - sacrate „circumstanţe atenuante“ şi „de­ circumstanţă“, într-un enunţ cum este următorul : „Versurile de circumstanţă nu sunt toate remarcabile...“ din comen­tariu­ Ion Barbu, filolog de Şerban Cio­­culescu (România literară, nr. 37/1970). După cit credem, aşadar, grija pe care se cuvine a o manifesta în această pri­vinţă este să nu se facă un abuz din împrumutul cuvintelor şi, mai ales, să se ţină seama ca termenii respectivi să fie folosiţi în forma şi cu înţelesul care le sînt proprii. Altfel spus, poate fi, de pildă, — şi este chiar — folosit cuvîntul obstinaţie, în anumite contexte, pentru a evita, in manieră eufemistică — duritatea terme­nului de baştină : incăpăţînare. Numai că un cronicar sportiv nu zicea deunăzi obstinaţie, ci... obstinenţă ! Tot astfel cineva — de astă dată, un cronicar literar — scrie textual : „Poe­zia lui X merită semnalată (corect : merită să fie semnalată, n.n.) prin ero­ziunile pe care le provoacă în sensibi­litatea epocii lui“. Dicţionarele curente ale limbii noastre definesc astfel eroziunea , procesul de roadere şi săpare a scoarţei solului prin acţiunea unor agenţi externi. Termenul, deşi de natură tehnică, poate fi, desigur, întrebuinţat şi cu o accepţie figurată. N-ar fi primul caz de acest fel. Nea­junsul pe care îl prezintă apariţia lui în contextul citat provine dintr-o cu totul neadecvată folosire, căci a spune „eroziunile pe care le provoacă în sen­sibilitate“ înseamnă a asocia cuvintele în chip arbitrar. Se poate vorbi, în ade­văr — să zicem — de o eroziune a pre­stigiului cuiva, de eroziunea unei men­talităţi, dar de o eroziune în sensibilitate, credemii că nu !... In sensibilitate pot fi stîrnite, provocate sau declanşate ecouri nu însă... eroziuni N. Mihăescu La telefon Frankfurt pe Main­e_ „Contesa Maritza“ în mare formă.­ ­ Viaţa artistică a Frankfurtului a împru­mutat ceva din febra tentaculară a metropolei. Se joacă mult, in toa­te genurile, seară de sea­ră, de la reprezentaţii de circ la cele mai ra­finate spectacole de ope­ră. Desigur, riscurile sunt infinit mai mici cînd ■mergi la Operă, la Tea­trul municipal sau la­ cel de comedie. Împreună cu kanterspiehil, cele trei­­mari instituţii artistice au o reputaţie bine stabi­lită. O veritabilă sur­priză a fost pentru mine „Jahrunderthalle“, un teatru plasat în cartie­rul Höchst, cu o capa­citate de 2 500 locuri. Conceput ca o imensă cupolă, el are avantajul de a se metamorfoza după împrejurări în sală de spectacole sau de sport, de bal sau de concerte. Aici, Opereta bucureşteană a prezentat două spectacole cu „Con­tesa Maritza“. A fost, cred, cel mai frumos succes obţinut pînă acum de artiştii români în turneul lor în R. F. a Germaniei. Ziarele au caracterizat evenimentul ca pe un „veritabil fes­tival de operetă, aşa cum de mult n-am mai văzut, din păcate. O astfel de montare, bo­gată, degajînd naturaleţe­­ şi strălucire, trebuie să recunoaştem, e greu de întîlnit astăzi“ („­FRANK­FURTER NEUE PRE­SSE“). Este apreciată regia lui Nicuşor Cons­tantinescu, foarte con­temporană îndeosebi prin rafinamentul spu­mos cu care a ştiut să recompună lumea unei epoci. „Spontaneitate, în­­cîntare, ritm de ceardaş, iată ce ne-au oferit oas­peţii români“ — exclama entuziast un alt cronicar, referindu-se la înalta ţi­nută artistică a inter­preţilor. „Starul şi direc­torul trupei, Ion Dacian, a adus pe scenă un Ta­­ IBIR ssilo cînd meditativ, cînd îndrăgostit înflăcărat. El este un tenor cu voce mare, ’puternică. Adriana Codreanu a atras publi­cul cu puterea de a al­terna sopranul ei stră­lucitor. Constanţa Cîm­­peanu şi Toni Burach­i au fost o remarcabilă pe­reche bufă, înscriindu-se cu brio în cercul mare al celorlalţi cîntăreţi de operetă“. Cotidianul „AB END­­POST NACHTAUSGA­BE“ aduce elogii baletu­lui care „a evoluat la un nivel de vîrf. Se poate spune pe drept cuvînt — se scrie in cronică — că dansatorii şi dansatoarele s-au jucat cu aplauzele şi le-au obţinut cînd au vrut... Realizarea artisti­că ne-a cucerit şi nu in ultimul rînd datorită cos­tumelor, o explozie de culori, care au dus spre succes întregul spectacol“. Remarcând evoluţia or­chestrei, „Frankfurter neue Presse“ îl compară pe dirijorul Liviu Cavassi cu un „adevărat presti­digitator“. Ziarul conchi­de: „Opereta nu trebuie considerată prăfuită cum le place unora să susţină. A dovedit aceasta repre­zentaţia românilor, vi­brantă şi strălucitoare“. Cu cîteva ore înainte de a transmite această corespondenţă mi-au par­venit de la Iserlon cro­nicile la spectacolul cu opereta românească „Lă­­saţi-mă să evit“. Titlul articolului din „WESTFA­LISCHE RUNDSCHAU“ mi se pare semnificativ : „Un ritm înflăcărat şi splendide tranşuri naţio­nale“. Ca şi la München, spectacolul cu opereta lui Gherase Dendrino a obţinut un mare succes. Ion Dacian în rolul prin­cipal, alături de Constanţa Cimpeanui, Bimbo Mărcu­­lescu, Tamara Bu­ciucea­­nu, Emil Popescu şi al­ţii, au jucat cu rară dă­ruire. Aşa cum remarca şi ziarul citat, „toţi au contribuit la această sea­ră minunată. Oaspeţii ro­­rmâni nu numai că au cîntat bine, dar s-au do­vedit şi excelenţi actori“. Amanole Auneanu stimiiiiiiiiisiiiiimiimt'Riiii'r Sensul unei realizări de prestigiu (Urmare din pag. I) ritmul mediu anual de creştere a productivităţii muncii (7,6 la sută) este superior cu 0,6 la sută celui prevăzut. Accentul pus in anii acestui cinci­nal, îndeosebi în ultima perioadă, pe realizarea unor indicatori de înaltă eficienţă economică îşi gă­seşte pe deplin confirmarea : peste 81 la sută din sporul de producţie realizat în cele nouă luni scurse din acest an s-a obţinut pe seama creş­terii productivităţii muncii. Pe coor­donata unei eficienţe economice sporite se înscrie şi realizarea, încă de la 12 octombrie, a planului cin­cinal la export, urmînd ca pînă la sfîrşitul anului să se depăşească pre­vederile iniţiale cu peste 334 milioa­ne lei valută. Realizarea înainte de termen a cincinalului de către industria muni­cipiului Bucureşti are o semnificaţie deosebită şi prin prisma modificări­lor structurale ce au intervenit în ultimul timp. Dinamica arată o evo­luţie precumpănitoare a sectoarelor care condiţionează progresul tehnic, dezvoltarea în continuare a întregii economii naţionale. Datorită politicii de industrializare socialistă, aplicată consecvent de partidul nostru, în Bucureşti.­ s-au dezvoltat ramuri şi subramuri cu o tehnicitate ridicată, care beneficiază de condiţii prielni­ce — experienţă industrială, forţă de muncă calificată şi cadre de cercetare. Este semnificativ din acest punct de vedere că înăuntrul unei producţii globale industriale de a­­proape 11 ori mai m­are în acest an faţă de anul 1950, construcţia de maşini a înregistrat o creştere de 23 ori mai mare, iar chimia de 30 ori. Acest lucru a dus, după cum era de aşteptat, la îmbunătăţirea continuă a ponderii acestei ramuri în totalul producţiei industriale a municipiului Bucureşti. Astfel, dacă în anul 1965 întreprinderile industriei constructoa­re de maşini realizau 29 la sută din producţia Capitalei, în prezent apor­tul lor a crescut la 35 la sută din total. A crescut, de asemenea, pon­derea întreprinderilor din industria chimică — de la 10,7 la sută în 1965, la 12,2 la sută în prezent. Concomitent, în cadrul fiecărei ramuri industriale s-a urmărit o pro­filare distinctă, o adîncire a specia­lizării, o creştere permanentă a gra­dului de tehnicitate al producţiei, în industria constructoare de maşini — care defineşte în prezent profilul industriei bucureştene — s-a accen­tuat dezvoltarea întreprinderilor elec­tronice şi electrotehnice, de meca­nică fină, de utilaje şi instalaţii com­plexe. Aceste unităţi au asimilat în ultimii 10 ani peste 1 500 produse noi. Succesele înregistrate, ritmurile și nivelele înalte ce au fost atinse, constituie o puternică bază de por­nire pentru viitorul cincinal. Actualul plan trebuie să fie un­ „cincinal glisant", să facă o legătură orga­nică cu anul 1971, primul an al viitorului program de cinci ani. Pe­rioada ce a rămas se recomandă, așadar, ca o etapă de pregătiri intense, de fundamentare și transpu­nere în fapt a tuturor măsurilor menite să asigure intrarea în ritmu­rile prevăzute­­ încă din prima zi a viitorului an. De ce curățenie pe ici pe colo? (Urmare din pag. I) reticate cîteva din principalele artere. Timp de o jumătate de zi, pe străzi­­centrale n-am întâlnit măcar un lucrător. O grămadă de resturi adu­nate in zorii zilei la bordura străzii Matei Miile, lingă intrarea princi­pala a Palatului telefoanelor, a fost lichidată treptat, doar... datorită cir­culatiei vehiculelor-Pus în situaţia de a nu putea con­testa exemplele prezentate, tov. Dumi­tru Chereiu, directorul I.S.B., referin­­du-se la greutăţile ce le întâmpină întreprinderea in asigurarea curăţe­niei oraşului, a relevat, ca o cauză principală, insuficienţa controlului ac­tivităţii lucrătorilor pe teren. Atunci ce facem ? Acceptam situaţia, ca pe o fatalitate ? Tot lipsa de con­trol (de fapt, principala fisură la I.S.B.) explică şi existenţa cu­tiilor cu resturi menajere, pline pînă la refuz, care aşteaptă zile în­tregi să fie evacuate. Şi nu-i vorba doar de exemple izolate sau de necon­cordanţă între vizita noastră de te­ren şi ciclogramele de deplasare a maşinilor pe unele străzi. In aceeaşi zi, deşi o parte dintre cutiile aflate pe străzile parcurse de noi au fost golite, altele de pe aceleaşi străzi (13 Decembrie nr. 20 si 20 A. de pildă) au râmas neridicate. In jurul pieţelor alimentare — micro­­raionul Berceni 2, de pildă — am în­tâlnit situaţii asemănătoare. După cum ne-a informat şeful gospodă­riei salubritate din I.S.B. maşinile au obligaţia ca în aceste zone, să vi­deze cutiile în fiecare dimineaţă ! Din păcate, uneori, lucrurile stau aşa doar... pe hîrtie. Practica, după cum ne-am dat seama, e alta. Cit priveşte cartierul Titan, microraio­­nul C 5, imaginea din fotografia a­­lăturată este elocventă. Din discuţia cu directorul între­prinderii am aflat că au fost luate măsuri exprese pentru ca în această perioadă — de toamnă !— curăţenia oraşului să fie asigurată la nivelul corespunzător. Printre altele, ne-au fost menţionate sporirea numărului de maşini pentru colectare, intensi­ficarea controlului etc., etc. Dar e­­fectul ? L-am văzut la 22 octombrie şi în zilele următoare cînd, deşi pe teren se aflau cu zece maşini în plus, faţă de zilele precedente, reziduurile, continuau să inunde cutiile şi locul din jurul lor. Străzi cum sînt Moş­neni, Albinari. Apoldului, din secto­rul 3, şi altele, aşteaptă de prea multă vreme ca I.S.B. să le degajeze de resturile colectate în gospodării sau la marginea trotuarelor. Pentru curăţenia străzilor, I.S.B. dispune, pe­­lîngă forţa de muncă manuală. Şi de numeroase mijloace mecanizate — autostropitori pentru spălat partea,, carosabilă, autom­ătu­­rători-aspiratoare etc. Este «ie neîn­țeles însă de de. ,­in ultima­­vreme,, tocmai într-o perioadă de maximă solicitare, acestea nu sunt folosite la întreaga lor capacitate. La stropit lucrează doar unele cisterne, si a­­celea numai cîteva ore noaptea. Iar din 14 automăturători-aspiratoare, sînt utilizate, ziua doar cinci. Faptele semnalate sînt de natură să ateste că, în prez­ent, în activita­tea întreprinderii de salubritate se înregistrează anumite lipsuri, mai cu seamă in­ folosirea utilajelor, or­ganizarea procesului de producţie etc. Iată de ce, am socotit nece­ar să supunem aceste semnale, în pri­mul rînd, atenţiei Direcţiei generale de gospodărie comunală, căreia îi revine obligaţia să asigure activita­tea I.S.B. la nivelul cerinţelor. în aşa fel, incit să fie eliminate caren­ţele ce dăunează aspectului oraşului. Accidente cît de mari „mici“ - dar pot fi urmărite! (Urmare din pag. I) firea lor de pe sine. Aşadar, este vorba de o gravă neglijenţă. E drept, în situaţia respectivă, preju­diciile nu au fost mari. Dar dacă, in aceleaşi împrejurări, nerespec­­­tindu-se aceleaşi paragrafe din ins­trucţiunile de serviciu, vagoanele s-ar fi răsturnat, distrugindu-se va­lori materiale însemnate ? Dacă ar fi existat şi accidente de persoane ? Ţinînd seama de asemenea posibile urmări, ne întrebăm dacă sancţiunile acordate vinovaţilor de producerea acestui accident (aver­tisment şi reducerea salariului cu 20 la sută pentru manevrant; re­trogradarea pe timp de 2 luni pen­tru celălalt salariat) au in vedere necesitatea păstrării disciplinei. Nu­ pledăm, evident, pentru înăs­prirea mecanică a sancţiunilor, pen­tru analiza nediferenţiată a cauze­lor accidentelor. Dar nici nu putem fi de acord ca numai producerea unui accident grav să declanşeze şi măsuri exemplare. Chiar cu riscul de a ne repeta, trebuie să sub­liniem că la calea ferată, in sec­torul mişcării şi al siguranţei cir­culaţiei — poate mai mult decit în orice alt loc de muncă — ne­glijenţa, omisiunea oricit de mă­runtă pot avea consecinţe irever­sibile. Sistemul nostru feroviar dispune de mijloace moderne pentru pre­­întîmpinarea accidentelor. Însemna­te fonduri se cheltuiesc in scopul instruirii periodice a personalului — şi se cuvine menţionat faptul că marea majoritate a ceferiştilor dau dovadă de conştiinciozitate depli­nă, de spirit de responsabilitate, acţionînd neabătut pentru respec­tarea normelor prevăzute în com­plexul mecanism feroviar. Or, toc­mai un asemenea angrenaj nu poate tolera rotiţe defecte. Privind lucrurile din acest punct de vedere, ■nu se poate justifica, de exemplu, de ce a fost menţinut in funcţie şeful de manevră 1. Paraschiv, din staţia CiQTQgîrlf, pînă la săvirşirea recentă a celui de al treilea „eve­niment" (citeşte accident) de cir­culaţie. După cum, este inadmisibil faptul că adjunctul şefului de staţie din gara Băneasa, ing. Gh.­­.Mi­­lescu­, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a controla subaltenţii la intrarea în serviciu, astfel că imul dintre ei a provocat recent, un accident teh­nic întrucît nu era apt de lucru in ziua respectivă. Revenind la problema stabilirii responsabilităţilor nu numai în funcţie de valoarea pagubelor ma­teriale, cit de consecinţele posibile, nu pot fi trecuţi cu vederea nici alţi factori care influenţează dis­ciplina in muncă. Sub acest as­pect este de relevat că , aşa cum ne spuma tov, ing. A. D. Popa, directorul Regionalii C.F. Bucureşti, —­ acolo­uride grija pentru înde­plinirea îndatoririlor profesionale constituie centrul de greutate al întregii activităţi — inclusiv a ce­lei sindicale — procentul eveni­mentelor de circulaţie este redus. Aşa stau lucrurile în staţii ca Vi­dele, Griviţa şi altele. Perfect valabil este însă şi reversul medaliei, ceea ce explcă situaţia nemulţumitoare din statuie Bucureşti — călători şi Bucureşti — Triaj, revizia de va­goane Griviţa etc. De asemenea, nu este de loc neglijabil rolul fami­liei ca şi al opiniei publice in asigurarea condiţiilor de odihnă, pentru o viaţă ordonată celor ce lucrează la calea ferată. Preocuparea pentru evitarea ac­cidentelor tehnice, pentru perfecta siguranţă a circulaţiei determină noi măsuri de specialitate. In acest sens, 20 de triaje vor fi în­zestrate cu instalaţii mecanizate, capabile să prevină eventualele e­­rori. Totodată, se preconizează an­gajarea de psihologi metodişti, ale căror observaţii să poată fi fo­losite la: asigurarea unui perso­nal de exploatare corespunzător e­­xigenţelor specifice acestei ac­tivităţi. Alături de asemenea mij­loace, este însă necesar să se ac­ţioneze­ cu fermitate pentru comba­terea­­indisciplinei, neglijenţei, im­prudenţei, să se închidă orice por­tiţă, cit de neînsemnată în aparenţă, în calea accidentelor tehnice. SISTEMATIZAREA CAPITATEI (Urmare din pag. 1)­0 Crearea unei autostrăzi de centură a Bucureştiului ar contribui, efectiv, la descongestionarea circulaţiei din oraş. In timpul verii, de pildă, ea va îngădui celor ce se deplasează de la munte la mare (şi invers) să ocolească oraşul. In condiţiile prezente, acest trafic de tranzit trece, obligatoriu, prin centrul Capitalei. • Există un spaţiu între clădirea IOR şi blocurile G (sectorul 4) fără nici o folosinţă. Recomand să se construiască aici un loc de parcare (in apropiere se află stadionul!). • Stadionul Republicii să fie anturat de tribune noi, mărindu-i-se capacitatea actuală. Este cel mai cochet stadion, dispune, pe deasupra, de cele mai ra­pide posibilităţi de evacuare şi de cele mai multe mijloace de transport. MEMENTO teatru AIDA (Elena Cernei, Maria Sindilari, Ivan Dimov (R.P. Bulgaria), Nicolae Florei, Ion Hurniţă. Dirijor : Duşan Mi­­ladinovici (R.S.F. Iugoslavia) — Opera română, tel. 16.48.20, ora 19, SUZANA (Valii Niculescu, Eugen Sa­­vopol, Daniela Voicu, Ion Dinu. Dirijor: Mircea Ionescu) — Teatrul de opereta, tel. 14.80.11, ora 19.30. O FEMEIE CU BANI — Teatrul naţio­nal „I. L. Caragiale", sala Studio, telefon 15.15.53, ora 19.30. D-ALE CARNAVALULUI (Toma Ca­­ragiu, Octavian Cotescu, Marin Moraru­, Ştefan Bănică, Gina Patriciu­, Rodies Tapalagă, Aurel Cioranu)­­— Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, tel. 14.60.60, ora 20. HARFA DE IARBA (Clody Bertolt, Eugenia Popovici, Emil Botta, Ica Ma­­tăche, Florian Pittiş, Beatrice Biega) — Teatrul „Lucia sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. bArbaţi FARA neveste — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, telefon 15.93.02, ora 19.30. NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI — Teatrul C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. CHER ANTOINE (Sanda Toma, Nelly Sterian, Mircea Septilici, S. Stănculescu) — Teatru de comedie, tel. 16.64.60, ora 20. DOI PE UN BALANSOAR (Leopoldi­na Bălănuţă, Victor Rebengiuc) — Tea­trul Mic, tel. 15.65.83, ora 20. ACEŞTI îngeri trişti (Cornelii* Dumitraş, Mariana Mihuţ, Ion Vîlcu, S. Mihăilescu-Brăila) — Teatrul Giuleşti, tel. 18.04.85, ora 19.30. SA VORBIM SERIOS DESPRE UMO­RUL EVREIESC (prezintă : Miron Kint­ner, exemplifică : Bebe Bereovici, Th­ey Abramovici, Moise Balgn, Ozy Sega­ny( Sami Gadrich) — Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 18.­­ DIVERTISMENT 70 — Studioul „Casan­­dra“ al institutului de teatru, telefon 15.72.59, ora 20. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Horia Căr­ciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Age­­molu) — Teatrul satiric-muz­ical „c. Tă­­nase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. LOGODNICELE ATERIZEAZĂ LA PARIS (Boeing-Boeing) —­­Florin Pier­sic, Matei Alexandru, Eva Pătrășcanu, Ileana Stana Tonescu, Ioana Bulcă, Cas­tiţa Ispas) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala din calea victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. , GULIVER IN TARA PĂPUŞILOR — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victo­riei nr. 50, tel. 15.23.77, ora 17 STROP DE ROUĂ, BROTACELUL — Teatrul Ţăndărică, sala din strada Aca­demiei nr. 28, tel. 16.14.92, ora 15 cinem.a PREMIERE SENTINŢA — Luceafărul (16.87.67) — 9. 11.16. 13.30, 16. 18.30, 21. Greşeala regelui — victoria (16.28.79) — 9. 11.15. 13.30, 16. 18.30, 20.45. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUI­TĂ (ambele serii) — Patria (11.86.35) *­9, 12.45, 16 30, 20.45; București (­M1.WJ —­­ 12.30 16 30, 20. Favorit (31 Of 1S) — 10, 13.15, 16.30, 19.45: Sala Palatului (15.73.72) — 17.13, 20.45. IN ARȘITA NOPȚII - Capitol (16.23.17) — 8.30, 10.45, 13.15, IS; Excelsior (18.10.86) — 9 11.15 13.30, 16, 18.30. 21 ; Gloria (32.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.38; . Tomis (71.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.40, 18. 20.15. FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC — SOARELE ALB AL PUSTIULUI — Ca­pitol (16.29.17) — 20.30. DE ȘAPTE ORI ORI ȘAPTE — Fes­tival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18 SO, 21 ; Feroviar (16.22.73) — *, H-18. 13.39, 16. 18.19, 20.30; Melodia (12.96.88) — 9. 11.15, 13.39, 16. 18.30, 20.43; Modern (23.71.01) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 26.39. AGONIE ȘI EXTAZ — Central (14.12.24) — 9.30, 13, 16.15, 19.30. televiziune 18.00 Microavanpremiera. 18.05' Campionatele mondiale de —2 gimnastică. Transmisiune directă —— de la Ljubljana. 18.35 Bastonul de mareșal. EnU­ siune pentru tineret. r= 19.15 Anunțuri — publicitate. ~= 10.20 1001 de seri. F? r).30 Telejurnalul de seară, rrrr 20.00 Masă rotundă T.V. rz. 20.30 Seară de teatru. O scrisoa» —­ re pierdută de Ion Luca Cara­­­­giale. 22.30 Prim plan. Dumitru Du­­rr­mitru, Erou al Muncii Socialiste, i. _ - directorul I.A.S. Pietroiu, jude­te­nul Ialomita. 23.00 Telejurnalul de noapte. IN UMBRA COLTULUI — Lumina (16.23.35) — 9. 10.45, 12.30, 14.15, 16, 18.15, 20.30. FRUMOASA VARVARA — Doina (16.35.38) — 9.30, 13.45. INT1LNIRF1A — Doina (16.35.38) — 18. 18.30. 20 45. Cotroceni (13.62.56) — 17.43. 20; Volga (11.91.26) — 15.30, 18.15, 20.45. PROGRAM DE DOCUMENTARE — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 in conti­nuare. 109 DE CARABINE — Grivița (17.08.53) — 9.30—11.30 în continuare, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07 40) — 11. 16, 18.15, 20 30; Floreasca (33.20.71) — 15.30, 18, 20.30; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 15.43. 18. 20.15. AURUL — înfrățirea intre popoare (17.31.64) — 15 30. 17.45. 20. IMPOSTv.—» — Buzești (15.62.79) — 15.30. 13. 20.30 HIBERNATUS — Dacia (16.58.10) — 8.45—20 în continuare ; Arta (21.31.88) — 15.30. 18. 20.15. PATRICIA Şl MUZICA — Entegî (17.05.47) — ÎS. 18.15. 20.30. Giuleşli (17.55.46) — 15.30. 18. 29.30. Mioriţa (14.27.14) — IQ, 12.15. 15. 17.30, 20. tăcerea bărbaţilor­­ .Unirea (17.10 21) — 15 30. JANDARMUL SE INSOARA — Unire* (17­ 0.21) — 18. 20. Ferentari (23-11.69) — 15 30, 17.45. 20. Moşilor (12 52.93) — 18. 20.15. FUGA BUIESTRASULUI - Moşilor (12.53.93) — 13.30. PĂSĂRILE - Lira (31.71.71) — 15.30, 18. 20. Viitorul (11.48.03) — 15.30, 1*, 20.30. MAYERLING (ambele serii) — Drumul Sării (31.28.13) — 16- 19. Progresul (23.04.10) — 15-30. 19. canalul și viscolul — Cotroceni (13.62.56) — 15.30 OGLINDA CU DOUA FETE — Popu­lar (35.15.17) — 13. 20.15. AMBUSCADA — Popular (35.15.17) — 15.30. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MA­BUSE — Munca (21.50.97) — 16. 18. 29. Cringaşi (17.38 81) — 16. 10. 20. ALFA-ROMEO ȘI JUI­IETA — Fla­căra (21.35.40) — 16. 18. 20. DRAGOSTE SI VITEZA — Viraţi (21.39 82) — 15 30. 18. 20 15. DEGETUL DE fier — Rahov* (23.91.0­1) — 15 30. 18. 20­ 30. flacara olimpica — p*ca a (31.32 52) — 15.45. 18. 20. TIFFANY MEMORANDUM — COWIM (35 19 15) — 15 30. 18 20 15. LILI - 14.IS; O NOAPTE LA OPERA — 16.30 : QUE VIVA MEXICO — (am­bele serii) — 18.45 — Cipematcca (Sala Union) — 1349.04. N. R. Programul filmelor fiind comu­nicat de întreprinderea cinematografică a municipiului Bucureşti, redacţia nu răspunde de eventualele modificări. întrebări — Întrebare : Am înţeles din schiţa de sistematizare că actuala structură a căii Călăraşi va fi profund modificată. Nu-i păcat de atâtea case mari, sănătoase, existente pe această arteră ? (GHEOR­­GHE VEI,ICC, tehnician) RĂSPUNS : Reconstrucţia căii Călă­raşi se va face cu păstrarea tuturor caselor de tip bloc care nu împiedică circulaţia, clădirile mic şi necorespun­zătoare Urmînd a fi înlocuite treptat cu clădiri moderne, aliniate normal faţă de calea de circulaţie Pînă la realizarea unei noi magistrate de circulaţie, care să facă legătura între piaţa Unirii şi piaţa Muncii, calea Călăraşi va trebui reame­­najată pentru a asigura posibilităţi fluen­te de transport între cele două puncte. Întrebare : Nu s-ar putea ca Dîm­boviţa să devină canal navigabil, bor­dat cu spaţii verzi, arbuşti şi pomi fruc­tiferi ? (MARIN DUMITRU, pensionar). RĂSPUNS . Pentru amenajarea râului Dîmboviţa au fost efectuate studii pe mai multe variante : transformarea rîu­­lui în canal navigabil cu porturi şi de­barcadere şi cu mari spaţii plantate in zonele înconjurătoare; acoperirea Dîm­boviţei şi realizarea pe planişeu a unor oglinzi de apă şi a unor spaţii de re­creare pentru populaţie, acoperirea to­tală a râului şi transformarea lui intr-o magistrală importantă de circulaţie ur­bană. In cursul acestor stud­i­, au apărut toate implicaţiile pe care le aduc res­pectivele variante în dezvoltarea oraşu­lui, precum şi implicaţiile de ordin teh­­nic-financiar. Cea mai favorabilă soluţie — sub aspect urban, funcţional şi eco­nomic — se conturează a fi varianta care prevede acoperirea riului, adică transformarea lui intr-o mare magistrală de circulaţie. Întrebare : in ceea ce priveşte car­tierul Uranus — Dealul Spirei, nu re­zultă intenţiile de sistematizare. Ce se va intimpla cu porţiunea de la Arhivele Statului pînă In dreptul antrepozitelor, pe stingă şi pe dreapta (Uranus) ? (VASILE TOMES­CU - tapiţer). RĂSPUNS : Zona Uranus — Dealul Spi­rei şi, In mod deosebit, platoul Dealul Spirei, reprezintă un punct deosebit de interesant pentru crearea unor axe şi perspective Urbanistice şi arhitecturale. Se intenţionează ca în această zonă să se amplaseze un complex de dotări cetă­ţeneşti, cu o înălţime sesizabilă de la distanţe mai îndepărtate. (Răspunsurile la aceste întrebări au fost date de dr. ION CIUBOTARU, ingi­ner şef al sectorului de sistematizare din institutul Proiect Bucureşti). Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de cercetare — proiectare în industria uşoară, la Bucureşti a avut loc verni­sajul expoziţiei : „20 de ani de cerce­­tare-proiectare în industria uşoară“, in imagine : Standul Institutului de cer­cetări pielărie, cauciuc şi mase plastice (I.C.P.C.M.C.).

Next