Informatia Bucureştiului, octombrie 1970 (Anul 18, nr. 5320-5346)
1970-10-27 / nr. 5342
zitînd de o formulă cu precădere comercială, secţia de estradă a Teatrului „Al. Davila“ din Piteşti invită periodic, în Sala Palatului, publicul bucureştean, pentru a-i oferi ceea ce îndeobşte se cheamă o seară agreabilă. Spectacolul pe care l-a girat ieri şi alaltăieri nu se abate cu nimic de la regula turneului de succes : prima parte a programului a constituit-o producţia proprie, cea de a doua făcînd loc pe scenă unor capete de afiş din Capitală. De nivel mediu, mozaicul muzical-distractiv al piteştenilor ne-a prilejuit reintilniri cu comicii (Lidia Creţu-Dobrin, Marin Radu Fene, Dragoş Mirzan) şi soliştii de muzică uşoară ai teatrului (de reţinut Valanti Chiriţescu, de ignorat, deocamdată, Jean Florescu). O iniţiativă meritorie — încercarea de a lansa tinere talente : Stela Cârceanu, Silvia Toncean, Marilena Tibulac, toate trei cu evoluții muzicale încă neconcludente, dar permițînd pronosticuri optimiste. Rolul vedetei, în măsură să suscite curiozitatea, a fost definit de formația instrumental-vocală ,.Sin ------TiEBEE® Reintilnire CU „Sincron w m ***«!»*»* 44 cron“, aflată la prima ei reapariţie în public, după o îndelungată absentă. Am constatat cu acest prilej că Cornel Fugaru si-a alcătuit, practic, o nouă orchestră, schimbîndu-i substantial nu numai alcătuirea ci si criteriile artistice. Căci, dacă vechiul „Sincron“ se impusese prin originalitatea unui repertoriu, cu preponderenţă propriu, tinzînd să creeze un stil precis determinat, cel nou a renunţat, se pare, la aceste ambiţii, mulţumindu-se, (cel puţin la ora acestui nou debut) să interpreteze un repertoriu eterogen, aproape exclusiv de împrumut , piese ale unor celebre formaţii „beat“, altele în rithm and blues sau aparţinând stilului soul. E adevărat, programul, excelent alcătuit, e executat la nivel de notabilă profesionalitate (lucru lesne de realizat cu instrumentişti ca Ştefan Berindei, Gerl Gerhardt, Mircea Tudoran, bucurîndu-se de concursul unui grup vocal, „Cantabile“, bine armonizat) dar — mărturisim — am rămas cu regretul că astfel metamorfozată, formaţia a abdicat tocmai de la creaţie, de la tentativa de a-şi face auzit timbrul specific. Sperăm însă că, începînd acest nou drum sub posibilităţile sale reale, dovedite altădată, Cornel Fugaru îl va continua, adăugîndu-i valenţele necesare, în măsură să transforme formaţia într-un colectiv artistic cu distinctă personalitate. Pe linia aceleiaşi ţinute profesioniste, „Sincronul“ s-a dovedit şi un nuanţat acompaniator, aducîndu-şi contribuţia la reuşita micro-recitalului susţinut, în încheierea spectacolului, de Margareta Pîslaru, în continuare preocupată să-şi îmbogăţească repertoriul, alternînd abil şlagărul de succes cu cîntecul de mai profundă rezonantă. In compania formaţiei „Sincron“ si evoluţia Gabrielei Teodorescu ni s-a părut mai convingătoare., Eugen Comarnescu 8 «Nctctmw as ««M** A Război pentru inimă Subintitulîndu-şi cartea „In căutarea unei noi definiţii a „Morţii“ Mihai Stoian nu s-a speriat de aparenta contradicţie dintre titlu şi subtitlu (se ştie că inima este motorul vieţii), întrucît între cele două stări fundamentale ale materiei organice există un raport dialectic : moartea individului este o condiţie şi chiar o garanţie a vieţii, a perpetuităţii speciei, a evoluţiei pe scară ontogeneticâ ; dacă organismele monocelulare ar fi rămas nemuritoare în sine, evoluţia materiei pînă la treapta actuală a conştiinţei de sine şi pentru sine n-ar fi fost posibilă. Dar cartea lui Mihai Stoian nu este un eseu pe marginea hotarelor tulburi dintre moarte şi viaţă (cu sau fără majuscule), ci unul dintre cele mai captivante reportaje-anchetă apărute la noi în ultimul timp. La fel de senzaţionale ca şi coborîrea priimilor pămînteni pe suprafaţa Selenei, primele transplantări de inimă sînt privite de autor — cu o intuiţie care îl trădează pe psihologul de vocaţie — pe latura unei totale nespectaculozităţi, folosind tehnica, să zicem a colajului de texte, in care descrierea strictă — iată un exemplu luat la întîmplare : „Inima nu mai bate. Se află acum în palma chirurgului, prinsă între degetul mare (deasupra) şi celelalte patru degete (dedesubt). Strîns-liber-strînsliber... După trei minute de contracţie forţată, ritmică, sîngele îşi reia circulaţia“ — alternează cu însemnările de jurnal intim, cu declaraţiile unor somităţi în materie sau ale protagoniştilor înainte şi după evenimentele la care au participat. De fapt, cartea este un roman psihologic reconstituit sintetic din reacţiile consemnate de numeroşi eroi, mulţi dintre ei cu o identitate deja istorică. Astfel incit interesul literar al scrierii depăşeşte volumul de informaţie încornorat. La urma urmei, ce poate fi mai dramatic decît aventura fiinţei umane de a se apropia de inima unui semen nu spre a-i reprima bătăile cu un foc de pistol, ci dimpotrivă spre a i se prelungi printr-o substituţie pînă mai ieri de domeniul fantasticului ! Această minusculă Troie a zilelor noastre a declanşat o epopee cu nimic mai prejos decit cele intrate în mitologie. Nu văd de ce, bunăoară, „Primul om care îşi priveşte inima“ nu este la rîndul lui un erou asemenea primului om care a privit pămintul de la distanţă. Putem spune, fără nici o exagerare, că volumul semnat de Mihai Stoian este un tulburător scenariu al unui serial cinematografic fără precedent, în care succesiunea secvenţelor, mobilitatea cadrelor, vasta sugestivitate a primplanurilor sunt mai eficiente în planul cunoaşterii afective decît eventuala parafrazare epică a materiei de viaţă. Gindit „einsteinian“, timpul naraţiunii în această carte este direct proporţional cu intensitatea trăirilor, şi cea mai mare greşeală a autorului ar fi fost să modifice în mod artificial — adică printr-o intervenţie zisă artistică — acest raport, prin forţa lucrurilor şi a întâmplărilor atât de favorabil scrierii sale. Şi chiar dacă materia cărţii nu se constituie singură în operă de artă, să nu uităm că multă vreme arta fotografică era considerată simplă tehnică şi nicidecum creaţie pînă cînd exegeţii s-au convins că fără fantezie şi inteligentă, fără intuiţie şi spirit selectiv, aparatul înregistrează dar nu exprimă. Mihai Stoian — la fel ca un Ion Miclea sau Dan Er. Grigorescu — este un artist care fotografiază prin cuvinte. Iar cartea lui poate fi considerată o fascinantă „expoziţie“ aescaladării de către om a celui mai miraculos corp ceresc : Inima. Ion Butnaru MIHAI STOIAN:„ Război pentru inima“ Corespondenţe de peste hotare FILARMONICA „GEORGE ENESCU“ IA BUDAPESTA La Budapesta, ca şi la Bucureşti, toamna n-ar fi ea însăşi dacă n-ar marca şi inaugurarea noului an artistic. Şi aici, pe lingă mulţimea policromă a afişelor, care anunţă o bogată suită de manifestări, în cotidiene de mare tiraj ca „Népszabadság“, „Magyar Hírlap“ sau „Magyar Nemzet*’ puteau fi eitite deunăzi succinte relatări despre conferinţa de presă, în cadrul căreia Dumitru Capoianu şi Eugen Pricope au furnizat detalii în legătură cu participarea Filarmonicii „George Enescu“ la evenimentul artistic nr. 1 din oraşul de pe malurile Dunării : „Săptămânile muzicale ale Budapestei“. Un eveniment tradiţional — după cum îmi declara Lakatos Eva, directoarea artistică a Filarmonicii budapestane — care, cu primul concert dirijat la 25 septembrie de Lorin Maazel, a marcat începutul celei de-a 16-a ediţii. După o lună de zile, deci, în cele două săli ale Academiei de muzică şi la Teatrul „Erkel“, totalizînd aproape 4 OO0 de locuri, nocturnele budapestane sunt pline de armonii sonore, care vor lua sfîrşit la 2 noiembrie. Concerte simfonice şi camerale, recitaluri şi spectacole de operă şi balet, dau acestor „Săptămini“ caracterul unui preambul dens la stagiunea artistică propriu-zisă, atit prin varietatea programelor, cit şi prin calitatea formaţiilor, dirijorilor şi soliştilor. Pe lingă formaţiile locale — Orchestra Societăţii Filarmonice din Budapesta, Orchestra naţională ungară, Orchestra simfonică a Radioteleviziunii ungare, Cvartetul „Tátrai“ etc — au apărut şi vor apărea în faţa publicului numeroşi muzicieni străini. După concertele din Festivalul „Enescu?“, „London Symphony Orchestra“ a făcut o escală şi la Budapesta, ca şi violoncelistul Mstislav Rostropovicî şi harfistul Nicanor Zabaleta ; mîine seară va fi aici şi Orchestra simfonică a Filarmonicii slovace din Bratislava. Au mai concertat Orchestra de coarde „Toho Gakuen44 din Japonia, pianistul Iakovzak și corul „SyesniCQV“ din Uniunea Sovietică, a dirijat Arvid Jansons. Aseară, David Oistrah a dirijat lin concert al cărui solist a fost tînărul violonist Gedeon Kremer — cîștigător al marelui trofeu al Concursului „Ceaikovski41 din acest an —, vechea noastră cunoştinţă urmînd să susţină un recital (acompaniat tot de Frida Bauer) ; altă cunoştinţă bucureşteană — dirijorul Antal Dorati — este programat la încheierea ,,Săptămînilor“. în acest context de manifestări cu largă audienţă la public, aici se aşteaptă cu deosebit interes cele două concerte ale Filarmonicii „George Enescu“, sub conducerea dirijorilor Mircea Basarab şi tuţîrpea Cristescu, şi avînd ca solişti pe violonistul Mihai Constantinescu şi pe pianistul Radu Lupu. Programate în sala Academiei de muzică, astăzi şi joi seara, concertele vor fi retransmise de Radioteleviziunea ungară. Judecind după faptul că organizatorii au prevăzut apariţia orchestrei noastre în perioada de culminaţie a „Săptămînilor44, se poate deduce că aici se scontează o reuşită în deplina accepţiune a termenului, care să confere evenimentului artistic nr. 1 din Budapesta o notă de atractivitate in plus. Ceea ce, nu mă îndoiesc, e mai puţin pronostic şi mai mult certitudine, ţinînd seama şi de faptul că, cu aceste două concerte, Filarmonica noastră taie panglica inaugurală a lungului ei turneu în Franţa şi Belgia. Augustin Sandu BUDAPESTA, 27 octombrie, prin telefon jiianiiiiiiiiiiiiimmumiiiii» I Selecţii pentru biblioteca personală ■ « FOLCLOR SI ARTA POPULARA, m S Este vorba de două culegeri publi- 2 ■j cate de Editura Minerva : „Legende nr. 5 populare româneşti“, antologie de 5 g Tony Brill, și ,,Studii de folclor şi ■ ■■ artă populară44 de Ion Apostol Fo- JJJ JJ pescu. Cea dinţii este o parte din- £ m tr-o lucrare în mai multe volume şi m 5 se referă la legendele istorice (figuri j» ■■ fantastice, voievozi şi domnitori, S 2 haiduci, precum şi alte personaje ■■ m sau întîmplări păstrate de memoria 5 2 colectivă), în timp ce tomul al doilea tJ pu — de o reală utilitate pentru învă- Ş 2 ţămîntul mediu şi superior — se re- 2 feră cu precădere la concepţia sau ■* preocupările folclorice ale unor scri- 2 itori ca Eminescu, Creangă, Aţecsan-Sdri, Coşbuc, Rebreanu, Agîrbiceanu. 2 La acestea se adaugă două studii ■■ privind arta icoanelor pe sticlă şi” elementele folclorice în creaţia lui'« Brâncuşi. 2 • „SCRISORI către aktur go- 2 ROVEI“. Selectate din cele patru mii ** de epistole primite de cunoscutul £ nostru folclorist d® la cei mai pres- jj S tigioşi contemporani ai săi. paginileE 5 acestea — publicate sub îngrijirea Ji m Anei-Maria Ungureanu — vin să m ” întregească imaginea unui cărturar E ■»devotat cercetării tezaurului nostru C 5 popular, a cărui revistă, „Șezătoarea”, 2 *» a fost uina dintre tribunele de afir-«» mare a geniului anonim. *■ 2 • SONETUL ITALIAN. Publicate, ” E intr-un tiraj de masă, în colecţia g 2 „Biblioteca pentru toţi“, cele două 2 2 volume intitulate „Sonetul italian in” 2 evul mediu şi Renaştere“ (traducere:2 2 C. D. Zieletin) permit cunoaşterea mm 2 unor maeştri ai genului, începînd cu 2 ni Dante, Petrarca, Michelangelo, pînă ~ 2 la Tasso sau Campanella. Notele bio- 2 bibliografice alcătuite die traducător 2 permit cunoașterea sub??jm* „ ..„ir.riiS B Şi posterităţii critice a autorilor an-2 B tologaţi. Lexicale ••• In scrisorile pe care le primim pentru rubrica de față, unii semnatari se referă la acele cuvinte care, împrumutate din alte limbi, le ies în cale mai la tot pasul, cerîndu-ne să luăm atitudine împotriva folosirii lor. In legătură cu aceasta trebuie să repetăm ceea ce am mai spus cu alte prilejuri — anume că nu poate fi respinsă, din principiu, adoptarea unor elemente lexicale menite fie a desemna anumite noţiuni noi, fie a exprima mai exact, cu mai multă precizie, ceea ce avem de comunicat. A respinge în blocatori cuvinte ar însemna a nesocoti înseşi realităţile vieţii care impun o asemenea orientare de ordin lingvistic. Un cititor din Bucureşti — I.R., calea Dorobanţilor — se ridică, de pildă, împotriva întrebuinţării cuvîntului circumstanţă : „Nu avem, oare — ne întreabă — în limba noastră ,pe împrejurare?“, întrebarea şi-o pusese — ne amintim — Titu Maiorescu însuşi care condamra neologismul citat, fără însă a fi izbutit să-i stăvilească pătrunderea cel puţin , în două expresii devenite de mult con - sacrate „circumstanţe atenuante“ şi „de circumstanţă“, într-un enunţ cum este următorul : „Versurile de circumstanţă nu sunt toate remarcabile...“ din comentariu Ion Barbu, filolog de Şerban Cioculescu (România literară, nr. 37/1970). După cit credem, aşadar, grija pe care se cuvine a o manifesta în această privinţă este să nu se facă un abuz din împrumutul cuvintelor şi, mai ales, să se ţină seama ca termenii respectivi să fie folosiţi în forma şi cu înţelesul care le sînt proprii. Altfel spus, poate fi, de pildă, — şi este chiar — folosit cuvîntul obstinaţie, în anumite contexte, pentru a evita, in manieră eufemistică — duritatea termenului de baştină : incăpăţînare. Numai că un cronicar sportiv nu zicea deunăzi obstinaţie, ci... obstinenţă ! Tot astfel cineva — de astă dată, un cronicar literar — scrie textual : „Poezia lui X merită semnalată (corect : merită să fie semnalată, n.n.) prin eroziunile pe care le provoacă în sensibilitatea epocii lui“. Dicţionarele curente ale limbii noastre definesc astfel eroziunea , procesul de roadere şi săpare a scoarţei solului prin acţiunea unor agenţi externi. Termenul, deşi de natură tehnică, poate fi, desigur, întrebuinţat şi cu o accepţie figurată. N-ar fi primul caz de acest fel. Neajunsul pe care îl prezintă apariţia lui în contextul citat provine dintr-o cu totul neadecvată folosire, căci a spune „eroziunile pe care le provoacă în sensibilitate“ înseamnă a asocia cuvintele în chip arbitrar. Se poate vorbi, în adevăr — să zicem — de o eroziune a prestigiului cuiva, de eroziunea unei mentalităţi, dar de o eroziune în sensibilitate, credemii că nu !... In sensibilitate pot fi stîrnite, provocate sau declanşate ecouri nu însă... eroziuni N. Mihăescu La telefon Frankfurt pe Maine_ „Contesa Maritza“ în mare formă. Viaţa artistică a Frankfurtului a împrumutat ceva din febra tentaculară a metropolei. Se joacă mult, in toate genurile, seară de seară, de la reprezentaţii de circ la cele mai rafinate spectacole de operă. Desigur, riscurile sunt infinit mai mici cînd ■mergi la Operă, la Teatrul municipal sau la cel de comedie. Împreună cu kanterspiehil, cele treimari instituţii artistice au o reputaţie bine stabilită. O veritabilă surpriză a fost pentru mine „Jahrunderthalle“, un teatru plasat în cartierul Höchst, cu o capacitate de 2 500 locuri. Conceput ca o imensă cupolă, el are avantajul de a se metamorfoza după împrejurări în sală de spectacole sau de sport, de bal sau de concerte. Aici, Opereta bucureşteană a prezentat două spectacole cu „Contesa Maritza“. A fost, cred, cel mai frumos succes obţinut pînă acum de artiştii români în turneul lor în R. F. a Germaniei. Ziarele au caracterizat evenimentul ca pe un „veritabil festival de operetă, aşa cum de mult n-am mai văzut, din păcate. O astfel de montare, bogată, degajînd naturaleţe şi strălucire, trebuie să recunoaştem, e greu de întîlnit astăzi“ („FRANKFURTER NEUE PRESSE“). Este apreciată regia lui Nicuşor Constantinescu, foarte contemporană îndeosebi prin rafinamentul spumos cu care a ştiut să recompună lumea unei epoci. „Spontaneitate, încîntare, ritm de ceardaş, iată ce ne-au oferit oaspeţii români“ — exclama entuziast un alt cronicar, referindu-se la înalta ţinută artistică a interpreţilor. „Starul şi directorul trupei, Ion Dacian, a adus pe scenă un Ta IBIR ssilo cînd meditativ, cînd îndrăgostit înflăcărat. El este un tenor cu voce mare, ’puternică. Adriana Codreanu a atras publicul cu puterea de a alterna sopranul ei strălucitor. Constanţa Cîmpeanu şi Toni Burachi au fost o remarcabilă pereche bufă, înscriindu-se cu brio în cercul mare al celorlalţi cîntăreţi de operetă“. Cotidianul „AB ENDPOST NACHTAUSGABE“ aduce elogii baletului care „a evoluat la un nivel de vîrf. Se poate spune pe drept cuvînt — se scrie in cronică — că dansatorii şi dansatoarele s-au jucat cu aplauzele şi le-au obţinut cînd au vrut... Realizarea artistică ne-a cucerit şi nu in ultimul rînd datorită costumelor, o explozie de culori, care au dus spre succes întregul spectacol“. Remarcând evoluţia orchestrei, „Frankfurter neue Presse“ îl compară pe dirijorul Liviu Cavassi cu un „adevărat prestidigitator“. Ziarul conchide: „Opereta nu trebuie considerată prăfuită cum le place unora să susţină. A dovedit aceasta reprezentaţia românilor, vibrantă şi strălucitoare“. Cu cîteva ore înainte de a transmite această corespondenţă mi-au parvenit de la Iserlon cronicile la spectacolul cu opereta românească „Lăsaţi-mă să evit“. Titlul articolului din „WESTFALISCHE RUNDSCHAU“ mi se pare semnificativ : „Un ritm înflăcărat şi splendide tranşuri naţionale“. Ca şi la München, spectacolul cu opereta lui Gherase Dendrino a obţinut un mare succes. Ion Dacian în rolul principal, alături de Constanţa Cimpeanui, Bimbo Mărculescu, Tamara Buciuceanu, Emil Popescu şi alţii, au jucat cu rară dăruire. Aşa cum remarca şi ziarul citat, „toţi au contribuit la această seară minunată. Oaspeţii rormâni nu numai că au cîntat bine, dar s-au dovedit şi excelenţi actori“. Amanole Auneanu stimiiiiiiiiisiiiiimiimt'Riiii'r Sensul unei realizări de prestigiu (Urmare din pag. I) ritmul mediu anual de creştere a productivităţii muncii (7,6 la sută) este superior cu 0,6 la sută celui prevăzut. Accentul pus in anii acestui cincinal, îndeosebi în ultima perioadă, pe realizarea unor indicatori de înaltă eficienţă economică îşi găseşte pe deplin confirmarea : peste 81 la sută din sporul de producţie realizat în cele nouă luni scurse din acest an s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Pe coordonata unei eficienţe economice sporite se înscrie şi realizarea, încă de la 12 octombrie, a planului cincinal la export, urmînd ca pînă la sfîrşitul anului să se depăşească prevederile iniţiale cu peste 334 milioane lei valută. Realizarea înainte de termen a cincinalului de către industria municipiului Bucureşti are o semnificaţie deosebită şi prin prisma modificărilor structurale ce au intervenit în ultimul timp. Dinamica arată o evoluţie precumpănitoare a sectoarelor care condiţionează progresul tehnic, dezvoltarea în continuare a întregii economii naţionale. Datorită politicii de industrializare socialistă, aplicată consecvent de partidul nostru, în Bucureşti. s-au dezvoltat ramuri şi subramuri cu o tehnicitate ridicată, care beneficiază de condiţii prielnice — experienţă industrială, forţă de muncă calificată şi cadre de cercetare. Este semnificativ din acest punct de vedere că înăuntrul unei producţii globale industriale de aproape 11 ori mai mare în acest an faţă de anul 1950, construcţia de maşini a înregistrat o creştere de 23 ori mai mare, iar chimia de 30 ori. Acest lucru a dus, după cum era de aşteptat, la îmbunătăţirea continuă a ponderii acestei ramuri în totalul producţiei industriale a municipiului Bucureşti. Astfel, dacă în anul 1965 întreprinderile industriei constructoare de maşini realizau 29 la sută din producţia Capitalei, în prezent aportul lor a crescut la 35 la sută din total. A crescut, de asemenea, ponderea întreprinderilor din industria chimică — de la 10,7 la sută în 1965, la 12,2 la sută în prezent. Concomitent, în cadrul fiecărei ramuri industriale s-a urmărit o profilare distinctă, o adîncire a specializării, o creştere permanentă a gradului de tehnicitate al producţiei, în industria constructoare de maşini — care defineşte în prezent profilul industriei bucureştene — s-a accentuat dezvoltarea întreprinderilor electronice şi electrotehnice, de mecanică fină, de utilaje şi instalaţii complexe. Aceste unităţi au asimilat în ultimii 10 ani peste 1 500 produse noi. Succesele înregistrate, ritmurile și nivelele înalte ce au fost atinse, constituie o puternică bază de pornire pentru viitorul cincinal. Actualul plan trebuie să fie un „cincinal glisant", să facă o legătură organică cu anul 1971, primul an al viitorului program de cinci ani. Perioada ce a rămas se recomandă, așadar, ca o etapă de pregătiri intense, de fundamentare și transpunere în fapt a tuturor măsurilor menite să asigure intrarea în ritmurile prevăzute încă din prima zi a viitorului an. De ce curățenie pe ici pe colo? (Urmare din pag. I) reticate cîteva din principalele artere. Timp de o jumătate de zi, pe străzicentrale n-am întâlnit măcar un lucrător. O grămadă de resturi adunate in zorii zilei la bordura străzii Matei Miile, lingă intrarea principala a Palatului telefoanelor, a fost lichidată treptat, doar... datorită circulatiei vehiculelor-Pus în situaţia de a nu putea contesta exemplele prezentate, tov. Dumitru Chereiu, directorul I.S.B., referindu-se la greutăţile ce le întâmpină întreprinderea in asigurarea curăţeniei oraşului, a relevat, ca o cauză principală, insuficienţa controlului activităţii lucrătorilor pe teren. Atunci ce facem ? Acceptam situaţia, ca pe o fatalitate ? Tot lipsa de control (de fapt, principala fisură la I.S.B.) explică şi existenţa cutiilor cu resturi menajere, pline pînă la refuz, care aşteaptă zile întregi să fie evacuate. Şi nu-i vorba doar de exemple izolate sau de neconcordanţă între vizita noastră de teren şi ciclogramele de deplasare a maşinilor pe unele străzi. In aceeaşi zi, deşi o parte dintre cutiile aflate pe străzile parcurse de noi au fost golite, altele de pe aceleaşi străzi (13 Decembrie nr. 20 si 20 A. de pildă) au râmas neridicate. In jurul pieţelor alimentare — microraionul Berceni 2, de pildă — am întâlnit situaţii asemănătoare. După cum ne-a informat şeful gospodăriei salubritate din I.S.B. maşinile au obligaţia ca în aceste zone, să videze cutiile în fiecare dimineaţă ! Din păcate, uneori, lucrurile stau aşa doar... pe hîrtie. Practica, după cum ne-am dat seama, e alta. Cit priveşte cartierul Titan, microraionul C 5, imaginea din fotografia alăturată este elocventă. Din discuţia cu directorul întreprinderii am aflat că au fost luate măsuri exprese pentru ca în această perioadă — de toamnă !— curăţenia oraşului să fie asigurată la nivelul corespunzător. Printre altele, ne-au fost menţionate sporirea numărului de maşini pentru colectare, intensificarea controlului etc., etc. Dar efectul ? L-am văzut la 22 octombrie şi în zilele următoare cînd, deşi pe teren se aflau cu zece maşini în plus, faţă de zilele precedente, reziduurile, continuau să inunde cutiile şi locul din jurul lor. Străzi cum sînt Moşneni, Albinari. Apoldului, din sectorul 3, şi altele, aşteaptă de prea multă vreme ca I.S.B. să le degajeze de resturile colectate în gospodării sau la marginea trotuarelor. Pentru curăţenia străzilor, I.S.B. dispune, pelîngă forţa de muncă manuală. Şi de numeroase mijloace mecanizate — autostropitori pentru spălat partea,, carosabilă, automăturători-aspiratoare etc. Este «ie neînțeles însă de de. ,in ultimavreme,, tocmai într-o perioadă de maximă solicitare, acestea nu sunt folosite la întreaga lor capacitate. La stropit lucrează doar unele cisterne, si acelea numai cîteva ore noaptea. Iar din 14 automăturători-aspiratoare, sînt utilizate, ziua doar cinci. Faptele semnalate sînt de natură să ateste că, în prezent, în activitatea întreprinderii de salubritate se înregistrează anumite lipsuri, mai cu seamă in folosirea utilajelor, organizarea procesului de producţie etc. Iată de ce, am socotit necear să supunem aceste semnale, în primul rînd, atenţiei Direcţiei generale de gospodărie comunală, căreia îi revine obligaţia să asigure activitatea I.S.B. la nivelul cerinţelor. în aşa fel, incit să fie eliminate carenţele ce dăunează aspectului oraşului. Accidente cît de mari „mici“ - dar pot fi urmărite! (Urmare din pag. I) firea lor de pe sine. Aşadar, este vorba de o gravă neglijenţă. E drept, în situaţia respectivă, prejudiciile nu au fost mari. Dar dacă, in aceleaşi împrejurări, nerespectindu-se aceleaşi paragrafe din instrucţiunile de serviciu, vagoanele s-ar fi răsturnat, distrugindu-se valori materiale însemnate ? Dacă ar fi existat şi accidente de persoane ? Ţinînd seama de asemenea posibile urmări, ne întrebăm dacă sancţiunile acordate vinovaţilor de producerea acestui accident (avertisment şi reducerea salariului cu 20 la sută pentru manevrant; retrogradarea pe timp de 2 luni pentru celălalt salariat) au in vedere necesitatea păstrării disciplinei. Nu pledăm, evident, pentru înăsprirea mecanică a sancţiunilor, pentru analiza nediferenţiată a cauzelor accidentelor. Dar nici nu putem fi de acord ca numai producerea unui accident grav să declanşeze şi măsuri exemplare. Chiar cu riscul de a ne repeta, trebuie să subliniem că la calea ferată, in sectorul mişcării şi al siguranţei circulaţiei — poate mai mult decit în orice alt loc de muncă — neglijenţa, omisiunea oricit de măruntă pot avea consecinţe ireversibile. Sistemul nostru feroviar dispune de mijloace moderne pentru preîntîmpinarea accidentelor. Însemnate fonduri se cheltuiesc in scopul instruirii periodice a personalului — şi se cuvine menţionat faptul că marea majoritate a ceferiştilor dau dovadă de conştiinciozitate deplină, de spirit de responsabilitate, acţionînd neabătut pentru respectarea normelor prevăzute în complexul mecanism feroviar. Or, tocmai un asemenea angrenaj nu poate tolera rotiţe defecte. Privind lucrurile din acest punct de vedere, ■nu se poate justifica, de exemplu, de ce a fost menţinut in funcţie şeful de manevră 1. Paraschiv, din staţia CiQTQgîrlf, pînă la săvirşirea recentă a celui de al treilea „eveniment" (citeşte accident) de circulaţie. După cum, este inadmisibil faptul că adjunctul şefului de staţie din gara Băneasa, ing. Gh..Milescu, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a controla subaltenţii la intrarea în serviciu, astfel că imul dintre ei a provocat recent, un accident tehnic întrucît nu era apt de lucru in ziua respectivă. Revenind la problema stabilirii responsabilităţilor nu numai în funcţie de valoarea pagubelor materiale, cit de consecinţele posibile, nu pot fi trecuţi cu vederea nici alţi factori care influenţează disciplina in muncă. Sub acest aspect este de relevat că , aşa cum ne spuma tov, ing. A. D. Popa, directorul Regionalii C.F. Bucureşti, — acolouride grija pentru îndeplinirea îndatoririlor profesionale constituie centrul de greutate al întregii activităţi — inclusiv a celei sindicale — procentul evenimentelor de circulaţie este redus. Aşa stau lucrurile în staţii ca Videle, Griviţa şi altele. Perfect valabil este însă şi reversul medaliei, ceea ce explcă situaţia nemulţumitoare din statuie Bucureşti — călători şi Bucureşti — Triaj, revizia de vagoane Griviţa etc. De asemenea, nu este de loc neglijabil rolul familiei ca şi al opiniei publice in asigurarea condiţiilor de odihnă, pentru o viaţă ordonată celor ce lucrează la calea ferată. Preocuparea pentru evitarea accidentelor tehnice, pentru perfecta siguranţă a circulaţiei determină noi măsuri de specialitate. In acest sens, 20 de triaje vor fi înzestrate cu instalaţii mecanizate, capabile să prevină eventualele erori. Totodată, se preconizează angajarea de psihologi metodişti, ale căror observaţii să poată fi folosite la: asigurarea unui personal de exploatare corespunzător exigenţelor specifice acestei activităţi. Alături de asemenea mijloace, este însă necesar să se acţioneze cu fermitate pentru combatereaindisciplinei, neglijenţei, imprudenţei, să se închidă orice portiţă, cit de neînsemnată în aparenţă, în calea accidentelor tehnice. SISTEMATIZAREA CAPITATEI (Urmare din pag. 1)0 Crearea unei autostrăzi de centură a Bucureştiului ar contribui, efectiv, la descongestionarea circulaţiei din oraş. In timpul verii, de pildă, ea va îngădui celor ce se deplasează de la munte la mare (şi invers) să ocolească oraşul. In condiţiile prezente, acest trafic de tranzit trece, obligatoriu, prin centrul Capitalei. • Există un spaţiu între clădirea IOR şi blocurile G (sectorul 4) fără nici o folosinţă. Recomand să se construiască aici un loc de parcare (in apropiere se află stadionul!). • Stadionul Republicii să fie anturat de tribune noi, mărindu-i-se capacitatea actuală. Este cel mai cochet stadion, dispune, pe deasupra, de cele mai rapide posibilităţi de evacuare şi de cele mai multe mijloace de transport. MEMENTO teatru AIDA (Elena Cernei, Maria Sindilari, Ivan Dimov (R.P. Bulgaria), Nicolae Florei, Ion Hurniţă. Dirijor : Duşan Miladinovici (R.S.F. Iugoslavia) — Opera română, tel. 16.48.20, ora 19, SUZANA (Valii Niculescu, Eugen Savopol, Daniela Voicu, Ion Dinu. Dirijor: Mircea Ionescu) — Teatrul de opereta, tel. 14.80.11, ora 19.30. O FEMEIE CU BANI — Teatrul naţional „I. L. Caragiale", sala Studio, telefon 15.15.53, ora 19.30. D-ALE CARNAVALULUI (Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Marin Moraru, Ştefan Bănică, Gina Patriciu, Rodies Tapalagă, Aurel Cioranu)— Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, tel. 14.60.60, ora 20. HARFA DE IARBA (Clody Bertolt, Eugenia Popovici, Emil Botta, Ica Matăche, Florian Pittiş, Beatrice Biega) — Teatrul „Lucia sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. bArbaţi FARA neveste — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, telefon 15.93.02, ora 19.30. NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI — Teatrul C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. CHER ANTOINE (Sanda Toma, Nelly Sterian, Mircea Septilici, S. Stănculescu) — Teatru de comedie, tel. 16.64.60, ora 20. DOI PE UN BALANSOAR (Leopoldina Bălănuţă, Victor Rebengiuc) — Teatrul Mic, tel. 15.65.83, ora 20. ACEŞTI îngeri trişti (Cornelii* Dumitraş, Mariana Mihuţ, Ion Vîlcu, S. Mihăilescu-Brăila) — Teatrul Giuleşti, tel. 18.04.85, ora 19.30. SA VORBIM SERIOS DESPRE UMORUL EVREIESC (prezintă : Miron Kintner, exemplifică : Bebe Bereovici, They Abramovici, Moise Balgn, Ozy Segany( Sami Gadrich) — Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 18. DIVERTISMENT 70 — Studioul „Casandra“ al institutului de teatru, telefon 15.72.59, ora 20. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Horia Cărciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Agemolu) — Teatrul satiric-muzical „c. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. LOGODNICELE ATERIZEAZĂ LA PARIS (Boeing-Boeing) —Florin Piersic, Matei Alexandru, Eva Pătrășcanu, Ileana Stana Tonescu, Ioana Bulcă, Castiţa Ispas) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala din calea victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. , GULIVER IN TARA PĂPUŞILOR — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei nr. 50, tel. 15.23.77, ora 17 STROP DE ROUĂ, BROTACELUL — Teatrul Ţăndărică, sala din strada Academiei nr. 28, tel. 16.14.92, ora 15 cinem.a PREMIERE SENTINŢA — Luceafărul (16.87.67) — 9. 11.16. 13.30, 16. 18.30, 21. Greşeala regelui — victoria (16.28.79) — 9. 11.15. 13.30, 16. 18.30, 20.45. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUITĂ (ambele serii) — Patria (11.86.35) *9, 12.45, 16 30, 20.45; București (M1.WJ — 12.30 16 30, 20. Favorit (31 Of 1S) — 10, 13.15, 16.30, 19.45: Sala Palatului (15.73.72) — 17.13, 20.45. IN ARȘITA NOPȚII - Capitol (16.23.17) — 8.30, 10.45, 13.15, IS; Excelsior (18.10.86) — 9 11.15 13.30, 16, 18.30. 21 ; Gloria (32.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.38; . Tomis (71.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.40, 18. 20.15. FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC — SOARELE ALB AL PUSTIULUI — Capitol (16.29.17) — 20.30. DE ȘAPTE ORI ORI ȘAPTE — Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18 SO, 21 ; Feroviar (16.22.73) — *, H-18. 13.39, 16. 18.19, 20.30; Melodia (12.96.88) — 9. 11.15, 13.39, 16. 18.30, 20.43; Modern (23.71.01) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 26.39. AGONIE ȘI EXTAZ — Central (14.12.24) — 9.30, 13, 16.15, 19.30. televiziune 18.00 Microavanpremiera. 18.05' Campionatele mondiale de —2 gimnastică. Transmisiune directă —— de la Ljubljana. 18.35 Bastonul de mareșal. EnU siune pentru tineret. r= 19.15 Anunțuri — publicitate. ~= 10.20 1001 de seri. F? r).30 Telejurnalul de seară, rrrr 20.00 Masă rotundă T.V. rz. 20.30 Seară de teatru. O scrisoa» — re pierdută de Ion Luca Caragiale. 22.30 Prim plan. Dumitru Durrmitru, Erou al Muncii Socialiste, i. _ - directorul I.A.S. Pietroiu, judetenul Ialomita. 23.00 Telejurnalul de noapte. IN UMBRA COLTULUI — Lumina (16.23.35) — 9. 10.45, 12.30, 14.15, 16, 18.15, 20.30. FRUMOASA VARVARA — Doina (16.35.38) — 9.30, 13.45. INT1LNIRF1A — Doina (16.35.38) — 18. 18.30. 20 45. Cotroceni (13.62.56) — 17.43. 20; Volga (11.91.26) — 15.30, 18.15, 20.45. PROGRAM DE DOCUMENTARE — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 in continuare. 109 DE CARABINE — Grivița (17.08.53) — 9.30—11.30 în continuare, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07 40) — 11. 16, 18.15, 20 30; Floreasca (33.20.71) — 15.30, 18, 20.30; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 15.43. 18. 20.15. AURUL — înfrățirea intre popoare (17.31.64) — 15 30. 17.45. 20. IMPOSTv.—» — Buzești (15.62.79) — 15.30. 13. 20.30 HIBERNATUS — Dacia (16.58.10) — 8.45—20 în continuare ; Arta (21.31.88) — 15.30. 18. 20.15. PATRICIA Şl MUZICA — Entegî (17.05.47) — ÎS. 18.15. 20.30. Giuleşli (17.55.46) — 15.30. 18. 29.30. Mioriţa (14.27.14) — IQ, 12.15. 15. 17.30, 20. tăcerea bărbaţilor .Unirea (17.10 21) — 15 30. JANDARMUL SE INSOARA — Unire* (17 0.21) — 18. 20. Ferentari (23-11.69) — 15 30, 17.45. 20. Moşilor (12 52.93) — 18. 20.15. FUGA BUIESTRASULUI - Moşilor (12.53.93) — 13.30. PĂSĂRILE - Lira (31.71.71) — 15.30, 18. 20. Viitorul (11.48.03) — 15.30, 1*, 20.30. MAYERLING (ambele serii) — Drumul Sării (31.28.13) — 16- 19. Progresul (23.04.10) — 15-30. 19. canalul și viscolul — Cotroceni (13.62.56) — 15.30 OGLINDA CU DOUA FETE — Popular (35.15.17) — 13. 20.15. AMBUSCADA — Popular (35.15.17) — 15.30. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MABUSE — Munca (21.50.97) — 16. 18. 29. Cringaşi (17.38 81) — 16. 10. 20. ALFA-ROMEO ȘI JUIIETA — Flacăra (21.35.40) — 16. 18. 20. DRAGOSTE SI VITEZA — Viraţi (21.39 82) — 15 30. 18. 20 15. DEGETUL DE fier — Rahov* (23.91.01) — 15 30. 18. 20 30. flacara olimpica — p*ca a (31.32 52) — 15.45. 18. 20. TIFFANY MEMORANDUM — COWIM (35 19 15) — 15 30. 18 20 15. LILI - 14.IS; O NOAPTE LA OPERA — 16.30 : QUE VIVA MEXICO — (ambele serii) — 18.45 — Cipematcca (Sala Union) — 1349.04. N. R. Programul filmelor fiind comunicat de întreprinderea cinematografică a municipiului Bucureşti, redacţia nu răspunde de eventualele modificări. întrebări — Întrebare : Am înţeles din schiţa de sistematizare că actuala structură a căii Călăraşi va fi profund modificată. Nu-i păcat de atâtea case mari, sănătoase, existente pe această arteră ? (GHEORGHE VEI,ICC, tehnician) RĂSPUNS : Reconstrucţia căii Călăraşi se va face cu păstrarea tuturor caselor de tip bloc care nu împiedică circulaţia, clădirile mic şi necorespunzătoare Urmînd a fi înlocuite treptat cu clădiri moderne, aliniate normal faţă de calea de circulaţie Pînă la realizarea unei noi magistrate de circulaţie, care să facă legătura între piaţa Unirii şi piaţa Muncii, calea Călăraşi va trebui reamenajată pentru a asigura posibilităţi fluente de transport între cele două puncte. Întrebare : Nu s-ar putea ca Dîmboviţa să devină canal navigabil, bordat cu spaţii verzi, arbuşti şi pomi fructiferi ? (MARIN DUMITRU, pensionar). RĂSPUNS . Pentru amenajarea râului Dîmboviţa au fost efectuate studii pe mai multe variante : transformarea rîului în canal navigabil cu porturi şi debarcadere şi cu mari spaţii plantate in zonele înconjurătoare; acoperirea Dîmboviţei şi realizarea pe planişeu a unor oglinzi de apă şi a unor spaţii de recreare pentru populaţie, acoperirea totală a râului şi transformarea lui intr-o magistrală importantă de circulaţie urbană. In cursul acestor studi, au apărut toate implicaţiile pe care le aduc respectivele variante în dezvoltarea oraşului, precum şi implicaţiile de ordin tehnic-financiar. Cea mai favorabilă soluţie — sub aspect urban, funcţional şi economic — se conturează a fi varianta care prevede acoperirea riului, adică transformarea lui intr-o mare magistrală de circulaţie. Întrebare : in ceea ce priveşte cartierul Uranus — Dealul Spirei, nu rezultă intenţiile de sistematizare. Ce se va intimpla cu porţiunea de la Arhivele Statului pînă In dreptul antrepozitelor, pe stingă şi pe dreapta (Uranus) ? (VASILE TOMESCU - tapiţer). RĂSPUNS : Zona Uranus — Dealul Spirei şi, In mod deosebit, platoul Dealul Spirei, reprezintă un punct deosebit de interesant pentru crearea unor axe şi perspective Urbanistice şi arhitecturale. Se intenţionează ca în această zonă să se amplaseze un complex de dotări cetăţeneşti, cu o înălţime sesizabilă de la distanţe mai îndepărtate. (Răspunsurile la aceste întrebări au fost date de dr. ION CIUBOTARU, inginer şef al sectorului de sistematizare din institutul Proiect Bucureşti). Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de cercetare — proiectare în industria uşoară, la Bucureşti a avut loc vernisajul expoziţiei : „20 de ani de cercetare-proiectare în industria uşoară“, in imagine : Standul Institutului de cercetări pielărie, cauciuc şi mase plastice (I.C.P.C.M.C.).