Informatia Bucureştiului, ianuarie 1971 (Anul 18, nr. 5399-5421)

1971-01-14 / nr. 5408

Cerberi cu capricii... Dedic, cu toarnă, «porto rtnduri acelor fiinţe încruntat« e« n« Intimpină la uşile, tn holurile fi In edilii unor cinematografe. A­­celor persoane ţlfnoase, cu voci de preferinţă ascuţite, acelor vajnici cerberi In halate-uniformă cenuşii sau albastre şi In papuci... Mărturisesc că uneori am în­drăznit să-mi șoptesc, In gînd, tncet de tot, atît de încet incit aproape că n-am auzit-o, întreba­rea : de ca un papuci ? De bine de rău, cinematograful e o sală de spectacol. Chiar dacă n-are nici pa departe confortul unei săli de teatru. Chiar daci tre­buie să-fi sprijini umbrela udă de braţul fotoliului şi să-fi mo­­totoleşti fusta pe genunchii sub greutatea paltonului făcut ghem. Foarte bine, garderoba nu există sau nu funcţionează. Nici insta­laţia de aer condiţionat. Cu toata astea, ne aflăm intr-un loc pu­blic. Simţim parcă nevoia să respectăm — fi să ni se respecta JQ \ ©IFflP)­ — anumita convenţii de cftrtTi­zaţie. Unele plasatoare şi con­trol­oare din cinematografe sacri­fică autoritar modestele noastre pretenţii, în numele comodităţilor lor domestice. Pe clnd vom avea surpriza să le vedem ieşindu-ne înainte metamorfozate pe de-a- ntregul în gospodine, cu pletele strlnse tn basmale înnodate In creştet, agitînd polonice sau ctr­­pe de praf ? Aceste întrebări mi le-am pus însă întotdeauna cu prudenţă. Dumneavoastră mă înţelegeţi bine, nu-i aşa ? Recunoaşteţi că e de ajuns să te gindeşti la aerul necruţător al persoanelor în ha­late albastre, ca să-ţi piară de tot curajul şi cheful de a pune întrebări. Fără îndoială, există şi excepţii. Am văzut şi eu cite­­odată un chip calm surtzător deasupra guleraşului de doc al­bastru. Dar miracolul se petrece — ca orice miracol — atît de rar, incit e preferabil să nu ne mai gîndim că ar fi posibil. De regulă, halatele albastre se poar­tă la figuri acre, la guri cu col­ţurile coborîte posac, la priviri suspicioase şi la glasuri răstite. Eşti în cele din urmă tentat să-ţi cercetezi temeinic conştiinţa ca să afli care ţi-e vina şi ajungi mai de­vreme sau mai tîrziu la con­cluzia că a cumpăra un bilet de cinema trebuie să fie cumva un delict... De cinci-şase ori pe zi cohorte de delincvenţi se stre­coară vinovate în sălile de ci­nema, pe sub ochii străpungători ai cerberilor în papuci, care asis­tă îmbufnaţi la toate astea, gata să strige, să vocifereze, să ocol­­iască. Dar, de îndată ce a început pro­iecţia, paznicii noştri dispar ca pun farmec, deşi uneori abia atunci am avea nevoie de el. Fiindcă nu întotdeauna suntem lăsaţi să privim filmul d­in li­nişt«. Nu mi refer numai la vecinul care l-a mai văzut o dată fi, atotștiutor cum e, te simte dator să-fi informeze ami­cul asupra a ceea ce se va In­­tlmpla peste cinci minute. Nu ! Acela e o calamitate personală, pe care ți-ai cumpărat-o la casa cinematografului, o dată cu ti­chetul. Hai să-l trecem cu ve­derea şi pe muncăcioşii care sch­­­ţb­e, sfişietor, celofanul pungilor cu bomboane. Cu el ne descurcăm şi singuri. II potolim cu două vorbe şuierate peste umăr. Dar mai există o specie de huligani veseli —­ fi aceia fin să comuni­ce neapărat sălii întregi „hazoase­­le“ lor comentarii, însoţite de e­­locvente onomatopee. Aflaţi — din greşeală — in faţa unei pe­licule ca depăşeşte calibrul re­ceptivităţii lor (de dimensiunea King-Kong, Degetul de fier fi Genoveva de Brabant) aceşti cîfi­ia sa simt datori să incomodeze citeva sute, impărtăşindu-le zgo­motos incapacitatea lor de a sim­ţi şi de a înţelege. In asemenea clipe, ducem do­rul persoanelor in­halate albas­tre. Acum ar fi In sflrşit nevoie de străşnicie zugrăvită pe feţele lor incrincenate. Aici, severitatea lor Strepezita şi-ar afla rostul, flindu-ne — o dată cel puţin — aliată. Dar faţă de băieţandrii prost-crescuţi, cerberii cinema­tografelor iţi descoperă o duioasă, aproape maternă indulgenţă... Adriana Rotaru voea­m Sub panoplia ele spade, suliţe, coifuri şi alte asemenea ,,ustensile“ din cabi­netul de lucru al lui Amza Pellea, fi­gura blajină a popularului actor bucu­­reştean îmi pare un anacronism. În centrul panopliei, o amintire de preţ din filmografia vedetei : scutul lui De­­cebal. Dar interpretul lui Decebal a înaintat prin secole devenind, cu spriji­nul regizorului Sergiu Nicolaescu, Mihai Viteazul. — Sînteţi mulţumit de film ? — îl în­treb pe Amza Pellea. — Nu l-am văzut încă ! îmi rezerv întotdeauna, premiera, pentru primul contact cu opera finită. Asta din două motive : întîi, pentru a mă distanţa de preocuparea filmărilor şi, în al doilea rind, pentru a aprecia mai exact efec­tul jocului meu in raport cu reacţia pu­blicului. In definitiv, să nu uităm că pentru spectatori jucăm, şi chiar dacă la o vizionare privată mi-ar plăcea ceea ce am făcut, adevăratul examinator tot publicul rămîne. Amza Pellea n-are timp de trac! — Rolul lui Mihai v-a pus probleme mai dificile, decit, cel al lui Decebal ? — Pentru evocarea domnitorului, dis­puneam de infinit mai multe date, dar tocmai de-aici au izvorit şi dificultăţile. N-am mai plăsmuit un personaj din Hwi­­lezie, ci am căutat să-mi deschid drum spre el, să descopăr, înlăuntrul meu, trăsăturile pe care le-aș fi putut dez­volta spre datele fundamentale ale e­­roului. E un erou fascinant, pe care l-am iubit întotdeauna frenetic fără să îndrăznesc să cred că voi fi tocmai eu cel care-l va aduce într-o zi pe ecran. Echipa noastră a filmat cîteva scene la Istanbul, la palatul Topkapi. Noi am văzut palatul în ipostaza sa de astăzi, transformat în muzeu, lipsit de aura veacului, de forfota aceea a Porţii, dar Şi aşa ne-am simţit copleşiţi de gran­doarea sa. Mihai, însă, l-a măsurat cu proprii săi och­i, în miezul acelui veac crincen, a simţit imensa forţă a acelui imperiu, aflat la apogeu, care se revăr­sa asupra lumii. Şi cu toate acestea, întors în Ţara Românească, lipsită de splendorile strălucitoare şi bogăţiile Porţii, a găsit în el tăria şi încrederea în forţele ponorului, pentru a se opune valului invadatorilor şi a se bate cum s-a bătut. Am încercat să-l redau ca un mare neînţeles in epoca sa, ca un om mistuit de un vis măreţ, ca de o flacără, ca un vizionar. Aştept acum premiera, pentru a vedea dacă ceea ce am gîndit, am izbutit să și exprim... — Aveți trac, deci ? — N-am timp pentru trac ! In ziua premierei, mă voi afla în plină turnare pentru Puterea lui Manole Marcus. Am. έncă o ecranizare inspirată de Dostoievski, şi poate cea mai dificilă dintre ele, după Idio­tul. Nopţi albe şi Fraţii Ivara­­matov. Dificilă nu numai pentru amploarea ei, dar în acelaşi timp fiindcă abordează cea mai ambiguă şi mai interiorizată dintre cărţile marelui scriitor. Figura lui Raskolni­­kov­ a dat loc, în istoria culturii ruse, unei aprinse controverse cu pronun­ţat substrat politic. Era oare păti­maşul erou un exponent al „viselor cărturăreşti“ de corijare, pe cale sin­­geroasă, a omenirii, păşind fanatic peste trupurile­­ semenilor, cum îl denunţau criticii oficiali ai vremii, sau — aşa cum răspundea Pisarev — a fost un om zdrobit de mizerie care ajunge să filozofeze pe această temă numai constrins de cruzimea rinduie­­lilor epocii sale ? Ecranizatorul de azi se­ pronunţă,­­indirect, în această dispută de neocolit, îndreptindu-şi filmul în direcţia sugerată de Pisa­rev. Veacul cel crincen este evocat în întreaga sa dimensiune inumană. Pe­­ străzile de splendidă armonie arhitectonică se plimbă, grosolan şi indiferent, vagmistrul atotputernic, prin bolţile sumbre pătrundem în curţi sordide, urcăm scări înguste pî­nă în odăiţe-coşciug în care se sting de foame, irosindu-şi­­cei mai buni ani, _ tinerii „intelighenţiei”. Pe Kulidjanov nu epica romanului 11 interesează. întreaga parte de înce­put a cărţii, pină după comiterea crimei, este condensată într-o jumă­tate de_ oră, restul de aproape trei °.r£l Şi jumătate._ fiind rezervat inves­tigării frămîntărilor de conştiinţă ale eroului. Dostoievski, despre care Nie­tzsche spunea : ,,e singurul de la care am avut ceva de învăţat des­pre psihologie !"■ — îşi dovedeşte din nou fecunditatea în posibilităţi cinematografice. El sugerează rit­mi se acordă intru totul cu natura subiectului ales. Rezultatul ? Dacă istoria în sine se deru­lează fără nerv şi tensiu­ne, există în schimb cîteva secvenţe care cu­ceresc prin parfumul desuet al începutului de secol (mai ales cele de­ la Odesa) şi prin poezia unor scene de dragoste în care actriţa sovietică Janna Bolotova îşi reafir­mă calităţile,­mul, atmosfera, pină şi detaliile fil­mului. încetineala obsedantă de ritual cu care se consumă asasinatul. în­tretăierile continue de nălucire şi realitate în care, împreună cu eroul, nu mai ştii unde se termină visul şi unde începe viaţa, voluptatea, stranie a suferinţei pe care o respiră fie­care imagine. Precizia confruntării psihologiilor favorizează interesante creaţii actoriceşti.. Un tulburător Ras­kolnikov, cu chipul supt de foame şi ochii arşi de veghe, febră şi ne­bunie (Iuri Taratorkin),­­ un Smoktunovski, complet transfigurat în rolul anchetatorului, dind tîrcoale victimei sale cu un zimbet fericit de certitudine, cu bucu­ria pisicii care nu se grăbeşte să-şi înghită şoarecele, un Razumihin de jovială inconştientă (A. Pavlov), un Svi­drigailov îngheţat de cinism şi bla­zare (Efim Kopelian), un Marmeladov care îşi cheltuieşte prin cîrciumi ela­nurile inutile (Evghenii Lebedev) to­tul, totul e cu exactitate ilustrat în imagine. Dar atîta, doar. Ilustrat, nu Producţie a studioului Mak­sim Gorki, două serii. Versiune cinematografiată de Lev Kulid­janov după romanul lui Dosto­ievski. Imaginea : v. Şumski. Primre interpret! : Iuri Tarator­kin, Viktoria Fedorova, Irina Goşeva, Evgh­eni Lebedev, Efim Kopelian, Maia Bulgakova, Imio­­kenti Smoktunovski şi alţii, transfigurat, la incandescenţa origi­nalului. Artizan ireproşabil. Kulidja­nov ne citeşte romanul, uneori pe sărite dar fidel, corect, cu sensibili­tate. Pentru a încărca, însă, imaginea cu forţa cărţii lui Dostoievski, era nevoie de un cineast din rasa lui Tarkovski, autorul Copilăriei lui Ivan,­­era nevoie ca preocupării pentru exactitate sâ-i fie adăugită o scînteie de geniu şi nebunie... vMV,let0'^ul^rA- Regia: Vladimir lancev. Iniei preţi: Ştefan Danailov şi Janna Bolotova. Este foarte curios cum, sub paleta regizo­rului bulgar Vladimir Iancev, un subiect care părea mai curînd epic şi aventuros — acţiunea conjugată a unor revolu­ţionari ruşi şi bulgari care transportă ilegal in Rusia ţaristă, exempla­rele Iskrei leniniste — capătă o nuanţă lirică, sentimentală. Metamor­foza ţine, fără îndoială, de înclinaţiile poetice ale realizatorului care Raskolnikov — priviri mistuite de febră şi patimă. Semnatejte ainu­m ?a°ÄleÄ2?i £5« Mitmcţyk.Pi0tr0WSki- *Weţi : Galina Po.skib, -gara |rÄ>ÄÄ-«5.-s.'K tnreaaimum­HctnPalH1U1 eTMu,nu este întotdeauna motivată, dar' interpre­­teste a TM de f°r*ă interf ară ca Tadeusz Janczar izbit­sa disimuleze slăbiciunile de construcție ale personajului... O­PETE ALBE PE HARTA ISTORIEI FILMULUI ROMÂNESC CE A FOST SCENARISTUL „NĂPASTEI“? Prima ecranizare Inspirată de dramaturgia lui Caragiale datează din 1913. Haralamb Lecca încerca atunci o „adaptare liberă“ după dra­ma lui Caragiale, intitulînd-o Răz­bunarea. 14 ani mai tîrziu, în 1927, istoria filmului românesc înregis­trează un „remake“ (poate cel dinţii din analele sale), reluarea „Năpas­tei“ în circumstanţe care — aşa cum arăta Ion Cantacuzino într-o re­centă comunicare — rămîn învăluite în mister. Ce se ştie cu precizie? Din presa timpului reiese că una din acele mici case producătoare ale epocii, „România-film", şi-a anun­ţat dorinţa de a realiza o produc­ţie cinematografică naţională, insti­tuind un concurs de scenarii. Efti­­mie Vasilescu, operator de imagine,­­colaborase la realizarea filmelor l­egenda celor două cruci, Vitejii neamului şi Vagabonzii de la Cără­buş), preciza că nu dorea în nici un caz o comedie, ci „o nuvelă vi­zuală, simplă pictură din viaţa ro­mânească“. Au fost prezentate 28 de scenarii, şi în septembrie al a­­celuiaşi an a fost comunicat textul agreat: o adaptare după Năpasta. Curios este că numele cîştigătorului era trecut sub tăcere pentru că, anunţau ştirile din presă, „din anu­mite motive, autorul doreşte să-şi păstreze anonimatul pină la term­i­­narea filmului*. Pelicula nu s-a păstrat, da* din comentariile criticilor eBQCjl se­ te deduce valoarea contribuţiei adap­­tatorului, care­­urmărea — cum a­­rată Ion Cantacuzino — „vizuali­zarea tuturor elementelor exteri­oare cercului închis scenei“... fă­­cind deci apel, pentru prima oară, „la un procedeu care va fi prezent ulterior în toate ecranizările consa­crate operei lui Caragiale“. Eftimie Vasilescu, care semna imaginea, îi juca şi pe Ion Nebunul; mai apă­reau Nicolae Manolescu, Ecaterina Niţulescu-Şahighian şi Cristache Antoniu. Numele scenaristului n-a fost, însă, divulgat, nici după pre­mieră. Să se fi temut el de critică deoarece, in 1913, aceasta fusese foarte aspră cu libertăţile pe care şi le în­găduise Lecca în raport cu textul dramatic? Nu era cazul, pentru că de astă dată cronicile au fost gene­roase. Să fi preferat ca, din mo­destie, să -mi-şi alăture numele ce­lui al lui Caragiale? Nu ştim! Cert este numai că, astăzi, filmografia cinematografiei româneşti dintre cele două războaie menţine o pată albă în genericul filmului Năpasta. Există oare, printre cititorii noştri, cineva care ar putea contribui la elucida­rea ei?... Tfttzîntbet ftejtiatOK Ă.A ib­bin­son nu mai este singur ...El a fost adoptat de cineaştii români şi italieni. Celebrul călător al lui Da­niel de Foe va deveni personajul unui film de animaţie, realizat în coproduc­ţie de studiourile Anima­film, Corona Cinematografica şi International Film Entreprise. Va fi, în istoria studioului nostru de animaţie, cel de-al treilea film de lung metraj, după Poveştile pi­ticului, Bimbo şi Circ fără frontiere. Du­rata povestirii cinematografice va fi de 80 de minute, ceea ce necesită rea­lizarea a aproximativ 150 000 de desene. Realizator din partea română : regizorul Victor Antonescu. Redactorul paginii : T. CARANFIL Ilustraţii : ANDO Unul dintre perso­najele poveştilor pi­ticului Bimbo. A acolo, un rol care îmi place, fiindcă e altceva decit am făcut pină acum. Nu mai sunt cap încoronat, nu mai dirijez oştiri, sunt om con­temporan, un tip in­teriorizat, timid şi analitic, pe care is­toria ii învaţă să trăiască. In teatru, joc in continuare „Croitorii cei mari din Valahia“, „Nic-Nic“, „Arca bunei spe­ranţe" şi „Un Hamlet de provincie“, iar in puţinele ore libere... dar nu ştiu dacă merită să vă destăinui taina mea... Ei bine ! — încerc un scenariu de film po­liţist : Sticla de Bacardi. Titlul e pro­vizoriu, dar ceea ce o ferm este n­e­­tărirea mea de a realiza un text rigu­ros, logic și verosimil... I PUTEREA la primul tur de manivelă Astăzi, la ora prînzului, Casa corpului didactic a municipiului Bucureşti a găz­duit un eveniment neobişnuit: startul in producţia filmelor PUTEREA şi ADE­VĂRUL, realizate de Manole Marcus pa un scenariu de Titus Popovich Opera­torul Nicu Stan a filmat primii 69 din cei 5 400 metri de peliculă cit vor măsura cele două filme. Erau prezenţi, pe platou, actorii Mircea Albulescu, Ion Besoiu şi Valeria Gagealov. — Vom filma o mare parte din Interi­oarele noastre în acest local — ne-a dez­văluit operatorul de imagine Nicu Stan. Lasa corpului didactic se va transforma, pentru cîteva luni, în sediul unei jude­ţene de partid din anii USD. Clădirea ne-a atras pentru arhitectura încăperilor el, care corespunde ca stil, ca tradiţie, cu ceea ce avem noi de filmat. De aceea ne-am stabilit aici, şi nu la Buftea, în­tregul nostru cartier general. Aceasta ne va permite o economie de timp, liber­tate în mişcare, un spaţiu mai larg re­zervat muncii creatoare, repetiţiilor şi filmărilor... Operatorul Nicu Stan şi actorul Ion Nesoiu primesc ultimele indicaţii din partea regizorului Manole Marcus De-aie „Animei”... Călătoriile piticului Bimbo Bimbo — piticul cel poznaş pe care creatorii noştri de a­­nimaţie l-au învăţat să isto­risească fabulele lui La Fon­taine — a fost miercuri oaspe­tele pionierilor bucureşteni. Gazdele, şapte sute la număr, l-au aplaudat în sala de spec­tacole a Palatului pionierilor. A urmat un fructuos schimb de opinii între animatorii stu­dioului şi cei mai tineri spec­tatori. O întîlnire asemănătoa­re este preconizată să aibă loc în săptăminile următoare şi la clubul Uzinelor de autocami­oane din Braşov. VOR SUPRAVIEŢUI FESTIVALURILE­­ CIHMICE? După reprezentanţii festivalurilor de la Cannes, San Sebastian, Karlovy Vary şi cei ai Intilnirilor internaţionale ale filmului de tineret de la Grenoille, i­ r­ăspunde, în acest număr, Freddy En­ache directorul Festivalului cinematografic de la Locarno, istoric de film, director al Cine­matecii din Lausanne — Da, vor supravieţui, cu o con­diţie, dacă se reconvertesc! Ceea ce nu mai poate supravieţui cu nici un chip este acea formă care nu mai interesează nici cercurile de cineaşti, nici pe cele turistice. Fes­tivalurile cinematografice în stare să dăinuie sunt, după părerea mea, cele specializate în descoperirea o­­perelor care n-au prea mare şansă de a găsi o distribuţie comercială imediată. Ele trebuie să devină, deci, mijloc de promovare a unor va­lori care, altfel, n-ar putea cunoaş­te audienţa publică. Vă vorbesc in virtutea propriei experienţe. Dacă şi festivalul nostru a cunoscut, în 1968, incidente su­ficient de supărătoare, aceasta e din cauză că publicul tînăr ne considera, la acea epocă, o instituţie integrată sistemului comercial al cinematogra­fului. Noi am tras concluziile de ri­goare, am deschis porţile festivalu­lui în faţa tineretului. Ca să dau un singur exemplu, un student poa­te participa — în perioada festiva­lului nostru — la patru proiecţii pe zi timp de zece zile, cu preţul a trei spectacole normale. Această măsură administrativă ne-a adus un public tînăr, foarte receptiv. Din punctul de vedere al reper­toriului, cred că se impune un pro­gram auster şi precis, de descope­rire a operelor prime sau secunde din lumea filmului contemporan, ca şi realizările cinematografiilor încă puţin cunoscute. Din păcate, avem încă relativ puţine mijloace de a investiga realitatea cinematografică a întregii lumi... Există însă festivaluri în care com­petiţia a devenit cu totul inutilă. Cinci se prezintă aproape numai fil­me ale unor realizatori proeminenţi — cum s-a întâmplat la Veneţia — cui i-ar mai servi o „cursă“ la care să se întreacă Visconti, Berg­man şi Bunuel? N-are nici un sens să decizi care dintre ei e mai bun! Intr-un festival cu cineaşti încă ne­cunoscuţi cum e a! nostru, premiul reprezintă o posibilitate de relevare a tinerilor autori. 1 Pentru o cit mai judicioasă apreciere a întrecerii, noi am instituit două jurii paralele: unul al specialiştilor (deschis expe­rimentului) şi altul al tinerilor care — in pofida a tot ce se vorbeşte despre tineri — compune adesea un unimares suficient de „aşezat". Aş încheia, amintind, că juriul de ti­neret este cel care a atribuit, în 1970, unul din cele patru premii ale sale filmului românului Radu Ga­­brea, Prea mic pentru un război atît de mare... AncABfquiski noostro internationale Beneficiarii in restanţă, constructorii in aşteptare..« Urmare din pag. I vor putea fi ele, totuşi, gata la ter­menele fixate dacă nici pină în pre­zent nu întrunesc condiţiile de deschi­dere a şantierului (documentaţie şi amplasamente)? Dar, după cum ne spuneau constructorii, există unele şanse ca în... martie să primească totuşi proiectele. Oricure, decât de loc, mai bine... în primăvară. 600 de apartamente replanificate..­. Anul trecut, întreprinderea de construcţii montaj nr. S avea sar­cina să înalţe 8 blocuri (600 apar­tamente) în zona Stelarţ Militară. Din cauza unor reţele de apă şi electrice aflate în subsolul viitorului amplasament al clădirilor, şantierul n-a primit aviz de începere a lu-­ crărilor. Au trecut săptămlni şi luni fără ca beneficiarii (DGGR şi OCLPP) să ia măsurile de rigoare pentru repoziţionarea lor. S-a adop­tat insă o soluţie de ultimă orai replanificarea în 1971. Cu toate aces­­tea reţelele împricinate se află şi astăzi la locul lor, iar apartamen­tele din nou in... proiect. Tot din anul trecut stau pe „ve­chea poziţie“ şi alte conducte (apa, canal, electrice) situate pe locul unde trebuia să se înalţe un cămin al Uzinei de utilaj chimic „Griviţa Roşie“. In pofida graficelor stabi­lite între constructor (ICM nr. 2) şi beneficiar, lucrările au râmas ca mai Înainte. ★ Fără Îndoială, cele 13 zile care au trecut de la începutul anului nu sunt greu de recuperat. Dacă însă vor exista şi pe mai departe ami­nă­ri repetate în predarea documen­taţiei, în degajarea amplasamentelor, constructorii nu vor putea desfăşura o activitate normală pe şantiere, ceea ce va duce, inevitabil, la salturi în producţie, la nerespectarea terme­nelor planificate. Or, interesul be­neficiarilor este exact contrariul. Trebuie însă s-o dovedească... (Urmare din pag. I) tare..­. Cred ci nu greșesc dacă afirm că sint foarte multe ca­sele unde citeva misive, cali­grafiate cu grijii zac săptă­­mini întregi — dacă nu au fost Intre timp aruncate — pe o masă, sau intr-un sertar. Dar la cite felicitări de Anul nou am răspuns, măcar prin trei cuvinte de mulţumire, sau printr-un telefon ? La lipsa noastră de griji şi la bîbâielile in materie de corespondenţă, se adaugă con­tribuţia unor „cauze obiective“ care ne determină să facem greşeli de bună creştere. Am fost pus adesea în si­tuaţia ridicolă de a inmîna cuiva din apartamentul vecin o notiță cu cîteva rînduri in- Corespondență tr-un plic timbrat — culmea ridicolului — pentru că n-am găsit altceva. Să expediez o carte de vizită ambalată in­tr-un plic — mereu plicurile — ce-ar fi putut găzdui un ziar despăturit. Să timbrez o scri­soare pe fată,, pe dos și... pe muchie pentru că a fost ne­voie să „completez suma“ din mărci de valoare mică, lipsind „momentan“ altele. Da chiar să trimit unui om un plic cu o marcă ce purta efigia unui splendid porc de rasă, perle alese ale unei serii filatelice animaliere, la un moment dat, omniprezente in debite. Revenind la termenele la care trebuie răspuns (cel mai bine e să răspunzi pe loc) cum ai mai putea să le respecţi, în ciuda bunăvoinţei, cind ade­sea o corespondenţă face 8 (opt) zile de la Constanţa la Bucureşti ? . Iată suficiente motive pentru ca Problema (nu puteam scăpa nici aici de atotputernicul cu­­vînt) corespondenţei să ne dea de gîndit, fiind si ea un factor al vieţii cotidiene ! iN­­­a­p 00 i pp pi pi TEATRU CAVALLERIA RUSTICANA şi PAIAŢE (Octav Enigărescu, Ana Anghelova­n, P. Bulgaria, Ivan Dimov — R. P. Bulgaria, David Ohanesian, Constantul Iliescu, Maria Crişan, Lucian Marines- C1J) , Opera Română, tel. 16.48.20, ora 19.30. SOARELE LONDREI (Ion Dacian, A­­driana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Valii Niculescu. Dirijor : Constantin Hă­­dulescu) — Teatrul de operetă, telefon 14.80.11, ora 19.30. OPINIA PUBLICA (Radu Beligan, Mar­cela Rusu, Ion Lucian, Dem. Savu, V. Plătăreanu) — Teatrul de Comedie, tel. 16.64.60, ora 20. TANGO LA NISA — Teatrul Ciuleşti, tel. 18.04.83, ora 19.30. EMIGRANTUL DIN BRISBANE (Du­mitru Furdui, Florin Vasiliu, Ion Coa­ma, Sandu Sticlaru) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. VRAJITO­area. (întregul colectiv ar­­tistic) — Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 39.30. REGELE LEAR — Teatrul naţional „I. L. Caragiale", sala Comedia, telefon 14.71.71, ora 20. O FEMEIE CU BANI — Teatrul naţio­nal „I. L. Caragiale", sala Studio, tel. 15.15.53, ora 20. SUFLETE TARI — prezintă Teatrul de stat Reşiţa — în sala Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra", tel. 14.60.60, ora 20. PURICELE IN URECHE (Octavian Co­tescu, Gina Patriciu­, Lucia Mara, Ion Besoiu, Paul Sava) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, telefon 12.44.16, ora 20 BARBATI FARA NEVESTE (Ion Punea, Stefan Radof, Dorin Moga) — Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. O LUNA LA ŢARA (Gilda Marineseu, Emil Hossu, Anda Caropol) — Teatrul i,C. I. Nottara", sala Studio, ora 20. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Horia Că­­ciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Age­­molu) — Teatrul „C. Tănase", sala Sa- Voy, tel. 15.56 78, ora 19.30. LOGODNICELE ATERIZEAZĂ LA PA­RIS (Florin Piersic, Matei Alexandru, Eva Pătrăşcanu, Ileana Stana Ionescu, Ioana Bulcă, catiţa Ispas) — Teatrul „C. Tănase", sala din calea' .Victoriei 174, t»l, 15,01,19, o» 1»,Î9, - -1 -FETELE DIDIN­EI (Al. Ciugaru, Draga Olteanu, Marieta Luca, Stelian Cremen- Ciuc) — Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“, tel. 12.27.45, ora 39.30. CARAGIALE... DAR NU TEATRU — Studioul Casandra al Institutului de teatru, tel. 15.72.59, ora 20. cinema PREMIERE CINTECELE MARII — Luceafărul (15.87.67) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.30, 20.45. CRIMA ŞI PEDEAPSA — Capitol (16.59.17) - 19.15. PRIMUL CURIER — Lumina (16.23.35) — 18.30, 20.30. Smuacis PE DRUM — Victoria (16.20.79) — 18.00, 20.45. ★ URSUL ŞI PĂPUŞĂ — Sala Palatului (15.73.72) — 17.15, 20.15 . Patria (11.86.25) — 9, 11.30, 14, 18.30, 19, 21.15 . Capitol (16.29.17) — 3.45, 10 45, 12.45, 15. 17.15 ; Favorit (31.06.15) —1 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30. B. D. INTRA IN ACTIUNE — Central (14.12.24) — 8.30, 11, 13.30, 10, 18.30, 21 ; Gloria (22.44.01) — 9.30, 12, 15, 17.30, 20 ; Modern (23.71 01) — 8. 10.80, 12.45, 15.30, 18 15. 21. GENOVEVA DE BRABANT — Bucu­rești (15.61.54) — 8.30, 10.30, 12.30, 14.30, 16.45, 19, 21 ; victoria (16.28.79) — 8.30, 10.30. 12 30, 14.30. 16.30. SARADA — Festival (15.63.84) — 8. 10.30 13, 15.30, 18 15. 21 . Feroviar (16.22.73) — 8.30, 11, 13.30.­ 16, 18.30, 21 . Excelsior (18.10.88) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30. 21 . Melodia (12.06 88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30. 20.45. CAPCANA — Lumina (16.23.35) — 1.15, 11.30. 13.45, 16. FABLIO MAGICIANUL — Doina (16.35.38) — 10. PĂSĂRILE — Doina (16.35.38) — 11.30. 13.45 16. 18.15. 20 30. PENTRU PACE ȘI COLABORARE IN­TERNAŢIONALA , FILM DEDICAT PARTICIPĂRII PREŞEDINTELUI CON­SILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU LA SESIUNEA JUBI­LIARA A Q.N.u. R. VIS1311 IN e­u,A­­ AMINTIRI BUCUREŞTENE — Timpuri Noi (15.01.10) — 9. 11.45, 14.30, 17.15. 20. POMUL DE CRĂCIUN — Griviţa (17 08 58) — 9. 11 15. 13.30. 15.45, 18. 20.30; Aurora (35.04.66) — 9.30, 12, 15.45, 18. 20.10; Tomis (21.49.46) — 9.30, 12, 15.15, 17.45, 20.15. POVESTIRILE PITICULUI BIMBO — înfrățirea între popoare (17.31.64) 15.30, 17 45 AI GRIJA DE SUZI — înfrățirea Intre popoare (17.31.64)­­ 20 ; Ferentari (23.17.50) — 15.30, 17A5. 20. ŞOIMII — Buzeşti (15.62.79) — 20.30. ATENŢIE, BROASCA ŢESTOASA — Buzeşti ’(15.62.79) — 15.30, 18. VAGABONDUL — Dacia (16.26.10) — 8.30, 12, 15.30, 19 . Lira (31.71.71) — 9, 12.30, 18, 19.30 . Arta (21.81.76) — 9, 12.30, 16, 19.30. IN GHEARELE INVIZIBILE ALE DOC­TORULUI MARUSE — Bucegi (17.05.47) — 18. 18.15, 20.30. CĂPITANUL FLORIAN — Unirea (17.10.21) — 15. 17.45, 20.15 . Moşilor (12.52.93) — 15. 17.45, 20.30. CĂLUGĂRIȚĂ DIN MONZA — Drumul Sării (31.28.18) — 15 30, 17.45. 20. FEMEIA SA SE TEAMA DE BARB­A ! — Giulesti (17.55.46) — 13.30, 18. 20.30. 100 DE CARABINE — Cotroceni (13.62.56) — 14 30. 16.30. 18.30 20.30. KING KONG EVADEAZĂ — Crîngasi (17.38.84) — 10.30. 18. 20.15 ; Munca (21.50.97) — 15.30. 18. 20.15. CIRC FARA FRONTIERE — Floreasca (33.29.71) — 13.30. 18. 20.30 ; Flamura (23.07.40) — 9. 11 15. 16. 13.15. 20.30. RĂZBUNAREA SF1NTULUI — Viitorul (11.48.03) — 15.45. ÎS. 20.15 . Rahova (23.91.00) - 15. 17. 1*, 21, 7 — Mioriţa (14.27.14) — 10. 12.30. 15. 17.30. 20. DREPTUL DE A TE NAŞTE - Popu­lar (35.15.17) — 15.30. 18. 20 15. SOARELE ALB AL PUSTIULUI — Flacăra (21.35 40) — 15.30 17.45. 20. DE ŞAPTE ORI ŞAPTE - Vitan (21.39.82) — 15.30. 18. 20.15. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUITĂ — Progresul (23.94.10) — 15 30. 19. ÎMPUŞCATURI PE PORTATIV — Pa­cea (31 39.52) — 18. 18. 20. AMINTIRI BUCUREŞTENE — Cosmos (35.19.15) — 15.30. 18. 20.15. CARMELA (14.30) . BĂIEŢII Ve­­srr.r nrN SIRACUZA (10.30. IR 65) • OMUL DIN SUD (21) 1 c­nemateM (Sala Union) (13,49,04). N. R. Programul filmelor fiind co­municat de întreprinderea cinemato­­grafica a municipiului Bucureşti, re­­dacţia nu răspunde de eventualele modificări. PROGRAMUL I 18.00 Emisiune In limba ma­ghiară. 18.30 La volan. 18.50 Mult e dulce şi frumoasă. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Cînd actele nu corespund realităţii. Anchetă realizată la ju­deţul Arad. 20.45 Itinerar plastic : Bacău. 21.00 Film serial I Vidocq (VI). 21.30 Baschet masculin : Steaua — Spartak Leningrad (Cupa Cu­pelor). Repriza a II-a. 22.00 Teleglob. Intre Alexandria şi Suez. 22.30 Noapte de ianuarie — lie­duri şi romanţe. 22.50 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL . 20.00 Concertul orchestrei sim­fonice a Radioteleviziunii Dirijor Thor Johnson (S.U.A.). 20.45 Univers XX. Bătrânețea - o boală care poate fi tratată . 21.25 Buletin de știri. 21.30 Istoria filmului. m II I pel Buxtehude, Telemann, Pepusch, Händel, fiecare cu cita o trio-sonată preclasică, iată un disc pe car© Electrecord-ul ii oferă iubitorilor de muzică veche, în interpretarea unui cvartet cu nume latin : „Collegium musicum academicum" din Cluj.

Next