Kamikaze, iulie-septembrie 2020 (Anul 11, nr. 27-40)

2020-09-16 / nr. 38

EDITORIAL KAMIKAZE Alexandrinei Găinușe îi place ce au decis mărimile care împart Oscaruri și corectitudine politică la tot cartierul. Pornind de la un principiu nobil, anume că toți suntem născuți cu drepturi egale (ceea ce e sună fru­mos dar, din păcate, nu se aplică nici măcar între frați, în familiile cu mai mult de un co­pil), fârtații care decid an de an ce filme trebuie să ne placă mai mult și mai mult au luat tau­rul corectitudinii politice de coarne. Sau, mai bine, să spunem vaca, pentru a nu fi acuzați de machism. Pe scurt, au venit cu niște reguli gândite să îndrepte să îndrepte ceva din strâmbătățile lu­mii. Să promoveze subiecte, actori și personal de producție din rândul femeilor, minorităților rasiale, minorităților sexuale și a persoanelor cu dizabilități. Sau, poate, gândite să îndrepte imaginea industriei cinematografice în ochii lumii, ai publicului plătitor. Public compus pe jumătate din femei, în plus, după câte știm, în America, minoritățile sunt, de fapt, majorități. După secole de migrație din toate colțurile lu­mii, ar fi un miracol social și biologic să găsești pe acolo mai mult de o mână de oameni care știu cu certitudine că strămoșii lor au venit cu corabia direct din Anglia și că stră-străbunica lor nu a sepârcat prin hambar, la ora siestei, cu unchiul Tom. Nu știu procentele minorității L.G.T.B.Q și ale celor cu dizabilități, pe care noile standarde ale Academiei le vrea, de asemenea, promovate în filmele de Oscar, dar se adună și acestea la jumătatea de populație constituită din femei și la procentele minorităților rasiale, însumând, ne dă o mare majoritate a popula­ției, pe lângă care bărbatul alb, heterosexual și care nu suferă de beteșuguri reprezintă o eroa­re statistică, aproape că întorci capul după el pe stradă, cum întorceai capul pe stradă după vreun negru prin Parisul sau Viena anilor 1800 și prin România, în anii ăștia. Până la urmă, nu știu dacă intenția șefilor de la Academie a fost nobilă, de discriminare pozitivă și compensare a unor grupuri care au fost defavorizate, mai ales în trecut. Sau dacă e o lovitură de imagine, o aplecare servilă în direcția în care bate vântul și, mai ales, o lovi­tură de portofel. Liderii de succes au fost, de-a lungul istoriei, cei care și-au îmbrăcat scopurile în poleiala ideologiei. Ce știu însă este că și Ceaușescu a încercat rețeta. La tribuna Comitetului Central și a in­terminabilelor congrese și plenare trebuiau să fie înșirate atâtea femei, atâția unguri, atâția tineri, atâția muncitori și țărani de operetă. Ne­gri nu avea de unde să scoată, de homosexuali și ologi se ferea ca de dracu, în schimb rolul de persoană cu handicap mintal era jucat cu brio chiar de Ceașcă. Cum s-a terminat mascarada, o știm cu toții. Și abia aștept să văd la următoarea festivita­te de decernare a Oscarurilor cum favoritul va fi un film care respectă cu superbie noile criterii ale Academiei: o peliculă care spune povestea unor femei (+), de culoare (++), a căror orientare sexuală este cea corectă conform standardului A, anume cea L.G.T.B.Q. (+++). Sigur ar fi mai in­teresant decât multe dintre gunoaiele premiate de-a lungul anilor; între timp, ideologia lovește industria filmu­lui și pe partea economică; finanțând producții gigant de la Hollywood și Disney, chinezii ajung să ne toarne în minte propaganda lor. Filmul Mission: Impossible­­ Rogue Nation colonie de bă­ieți răi de la CIA, MI6 și Mossad. Faptul că China este cea mai mare piață de film din lume mă face să mă gândesc că noile reguli de la Aca­demie nu sunt chiar așa idealiste. Prins între două propagande (sau o fi ace­eași?), cred că mă duc să mănânc o supă, în bucătărie. [NICOLAE DAMASCHIN] Statueta Oscar, mai puțin talocratică acum, cu capul Linei Ciobanu. Doar la poleiala aia aurie ar mai trebui umblat, prea e rasistă. POȘTA REDACȚIEI O discuție utilă despre vaccinuri și nu doar atât­ ­ Alo, bună ziua tuturor oamenilor care vi­brează la ideile frumoase! - Bună ziua! - Deci puteți să faceți deja un anunț din ăla marele: „Gata! De astăzi e oficial. S-a rezolvat!“ - Ce s-a rezolvat? - Problema. Situația. - Adică? S-a rezolvat cu încălzirea climate­rică globală. - Cum așa? - Gata! Avem soluția. - Cine are soluția? - Eu, am soluția. - Sunteți sigur? E o problem tare spinoasă. - Știu că e o problem sinoasă. D-asta am și citit din filizoful Spinoza. - Hai, dom’le, matale faci mișto?­ - Nu, tată! E verificată. Testată. - Unde ați testat-o? în ce laborator? - Laborator? Glumiți. Am testat-o direct pe Terra. - Cum așa? - Deci, scurt, că n-am timp, ați văzut că cum s-a venit criza economică, care a prăbu­șit PIB-urile la țări, vânzările la mașini, vânză­rile la benzină, cumpărările de case, vânzările de concedii și bilete de avion și alte alea....deci cum s-a prăbușit economia, cum și-a revenit ecologia. Asta e calea. Fabrici închise, șomaj, scăderi masive de vânzări la mașini, frigidere și concedii și planeta își revine. Stăteam s-o fre­căm aiurea cu fel de fel de studii. - Da. Pe concret aveți mare dreptate. - Păi, cum să n-am? Sa priviți voi! De când a început naș parleala cu poluarea, fără? De când a început industrializarea și, pe baza ei, dezvol­tarea fără precedent mai ales a țărilor occiden­tale, capitaliste. Deci relația e clară între polu­are și industrializare. Alde noi românii - sau rușii - care acum șapte­ de ani încă dădeam la sapă de proști ce eram nu poluam deloc. Mașini n-aveam. Trenuri nici atât. Când principal in­dustrie a țării este furatul de știuleți de la veci­nul, nu apare poluare. Alde rușii ciugulește din vodka aia pe sub niște pruni toată ziua, e beți morți, nu mai merge la uzină ca alde nemții și japonejii și nu poluează deloc. Are și Siberiile alea mari, unde are frunză verde de mii de ori cât pădurile din Germania sau Olanda.­­ Pe undeva aveți dreptate. Dar sărăcia nu pare o soluție. - Ei, nu! Sărăcia e singura soluție verificată. Păi, arde bunicii noștri, cărora le-a tras Ceau­șescu curent abia în 78, iar imediat după ce le-a tras li s-a și oprit, au poluat cu ceva? Nimic! Iar când mergea curentul nu aprindeau becurile de fomiști ce erau. - Da. Bine, mulțumim! - La revedere. Și puneți mâna pe sărăcie... pardon ecologie, că planetul nostrum KAMIKAZE PROST RESTANT Redacția Kamikaze Domnul Atsushi Silviu Brizu [Chicago] Alexandru Căutiș ■ Razván Cucui Nicolae R.Carâmuș Gabriel Drogeanu Alexandru Duțu - Barbosu Alexandru Hâncu Andrei Manțog Alina Moscalu Dragoș Mușat Nicu Damaschin Adrian-Nicolae Spîrchez Mircea Toma Marian Turosu Bogdan Baghiu Cezar Manu Concept grafic: Octavian Cociș V ^ DTP: Florin Paraschiv Tipar: Design Print Tel: 0786.958.267 Distribuție, abonamente: Alexandru Fileu distributie(1)kamikazeonline.ro alexandru.fileu(ă)kamikazeonline.ro BRAT Publicație auditată S5S===$peperioada U iulie 2009-martie 2010

Next