Lumea, iulie-septembrie 1929 (Anul 12, nr. 3294-3372)

1929-07-01 / nr. 3294

fcțIMEA Zburătorii C —— im—T­iTn­m­ aa—IB» S’a sărbătorit éri vi­­­ată țara aviația. Sărbătorim mașina, dar mai ales omul care o utilizează între mintea care a imaginat a­eroplanul și între voința care conduce, pe care a preferat»? Nu este vorba de o erarhizare a funcțiilor. Este mai mult o do­zare a specificului omenesc. I­maginația lucrează adesea fără profit dar și fără risc. Realiza­rea însă întâmpină rezistența lucrurilor, a semenilor și a co­lectivităților. E de durată. Primul constructor al aero­­planului și to­i ceilalți cari l-au perfecționat, merită toată admi­rația noastră. Recunoștiință pen­tru triumful cauzei, pentru con­solidarea victoriei — o datorăm toată piloților care, In fiecare zi, repetă marea experiență a detașării omului de pământ Milioane de generații s’au stre­curat având mereu și perma­nent senzația comuniunii cu ță­rână.' Am moștenit în sânge acea­­stă soliditate; suntem pământeni de la începuturile biblice (chiar și atunci când plutim pe apă). Piloții creiază zilnic o nouă școală și sădesc ln noi un nou sentiment. Ne pregătesc pentru ziua de mână, când ne vom simți tot așa de siguri în aer, ca și pe pământ. Vom­­ fi atunci tot atât de o­­amieni, pe cât suntem azi numai pământeni. Vom integra ființa umană in cuprinsul întregului volum cosmic. Stăpânind toate elementele componente ale universului, o­­mul nu ar trebui să fie prea mândru. Va putea suporta cu oarecare șansă, abea, comparația cu păsările IM Pașă. D. general Moșoi a rămas cu deprinderile din vremea războ­iului, când își putea permite pe lângă toate eroismele, toate sa­tisfacțiile ! Senator, crede că poate con­tinua aceiaș viață de favorit al soartei. Certurile cu X, înțelege să le lichideze în plin Senat, punând țara să plătească notele respective ale unei ședinți inu­tile și peproductive. D. general Moșoi are ceva de pașă, cu deosebire că haremul d-sale e invadat de dușmani !... Libertate La prima vedere, s-ar părea paradoxală atitudinea comuni­tăților evreești, care protestează contra prea marei libertăți ce vrea să acorde guvernul, cul­tului­ mozaic. Noul proect pornește de la o veche poruncă romană : divide et impera. Dând posibilitate de a se constitui cât mai multe co­munități după diferite rituri, comunitățile, în loc să se orga­nizeze, se vor dezorganiza. Guvernul acordând "prea mare libertate", reduce în reali­tate, eficacitatea ei. De când e lumea se știe că mai binele este dușmanul bi­nelui. Conflict Cu privire la unele diagnoze higienice, cică, ar fi un conflict între medicii umani și cei vete­rinari. Cine are dreptate ? Greu de dat răspunsul. Clienții celor dintăi se pot plânge. Dar unde este omul care că înțeleagă glasul necuvântă­torilor clienți ai celorlalți ? Veterinarii au învățat din practică de a nu asculta pe ni­meni ! Nivel La o singură comisiune de bacalaureat din localitate, re­zultatul probei scrise, a fost de­zastruos. La toate celelalte, suc­cese surprinzătoare. Au fost atât de prost pregă­tiți candidații primei comisiuni, sau au fost prea generoși pro­­ferorii din celelalte comisiuni? S’ar părea iar că Ó*au fost la nivel, unii și alții nenorocire, încă nu fiindcă din nivelul bacalaureatului,s’a stabilit Credit Trece vara șî încă nu s’aq pu­­tut pune bazele Creditului Agri­col. Delegații noștrii cutreeră Parisul și Londra, în căutare de bancheri f­ictimi. Noi le oferim în garanție un pământ și un popor — și ban­cherii se îndoesc dacă pot să ne Încredințeze o semnătură. In tot cazul de înființare a Credi­tului Agricol, depinde în mare parte și creditul guvernului . O anchetă în Basarabia poate procura material abundent și var­iat pentru ce­l ce-și propune să prezinte aspecte actuale ale provinciei de dincolo de Prut. E ciudat că de la un județ altul, basarabenii prezintă deo­­a­sebiri distincte ca obiceiuri și trai. Dacă în unele ținuturi se constată o vie atracțiune pentru pentru alcoolism, în alte­­ inuturi alcoolismul prezintă o proporție sim­ilar de redusă. In ceia ce pri­vește cultura, aceasta variație și antagonism între diverse regiuni ale Basarabiei este de asemenea izbitor. Tot așa și în privința stă­rii economice și financiare, într’o parte regiuni sărăcite, înfometate , în altă parte se constată activitate intensă comercială fără o­biectele violente ale crizei eco­nomice actuale.• Voiu arăta în alt număr ce înseamnă a sosi noaptea la Bălți, mai ales pe timp de ploaie, a putea să parvii în centrul ora­șului, înseamnă să parcurgi 2, kilometri pe o infernală beznă, înotând în m­ovoie și prin­­ . bălți. Centrul orașului este un fur­nicer în care se agită voiajori, reprezentanți de case comerciale intermediari ete. Iar în prezent se mai alătură acestor grupuri și grupul candidaților la ba­calaureat. Problema examenului de baca­laureat din Basarabia are a pune în discuție întreaga situație învățământului din partea locului­­ și a politicei școlare făcute de guverne de la unire încoace. Sta­rea școlilor basarabene este în totul deosebită de aceia a șco­­lilor din restul țărei. A dominat în Basarabia un regim de școală primitivă, neor­­ganizată,­ superficială, precară în mijloace de învățământ, prevăzut de un corp didactic recrutat din subsolul învățământului și din tot soiul de membri ai altor ca­tegorii de funcționari. Cu toate film­­ele din ultimul tmp ale guvernanților, problema „școalei in Basarabia" este tot nerezolvată. Din convorbirile a­­vute cu câțiva fruntași ai ac-riei basarabene am cules asupra re­gimului școlar basarabean date uimitoare. In orașul Bălți de exemplu — centru important de activitate și cultură din Basarabia—nu există nici un local propriu de școală. Școlile primare, liceele, etc. sunt toate instalate în clădiri particu­­are dărăpănate sau— cazul au­tentic­­— așezate prin bunăvoința unui minister care a acordat un grajd pentru amenajarea unui că­min... Cât privește sau materialul de laboratoriile experiențe, aceste sunt aproape inexistente. Din aceste lesne de înțeles considerente, e că problema bacalaureatului se pune in Basa­rabia în condiții specifice. Can­didații nu se pot prezenta la a­­cest examen — final, decât cu ceiace le-au putut oferi dascălii lor în anii de liceu. Ultimile perfecționări, modice desigur, aduse în organizarea școlii basarabene înseamnă un progres care s’a resim­it ime­diat în rezultatele recente. Probele scrise la limba ro­mână da la examenul de baca­­laureat al comisiunei de la Bălți, au uimit chiar pe unii din mem­brii comisiunei; ele contrastează îmbucurător cu situația în care se prezentau altădată candidații basarebeni. D. prof. universitar C. Brătescu- Cernauji, președintele comisiunei de Bacalaureat din Bălți, a bine­voit să ne acorde următoarele declarațiuni: —„Numai din două județe ale Basarabiei, Bălți și Soroca, s’au prezintat 174 de candidați, ceia ce constitue un procent destul de important. Din primele­zultate ale lucrărilor scrise, re se remarcă desigur un oarecare re­­zultat satisfăcător. „In consfătuirea avută cu mem­brii comisiunei, am hotărât ca să acordăm toată indulgența ne­cesară candidaților basarabeni. Vom examina candidații cu blân­deță, apreciind cu toată obiecti­­vitatea" și ținând seamă de star­­ea școlii basarabene în genere. Declarațiile d-lui prof.­­eseu dovedesc că actuala Eră co­misiune a înțeles situația speci­­fică Basarabiei și pornește cu un spirit obiectiv și de echitate în aprecierea candidaților. „Multe povești s’au pus pe spinarea Basarabiei" — ne dec­lară d. Calustru, prefectul județ­­ului Bălți—„comunismul în Ba­sarabia este și el o poveste. In massa mare a basarabeni­­lor nu există agitafie comunistă și nici de­cum spirit de bolșe­vism. Populația basarabeană e blajină și e refractară ideilor co­muniste. Tot tapajul care se face pe socoteala „comunismului" nu constă decât în descoperirea, din când în când, a câtorva e­­lemente izolate, ale căror stră­duini nu au rezultate efective și alarmante. •­­ Libertatea și ridicarea stării de asediu au contribuit în largă mă­sură la nimicirea comunismului î­n Basarabia. Iată ce ne spune primarul de Băl­i, d. Șt. Pirogan, în această privință: — „Măsurile restrictive de altădată aduceau apa la moară provocărilor comuniste. Con­strângerile exercitate de orga­nele administrative întrețineau spiritul bolșevizant, dispărut as­tăzi. Exagerările deplasate și ne­legale ale jandarmului, ele, cre­­iau mediu prielnic comunismului în Basarabia . Astăzi, când s’a repus totul în legalitate, lucrurile s’au schimbat radical. In ce privește Bălții—pot spune că e cel mai romanizat oraș din Basarabia". Vom relata în numerile vii­toare alte aspecte ale situației actuale din Basarabia. 1. B. După lectura tezelor dela Baca­laureat.- Regimul școalei dezor­ganizate.- Românismul in pro­gres.­ Exagerările jandarmului și comunismul Bisericești — Arhim. Toctist Stupcanu a prezentat I. P. S. S. Mitropoli­tului Pimen rezultatul exame­­nului de la școala de cântăreți Bisericești. Din 100 de candidați au fost declarați reușiți un număr de 60 de elevi. Restul sunt cori­genți și repetenți mntmrn» Cum am cunoscut­­ pe Eminescu Orașul Botoșani care-și dis­pută cu județul onoarea de a fi fost locul de naștere al lui Mi­hail Eminescu, au comemorat recent cei 46 ani scurși de la moartea genialului poet. Dintre gesturile omagiale cele mai de amplu efect semnalam, în primul rând, editarea numă­rului comemorativ din „Cuvân­tul nostru", lucrat sub îngrijirea d-lor Mihail L. Ciurea și M. I. Țupa, precum și tn condiții ti­pografice mai modeste, apariția festivă a ziarului „Informatorul". Ambele interesante publicații­e adună date asupra celuia ce a fost „glasul articulat" cel mai expresiv al neamului românesc și dovedesc solidaritatea intelec­tualilor de toate profesiunile și din toate școlile literare in a întreține cult pios, in inima lor, amintirea nefericitului care ne-a lăsat, ca popor, certificatul de capacitate intelectuală cel mai glorios. Din broșura festivă .Cuvân­tul nostru", apărută în condiții teh­nice admirabile, reproducem articolul colaboratorului nostru, d. Artur Gorovei. Pe vremea când învățam eu la școală, numele lui Eminescu era necunoscut. Nici Lambrior, care prin 1881 îmi era profesor la Liceul Național din Iași, [nu ni vorbea despre Eminescu. Con­statând că bagajul nostru lite­rar — cum spunea el singur — este foarte redus, savantul nos­tru profesor ne-a pus să învățăm, pe de rost, „Tristele“ lui Ovidiu și „Infernul“ lui Dante, traduse de Hasdeu și Nicu Gane, sin­gurii scritori români pe care ni-i recomandase Lambrior. Desigur că peste câțiva ani, Eminescu a fost apreciat în cercul restrâns al „Junimei", iar, pentru publicul cel mare,— judecând după mine, — faima poetului s'a răspândit abia prin 1884, odată cu apariția volu­mului de poezii, editat de Ma­­iorescu. Eram în Iași, pe Eminescu îl intâlniam pe stradă, când femeile îl ocoleau și-l mai ve­deam în restaurantul otelului „ Traian“. , Scarlat Pastia, proprietarul otelului, recomandase persona­lului din restaurant să nu-l su­pere pe Eminescu, și să-l lese un pace de câte ori venia în sala restaurantului, unde mânca. Eminescu era un client cu totul deosebit de ceilalți, era un exemplar unic, original. Origi­­nalitatea lui nu consta în faptul că nu plătea consumația­ di in modul cum el mânca. Tăcut, gânditor, privind lumea din sală cu un zâmbet pe care n'ai putea să-l definești, Emi­nescu se plimbla, cu mâinile la spate, pe aceleași două scânduri ale salei, dela bufet până la ușa cafenelei. Se oprea în dreptul bufetului, ridica înce­tișor capacul cu sticlă sub care erau așezate farfuriile cu mân­căruri reci, le examina, lua cu mâna o bucată care-i convenea, lăsa capacul, vâra mâncarea în gură, se uita, cu acelaș zâm­bet, la lumea din sală, și cu mâinile la spate reîncepea cursa, pe aceleași două scân­duri, dela bufet până la ușa cafenelei, mestecând liniștit bu­cata de carne sau prăjitura pe care le lua, cu aceiași se­ninătate, când ajungea iarăși în dreptul bufetului, până ce se sătura. Lumea se obișnuise cu apu­­căturile acestea ale lui Emines­cu, pe care-l considera un sim­plu maniac, fără să file, cel mai mulți dintre clienții restau­rantului, că maniacul acesta era un geniu. Prin 1885 eram elev la »In­stitutele­ Unite“* și aveam nevoie de o traducere in franțuzește din Tit Liviu. M’am dus s'o caut la bibliotecă. Am rămas surprins găsind acolo, scriind la un birou, pe Eminescu, bănuiam că-l funcționar la Nu bi­bliotecă. M’am oprit în mijlocul odaiei, și așteptam să se ivească sluj­bașul căruia să-i cer ceia ce-mi trebuia. După câteva minute, Eminescu și-a ridicat capul, s’a uitat la mine și din ochi m’a întrebat ce doresc. M’am apro­piat de biroul lui, și i-am spus că mi-ar trebui o traducere în franțuzește din Tit Liviu. — Trebuie să fie, mi-a spus el, ridicându-se de pe scaun. Când a intrat în camera de alături, mi-am aruncat ochii pe hârtiile de pe biroul lui, lucra la o gramatică sanscrită, a cărei manuscris l-am peste un număr de ani, la văzut bi­blioteca din Iași, Eminescu mi-a adus Cartea Ce o doriam, și mi-a arătat un loc la o masă, unde să ceti. Câteva zile dearăndul pot am cetit pe Tit Liviu, și de câte ori intram in sala bibliotecii. Eminescu, fără să mai aștepte să fie rugat, imi aducea cartea, priuindu-mă cu ochii lungi, a­­dânc și zâmbind.. De atunci nu ham mai văzut- ARTUR GOROVEI DE PRETUTINDENI NOu.II sacrificați ai aviației Aviatorii spanioli GeJlania, Franco și căpitanul Ruiz de Aida, plecați pe bordul avionului „Numancia" pentru a traversa Atlan­ticul, s-au prăbușit în Ocean. * SUS: avionul .Numancia" zburând deasupra Atlanticului.­­■sr--"1 .«»a -— ----­ Chinezii și moda Modernizarea Chinei se face cu pași repezi. Recent se anunță din Peking că vre­o două mii femei și-au tăiat părul după moda modernă, iar alte doo femei și-au eliberat picioarele de compresiunea ban­dajelor, pentru a se conforma ultimilor dispozițiuni luate de guvern în vederea modernizării aspectului exterior al­­ chinezilor. S’au acordat 6 luni­­ bărbaților și femeilor pentru a se debarasa de vechile obiceiuri chinezești în ce privește îmbrăcămintea. După acest ultim termen, cei ce nu se vor conforma vor fi amen­dați și condamnați la închisoare. Maimuța aviatoare .Rough—Neck“ este un su­perbe cimpanzeu pe care stă­pâna lui, aviatoarea Peggy Maner, l-a învățat să conducă avionul. Zilele acestea, aviatoarea făcut o senzațională­­ experiență a cu maimuțaa­ aviatoare, în fața a 10 mii spectatori. O scară monstră Cea mai lungă scară din lume se găsește în insula St. Elena. Ea pornește din orașul James­town și urcă panta denumită „Ladder Hill“. Aceasta uriașă scară, frumos pietruita, are vre-o doo metri înăț­ime. Rețeta — „D-le Doctor, copilul meu a băut din greșală cerneală din­­tr’o sticlă. Vă implor­a fi-l salvați de pericol. — „Da­ț-i să mănânce su­gătoare !_MI_______________ Informații — Tribunalul comercial a de­clarat ori în faliment pe c­irciu­­marul Gh. Băisan din str. Țicău. — Terminându-se anul finan­ciar al Primăriei—s’a dispus ca toate încasările din aceasta săp­tămână să­­ fie adunate pentru plata funcționarilor. Cea mai mare parte a func­ționarilor n'au încasat lofurile nici pe luna Mai. — Eri s’a serbat cu o deose­bită solemnitate hramul bisericei Bărboiu din localitate. Serviciul divin a fost oficial în prezența a numeroșii credin­cioși de un numeros Sobor de preoți, în frunte cu pr. N. To­­di­lescu, directorul cancelariei metropolitane. — Comerciantul Avram Heil­­gen­ di­e Piața Halei a reclamat Parchetului pe Comerciantul Paul Goldstein din București și M. Bernstein din str. Costache Negri, ambii fa­i­i. Acești comercianți l-au înșelat în ajunul falimentului lor luându-i mari cantități de mărfuri. Reclamantul acuză pe cei doi comercianți că au pregătit f­ali­­mentul lui M. Bernstein. Când Jack London a dat la iveală teribilul său pamflet, „Po­porul abisului“ ce căuta să o­­glindească starea socială mai mult decât miseri­a populației de la periferiile Londrei, cetitorii au sim­it că în (ața fierului și a inepulsabilelor mine de căr­buni, este ceva putred. Astăzi, după ce recent au a­­părut reportagiile lui Pierre Daye cetitorii își pot perfect da seama de situația nenorocită morală și materială a muncito­rilor șomeri englezi. Rezumăm fidel reportagiile scriitorului fran­cez care a cules cu precizie faptele la fața locului. Chestia șomajului în Anglia a ajuns în ultimul timp la punc­tul culminant. Guvernul socialist al lui Macdonald—de altfel ca și cele de până acum­—a fost adânc preocupat de aceasta chestiune.. Până ce st £­ vor lua cele mai grabnice măsuri de îndreptare, rămân deocamdată fără mâncare și fără adăpost peste un milion de oameni. Concurența Germanilor, Fran­cezilor și a Belgienilor care pot procura mărfuri pe un preț mai scăzut; stabilizarea lirei la etaj Ionul aur; Independenta Indus­­trială a Dominionurilor care își confecționează singure produsele necesare; încetarea legăturilor comerciale cu China unde măr­furile engleze sunt boicotate (a­­celaș lucru s’a petrecut și în Rusia); procedeele înapoiate întrebuințate în unele industrii; concurența combustibilului lichid; mașinism­ul; supraproducția; iată atâtea cauze ale dezastrului ce dacă nu va putea fi împedicat, amenință în bună parte întreaga Europă. In­­inntul Sheffield, care in timpul răibo­iului a fost­­ marele Actualități Cea mai mare mizerie din lume, e adunată In Anglia — Sute de mii de oameni, cari n’au ce mânca — arsenal al armatelor aliate și cari­grafie salariilor ridicate ce se plăteau a devenit suprapopulat, în acest ținut, nu numai bărbații dar femei și copii apăreau prin excepționalul ger al iernei pre­cedente, cu ielele învinețite, fără haine, cu picioarele goale, mur­dari. In districtul Rhymney din Țara Galilor, mortalitatea infantilă atins fantastica cifră de 139 la a­lcol. Cauza ? Lipsa de hrană. Și ce au făcut guvernele pen­tru a ameliora aceasta stare ne­norocită a unui milion și patru sute de mii de oameni ce su­feră acel unemployment adică șomajul ? Guvernul Baldwin plătea anual suma de 73 milioane lire ster­ling, șomerilor. Colectele parti­culare atingeau iarăși cifre fa­buloase. Pentru a se putea plăti aceste sume, natural că impozi­tele au fost mărite, așa încât un profesor de la Universitatea din Cambridge a spus că India este acea ce plătește inactivitatea șomerilor din Țara Galilor.­" Remedii ? Singurul remediu ar fi reducerea cu 20—25 la sută ceasta nu mai e ne­voe să spu­nem că este o imposibilitate. Muncitorul englez, extrem de specializat, nu va permite nici­odată a i se impune o anumită meserie și a fi deplasat ,în co­lonii. Și în Germania de după războiu flagelul șomajului și-a arătat colții. Guvernul german a întrebuințat in mod fericit pe lucrătorii șo­meri la diferite lucrări. Extrema diviziune a muncii și mândria muncitorului englez nu vor per­mite niciodată întrebuințarea lui la o altfel de muncă aceia ce-i este proprie,decât la Dar pentru că aici acest remediu nu este eficace, unica soluție este sa se aștepte în liniște des­fășurarea evenimentelor. Și aici scriitorul francez Pierre Daye se arată optimist. Anglia a mai trecut prin astfel de crize. Dificultăți de acelaș fel a mai încercat Anglia și pe vremea lui Cromwell când scăzuse pro­ducția ferului. Comunismul este slab desvoltat in Anglia, socia­lismul este constructiv și păs­trează și el caracteristica gene­rală a englezilor, acea de a fi a populației marii Britanii. A­ [jeoM[iValur­ Bolșevismul »aspiră oroare mai ales in urma încercării de grevă generală din 1926. Se­­produce treptat, treptat, o mai strânsă legătură de solidaritate între clase, de­oarece și cele de sus și cele de jos, se vid deopotrivă de amenințare«”.Deci așteptare, Guvernul Macdonald știe că de faptele sale atârnă soarta a milioane de oameni și va pro­ceda in consecință. Dar până atunci.» că S’a spulberat legenda cum lucrătorul englez ar fi cel mai bine întreținut, ar avea cele mai higionice locuințe...etc. „Ducându-te in East End-ul son* donez...vei constata că nu exis­­tă in lume un ținut in care ființe umane și libere să se gă­sească intr’o situație mai lugu­bră, mai proastă, mai Îndepăr­tată de orice idee de ligienă și agrement.­­ Și aceasta se petrece­­ tn ini­ma bogatului imperiu care dom­nește peste o imensă parte a globului* nn prin secol XX, a doua zi după un război victo­rios, m­are*, după nouă cuceriri colo­­____.__ R»

Next