Lumina Satelor, 1934 (Anul 13, nr. 1-52)

1934-07-01 / nr. 27

ABONAMENTUL : i, «misa Satelor" cn : „Oastea Domnului" - «a an 190 Lei. Pe o jumătate de an 90 Lei. i luni 50 Lei. — Pentru străinătate 300 Lei. Pentru America 2 Dolari. Un număr din „Lumina Satelor* împreunat cu ..Oastea Domnului* 3 Lei 50 le. Se poate abona „Oastea Domnului* singurâ, cu 100 Lei pe an, 50 Lei pe 6 luni. Foaie pentru popor Redactată de: Preot: IOSIF TRIFA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, strada Avram Iancu Nr. 5. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir petit (mărunt) 3 Lei (cm. 1 6 Lei] de­odată. Dacă se publică de mai multe ori se dă ceva rabat. Franţa ne-a cercetat. Zilele trecute ministrul ei de externe a fost printre noi. Pentru întâia oară de la marele războiu, un ministru în funcţiune francez, a călcat pe pământul ţării noastre, aducându-i un salut cald şi un cuvânt limpede şi răspicat de prietenie. Noi românii am fost mereu legaţi de Franţa şi poate Dumne­zeu a voit aşa, în momente de grele încercări, sora noastră mai mare ne-a dat întotdeauna ajutorul său. Suntem înrudiţi cu poporul francez prin sânge, căci şi ei se trag din romani ca şi noi; limba pe care o vorbim seamănă cu a francezilor, apoi în decursul vremii ne-am împrietenit tot mai bine, pentru ca în vremea marelui răz­boiu, să ne jurăm frăţie de sânge pentru totdeauna. Se poate spune că războiul dela 1914—1918, a hotărât soartea lumii, cu deosebire a Europei. In decursul războiului, popoa­rele din Europa s’au împărţit în două tabere: Tabăra Franţei, cu Anglia, Italia, Rusia, România, Sâr­­bia şi tabăra Germaniei, cu Au­stria, Bulgaria, Turcia. Din două tabere una a trebuit să piardă, a perdut tabăra germană; urmarea a fost binefăcătoare pentru tabăra cealaltă. Franţa s-a întregit, ase­menea şi Italia, Sârbia şi România, iar Cehoslovacia şi Polonia au luat naştere. Germania a perdut coloniile, Ungaria a rămas mică, Austria asemenea. Odată cu încetarea războiului, vrăjmăşiile dintre cele două tabere n’au încetat. învingătorii au căutat mereu să se întărească, s’a format astfel Mica înţelegere, la Dunăre între Sârbi, Cehi şi Români. Ungurii loviţi în mândria lor, nu s’au putut astâmpăra; căutau mereu să se vâre sub pielea En­glezilor şi-a Italienilor, pentru a-i îndupleca să ceară revizuirea tra­tatelor de pace, căci zic ei s’a fă­cut nedreptate Ungariei. In felul acesta Italia s’a în­străinat puţin de Franţa şi a înce­put să facă jocul Ungurilor. Mai mult, Italienii s’au înţeles şi cu Germanii, trecând oarecum în ta­băra lor. Acest lucru n’a plăcut nici­decum Francezilor, precum nici nicei înţelegeri. Atunci în ultima vreme, Franţa prin ministrul său de externe, dl L. Barthou, a făcut totul ca En­glezii să se declare din nou pen­tru politica franceză, ceea ce En­glezii au făcut. Care este politica franceză ? Următoarea: Tratatele de pace din 1918 sunt bine încheiate şi trebuiesc respectate de toată lumea. Aceste tratate sunt o ga­ranţie de pace, cel ce vrea să se atingă de ele, nu iubeşte pacea. Tratatele de pace, au dat Româ­nia, românilor, Sârbia, sârbilor, Polonia, polonilor, făcând pe fie­care popor stăpân peste sine. Că Ungurii învăţaţi să asu­prească alte popoare, nu sunt mul­ţumiţi acum şi chiară mereu revi­zuire, n’avem ce face, nu le putem ajuta, decât spunându-le, să se cuminţească. Pentru păstrarea neatinsă a acestor tratate s’a luptat, ani de zile dl N. Titulescu, minunatul no­stru ministru de externe, iar în vremea din urmă a câştigat şi Rusia pentru apărarea păcii. Pentru a întări şi mai mult politica franceză, dl Barthou, a pornit în călătorie. In Polonia, în Cehoslovacia, în România şi în Serbia. Pretutin­­denea a fost bine primit şi guver­nele ţărilor respective s’au arătat gata să apere pacea şi tratatele care o garantează. Dl Barthou, a avut prilej de mare bucurie în aceste călătorii, mai ales în România, unde a fost primit ca un arhanghel din cer. la Bucureşti a şi făcut însemnate declaraţiuni prin care arată, că Ro­mânia poate fi liniştită, căci cu toate uneltirile Ungurilor, ea nu va perde nici un metru pătrat din ţinuturile ei de astăzi. Franţa stă garanţie pentru aceasta. Iată vorbe foarte răspicate, rostite de un om de peste 70 de ani, deci nu e glumă. Pe cei de la Budapesta i-a cam neliniştit, chiar în parlamentul Ungar s’a protestat dar ministrul Franţei a zis, că ce-a spus rămâne. Dl Barthou, prin călătoriile sale, a ţinut să întărească la faţa locului politica de pace a ţării sale şi a ţărilor prietene cu Franţa. Când mai mulţi se însoţesc să apere pacea lumii, noi nu ne putem decât bucura. Din răsărit dl Barthou se va duce şi la Lon­dra în Anglia, dorim din tot su­fletul să aibă şi acolo tot atâta succes precum a avut în Polonia, Cehoslovacia, Sârbia şi România. Sufletul românilor va fi în tot cazul alături de acela care lucrează pentru dreptatea, pacea şi înfrăţi­rea popoarelor. O. Benescu. Din Ian­­ea mare. După plecarea Domnului Barthou. Educaţia prin fil­istos­ Nefericita faptă a celor trei şcolari care au asasinat, a vântu­rat şi vântură încă problema edu­caţiei generaţiei tinere. Profesori, educatori şi părinţi laolaltă tul­buraţi de iadul sufletesc, în care gem tinerele vlăstare, se sbat să afle căile cele mai luminoase pen­tru buna îndrumare a copiilor... Fel de fel de soluţii, fel de fel de propuneri, una mai fanta­stică decât alta. Ministerul de In­strucţie luptă în circulări grave cu numerele elevilor şi cu uniforma. Nicăeri însă nu am văzut un sin­gur rând în care să se înalţe pri­virile către biserica lui Hristos — către Hristos Fiul lui Dumnezeu — Marele educator care poate schimba din temelii inimile și nea­murile. Copiii vor scăpa din prăpa­stia păcatului atunci când vor afla pe Hristos — atunci când inimile lor vor fi pline de cuvân­tul lui Isus — atunci când Hri­stos Domnul va stăpâni sufletele lor. Cu suferinţi savante şi tru­faşe — cu circulări grave şi ne­putincioase — nu se poate face nimic. trebue să se purceadă grab­nic la încreştinarea familiei, care să dăruiască neamului copii în­flăcăraţi de numele şi de cuvântul Celui care a sângerat pe Golgota. Fără de Isus toate soluţiile şi toate teoriile omeneşti sunt pul­bere şi fum şi duc la moarte. Şcoala aşa cum se prezintă astăzi cu programe încărcate de cunoştinţe... ştiinţifice şi filosofice omoară sufletul copilului. Şcoala de astăzi este profund anticre­ştină. Liberalismul ateu­t ucigaş al revoluţiei franceze care pustieşte fiinţa popoarelor roade şcoala vre­mii noastre asvârlind copiii în ghiarele ateismului şi al păcatului. Soluţia ? Una singură şi sal­vatoare: înapoi la Hristos, la Bi­serica Lui, înapoi la Hristos care are putere să dea lumină orbilor timpului nostru — la Hristos care desleagă din lanţurile păcatului pe toţi cari vin la EL Isus şi numai Isus este Cale — adevăr şi viaţă. Cu El putem totul — fără El nu putem face nimic, fără Isus ne cufundăm în noapte şi în moarte. Const. Goran. Şcoala de cântăreţi. Sâmbătă, în 23 iunie, a avut loc încheierea anului şcolar a şcoa­­lei de cântăreţi bisericeşti din Sibiu. Cu acest prilej ţinem să scriem ceva despre această şcoală întru­cât cântăreţul bisericesc, alături de preot, are o chemare frumoasă, le­gată de satele noastre. In Ardeal este pentru prima­­oară că există o astfel de şcoală. I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului, în grija păstoririi sufle­telor, a socotit că alături de preot, cântăreţul nu poate fi luat de-a­­dreptul de la coarnele plugului pen­tru a cânta Domnului în biserică. Până acum câţiva ani, în Ar­deal lucrurile aşa s’au petrecut; cântarea bisericească se învăţa din tată în fiu, iar unde preotul era bun cântăreţ şi harnic, în serile lungi de iarnă, aduna pe ţăranii cu voce mai bună şi stăruindu-se seară de seară, să învăţau cântările bi­sericeşti, din partea mai multora, încât la biserică era o adevărată întrecere. In alte comune însă, nu este aplecare spre cântarea bisericească şi­ abia afli câte un bătrân care cu puteri slabe şi ne mai putând ceti slovele, îşi mai face slujba. Ori, strana trebue să fie ca o trimbiţă, care să cheme cu pu­tere la slujbă, la rugăciune. Vo­cea încercată şi bine formată a cântăreţului să fie o mângâiere pentru ascultători, să le înalţe su­fletele la Dumnezeu. Avem şi acum cântăreţi, slavă Domnului, cam­ când încep o cân­tare, se face linişte adâncă în bi­serică şi credincioşii ascultă cu toată evlavia, dar până a fi aşa în toate bisericile, mai avem de aşteptat. Şcoala de cântăreţi vrea să îndeplinească cât mai curând acea­stă lipsă. Ea cheamă pe tinerii cu voce bună şi’n decurs de 3 ani, scoate din ei cântăreţi. Şi ceva mai mult: la şcoala de cântăreţi nu se învaţă numai cântare, se lucrează şi asupra su­fletului elevilor, pentru ca ei să se poată ridica la înţelegerea deplină a chemării lor. încheierea din anul acesta a fost prezidată de dl Dr. G. Proca, consilier arhiepiscopesc. Elevii ne-au cântat în cor şi cu violinele, iar la sfârşit părintele-director St. Morar în cuvinte calde a arătat bunul mers al şcoalei ce conduce. Până acum şcoala a trimis la sate peste 60 de cântăreţi diplomaţi. Cei cari am avut prilejul de-a lua parte la această festivitate, ne-am bucurat văzând cum înflore­şte o instituţie de atât de mare folos. O. Benescu.

Next