Lupta Moldovei, ianuarie-martie 1946 (Anul 2, nr. 109-121)
1946-01-01 / nr. 109
2 ________________ I í planul sau pentru j cântecele noi Profesiunile presupun o necesitate etică care să justifice activitatea lor practică. Fraza aceasta pe care am întâlnit-o în timpul unei lecturi, mi-a prilejuit o serie de reflecții și considerații. Dacă la cele mai multe profesiuni afirmația de mai sus se aplică limpede, fără reticențe, când am ajuns la aceea a scriitorului mi-am dat seama că există o controversă. In ultimă analiză, această controversă se rezumă la două atitudini complect opozabile. Unii militează pentru acea atitudine a scriitorului care îl desprinde din contigentele noastre și îi cer să râmáie un izolat, un navigator pe apele estetismului gratuit iar alții, dimpotrivă cred că scriitorul trebue să se identifice cu zbuciumul și cu aspirațiile mulțimilor, să aibă contact permanent cu realitatea și actualitatea socială. In această postură scriitorul nu mai este un izolat, o putere creeatoare la îndemâna unui arc limitat ci este un luptător, participant activ la evoluția vieții sociale. Noi înclinăm și credem chiar cu fermitate că această nouă atitudine a scriitorului este cea mai valabilă. Pentru epoca noastră de transformări sociale, pentru noul umanism pe care se clădește în lume, necesitatea etică a scriitorului se desprinde limpede. "*■ Ce s’a intâmplat în perioada de incubație fascistă în lumea scriitorilor noștri ? In timp ce undele radiofonice vărsau zilnic imense cantități de otravă, pervertind sufletele oamenilor anihilându-le bunele Inpirații și propria lor conînțelegând că înainte de toate ei nu liue să fie cetățeni, că au obligația morală de a ne călăuzi între viață și nevoile populare. Așa cum fiecare epocă socială și-a avut școala ei (romantism, realism, etc.) tot așa epoca estetism, noastră care după zguduitorul război se construește după alte principii sociale decât cele de până acum, trebue să-și aibă școala ei, școală care să-i afirme noile aspirații și care să-și justifice comandamentele etice. Prin urmare formula estetismului pur nu mai este valabilă pentru vremea noastră. Acei care o mai practică, acei care caută să o perpetueze, sunt oameni în afara realităților, lucru care astăzi nu mai este permis. Scriitorul tocmai prin structura lui trebue să fie un educator al maselor, să denunțe piedicile care se opun liberii desvaltări a omului, să răstoarne, prejudecățile care opresc iocesul de eliberare a conștiințelor umane. Știm de ce se tem acești scriitori. Știm ce apără ei. Valoarea artistică a operei. Dar acei care nu vor putea realiza valoarea artistică, activând pe albia noilor înțelesuri ale unei creații, nu sunt scriitori, și vor rămâne niște oameni inutili, svârliți din realitate înăbușiți in propria lor inutilitate. Scriitorul de astăzi are datoria să fie alături de marile aspirații ale mulțimilor. Contactul lui cu realitatea, trebuie să fie permanent. In acest fel el este în veșnică pomenire, iar nu posesorul unui alfabet propriu vine să-l satisfacă numai pe flintă 'hman. Tiitorii fiosini practicau estetismul decadent atitudine prin afirmația că ei sunt oor su ramam ■ x'** îi an. Ei vor rămâne peste timp precursorii noilor întâii?? If yALJJLJKLJfxl 'AtW Un pictor înaintea chevaletului B. Grigorescu ^* mdSeiu mdi 11 *e Silu cumpus» U a fiecăruia LUPTA MOLDOVEI * Raportul dintre intelectual și puterea politica ne este dezvăluit de mărturiile istoriei ca unul de opoziție, de vrăjmășie, v Indiscreția intelectualului de a vedea mai departe decât o cereau interesele limitate ale conducătorilor statului a fost pedepsită de multe ori cu extremă severitate, moartea lui Socrate, martiriul lui Bruno, umilirea lui Galilei sunt exemple binecunoscute Tirania banului în timpurile moderne n’a fost mai puțin dură deși mai puțin vizibilă: dacă intelectualul nu era prilejul de manifestare a unor întâmplătoare crize de filantropie, sau un exponent ipocrit al intereselor unor cercuri închise, ci era un simplu tolerat dacă nu un pariu aruncat la periferiile societății. Avem în mână textul unei conferințe făcute de secretarul partidului comunist francez Jacques Ducls în fața unui public de emeriți scriitori, savanți, artiști, doctori etc. la „Casa de Cultură“ de la Paris, la data de 1 iunie 1938. Titlul este „Drepturile inteligenței" și țelul alocuțiunii acela de a preciza poziția partidului comunist francez în fața problemelor Intelectualului. Drepturile inteligenței mai precis spus, drepturile intelectualilor nu formaseră niciodată o problemă pentru stat, nici măcar pentru statul revoluționar care instituise „rațiunea“ ca divinitate supremă. Faptul este explicabil: statul era preocupat să apere sau să institue puterea economică unei anumite clase spaciale. Intelectualul era interesant pentru el numai într’atât cât era capabil să-i confecționeze o haină ideologică suficient de atrăgătoare. La fel de explicabilă este însă și poziția luată de partidul comunist francez. Un partid care țintește să ofere baze materiale de desvoltare tuturor păturilor productive ale societății și al cărui program se cunoșterea sprijinăre științifică a societății trebuia să se intereseze de problemele și drepturile acelora care-i ofereau această cunoaștere precum și mijloacele de a dinamiza forța creatoare a colectivității umane. In proectul de societate pentru care luptă partidul comunist intelectualul trebue să aibă un rol de seamă, iată pentru ce drepturile intelectualului trebuiau să fie delimitate cu precizie de partidul comunist. Intelectualii cer libertate de creație. Jacques Duclos consfințește această libertate ca un drept în numele partidului comunist francez, deoarece acesta luptă pentru eliberarea tuturor forțelor omenești, pentru „realizarea omului fără constrângere". Partidul comunist vrea să asigure omului de știință libertatea gândirii desfăcându-l de sub tutela intereselor marelui capital. El apără cu energie știința împotriva curentelor mistice care incapabile de a depăși civilizația mecanizată ținteau să o dărâme. In 1938 această situație era de o acuitate care nu poate fi exagerată. Termenii ei s'au schimbat în cursul anilor, soluția rămâne însă valabilă, că Jacques Duclos arată partidul comunist francez șiie să facă disociație „între literatură și propagandă" politică asigurând astfel scriitorului libertatea de a-și alege termenii specifici ai creației sale. Nu mai puțin cere el totuși scriitorului.. „sinceritate din fața lui și a istoriei“ precum și o mai atentă preocupare pentru difuzarea operelor literare în masele populare. „Cât despre noi comuniștii“ — conchide Jacques Duclos — „noi nu concepem despoltarea culturii decât intibetatea cea mai complectă „Libertate pentru sfânt de a cerceta și a descoperi fără a i cu frica de a vedea decoperirile sale neutilizate dacă ele contrariază cutare sau cutare interese particulare. „Libertate pentru gânditor, pentru scriitor de a exprima aspirațiile omenești fără a avea să se teamă de carantină, de boicotajul puterilor banului. „Libertate pentru artist de a exprima bucuria, durerea, furia, iubirea și speranța oamenilor, fără a avea să menajeze interese particulare. Mesagiul vibrant al lui Jacques Duclos aparține strictei actualități. El exprimă astăzi punctul de vedere al tuturor forțelor populare progresiste din lumea liberă. CONST. ION JÎSCU :| Pe marginea cărților |Drepturile inteligenței O perioadă eroică a Teatrului Moldovenesc . Ca și toate institutile iului, teatrul moldovenesc a fiost în acest an o perioadă eroică. Zămislit din nevoia de cultură și poporului eliberat, inspirându-se din principiile unei arte progresiste, primul teatru glasului eliberat a fost creat prin rv-țțin/"Arj • ■" cele mai iiftrege condiții’1 na-O echip:« de tineri I . fu, Sí -iit’btin O l’»*11 u! foaie grei uime și a îrea ,echipa cr.»i .â a Uniunii Poro* filor care c t prefui uftaen*iâsirefer fcrfiJfl"l - f ’jf" ■ a maijimti nivelul artei midovene. O scurtă privire asupra activității acestei echipe în onul în care s’a scurs va dvedi oricui importantul epei Pe care l-a adus vieții culicale ieșene. Ar fi mai întâi de vorb Gt piesa „Mama“ de Karl Kipek care a prilejuit tinerilor ,dori a interpretare viguroasă și din harnică perfect adecvată Prinjului acestei drame. Un lcremerit în realizarea acutei piese îi revine cunoscutel or* fiste a Teatrului Națioal, doamna Gina Sandri care-i"anchinat mult timp și trudă pntru desăvârșirea artistică a tinerei echipe ieșene. Au unat „Onfü”cu merțoaga și „Sera •ea grozavă" care a preluit evidențierea unor talente pline de perspective în persoana Hor Zaharia Volbea, Tudor doar și d-rei Elena Cârtipeleru, apoi „Absențe nemotivate", prelucrarea lui G. Mușatercu după Beck, Adorjan și întârșit pen" ' reprezenta :et", piese evietic ( vrecet" a armonid a core c rumai dur puncă asp <» Inil)!1 J05 pieseta C. F. . cu I. L. Caragiale în cadrul festivalului presei. ". Concomitent, Teatrul Poporului Și-a deschis și el stagiunea cu piesa „Dezertorul”. Din cauza lipsei unei de spectacol el nu și-a pi săli .—•— * !*-rtu!mperficiu trimitindu-și doar o echipă prin târgișoarele moldovene cu pien , întemporaiul , In atari condițiuni Stagiunea Teatrului NairoacT £"* însub direcția de scenă a , precum " Poporul Cu,, mi erupere, o dorim cât mai scurtă — va rezerva anului viitor o perioadă de înflorire pentru teatrul ieșan. In afară de două spectacole ale Operei Române (D-na Butterfly și Tosca)și un concert de muzică de cameră organizat de Sindicatul Mixt al Artiștilor, întreaga activitate muzicală a Iașilor a fost sus- Hf» Vsmmorrica McMown-Reîntoarsă din refugiu în iuni Mai după o perioada de reorganizare, Luptânduse cu greutăți mari. •și-a deschis stagiunea la 25 Septembrie cu primul Concert Son* Până la finele anului expirat il Concerte Simfonice. 8 Concerte de cameră. 2 participări la* festivaluri cu muzică de cameră, 2 participări la festivaluri cu orchestra simfonică, 1 concert de cameră pentru Armata Roșie, 1 concert de orchestră pentru Armata Roșie, tn total douăzeci și opt de manifestări artistice în decurs de trei luni. Concertele au fost dirijate de d-nii G. Pascu, E. Elenescu, Al Garabet și A. Stoica din localitate precum și de d-nii C. Țurcanu și M. Socor din București. Ca soliști și-au dat concursul d-nii 3’. Antropov și Hr. Popescu din Iași precum și d-nii Ion Voicu- Bnurești și Thomas Magyar din Budapesta. Programele, eclectic alcătuite, au cuprins o variată serie de autori reprezentând variate școli și curente cităm : Vivaldi, Mozart, Beethoven, Weber, Schumann Mendelssohn, Goldmark, Brahms, Massenet, Lalo, Saint Saens, Berlioz, Rabaud, Mussorgski, Ceaicovschi, Bocodin, Svendsen, Grieg, Glinka, Dvorak, Elgar, Dukas Wagner, Caudella, Enescu, Alexandrescu și Georgescu. Orchestra cuprinde instrumentiști selectați cu grije, iar posturile de răspundere sunt deținute de soliști a căror nume sunt consacrate în mișcarea orchestrală românească Astfel d-nii Garabet, Acker, Antropov, Ionescu, Popescu, Broască, Masin Dnrinicii sunt n carantierul Filarmonicii, se îndreaptă mereu spre achiziționare: n? elemente cu renume stabilit pentru a fi utilizate.ce puncte c, spiijiri in scheletul orchestra. Nefiind disponibil, Teatrul Național din cauza reparațiilor. Concertele sinfonice s’au dat in săli de cinematogrie, fapt ce -i provocat serioase neajunsuri care, odată cu redeschiderea Teatrului, vor fi înlăturate. * * * * Concertele de cameră și conferințele experimentale au avut loc in sala Filarmonicii din str. Armeană. Calitatea acestor concerte, girată ie numele instrumentiștilor care ai luat parte, toți membri ai Fiarmonicii, la care s’a adăugat binevoitorul concurs al d-nei Nicovici și d-lui R. Constantinescu — zianiști, a fost remarcabilă. Din opt concerte dale, șase au aprins muzică de cameră în formații restrânse. Dintre piesele de succes cităm : Cvartetul cu pian de Fauré, Quinetul cu clarinet de Mozart, „Foelen quintet“ de Schubert și solata în Ja de Cesar Franck. Un succes deosebit l-au reparat cele două concerte de cameră a căror program a fost susținut de rechestra de cameră. Menționăm succesul nel obținut de „Concertul brandemburghez“ le Bach și de Concerto grosso de lorelli. * * * Din cele trei conferințe experimentale, publicul a răspuns cu entuziasm la prima ținută de d-l G' Pasca despre „Viena la 1800“. Următoarele având șubiecte mai științifice nu au găsit ecoul dorit. Direcțiunea studiază in prezent continuarea conferințelor căutându-se subiecte, ce pot deșteptă vii' • I • iți' I : Oț ... Io. . . cui» și aportul orc 'oni d neror Ecaterina Carp ș ■. Im. .. Din prima parte a prograirii trasat de d. G. Părți hi de.»ei;ideea stagionul eu A- U :. ni‘ ■ ?*, lizările de ordin imediat, au fost realizate toate punctele. Pentru viitor, odată cu continuarea în acelaș ritn al activității muzicale multilaterale a Filarmonicii, având acum și sala teatrului, prin bunăvoința d-lui director Oțetea, se va realiza și programul de largă difuzare a artei adevărate în mase, programe se va înfăptui cu concursul teatrului și a Sindicatului Mixt ai Artiștilor. Prin sprijinul acordat de d. ministru Mihai Ralea și d. direcor general Mircea Bârsan, doi eșeni care cunosc nevoile lașuri, prin munca neîntreaptă a directorului instituției d. prof. G. ’ascu, cu colaborarea strânsă aonservatorului și directorului său d. prof. N. Broască și mai fies printr’o armonie desăvârșită a tuturor membrilor orchestrei c are au înțeles să facă zid în juul direcției. Filarmonica și-a reâștigat locul în mișcarea cultuală și artistică ieșană și se pot prevedea noi și masive realizări n anul ce vine. Ca a doua etapă de realizări se propune până la finele stagiunii cauzarea concertelor spirituale i a spectacolelor de operă. Pentru readucer^a^-igfiX^^ Moțional menținut în fin cauza intrigilor ui soneri. In luna lunieatru se reîntoarce găsindu-și localul f. multe stricăciuni, datechipei Uniunii Patriei asigurat stagiunea, ecua fonului prof. Ilan încep primele si ame notare a fedrulu degere a reperterului, terori sunt continuate rol. A. Oțetea actualiat al Teatrului seconrtiști și de persoralizat. In urma acestor sprijinite prin acțiunile stilui mixt și cititorilor.ini". si artelor, lectrul Ni-a putut încugura sta 3 finele acestui an cu dtarea „Ion" de M. Sori Intre timp artiștiie dațional au mai jucat „In folosul U. F. A. R.-u 4 antimuzical Filarmonica „Moldova“ ni .ț H ?,ji-fin3*V" -V* ii jiizori ij" săli de lectură ca la Bacău, la Letea. La P. Neamț și la Iași la C F. R , muncitorii au creat chiar "lifc-uri Inzestratih cu radio" și dU- K »’JC iic CIOMP<i* rSoților fosti toi.scnnite triff cJtS Mnia Minist«1'«ui AUeur in Teofith Popor ului. j Actorul ți piblicul său Mosère juca in fața lui Ludovic al XIV-lea. Talma avea un „parter de regi“. Se pare că și astăzi actorii mari joacă din când tn când pentru partere și fac poate mai mult decât cei din trecut confuzia între marea artă și gustul dubios al celor care sunt dispuși să plătească mult aur pentru a-și recunoaște pe scenă sau pe ecran mediocritatea. 'nuntă că la Thais Laughton poate „dansând noul dans Amatorul care și-l mue pe marele actor în le sale creații din al VllI-lea“ și „Cocoela Notre Dame“ își încă e vorba ele o glumă ată și se duce totuși la Afișul însă își ține p.A..ismi.ecu Charles Laugh [UNK] ion joacă comedia »mo..urc talents' mecanismul fs.d. ag-uriform, se '.rickina și genul muzical pein satisfacția unul frarter. ele io, și dansează Conga tu mile, svătind din mâni și gășind in chipul gâștelor și r'U. <r prejudecățile mo■n au rostul: Laughton totuși un tip—acel al rului american ramoan, lacom și pueril, tusă cu fastmentele sale financiare etate pentru care bazintă suprema vanească, surogat de dlestiru hlamide, co■rcism. Omnul a fost făcut ca să iai acelui mediu din șt ridicat profilului Reynolds din via Eva“. Rezultatoate fi contrarul arsonagiului, puer- 10 ticiunea acțiunii înserează, se preasupra publicului parte din aceiași „die evel. ă credem tnmea celor care au singura scuză a relui Laughton în titlul „parter de G. W Dia lupta prin taina I: “aB®aa“ ai Moldovei ■ »— 1 H* T’” in de muncă, realizări și vii” care se încheie acum, H num fraintărilor care au mai naș■tere șit.. chezășuit România de■ iul suferințelor dar și al ■ eroismului moldovean este cinul ■ ’ tuturor spoturilor, anul în care plugul a spat primele brazde în I 1 noi realizărilor rodnice. In locul cărții lui Sadoveanu sfârteca de un (opor ucigaș în Irina ; a Râpa Galbenă jn ccul iii ,care mistuiau operele , cele ■ le preț, ale omenirii, în ■ locul e. •rației bâtei și revolvpțiu■lui, cultura adevărată, vie „jn_ ■ Idrumătoare și-a recăpătat honul ■ Ide pe care a fost izgonită, iar jn ■ jocul j imnurilor ațâțătoare la u; bestialitate, în locul panourii degradante, produse ale unei in . bolnave a apărut munițierul ținând sus, faclu, în mână și simbolicind veacul nou care se făurprin muncă și entuziasm în uine, n laboratoare, în școli și pe un a vport s»ggranea , discuții, aici iau naștere șezătorile și procesele literare, aici se oferesc convingeri și se câștigă puteri noi pentru a le transforma în fapte. De aceea bibliotecile au apărut în întreprinderi, în sindicate, în organizații, pătrunzând chiar departe în cătune și aducând cuvântul luminii. Și lucrul acesta au simțit bine muncitorii constructori de la Flăcău când din produsul muncii lor au strâns 176.000 lei pentru a-și făuri o bibliotecă pe care și-au promis s-o sporească din zi în zi. Și tot astfel la „Filderman“ la „Letea“ și în celelalte fabrici băcăoane unde muncitorii au reușit să strângă 4121 volume care trec din mână în mână, îmbogățind cunoștințele și perspectivele fiecăruia. La Iași, muncitorii de ia, vicolina și-au înjghebat o biblioteca de 1900 volume cu 600 cititori, altă bibliotecă a ceferiștilor se găsește la Depou cu 600 volume, iar cea de la Căminul din Râpa Galbenă numără 1550 volume. Și tot astfel cei de la sexuudimentar, arte grafice, uzina desfășoară Apărarea Patriotică in această direcție. 3 biblioteci la Baia, 2 la Iași, 3 la Botoșani, 2 la Câmpulung, 2 la Rădăuți și cel puțin câte una în toate județele Moldovei pun la dispoziția publicului fără deosebire volume de literatură și artă progresistă. Cluburile și organizațiile tinerești adăpostesc și ele biblioteci adesea suficient de importante. Este aici cazul să amintim de biblioteca „Mihail Sadoveanu“ a „Tineretului Progresist“ din Iași cu 15.000 volume, considerată până nu de mult ca singura mare bibliotecă publică din localitate. In sfârșit, răspândirea culturii sovietice și a operelor progresiste de care am fost privați este cu mult facilitată de către filialele „Cărții Ruse“ care s’au deschis de curând în toate capitalele de județ moldovene. In strânsă legătură cu ele organizațiile A.R.L.U.S.-ului au realizat și ele biblioteci puse la dispoziția intelectualilor și muncitorilor. Este de remarcat în această privință filiala Bacău care a organizat 19 biblioteci In fabricile din sectorul ei. Manifestări culturale și artistice Roadele acestor lecturi n’au m'i dat o<1 se arat. In jurul bibliotecilor findcare sau înjghebat fracții. Funcționarii particulari din Bacău și-au organizat un cerc de studii pentru rezolvarea problemelor care ii interesau, iar cei din Iași au organizat un proces literar privitor la o carte scrisă de un coleg de al lor. Peste tot în întreprinderi, alături de bibliotecă a apărut și ziarul de perete prin inrtermediul căruia muncitorii își încrucișează ideile lor, expun impresii, propun probleme dau soluții și-și cimentează organizarea și lupta lor. Sunt și aici de subliniat muncitorii ceferiști ieșeni care-și reînoesc săptămânal cele 19 ziare ale lor răspândite la diverse secțiuni. Munca și dragostea muncitorilor pentru aceste ziare de perete s’a putut vedea cu ocazia expozițiilor din 23 August, care au fost organizate în întreaga Moldovă. Un cartol extrem de bogat în viața culturală a muncitorimii îl constituie, apoi, șezătorile și serbările. Aici s’au putut evidenția și valorifica talente care altfel nu s’ar fi putut desfășura niciodată. Mai ales tinerii au arătat mult entuziasm la organizarea acestor serbări, sacrificându-și adesea multe ore de somn și de timp liber. Spectacolele de această natură sunt de ajuns de frecvente în toate județele. Astfel, numai în luna Iulie sindicatele ieșene au organizat [ i ■.]* * alg r £|tot imani 1 au fost destinate fiemeltelor pentru plugari, fie fondului cultura! »’ Confederației ne& Muncii Uneid sindicate cum ar fi cel de la Nicolina și-au organizat chiar o echipă artistică permanentă, un cor, o fanfară și o orchestră. Pe acest tărâm, echipele artistice sindicale s-au întâlnit cu echipele tineretului și ale Apărării Patriotice. Astfel secția țărănească a Tineretului Progresist din fiîl N numără 8 echipe artistice și o echipă de dansuri moldovenești, care cutreeră satele, organizând serbări în fiecare Duminică, iar echipele Apărării Patriotice bat regulat spitalele, mahalalele și salele, aducând alinare, ridicând moralul și chemând la muncă constructivă. Intelectuali și muncitori Una din cheile de boltă ale vieții culturale moldovene, care garantează evoluția ei viitoare și caracterul ei progresist îl constituie legătura din ce in ce mai închegată dintre intelectualitate și muncitori. Bariere artificiale, prejudecăți înrădăcinate au fost spulberate și această colaborare rodnică a fost adesea realizata dând rezultate concrete și exemple care merită să fie uzuale. O primă trăsătură de legătură între muncitori și intelectuali au fost Universitățile populare organizate de către Uniunea Patrioților. Astfel de universități s’au înființat la Iași, la Piatra Neamț și la Bacău, proze muncitorilor o serie de problem de cultură seuveh condițiile și evenimentele înc Íloare. Astfel la Iași s’au Pri I lat prin conferințe izolate prin cursuri noțiuni de istor ■ feratură, medicină, drept, știi zice, stenografie, contabilili limbi străine. Pentru a cruți pul muncitorilor și pentru a o asistență cât mai bogată, ști—tranversitate s’a împărțit a secțiuni, activând pe lângă ințiile și întreprinderile mai iitante: Uzina, C.F.R., etc. Conferințele ținute de vizuali în cadrul ARLUS-Ului, a ales în cadrul Apărării Patii au contribuit de asemenea la sjderea legăturilor dintre intelec și muncitori. Astfel la Iași, Aprea Patriotică a organizat 17 cerințe cu subiecte in legătură alimentația țăranului, bolile sociale, organizația sanitară, figuri de luptători, etc... In celelalte județe ale Moldovei. Apărarea a aplicat de asemenea intens în acest sector : 14 conferințe, la Câmpulung, 3?la Roman, 12 la Vaslui, 12 la Neamț, 10 la Bacău, 11 la Botoșani. Sunt cifre care dovedesc o muncă meritorie pe tărâmul culturalizării și educării maselor. Școlile de analfabeți au apărut de asemenea în întreaga Moldovă pe lângă sindicate și organizații patriotice. Aici au lucrat cu devotament învățătorii și intelectualii încercând să astupe uriașele goluri ale analfabetismului. Iar pentru a consfinți înfrățirea dintre oamenii artei și cei ai muncii manuale, sindicatul mixt de art •it, rn ziariști ieșeni tipe volante care uzinele și între,e s’au bucurat cu succes în lume«nițiativa frumoasă n excursiile colecranizate de inteorii din Neamț cele mai frumoas împărtășind aceetități în timpul ualii și muncii minunat prilej de le a se apropia. Concluzii an conține — . .. o . îsc din plin — L. or . e. Nu este, însă, că munca care le- naștere ai suferă încă de multe insențe. Lipsa de perseverență și de inovație care a avut drept efect degenerarea multor inițiative și realizări în activităț monotone și rutinare, întrebunțarea șabloanelor neizvorîte din necesitățile locale și neadaptate lor abuzul de festivale uneori nu tocmai bine puse la punct și neglijrea activității culturale de interer a sindicatelor și organizațiile sunt astfel de deficiențe inerente condițiunilor grele în care s’a desvoltat viața culturală moldoveana. învățămintele câștigate în resstan ne dau, însă speranța că de vor fi lichidate cât de curând, cultura moldoveana căpătând impulsuri și forțe noi