Lupta, august 1885 (Anul 2, nr. 84-93)

1885-08-02 / nr. 84

sub controlul şi sub respunderea medicului Pri­mar. Ţinând samă de acest articol şi de arti­­culele 52 şi 67 maî sus citate, întrebăm pe ori­cine : 1) . Putea oare D-rul Sculy refuza esecutarea unei operaţiuni, cu care îl însărcinase Primă­rie­seu ? De sigur că şi Esculap va conveni că nu ! 2) . Sunm»""'’- - ni Fiud­icanu Domnicăî Mihăilă operaţiunea, cu care ’1 însărcinase Pri­marele seu, putea oare fi responsabil Doctorul Sculy de consequentele fatale a acestei opera­ţiuni ? Suntem sigur că Esculap, luminat a­­cuma, va conveni încă că nu ? Este însă un alt Esculap interesat în cauză, Dl. medic Primar al Secţiune! Chirurgice, care, pentru a nu fi şi el, cu Zeul medicineî, preci­pitat de pe vărful olimpuluî de trăsnetul lui Ju­piter, pune auzim chestiunea pe un alt teren şi spune : „Dl. Dr. Sculy nu este numai medic secun­dar, D-sa maî este şi Profesor de Clinică Chi­rurgicală, din care cauză i s’au încredinţat 20 de paturi din Secţia Chirurgi­că, pe a căror bol­navi eu nu-mi pot permite de a’i esamina, căci ar fi a lovi în demnitatea D-sale de Profesor. Domnica Mihăilă aflăndu-se tocmai în unul din acele 20 de paturi, eu n’am esaminat-o şi con­­sequenţele opera­ţiuneî, la care nu am luat o parte activă, cad asupra D-luî Dr. Sculy“!... Pentru a limpezi alegaţiunele acesta vom exa­mina următoare patru puncte : 1) Datu-i-s’au d-lui Dr. Sculy 20 de paturi, pentru facerea cur­sului D-sale ? 2) Din propria D-sale iniţiativă practicat-a Dl. Dr. Sculy operaţiunea ovarioto­­mieî asupra Domnicăî Mihăilă 3) înainte de o­­peraţie, esaminase sau ba Dl. Medic Primar a Secţiei Chirurgice pe Domnica Mihăilă ? şi 4) Luat-a vre­o parte la operaţia Domnicăî Mi­hăilă, Dl. Medic Primar a Secţiei Chirur­gice ? 1). Datu-i s’au D-luî Dr. Sculy 20 de pa­turi pentru Clinica sa ? Nu, şi aceasta o pot mărturisi toţi membrii colegiului medical a Spi­talului Sf. Spiridon şi chiar D-niî Epitropî­a acestui Spital. Ministrul, de Instrucţiune rugase, ce e drept, pe Epitropia S-tului Spiridon ca să încredinţeze D-luî Dr. Sculy 20 de paturi pen­tru facerea cursului seu; Epitropia însă, deşi doritoară ca totdeauna de a contribui la prospe­­rarea facultăţei noastre de medicină, a fost si­lită de asta una dată să refuze acele paturi. 2) . Din propria d-sale iniţiativă practicat­a Dl. Dr. Sculy operaţia avariotomiei asupra Dum­­nicăî Mihăilă ? Nu ! Dl. Dr. Sculy a fost în­sărcinat cu practicarea acestei operaţii de către dl. Medic Primar a Secţiei Chirurgice şi ca probă este mărturia unei persoane demne de stima şi încrederea tuturor şi care declară că în ziua de 6 iunie a. c. zi în care a fost o­­perată Domnica Mihăilă, aflăndu-se pe la oa­rele 9 a. m. împreună cu dl. medic primar a secţiei chirurgice, acesta i-a spus că se grăbe­şte a merge la Sf. Spiridon fiind că are o ope­raţie foarte grea, cu esecutarea căreia a însăr­cinat pe dl. Dr. Sculy, fiind că d-sa este prea obosit. 3) . înainte de operaţie, examinase sau ba dl. medic primar a secţiei chirurgice pe Dom­nica Mihăilă? Da, şi ca probă, să menţionăm următorul incident, cam comic ce e drept, din timpul :operaţiune!. In momentul în care abdomenul Domnică­ Mihăilă fu deschis, dl. medic primar a sec­ţiei chirurgice îşi precipită amândouă mănele în interiorul abdomenului nenorocite“, exploră cu de a măruntul pretinsul Kyst şi în urmă întorcăndu-se victorios cătră asistenţa, se ex­primă astfel cu : „N’am spus eu bine că Kystul nu are aderenţe peritoneale“ !?... Fraza aceasta probează că dl. doctor primar a secţiei chirur­gice diagnosticase de maî înainte du numai e­­xistenţa unm KgA, dar fi lipsa lui de aderenţe. Cei cunoscători în ale medicineî, şi Esculap cu ei, vor conveni uşor că punerea unui aseminea diagnostic trebuia să necesiteze un examen prealabil şi chiar un examen minuţios, căci dacă diagnosticarea unui Kyst de Ovar este lucru uşor, nu este tot astfel cu şi pentru diagnosti­carea existenţei sau lipsei de aderenţe perito­neale. Dreptate am avut dar de a zice că d-nul medic primar a secţiei chirurgice examinase pe Domnica Mihăilă înainte de operaţie. 4) . Luat la vre­o parte la operaţia Domni­căi Mihăilă dl. Medic Primar a Secţiei Chi­­rurgice ? Da ! şi o parte destul de însemnată, se zice că după ce d-sa, prin examenul interior a abdomenului, constată lipsa de aderenţe şi mărimea exagerată a Kystului, înfipsă două pence cu dinţi, în pareţii pretinsului Kyst şi'l trăgea căt putea pentru a’l scoate prin inei­­ziunea abdominală. Se maî zice cu estrucţiunea placentei, sutura uterină şi abdominal au fost practicate tot de d-sa. Iată faptele. Şi acum cănd bine constatat este că 1) dl. medic primar a secţiei chirur­gice esaminase pe Domnica Mihăilă şi diagno­sticase Kyst de Ovar fără aderenţe 2) că d-nul medic primar a secţiei chirurgice însărcinase conform art. 27 lit. d. din Regulamentul Spi­talului, pe dl. Dr. Sculy cu practicarea ace­stei Ovariotomiî, maî îndrăzni-va oare vre-un Esculap să susţie culpabilitatea d-luî Dr. Sculy? maî îndrăzni-va oare vre-un Esculap să susţie că justă a fost sentinţa Consiliului sanitar su­perior ? Nu. Nu, de o mie de ori nu ! Culpă este, pedeapsa se cuvine, dar culpabilul, după mine, nu este dl. Dr. Sculy şi pedeapsa nu i se cuvine lui. Hippocrat Toate ziarele din capitală ne anunţă moartea d-luî Al. Creţescu primul preşedinte al înal­tei curţi de casaţiune, fost ministru, şi însoţesc această tristă ştire cu regrete unanime la cari ne asociam şi noi pentru perderea ce suferă ţara şi în specie magistratura, înmormântarea a avut loc Marţi cu toate ono­rurile cuvenite. Au urmat cortegiul funebru, în­tre alţii, d-nii miniştri D. Sturza, A. Stolojan, I. Cămpineanu şi general R. Mihaiu, d. Mo­­ruzzi, prefect al poliţiei, d. Fleva, primar al Capitalei, d-nii G.Vernescu, general dr. Fotino, Orăscu şi Vericeanu, ambii profesori la Univer­sitate; după aceia un mare număr de magistraţi şi membri ai baroului, ofiţeri superiori, etc. etc. d. Ştefănescu, membru al înaltei Curţi de Ca­saţie, şi d. Orbescu, avocat, au ţinut căte un discurs: cel dintăiu în numele Inaltei Curţi de Casaţie şi cel de al doilea în numele baroului din Capitală; după aceea cortegiul a pornit la cimitir în ordinea prescrisă de program. ---------------------------------------­ FOILETON O­NDINA 23 — A! zise fata cu un aer supărat, aruncând invitaţia pe piano, cine dar a avut această idee? Evonim făcea mine misterioase şi rădea pe sub musteţe.—D-ta, Evonim, urmă ea cu oare­care ciudă. Aşa mai înțeleg, pe d-ta nu te ab­­sorbează afacerile serioase, d-ta te milostiveşti a te scoborî la nivelul frivolei omeniri ! Ormansey conveni cu modestie că el este au­torul surprizei. — Nu ar fi chip zise el, de a lăsa pe măine acea întâlnire de afaceri ? Mă duc să vorbesc cu D. de Lisle, şi dacă zice da, vă ieu pe toți în trăsură care ne aşteptă la poartă. Jac păstra tăcere, Evonim­esi şi cei doi a­­morezațî rămaseră singuri. Antoaneta cu un aer distras batea doba pe capătul pianului ; Jac cu sprincenele încreţite şi fără chef se plimba prin salon. De­odată el ridică capul şi se opri înaintea fetei. — Antoaneta, zise el cu o voace gravă, am să-ți fac o rugăminte: sacrifică pentru mine a­­ceastă petrecere. — Ba, asta nu ! răspunse ea cu aprindere, aceasta este curat egoism, înțăleg să fii supărat că-ţî întrebuinţezi sala pentru afaceri plicti­coase, dar aceasta nu aî un drept pentru a sili şi pe alţii de a se plictisi departe de d-ta. — Are să fie, ca de obiceiu, un al doilea bal peste opt zile și atunci te voi conduce eu însuși, murmură el silindu-se a vorbi cu blăn­­deță, prin urmare n’are să fie de căt o plăcere amânată ; pe lăngă asta îmi pare mai convena­bil să participi la această plăcere cu mine de căt cu Evonim. — Da pentru ce ? întrebă ea cu un aer provocator. Te asigur că Evonim este un ca­valer foarte prevenitor şi foarte respectuos. — Nu mă îndoesc de respectul lui Evonim; dar, precum ţi-am mai spus, tocmai provenen­­ţele sale, în poziţia în care sîntem noi, sînt indiscrete şi compromiţătoare. — Compromițătoare !—Antoaneta sbucni în­­tr’un rîs nervos.—Iată că earășî cazi în nă­­lucirele d-tale de gelosie. Scumpul meu Jac a­­ceastă gelosie este cu totul ridiculă ! — Ridiculă sau nu, zise Jac, iritat în sine, ea există, ea mă face să sufăr, și te rog să nu­ joci un aseminea joc. Antoaneta ridică din u­­mere și urmă de a bate cu nervositate lemnul pianului.—Și dacă rugămintele mele n’au da­rul de a-ți lipi acest uşor sacrificiu, zise Jac cu o voace alterată, atunci voiu adăugi că în nu­mele amorului nostru, o cer aceasta numai de căt !

Next