Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)
1885-09-18 / nr. 100
ANUL II. No. IO O. ABONAMENTE Un an......................12 fr. 1|1 an..................■ 7 „ Pentru Streinătate Un an......................20 fr. 1|2 an......................11 „ Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. a Un nmn cr 10 bani MERCURI 18 SEPTEMVRE 1885 . Ak. IE MERCERI ac m *3 «ass jt »usc n« DIRECTOR POLITIC, G. PANU. ANIMNCIJRI Un rând în p. III. 30 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Iaşi 17 Septembre 1885 Ne mirăm de confraţii noştri din opoziţie, ei fac, fără să voiască, jocul guvernului şi a colectiviştilor umplînd coloanele ziarilor cu evenimentele din Bulgaria şi încetînd aproape cu totul a discuta evenimentele interioare. Ne explicăm. Guvernul zilele acestea expulzind şesă Romîni, a comis una din cele mai grozave fapte numărînd chiar pe toate cele ce comite de nouă ani. Totul este adunat în acest odios act , caleare de constituţie, de lege, lovirea în sentimentul naţional, umilirea faţă cu străinii. Presa opoziţiei a simţit, ce e dreptul, de la început lovitura, ea şi-a făcut datoria, cetăţenii pare că începuse a să mişca puţin şi ei. In mijlocul acestei legitime indignări şi agitări, deodată soseşte ştirea de evenimentele din Rumelia. Imediat ca prin farmec indignarea e înăduşită, agitarea oprită şi ziaristica începe a să ocupa cu ce? Cu regularea soartei Bulgariei! In locul agitărei reale şi fructoasă a intereselor noastre, videm discutînduse tot felul de ipoteze asupra evenimentilor Bulgăreşti. Fiecare ziarist s’a transformat în un diplomat, ba chiar şi în un general şi din înălţimea articolului de fond străbate viitorul, împărţeşte dojeni puterilor, regulează alianţele şi contraalianţele, croeşte din nou harta Europei, să asvîrle în cele mai matafizice consideraţii în politica internaţională transcedentala!.. Trebue să mărturisască confraţii noştrii, ei au cam întrecut măsura. Inţălegem ca să ne ocupăm de evenimentele din Bulgaria mai mult decît de cele din Spania, înţălegem să le dăm chiar o rubrică specială zilnică căt să poate de largă, dar a lasa afacerile noastre pe planul al doilea, a face tăcere în jurul expulzărei acesă Români, a nu ne ocupa de cele ce face acest guvern, pentru a ne ocupa de proclamaţiile lui Batenberg şi de sutele de mii de ostaşi Bulgari de pe hărtie, aceasta este prea mult. Guvernul trebue să fie încântat de tactica opoziţiei. Napoleon al III-lea provoca el singur evenimente exterioare pentru a ocupa spiritele în interiorul Franţiei şi a mai domoli opoziţia. Şeful colectiviştilor dacă nu poate provoca el evenimentele exterioare cel puţin să serveşte de ele, dar opoziţia cade cu naivitate în capcană şi începe o campanie în regulă în afacerile Bulgăreşti. Noi tot nu am ţinea acest limbagiu dacă articolele ziarelor noastre scrise în chestia Bulgară ar avea vreo utilitate. Dar nu e aşa. Mai intă, nimenea nu ştie pănă acum ce demers vor lua evenimentile în Bulgaria, cel mai bun lucru este dar a înregistra cu îngrijire evenimentele zilnice şi a aştepta ca toată lumea. Al doilea, ce resunet pot avea articolele noastre de fond şi cătră cine ? Noi nu suntem o ţară de acele a căror presă să facă lege, să lumineze cabinetele. De la noi nu atîrnă nemic în chestia Bulgară. Noi nu putem nici da avînt nici potoli mişcarea. Pentru ce dai atîta forţă perdută în zădar ? Pe cetitorii noştri îi putem foarte bine satisface ţiindu-i în curent cu faptele şi reproducând aprecierile presei autorizate. Alminterea, cum am zis, noi facem cel mai mare serviciu guvernului. De cîteva zile nu mai există presă opoziţionistă, există numai o presă internaţională. Ei bine !.. aceasta este rău şi ne permitem să o spunem verde confraţilor noştri. Trebue să nu încetăm un moment lupta în contra acestui odios regim, să nu-i dăm nici o zi de repaus sau armistiţiu. Chestia expulzărei celor şesă Romîni nu s’a tratat încă în mod complect, nu s’a zis tot ce este drept şi legal să să zică. Indignarea publică nu a luat încă forma ultimă şi definitivă, consecvenţile unui asfel de act nu s’au pus în evidenţă în toată întinderea lor, acest guvern nu a fost îndeajuns înfierat. Fapte de natura celor de care guvernul s’a făcut culpabil exilînd nişte Romîni, nu merită o atenţie numai de trei zile. Ele denotă o situaţie gravă plină de consecvenţi îngrijitoare în viitor. Pentru noi, toţi Bulgarii luaţi împreună nu ne interesază atît cît ne interesază un act arbitrar şi ilegal a guvernului, act a cărui victimă sunt nişte Romîni cu aceleaşi drepturi ca ale noastre. Iată de ce ar trebui să lăsăm chestiunea Bulgară care ameninţă a să eterniza, să o lăsăm pe planul al doilea pănă ce evenimentele se vor desena şi pănă ce vom putea vedea lămurit rolul nostru în ele. ----------------------------------------- Peste două zile regele vine în Iaşi. Ne mirăm că are acest trist curagiu. Un om care şi-ar da samă de răul ce a făcut şi face unei ţări întregi s’ar înfunda la Sinaia sau cel mult la Cotroceni, unde ar fi vizibil numai pentru instrumentele servile numite miniştri şi nici nu ar mai căuta să înfrunte rostul ţărei. Aşa face Şahul Persiei, aşa face Ţarul Rusiei, aşa fac toţi care au ca sistem de guvernare înstrăinarea sentimentelor popoarelor peste care din prostia omenească, domnesc. Căci ce caută regele la noi ? Ce vine să vadă? Ce vine să audă ? Vine ca să vadă parada banală şi servilă pregătită în biurourile Poliţiei ? Vine să vadă entuziasmul de comandă plătit cu ceasul şi recrutat pintre copii destrămaţi de prin măhălelî ? Vine să audă discursurile stereotipa care să debitează de veacuri de toate gurele oficiale la venirea oricărui domn ? Dacă vine pentru aceasta apoi nu’l felicităm ; regele dovedește că macar nu are gust, că îi plac lucruri de care orice om de spirit să dezgustă la a doua oară. Trebue să aibă cineva un temperament robust în chestie de mascarade şi o credinţă nestrămutată în efectul banalităţilor stereotipe ca să afronteze în timp de 19 ani scenele aceleaşi comedii ridicole. Copii dovedesc mai multă varietate în plăcerile lor, ei nu se amuzează de două ori cu aceleaşi jucării, ei le aruncă departe îndată ce constată deşărtăciunea lor. Ei bine ! ori căt de ridicol totuşi acesta, să zice, că e motivul călătoriei prin Moldova. Regele voeşte să arunce praf în ochii lumeî, voeşte să arăte că e popular. In străinătate de unde vine, în presa Europeană, în raporturile miniştrilor plenipotenţiari chiar, să afirmă că regele Carol de cănd mai cu samă şi-a legat indisolubil soarta sa de a d-luî I. Brăteanu, s’ar bucura în ţară de aceaşî popularitate de care să bucură regele Milan din Serbia!... Să spune şi probabil că i s’a spus că mai cu samă în Moldova populaţia nutreşte sentimente ostile chiar. Călătoria ce o întreprinde pănă la noî este menită a dovedi contrarul, a împrăştia această tristă convingere. Regele venind la noî la pur şi simplu un rol în o grosolană comedie a căror inscenatori vor fi poliţiele locale cu banii fondurilor secrete. Se va striga ura, se vor aprinde nişte biete opaiţe pe la localurile publice, se vor înşira soldaţi pe strade, se vor da banchete iar „Monitorul oficial“ în ţară şi „Agenţia havas“ în străinătate, vor mări şi chiar inventa primirea şi entuziasmul mulţimei şi comedia va fi jucată!.. Regele Carol va deveni în mod oficial regele cel mai popular din lume !.. In realitate şi moraliceşte vorbind, regele este în aceaşî poziţie în care să află Ţarul Rusiei cănd călătoreşte. Aceleaşi remuşcări de conştiinţă, aceiaş teamă de responsabilitate numai pericolul material îi lipseşte. La noî, ce e dreptul, regele nu are de ce să să teamă, poate să să plimbe fără băţ ca în un sat fără căni sau cum zice proverbul „ea vodă prin lobodă“. Nimenea nu e în stare să’î zică ceva. Este ţara făgăduinţei pentru toţi culpabilii; s’ar părea că la noî nu există cunoaşterea binelui şi a răului. Este raiul tuturor celor ce sunt decişi a exploata fără respundere biata turmă omenească de multe ori mai proastă decăt oile a căror spirit mărginit şi imitativ îl posedă. Am zis că moraliceşte regele este în starea lui Alexandru al III-lea. Am fost nedrepţi, iam făcut cu această o injurie bietului Ţar !.. împăratul Rusiei este corect din puntul de vedere a sistemului de guvernămînt din imperiul vecin. Cu cît e mai despot şi mai arbitrar cu atît este mai logic şi consecvent cu regimul de acolo. Cazul nu este acelaş la noi. La noi regele este culpabil căci a făcut din un regim liber un regim personal şi de arbitrar, pentru că fără să aibă dreptul de a face ca Alexandru al III-lea el face mai rău decăt acela, pentru că calcă singur şi ajută pe alţii să calce constituţie, legi, pudoare publică, sentiment naţional, totul în fine. Ce caută dar la noi ? Pentru ce nu ne cruţă de vuetul oficial ce are să să facă în jurul persoanei sale ? Pentru ce voeşte cu orice preţ să ne întărie nervile ? Pentru ce nu să iasă a fi uitat de lume singurul lucru bun pentru situaţia sa ? Pe cine crede că are să înşăle cu relatările „Monitorului oficial“ şi din „Agenţia Havas“? Probabil numai pe lumea care nu doreşte decît să vadă aparenţa pentru a să face că vede realitate, probabil că entuziasmul de comandă stă