Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)

1885-09-18 / nr. 100

ANUL II. No. IO O. ABONAMENTE Un an......................12 fr. 1|1 an..................■ 7 „ Pentru Streinătate Un an......................20 fr. 1|2 an......................11 „ Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol. a Un nmn cr 10 bani MERCURI 18 SEPTEMVRE 1885 . Ak. IE MERCERI ac m *3 «a­­­ss jt »usc n« DIRECTOR POLITIC, G. PANU. ANIMNCI­JRI Un rând în p. III. 30 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepubli­cate se vor arde. Iaşi 17 Septembre 1885 Ne mirăm de confraţii noştri din opoziţie, ei fac, fără să voiască, jocul guvernului şi a co­lectiviştilor umplînd coloanele ziarilor cu eve­­nimentele din Bulgaria şi încetînd aproape cu to­tul a discuta evenimentele interioare. Ne explicăm. Guvernul zilele acestea expul­­zind şesă Romîni, a comis una din cele mai grozave fapte numărînd chiar pe toate cele ce comite de nouă ani. Totul este adunat în acest odios act , caleare de constituţie, de lege, lo­virea în sentimentul naţional, umilirea faţă cu străinii. Presa opoziţiei a simţit, ce e dreptul, de la început lovitura, ea şi-a fă­cut datoria, cetăţenii pare că începuse a să mişca puţin şi ei. In mijlocul acestei legitime indignări şi agitări, de­odată soseşte ştirea de evenimentele din Rumelia. Imediat ca prin far­mec indignarea e înăduşită, agitarea oprită şi ziaristica începe a să ocupa cu ce? Cu regularea soartei Bulgariei! In locul agitărei reale şi fructoasă a intere­selor noastre, videm discutînduse tot felul de i­­poteze asupra evenimentilor Bulgăreşti. Fie­care ziarist s’a transformat în un diplo­mat, ba chiar şi în un general şi din înălţimea articolului de fond străbate viitorul, împărţeşte dojeni puterilor, regulează alianţele şi contra­­alianţele, croeşte din nou harta Europei, să asvîrle în cele mai matafizice consideraţii în politica internaţională transcedentala!.. Trebue să mărturisască confraţii noştrii, ei au cam întrecut măsura. Inţălegem ca să ne o­­cupăm de evenimentele din Bulgaria mai mult de­cît de cele din Spania, înţălegem să le dăm chiar o rubrică specială zilnică căt să poate de largă, dar a lasa afacerile noastre pe planul al doilea, a face tăcere în jurul expulzărei a­cesă Români, a nu ne ocupa de cele ce face acest guvern, pentru a ne ocupa de proclamaţiile lui Batenberg şi de sutele de mii de ostaşi Bul­gari de pe hărtie, aceasta este prea mult. Guvernul trebue să fie încântat de tactica o­­poziţiei. Napoleon al III-lea provoca el singur evenimente exterioare pentru a ocupa spiritele în interiorul Franţiei şi a mai domoli opoziţia. Şeful colectiviştilor dacă nu poate provoca el evenimentele exterioare cel puţin să serveşte de ele, dar opoziţia cade cu naivitate în capcană şi începe o campanie în regulă în afacerile Bulgăreşti. Noi tot nu am ţinea acest limbagiu dacă ar­ticolele ziarelor noastre scrise în chestia Bul­gară ar avea vre­o utilitate. Dar nu e aşa. Mai intă, nimenea nu ştie pănă acum ce de­mers vor lua evenimentile în Bulgaria, cel mai bun lucru este dar a înregistra cu îngrijire e­­venimentele zilnice şi a aştepta ca toată lumea. Al doilea, ce resunet pot avea articolele noastre de fond şi cătră cine ? Noi nu suntem o ţară de acele a căror presă să facă lege, să lumi­neze cabinetele. De la noi nu atîrnă nemic în chestia Bulgară. Noi nu putem nici da avînt nici potoli mişcarea. Pentru ce dai atîta forţă perdută în zădar ? Pe cetitorii noştri îi putem foarte bine sa­tisface ţiindu-i în curent cu faptele şi repro­ducând aprecierile presei autorizate. Alminterea, cum am zis, noi facem cel mai mare serviciu guvernului. De cîte­va zile nu mai există presă opoziţionistă, există numai o presă internaţională. Ei bine !.. aceasta este rău şi ne permitem să o spunem verde confraţilor noştri. Trebue să nu încetăm un moment lupta în contra a­cestui odios regim, să nu-i dăm nici o zi de repaus sau armistiţiu. Chestia expulzărei celor şesă Romîni nu s’a tratat încă în mod complect, nu s’a zis tot ce este drept şi legal să să zică. Indignarea publică nu a luat încă forma ultimă şi definitivă, consecvenţile unui asfel de act nu s’au pus în evidenţă în toată întinderea lor, acest guvern nu a fost îndeajuns înfierat. Fapte de natura celor de care guvernul s’a făcut culpabil exilînd nişte Romîni, nu merită o atenţie numai de trei zile. Ele denotă o situ­aţie gravă plină de consecvenţi îngrijitoare în viitor. Pentru noi, toţi Bulgarii luaţi împreună nu ne interesază atît cît ne interesază un act arbitrar şi ilegal a guvernului, act a cărui vic­timă sunt nişte Romîni cu aceleaşi drepturi ca ale noastre. Iată de ce ar trebui să lăsăm chestiunea Bulgară care ameninţă a să eterniza, să o lă­săm pe planul al doilea pănă ce evenimentele se vor desena şi pănă ce vom putea vedea lă­murit rolul nostru în ele. -----------------------------------------­ Peste două zile regele vine în Iaşi. Ne mi­răm că are acest trist curagiu. Un om care şi-ar da samă de răul ce a făcut şi face unei ţări întregi s’ar înfunda la Sinaia sau cel mult la Cotroceni, unde ar fi vizibil numai pentru instrumentele servile numite miniştri şi nici nu ar mai căuta să înfrunte rostul ţărei. Aşa face Şahul Persiei, aşa face Ţarul Rusiei, aşa fac toţi care au ca sistem de guvernare înstrăina­rea sentimentelor popoarelor peste care din pro­stia omenească, domnesc. Căci ce caută regele la noi ? Ce vine să vadă? Ce vine să audă ? Vine ca să vadă parada ba­nală şi servilă pregătită în biurourile Poliţiei ? Vine să vadă entuziasmul de comandă plătit cu ceasul şi recrutat pintre copii destrămaţi de prin măhălelî ? Vine să audă discursurile ste­reotipa care să debitează de veacuri de toate gurele oficiale la venirea ori­cărui domn ? Dacă vine pentru aceasta apoi nu’l felicităm ; regele dovedește că macar nu are gust, că îi plac lu­cruri de care ori­ce om de spirit să dezgustă la a doua oară. Trebue să aibă cineva un tem­perament robust în chestie de mascarade şi o credinţă nestrămutată în efectul banalităţilor stereotipe ca să afronteze în timp de 19 ani scenele aceleaşi comedii ridicole. Copii dovedesc mai multă varietate în plăcerile lor, ei nu se amuzează de două ori cu aceleaşi­ jucării, ei le aruncă departe îndată ce constată deşărtăciu­­nea lor. Ei bine ! ori căt de ridicol totuşi acesta, să zice, că e motivul călătoriei prin Moldova. Regele voeşte să arunce praf în ochii lumeî, vo­­eşte să arăte că e popular. In străinătate de unde vine, în presa Europeană, în raporturile miniştrilor plenipotenţiari chiar, să afirmă că regele Carol de cănd mai cu samă şi-a legat indisolubil soarta sa de a d-luî I. Brăteanu, s’ar bucura în ţară de aceaşî popularitate de care să bucură regele Milan din Serbia!... Să spune şi probabil că i s’a spus că mai cu samă în Moldova populaţia nutreşte sentimente ostile chiar. Călătoria ce o întreprinde pănă la noî este menită a dovedi contrarul, a împrăştia această tristă convingere. Regele venind la noî la pur şi simplu un rol în o grosolană comedie a că­ror inscenatori vor fi poliţiele locale cu banii fondurilor secrete. Se va striga ura, se vor a­­prinde nişte biete opaiţe pe la localurile pu­blice, se vor înşira soldaţi pe strade, se vor da banchete iar „Monitorul oficial“ în ţară şi „A­­genţia havas“ în străinătate, vor mări şi chiar inventa primirea şi entuziasmul mulţimei şi co­media va fi jucată!.. Regele Carol va deveni în mod oficial regele cel mai popular din lume !.. In realitate şi moraliceşte vorbind, regele e­­ste în aceaşî poziţie în care să află Ţarul Ru­siei cănd călătoreşte. Aceleaşi remuşcări de conştiinţă, aceiaş teamă de responsabilitate numai pericolul material îi lipseşte. La noî, ce e dreptul, regele nu are de ce să să teamă, poate să să plimbe fără băţ ca în un sat fără căni sau cum zice proverbul „ea vodă prin lo­bodă“. Nimenea nu e în stare să’î zică ceva. E­­ste ţara făgăduinţei pentru toţi culpabilii; s’ar părea că la noî nu există cunoaşterea binelui şi a răului. Este raiul tuturor celor ce sunt decişi a exploata fără respundere biata turmă omenească de multe ori mai proastă de­căt oile a căror spirit mărginit şi imitativ îl posedă. Am zis că moraliceşte regele este în starea lui Alexandru al III-lea. Am fost nedrepţi, iam făcut cu această o injurie bietului Ţar !.. împăratul Rusiei este corect din puntul de ve­dere a sistemului de guvernămînt din imperiul vecin. Cu cît e mai despot şi mai arbitrar cu atît este mai logic şi consecvent cu regimul de acolo. Cazul nu este acelaş la noi. La noi regele este culpabil căci a făcut din un regim liber un regim personal şi de arbitrar, pentru că fără să aibă dreptul de a face ca Alexandru al III-lea el face mai rău de­căt acela, pentru că calcă singur şi ajută pe alţii să calce constitu­ţie, legi, pudoare publică, sentiment naţional, totul în fine. Ce caută dar la noi ? Pentru ce nu ne cruţă de vuetul oficial ce are să să facă în jurul per­soanei sale ? Pentru ce voeşte cu ori­ce preţ să ne întărie nervile ? Pentru ce nu să iasă a fi ui­tat de lume singurul lucru bun pentru situ­aţia sa ? Pe cine crede că are să înşăle cu re­latările „Monitorului oficial“ şi din „Agenţia Ha­vas“? Probabil numai pe lumea care nu doreşte decît să vadă aparenţa pentru a să face că vede realitate, probabil că entuziasmul de comandă stă

Next