Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)
1885-10-23 / nr. 115
* V 4 ANUL II. IV o. lle ABONAMENTE Hb an......................12 fr. *II an........................1 . Pentru Streinătate Bn an......................20 fr. ..........11 . Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. Un numer 10 bani MERCURI 23 OCTOMVEE 1885*...«» jsl. b«. «a mergeri vihteui ss jc DIRECTOR POLITIC, O. PANE. 9 ANENCIEIU Un rand în p. HI. 30 b. Un rănd în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b Manuscriptele nepublicate se vor arde. ICA tr ME * IW Iaşi 22 Octomvre 1885 Mai rândul trecut aratam cura liberalismul cu tendinţele lui aşa numite de la 48, nu mai poate satisface nevoele reale ale ţarei, nici nu este în stare să rezolvească chestiunele vitale la un popor. Dovezi pentru aceasta avem sute. Liberalismul la noi s’a bazat pe principiul naţionalităţei, tendinţa luî, de alminterea nobilă, a fost ca să facă din Romîni un popor, o naţiune. Ei bine! nici aceasta el nu a putut realiza. Căci nu suntem un popor, o naţiune in sensul profund şi util a cuvîntului. Da, avem o unitate politică, purtăm toţi în mod oficial numele de Romîni, popoarele străine ne consideră ca un popor compact, căci vorbim toţi aceiaşi limbă şi suntem de aceiaşi origină, clasa dirigentă vorbeşte în numele poporului Român ; toate acestea sunt bune şi frumoase. Când înse voeşte cineva să observe lucrurile mai de aproape, atunci vede că ţara este împărţită în două popoare, dacă ne putem servi de această expresie, ţaranii şi neţaranii. Intre aceste două clase este o deosebire enormă. Aproape nemic noi nu avem ca punte de contact de comun cu ţaranii, nici cultura, nici interesele, nici ideile, nici aspiraţiele. Nu este destul ca un număr de cîteva milioane să vorbească aceiaşi limbă şi să locuească aceiaşi expresie geografică, pentru ca să se numească un popor. Pe lângă aceste condiţiuni, ce e dreptul esenţiale, să mai cere comunitatea de idei, solidaritate de interese. Acestea sunt de multe ori mai tari decît elementul etnic, în tot cazul acest element etnic nu preţueşte mult, dacă nu e întărit de alţi factori intelectuali şi economici necesari oricărei coheziuni sociale. Pentru a să videa că liberalismul nu a dezvoltat în păturele ţărăneşti nici macar sentimentul de naţionalitate, să dăm un exemplu : Să ne închipuim că puterile mari decid ca România să treacă sub jugul Rusiei. Câţi din această ţară vor simţi această lovitură dată naţionalităţei şi independenţei noastre ? Numai noi, noi pătura superioară, noi cărora ne convine să fim o naţiune fiindcă găsim avantaje, noi cărora ne merge minunat cu independenţa politică, căci cu ea suntem stăpâni pe milioane de suflete. Când este vorba de ţaranî, marea majoritate a lor nu se vor mişca nici alarma, ei vor videa o simplă schimbare de stăpîn şi altă nemic. Dar ce să umblăm cu ipoteze ? Să dăm exemple reale. Ce agitare s’a văzut oare între ţaranî când ni s’a luat Basarabia? Nici una. Mulţi din ei nici nu ştiau ce e Basarabia şi ce însamnă politiceşte a ne’o lua. Ce au făcut dar liberalii de la 48 pentru ca să dezvolte acest sentiment ? Nemic sau aproape nemic. Noi un număr de neţaranî suntem ca nişte colonişti în mijlocul elementului popular. Nici un spirit de continuitate nu ne leagă unii cu alţii. Şi ştiţi pentru ce liberalii nu au făcut mare lucru pentru dezvoltarea spiritului de naţionalitate ? Pentru cuvîntul că cu metoda şi tendinţele lor nu puteau ajunge la acest rezultat. Pe câtă vreme neglijezî economiceşte pe un popor, să nu aştepţi de la dânsul nici patriotism, nici idei, nici solidaritate. Foamea şi mizeria îi bariera cea mai grozavă. Nici şcolele, nici drepturile politice, nici agitările umflate nu pot reuşi a face să să mişte pentru o idee un popor care trăeşte în cele mai rele condiţii economice. Liberalii au avut şi au de ani puterea statului, cu această putere putea să facă mult pentru ridicarea economică a ţăranilor. Ce au făcut cu toate acestea ? Nemic. Ei au întrebuinţat tot aburul maşinei statului in folosul neţăranilor, pentru aceştia s’au făcut drumuri de fer, s’au încheet convenţii comerciale, s’au creat şcoli, s’a votat legi ca cea a tocmelelor agricole etc. etc. Trebue început din capăt lucrarea. Trebue ca din zece legi ce se vor vota, opt să aibă în videre pe ţaranî, ca din 10 creări din institute de credit, opt să’î aibă tot pe dînşiî în videre. Trebue ca impozitele să fie revizuite din acest punt de vedere, trebue ca instrucţia lor să nu fie o parodie sau fără nici un scop practic. Am avut prea mult în vedere interesele clasei dirigente, să începem a ne gândi şi la acele a clasei dirigunte. Să ne convingem de un lucru. Pană cănd cele mai bine de patru milioane de ţară nu vor fi în mizerie, in ignoranţa şi în arbitrar, pănă atunci nu vom avea o bază solidă pentru naţionalitatea noastră. Pe calea economică vom fi totdeauna sub atîrnarea unei altei puteri. Căci ce forţă de resistenţă putem noi opune, noi care nu suntem decât câteva sute de mii dacă esceptăm pe ţaranî? Pe calea financiară vom merge din deficit în deficit sub orice guvern, căci ce impozite poţi percepe de la milioane de cetăţeni saraci? Pe calea de naţionalitate vom fi o mină de oameni care vom simţi şi gândi româneşte, restul va simpatiza cu Ruşii care sunt de aceiaşi lege, sau cu Austriacii sub care vor spera că economiceşte vor fi mai bine. Forţele noastre—abstracţie de masa poporului—sunt prea mici, ele nu sunt în raport nici cu numărul nominal a locuitorilor ţăreî, nici cu rolul ce voim să jucăm de stat independent bazat pe principiul naţionalităţei. Toate lipsurile care le videm, toată superficialitatea care reesă la fiecare pas, nu pornesc de cît de acolo că nu avem o bază solidă, că fundamentul edificiul nostru politic ne lipseşte sau este şubred de tot. Ţaranii înainte de a avea nevoe de drepturi politice, au nevoe de a avea hrană, de a să îmbrăcă bine, de a putea trăi. Li s’au dat drepturi politice fiind că acestea nu costă nemic şi fiind că cei ce le dau, ştiau că ţaranii nu vor şti să facă uz de ele, înse toată reforma s’a mărginit aice. Aceasta şi cu nemic e tot una. Această stare de lucruri trebue să înceteze. Revenim asupra chestiune! expulzăreî Evreilor ziarişti din ţară. Ce sunt Evreii născuţi şi crescuţi în ţară, a căror părinţi şi ei au fost născuţi şi crescuţi tot în ţară şi care nu să bucură de nici o protecţie străină? Sunt ei Romani? Nu, constituţia nu dezignă sub această denumire, afară de cei naturalizaţi, de către Romanii de sânge din orice ţară ar fi şi chiar dacă nu ar avea drepturi politice. Sunt ei străini ? Să ne înţelegem asupra acestui cuvănt. Nişte oameni care nu cunosc altă ţară, care nu se bucură de nici o protecţie, care sunt supuşi la sarcini cetăţeneşti chiar precum serviciul militar ; nişte oameni care duşi la frontieră nu ştiu nici ei încotro să apuce, să pot ei oare confunda cu ceia ce să înţelege generalminte prin cuvântul de străin ? Să pot confunda cu alţi indivizi cu o patrie originară, veniţi vremelniceşte în ţară, bucurăndu-se de o protecţie oarecare streină şi care conduşi la frontiera au unde să se îndrepte, adecă intr’acolo de unde proaspeţi au venit ? De sigur că nu. Ce sunt dar Evrei stabiliţi de mult din tată în fiu în ţară la noi ? Ei formează o categorie specială între Romănî şi între străini, ei sunt pământeni. Să poate foarte bine ca această categorie de pământeni să nu existe lămurit în legile noastre pozitive, în dreptul însă internaţional ea există. După acest drept, Evreii pământeni de la noi nu pot fi niciodată consideraţi ca simpli străini. Ori ce om trebue să aibă de fapt, dacă nu de drept, o ţară, un loc în care el şi părinţii lui s’au născut şi au crescut, acel loc pentru mai toţi Evrei expulzaţi este România. Cine îi alungă dar ca pe simpli vagabonzi violează un drept fundamental, dreptul ori cărui om de a sta lipit de un pămănt, de care mai multe generaţii l’a legat. In ţară la noi nu sunt numai Evreii în această categorie. In Moldova avem sate întregi de Unguri, am avut chiar şi de Bulgari. Din deosebite motive ce nu e locul de a le spune aice, Ungurii din ţinutul Romanului şi a Bacăului sunt cetăţeni adecă au drepturi politice. Să presupunem însă că aceşti Unguri stabiliţi de veacuri în ţară la noi, nu s'ar bucura de drepturi politice. Ei... Ce ar fi ei ? Cum ar trebui să’î considerăm ? Ca Romani, natural că nu. Poate ca simpli străini ? De sigur că nici atît. Să ne închipuim că aseminea Unguri ar face vreo necuviinţă. Ar lucra oare comform legei guvernul dacă i-ar trimete peste frontieră ca pe simpli străini ? Noi credem că nu. Macar că sunt Unguri, macar că este în lume o ţară Ungurească, nu urmează că guvernul ar putea să-i considere pe Ungurii noştri stabiliţi de veacuri, întocmai ca pe Ungurii sosiţi de curănd în ţară. Este Ungur şi Ungur. ! Iu aceiaşi situaţie sunt şi Evreii stabiliţi de mai multe generaţii în ţară şi încă cu o circonstanţă favorabilă lor. Pe cănd este o ţară Ungurească, este o ţară Bulgărească etc. nicăiurea pe faţa pământului nu este o ţară Evreească, doar istoriceşte Palestina. Noi considerăm pe Evreii pământeni ca pe o clasă socială deosebită, cauza lor este o cauză internă de resortul nostru a Romanilor. Iată, deci condamnăm pe agitatorii Evrei cănd să adresază la puterile străine. Cu aseminea acte ei singuri să declară de străini și dau drept Romanilor de a-i considera astfel. Noi între noi cănd ne luptăm pe tărâmul politic, nu ne adresăm la străini ca să ne vină in ajutor. Cănd liberalii au cerut emanciparea țăranilor.