Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)

1885-10-18 / nr. 113

ANUL II. INTO. 113. ABOVIAMFATE Wa an.......................12 fr.­­ , ap........................7 * Pentru Străinătate Va an..........................20 fr. % an......................11 * Administrația in Str. Todul- Ve­chiu Casele Papadopol. A Un număr IO bani L­UP .PAKK MEE.CUSIS WIWRRI ȘI LUMI3WICA DIRECTOR POLITIC, tt. PASI). VINERI 18 OCTOMVRE 1885 ASTURICIU­RI Dn rând în p. III. 80 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepulli­­cate se vor arde. Iaşi 17 Octomvre 1885 Direcţia Vămilor, Timbrului şi a Inregistrărei a scos, acum câteva luni, o bună lucrare inti­tulată „statistica timbrului şi inregistrărei“ pe anul 1883. Partea cea mai interesantă pentru noi este, cea privitoare la numărul şi valoarea transacţiunilor de tot felul în decursul unui an, înainte de a ne servi cu cifrele din acea lu­crare şi a trage căteva concluzii aproximative, să arătăm în câteva cuvinte însămnătatea unor asemenea date statistice. Bogăţia unei ţări, deşi ceva foarte real, totuşi ea scapă la o evaluare pozitivă şi directă. Este greu de făcut socoteala averei unui om, cu atît mai greu a unei ţări întregi. De altă parte, cu­noaşterea cît să poate mai exactă a stărei materi­­riale a unei ţări este, nu avem nevoe să o mai spunem, de cea mai mare importanţă. Cum să poate ajunge dlar la evaluarea aproximativă a averea unui popor ? Prin următorul mijloc : a urmări pe acel popor în toată activitatea lui, a nota actele lui de tot felul, vînzărî imobiliare şi mobiliare, vînzărî de uzufruct, schimburi de avere, donaţiuni, dotaţiuni, succesiuni; a avea în vedere sarcinele de tot felul care grevează ac­tivul, impozitele ce el plăteşte, valoarea şi can­titatea producţiunei sale, precum şi natura ei, comerţul de exportaţie şi de importaţia ce face etc. etc. Statistica timbrului şi a inregistrărei de care ne ocupăm, ne dă un număr de date din cele enumerate mai sus, prin urmare să tragem oare­care concluzii. Mai înainte, pentru a ne putea face o idee de activitatea ţării după numărul transacţiilor, este de nevoe ca să ştim care este averea imobiliară a poporului Român. Valoarea bunurilor imobili­are să poate stabili după mai multe norme. Aşa, norma adoptată de direcţia vămilor este a lua de bază venitul fonciar după rolurile percepţi­ilor şi al Înmulţi cu o cifră oare­care, în genere cu 15, direcţia vămilor însă a adoptat acea de 20. Venitul fonciar a întregei ţări fiind de 155,872,070, înmulţindu-se cu 20 ne dă ca rezultat că valoarea proprietăţilor imobiliare din ţară, să urcă la suma de trei miliarde şi 117,441,400 lei. Să înţălege că această valoare este aproxi­mativă numai. Mai întăî în ea nu întră întreaga avere imobiliară ce numai acea supusă la fon­d­ar, al doilea bază pe care s’a calculat pentru a să ajunge la acest rezultat sunt veniturile i­­mnobililor recunoscute în roluri. Aceste venituri de vor fi, fie umflate, fie scăzute, evaluarea pro­­prietăţei fonciate şi în un caz şi în altul să de­părtează de adevăr. Mai este un alt mijloc de a găsi cuantul bo­găţiei unei ţări, acela de a lua de bază cifra donaţiunilor şi a succesiunilor şi a le înmulţi pe amândouă cu un multiplu oare­care. In ge­nere, în Franţa să admite ca multiplu 30 sau 36. Dacă am aplica această metodă la noi unde donaţiunile şi succesiunele anuale nu să rădică amîndouă de­cît la cifra de 11,871,248 lei pe anul 1883, atunci rezultatul este cu totul deo­sebit de cel mai de sus. Din acestea să vede cât e de delicat de a te opri asupra unei cifre ca ceva sigur. Starea prosperă­ sau nu a proprietăței imobi­liare la un popor, să poate cu destulă preciizie stabili după sarcinele de care proprietatea este­­grevată. In această privinţă putem avea toată­ încrederea în cifre, căci ele sunt autentice. Aşa, în anul 1883, s’a ipotecat imobile pentru va­loare de 49.236,530 lei. Dacă luăm ca bună evaluarea proprietăţilor din ţară adecă trei mi­liarde una sută milioane in cifre rotunde, atunci proporţia ipotecilor este de 1,58 la sută. Dar noi ne facem rezerve asupra evaluărei pe care o cre­dem exagerată. De altă parte să nu creadă cineva că imobilele numai sarcina aproximativă de 50 milioane au căci aceste sarcini sunt înscrise numai în anul 1883 ceea ce nu esclude sarci­­nele de pe alţi ani anteriori. Să ştie că un semn de activitate şi de pro­speritate în o ţară este, circulaţia avere­ din mînă în mînă. O proprietate neproductivă în mîna unui succesor incapabil, capătă valoare tre­când în stăpînirea unui om activ şi inteligent, de altă parte, o altă proprietate care avînd prea mari sarcini îl pune pe stăpîn în imposibilitate de a o exploata bine, trecînd în mîna credito­rului sau a unui al treilea, capătă îndoită va­loare. Schimburile denotă earășî un spirit de ac­tivitate, fie­care căutînd să aibă imobilul care ÎI convine mai bine şi din care să poată trage un profit mai real. Din acest punt de vedere dacă consultăm lucrarea direcţiunei Vămilor, videm că în anul 1883 s’a vîndut imobile în valoare de 65,114,497 iar vinderile mobiliare s’au rădicat la 2,856,681. Schimburile nu s’au rădicat de­cât la cifra de 1,045,641 lei. Mai sus am dat cifra succesi­unilor şi a donaţiunilor, ea este de 11,871,248 lei. Aceste cifre dovedesc un lucru, nu tocmai îmbucurător pentru noi, ele denotă o stagnaţi­­une de afaceri, o sărăcie de activitate şi o lipsă de prosperitate destul de pronunţată. Nu­mai comparînd una din cifrele de mai sus cu vre­o cifră corespunzătoare din o altă ţară, ne putem face o idee de starea în care economi­­ceşte ne aflăm. Aşa, se luăm donaţiunele şi succesiunele, a­­ceste două mijloace prin cara să arată bogaţia unei ţări căci la moartea cuiva vrînd nevrînd averea sa să dă pe faţă, de aseminea valoarea zestrilor ce părinţii constituesc copiilor la că­sătorie, este pănă la oare­care punct în raport cu averea lor întreagă. Să luăm pe Franţa şi să ne comparăm cu ea în această privinţă. In anul 1883, valoarea succe­siunilor şi a donaţiuinilor s’a rădicat în Franţa la cifra de şesă miliarde trei sute de milioane lei, iar la noi la unsprezece milioane opt sute şepte zeci şi unu lei. Populaţia Franţieî este de 38 milioane, acea a Romăniei de cinci, aşa­dar aproximativ admiţînd egalitatea de condiţii, donaţiunile şi succesiunele pe anul 1883 ar fi tre­buit să să rădice la noi la suma de 700,000,000. Ce deosebire între 11 şi 700 milioane! O singură observaţie avem de adresat sfâr­şind, lucrărea direcţiunei Vămilor, este că compa­raţia cifrelor o face numai între anul 1882 cu 1883. Doi termini de comparaţie nu sunt sufi­cienţi pentru a trage concluzie, dacă bogăţia ţă­­rei creşte sau scade în fie­care an. Totuşi din o ochire asupra cifrelor din 1883 faţă cu cele de pe anul 1882, s’ar putea susţine că mişcarea să accentuează în­spre o dezvoltare treptată de bogăţie, lucru ce e şi natural. Zilele acestea a’a întâmplat în o ţară liberă, , în Danemarca, un fapt care ar trebui să pună ,pe gânduri pe toţi Primii miniştri, ce să joc de-a despoţii şi pe toţi regii care calcă consti­­tuţiile. Primul ministru a Danemarcei Estrup a scapat ca prin miracol de moarte. Un tănăr tipograf Rasmussen i-a tras fără succes două lo­vituri de revolver, el a declarat cătră autori-­ tăţi că motivul încercareî de omor este despo­tismul guvernului. De mult, de ani chiar, există o luptă de moarte între liberali şi tron susţinut de o facţiune de ambiţioşi. Cu toate voturile de blam, regele au voeşte a să dispărţi de Primul său ministru. Acum de curând puterea executivă văzând că camera îi refuză bugetul, a trecut peste lege şi a început a percepe impozitele fără votul parla­mentar. Lupta acolo este pe faţă între guvern­ şi ţară, toate căile legale au fost întrebuinţate fără nici un succes, atât regele cât şi Primul său mini­stru, nici nu voese să audă de opinia publică. Era deci fatal ca din ferberea ş­i surescitarea spiritilor duse la extrem să iasă şi un atentat dacă nu două. Faptul lui Rasmussen se explică dar perfect, el nu are nemic de odios în el căci dreptatea, legea, ţară este din partea lui pe cănd aşa nu­mita victimă reprezentă arbitrarul şi despotis­mul. Cine seanănă vănt culege furtună, zice pro­verbul. A oul e vina dacă guvernele şi regii nu ştiu să măsure puterea de rezistenţă a ana­­sineî care conţine în ea rabdarea unui popor întreg? A cui îi vina dacă Primii miniştri şi regii cred că nu au de dat samă înaintea nimă­­rul şi îşi bat joc cu neruşinare de popoare ? In o ţară de milioane de suflete nu toţi au temperamentul domol, rabdarea chiloasă a bou­lui, oroarea de mijloace violente. Sunt caractere mai vii, inimi mai generoase asupra cărora ac­tele odioase a unui om fac o impresie zgudui­toare. Este destul ca unul dintre noeia să să de­cidă a să sacrifica pentru ca mâna lui să ser­vească de justiciară a unui întreg popor. Acea­sta a făcut Rasmussen. Cetit’a această veste d-na Brătianu ? Ce găn­­desc ziarele colectiviste despre ea ? Care este morala ce să poate trage din faptul tipografu­lui Danez ? Iată chestiuni la care ar fi bine să mediteze cei ce sunt deprinşi aşi bate joc de ţări cum şi’ar bate joc de infirmi. Cu această ocazie e nemerit a releva o apre­ciere a ziarului incolor ce să numeşte „Le Temps“ relativă­­ parlamentarismul în Unga­ria. Ziarul „Le Temps“, toată lumea ştie, este ziarul care nu este guvernamental numai în Franţa ci în toată Europa. Iar acel ziar gă­seşte pe vre­un guvern cu idei reacţionare că greşeşte în vre­o chestie. La dânsul totul este minunat îndată ce e vorba de idei mucegăite. Ne aducem aminte cum acum căt­va timp, zia­rul Parisian dezaproba opoziţia de la noi ca prea violentă şi nedreaptă. El este avocatul tu­ --------------*— -

Next