Lupta, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 106-117)
1885-10-18 / nr. 113
ANUL II. INTO. 113. ABOVIAMFATE Wa an.......................12 fr. , ap........................7 * Pentru Străinătate Va an..........................20 fr. % an......................11 * Administrația in Str. Todul- Vechiu Casele Papadopol. A Un număr IO bani LUP .PAKK MEE.CUSIS WIWRRI ȘI LUMI3WICA DIRECTOR POLITIC, tt. PASI). VINERI 18 OCTOMVRE 1885 ASTURICIURI Dn rând în p. III. 80 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepullicate se vor arde. Iaşi 17 Octomvre 1885 Direcţia Vămilor, Timbrului şi a Inregistrărei a scos, acum câteva luni, o bună lucrare intitulată „statistica timbrului şi inregistrărei“ pe anul 1883. Partea cea mai interesantă pentru noi este, cea privitoare la numărul şi valoarea transacţiunilor de tot felul în decursul unui an, înainte de a ne servi cu cifrele din acea lucrare şi a trage căteva concluzii aproximative, să arătăm în câteva cuvinte însămnătatea unor asemenea date statistice. Bogăţia unei ţări, deşi ceva foarte real, totuşi ea scapă la o evaluare pozitivă şi directă. Este greu de făcut socoteala averei unui om, cu atît mai greu a unei ţări întregi. De altă parte, cunoaşterea cît să poate mai exactă a stărei mateririale a unei ţări este, nu avem nevoe să o mai spunem, de cea mai mare importanţă. Cum să poate ajunge dlar la evaluarea aproximativă a averea unui popor ? Prin următorul mijloc : a urmări pe acel popor în toată activitatea lui, a nota actele lui de tot felul, vînzărî imobiliare şi mobiliare, vînzărî de uzufruct, schimburi de avere, donaţiuni, dotaţiuni, succesiuni; a avea în vedere sarcinele de tot felul care grevează activul, impozitele ce el plăteşte, valoarea şi cantitatea producţiunei sale, precum şi natura ei, comerţul de exportaţie şi de importaţia ce face etc. etc. Statistica timbrului şi a inregistrărei de care ne ocupăm, ne dă un număr de date din cele enumerate mai sus, prin urmare să tragem oarecare concluzii. Mai înainte, pentru a ne putea face o idee de activitatea ţării după numărul transacţiilor, este de nevoe ca să ştim care este averea imobiliară a poporului Român. Valoarea bunurilor imobiliare să poate stabili după mai multe norme. Aşa, norma adoptată de direcţia vămilor este a lua de bază venitul fonciar după rolurile percepţiilor şi al Înmulţi cu o cifră oarecare, în genere cu 15, direcţia vămilor însă a adoptat acea de 20. Venitul fonciar a întregei ţări fiind de 155,872,070, înmulţindu-se cu 20 ne dă ca rezultat că valoarea proprietăţilor imobiliare din ţară, să urcă la suma de trei miliarde şi 117,441,400 lei. Să înţălege că această valoare este aproximativă numai. Mai întăî în ea nu întră întreaga avere imobiliară ce numai acea supusă la fondar, al doilea bază pe care s’a calculat pentru a să ajunge la acest rezultat sunt veniturile imnobililor recunoscute în roluri. Aceste venituri de vor fi, fie umflate, fie scăzute, evaluarea proprietăţei fonciate şi în un caz şi în altul să depărtează de adevăr. Mai este un alt mijloc de a găsi cuantul bogăţiei unei ţări, acela de a lua de bază cifra donaţiunilor şi a succesiunilor şi a le înmulţi pe amândouă cu un multiplu oarecare. In genere, în Franţa să admite ca multiplu 30 sau 36. Dacă am aplica această metodă la noi unde donaţiunile şi succesiunele anuale nu să rădică amîndouă decît la cifra de 11,871,248 lei pe anul 1883, atunci rezultatul este cu totul deosebit de cel mai de sus. Din acestea să vede cât e de delicat de a te opri asupra unei cifre ca ceva sigur. Starea prosperă sau nu a proprietăței imobiliare la un popor, să poate cu destulă preciizie stabili după sarcinele de care proprietatea estegrevată. In această privinţă putem avea toată încrederea în cifre, căci ele sunt autentice. Aşa, în anul 1883, s’a ipotecat imobile pentru valoare de 49.236,530 lei. Dacă luăm ca bună evaluarea proprietăţilor din ţară adecă trei miliarde una sută milioane in cifre rotunde, atunci proporţia ipotecilor este de 1,58 la sută. Dar noi ne facem rezerve asupra evaluărei pe care o credem exagerată. De altă parte să nu creadă cineva că imobilele numai sarcina aproximativă de 50 milioane au căci aceste sarcini sunt înscrise numai în anul 1883 ceea ce nu esclude sarcinele de pe alţi ani anteriori. Să ştie că un semn de activitate şi de prosperitate în o ţară este, circulaţia avere din mînă în mînă. O proprietate neproductivă în mîna unui succesor incapabil, capătă valoare trecând în stăpînirea unui om activ şi inteligent, de altă parte, o altă proprietate care avînd prea mari sarcini îl pune pe stăpîn în imposibilitate de a o exploata bine, trecînd în mîna creditorului sau a unui al treilea, capătă îndoită valoare. Schimburile denotă earășî un spirit de activitate, fiecare căutînd să aibă imobilul care ÎI convine mai bine şi din care să poată trage un profit mai real. Din acest punt de vedere dacă consultăm lucrarea direcţiunei Vămilor, videm că în anul 1883 s’a vîndut imobile în valoare de 65,114,497 iar vinderile mobiliare s’au rădicat la 2,856,681. Schimburile nu s’au rădicat decât la cifra de 1,045,641 lei. Mai sus am dat cifra succesiunilor şi a donaţiunilor, ea este de 11,871,248 lei. Aceste cifre dovedesc un lucru, nu tocmai îmbucurător pentru noi, ele denotă o stagnaţiune de afaceri, o sărăcie de activitate şi o lipsă de prosperitate destul de pronunţată. Numai comparînd una din cifrele de mai sus cu vreo cifră corespunzătoare din o altă ţară, ne putem face o idee de starea în care economiceşte ne aflăm. Aşa, se luăm donaţiunele şi succesiunele, aceste două mijloace prin cara să arată bogaţia unei ţări căci la moartea cuiva vrînd nevrînd averea sa să dă pe faţă, de aseminea valoarea zestrilor ce părinţii constituesc copiilor la căsătorie, este pănă la oarecare punct în raport cu averea lor întreagă. Să luăm pe Franţa şi să ne comparăm cu ea în această privinţă. In anul 1883, valoarea succesiunilor şi a donaţiuinilor s’a rădicat în Franţa la cifra de şesă miliarde trei sute de milioane lei, iar la noi la unsprezece milioane opt sute şepte zeci şi unu lei. Populaţia Franţieî este de 38 milioane, acea a Romăniei de cinci, aşadar aproximativ admiţînd egalitatea de condiţii, donaţiunile şi succesiunele pe anul 1883 ar fi trebuit să să rădice la noi la suma de 700,000,000. Ce deosebire între 11 şi 700 milioane! O singură observaţie avem de adresat sfârşind, lucrărea direcţiunei Vămilor, este că comparaţia cifrelor o face numai între anul 1882 cu 1883. Doi termini de comparaţie nu sunt suficienţi pentru a trage concluzie, dacă bogăţia ţărei creşte sau scade în fiecare an. Totuşi din o ochire asupra cifrelor din 1883 faţă cu cele de pe anul 1882, s’ar putea susţine că mişcarea să accentuează înspre o dezvoltare treptată de bogăţie, lucru ce e şi natural. Zilele acestea a’a întâmplat în o ţară liberă, , în Danemarca, un fapt care ar trebui să pună ,pe gânduri pe toţi Primii miniştri, ce să joc de-a despoţii şi pe toţi regii care calcă constituţiile. Primul ministru a Danemarcei Estrup a scapat ca prin miracol de moarte. Un tănăr tipograf Rasmussen i-a tras fără succes două lovituri de revolver, el a declarat cătră autori- tăţi că motivul încercareî de omor este despotismul guvernului. De mult, de ani chiar, există o luptă de moarte între liberali şi tron susţinut de o facţiune de ambiţioşi. Cu toate voturile de blam, regele au voeşte a să dispărţi de Primul său ministru. Acum de curând puterea executivă văzând că camera îi refuză bugetul, a trecut peste lege şi a început a percepe impozitele fără votul parlamentar. Lupta acolo este pe faţă între guvern şi ţară, toate căile legale au fost întrebuinţate fără nici un succes, atât regele cât şi Primul său ministru, nici nu voese să audă de opinia publică. Era deci fatal ca din ferberea şi surescitarea spiritilor duse la extrem să iasă şi un atentat dacă nu două. Faptul lui Rasmussen se explică dar perfect, el nu are nemic de odios în el căci dreptatea, legea, ţară este din partea lui pe cănd aşa numita victimă reprezentă arbitrarul şi despotismul. Cine seanănă vănt culege furtună, zice proverbul. A oul e vina dacă guvernele şi regii nu ştiu să măsure puterea de rezistenţă a anasineî care conţine în ea rabdarea unui popor întreg? A cui îi vina dacă Primii miniştri şi regii cred că nu au de dat samă înaintea nimărul şi îşi bat joc cu neruşinare de popoare ? In o ţară de milioane de suflete nu toţi au temperamentul domol, rabdarea chiloasă a boului, oroarea de mijloace violente. Sunt caractere mai vii, inimi mai generoase asupra cărora actele odioase a unui om fac o impresie zguduitoare. Este destul ca unul dintre noeia să să decidă a să sacrifica pentru ca mâna lui să servească de justiciară a unui întreg popor. Aceasta a făcut Rasmussen. Cetit’a această veste d-na Brătianu ? Ce găndesc ziarele colectiviste despre ea ? Care este morala ce să poate trage din faptul tipografului Danez ? Iată chestiuni la care ar fi bine să mediteze cei ce sunt deprinşi aşi bate joc de ţări cum şi’ar bate joc de infirmi. Cu această ocazie e nemerit a releva o apreciere a ziarului incolor ce să numeşte „Le Temps“ relativă parlamentarismul în Ungaria. Ziarul „Le Temps“, toată lumea ştie, este ziarul care nu este guvernamental numai în Franţa ci în toată Europa. Iar acel ziar găseşte pe vreun guvern cu idei reacţionare că greşeşte în vreo chestie. La dânsul totul este minunat îndată ce e vorba de idei mucegăite. Ne aducem aminte cum acum cătva timp, ziarul Parisian dezaproba opoziţia de la noi ca prea violentă şi nedreaptă. El este avocatul tu --------------*— -