Lupta, februarie 1886 (Anul 3, nr. 12-23)

1886-02-23 / nr. 21

prin cap botezindu-le cu „cele din urmă re­zultate a cunoştinţilor in istorie.“ Primul ministru, trebue să mărturisim, a spus de aseminea cîte­va adevăruri solide şi in afară de ori­ce indoială. Pentru a fi drepţi să cităm unul. Era vorba care dintre Ro­mânii Transilvă­neni sau Romînii de dincoace au lucrat mai mult pentru cultură. D-nu I. Brăteanu in un nobil elan zice: „Dar această Academie Romînă, in care e­­­lementele din Transilvania ce sunt intr’insa „joacă un rol important, de cine este fondată „dacă nu de noi?“ Academia din ţara noastră este fondată de noi dar nu de Transilvăneni! . . Cu ase­menea adevăruri nu va găsi nici o dată nici un contradictor. Dar este un punt in acest celebru discurs care ne-a ingrozit. Pănă acum niminea nu ştia ce fel de agitări tenebroase şi pericu­loase făceau cei şepte Transilvăneni expul­zaţi nici care le era criminalul lor plan. Pri­mul ministru ne-i spune. Să cităm căci bu­cata merită a fi cetită. „Dar credeţi că se făcea numai atîta? In „acelaşi timp cînd agitaţiunea se incerca a „prinde temei aici, se lăţea şi prin judeţe, „se îndemnau oamenii să se scoale şi se treacă „Carpaţii, şusciţi ce li se spunea ? Li se spu­­­nea că au arme multe gata ca să treacă „in Transilvania. Va să zică putea să ne faci­ „şi încurcătura aceasta, căci dacă ar fi trecut „peste frontiere numai zece inşi cu arme cît „de ruginite, vă inchipuiţi d-voastră la ce con­secinţe ne puteam aştepta.“ Va să zică aceşti agitatori voiau să ia Tran­silvania! Ei erau aproape de a rescula ţara şi a trece cu 10 oameni peste munţi!... Dacă lucru îi aşa atunci totul să schimbă, atunci d-nu I. Brăteanu nu putea să stea cu braţele incrucişate!... Să se găsească un om care să vorbească asemenea copilării, este deja trist lucru. Ce să mai zici cînd te gîndești că copilul la min­te care spune asemenea lucruri este Prim mi­nistru de zece ani?!... LAPTA Dili STRĂINĂTATE. CHESTIUNEA ORIENTULUI. Se telegrafiază din Belgrad că reprezen­tanţii marilor puteri au făcut la 1 Marte, D-lui G­araşanin reprezentaţii verbale, anga­­jându-l de a primi­­proectul tratatului de pace propus de Turcia şi de a introduce in acest tratat o clauză privind demobilizarea din a­­mîndouă părţile. Guvernul serb refuză de a dezarma ime­diat după ratificarea tratatului de pace, dacă se sfârşa prin inţelegere asupra redacţiunei sale, şi se crede că acest refuz este motivat de dorinţa Serbiei de a aştepta evenimentele care ar putea să se producă in Grecia. —Se anunţă că Dl Garaşanin a primit ar­ticolul unic al tratatului de faţă intre Serbia şi Bulgaria propus de Poartă, şi că a înşti­inţat pe Dl Mijatovici, reprezentantul guver­nului şerb la conferinţa din Bucureşti. Acest articol este reditat astfel cu: „Pacea intre Serbia şi Bulgaria este res­tabilită la data semnăturei prezentului tratat. Ratificaţiele vor fi schimbate la Bucureşti in curentul celor patru­spre­zece zile, sau mai degrabă dacă se poate.' —„Gazeta Germaniei de Nord“ spune că gu­vernul şerb refuză pănă acuma de a primi contra proectul turc al tratatului serbo-bulgar (proectul, de altmintrelea, conţine aceleaşi stipulaţiuni ca şi textul serb) pentru că men­ţionează restabilirea relaţiunelor de prietenie intre Serbiea şi Bulgariea. Această obiecţie aduce bănuială cum că există incă la Bel­grad o vie ix­itaţie­ contra Bulgariei, iritaţie care după chiar părerea guvernului şerb, ar face cu neputinţă pentru moment restabilirea păcei exterioare. ANGLIA. O mare tempestă de ninsoare s’a lasat a­­supra Bretaniei mari. In oare-care regiuni, ea a întrecut in violenţă pe toate celelalte ce s’au văzut de mulţi ani. In Londra, ea a fost comparativ slabă, dar in Ţara Galiei mai multe trenuri au rămas blocate de omăt. Pe cîteva linii mari circu­­laţiea a fost suspendată pe timp destul de mult. Curierii din Dublin la Londra şi de la Lon­dra la Holy-Head au avut mari greutăţi de a ajunge la destinaţie. In mai multe oraşe, circulaţiea tramvaiu­­rilor a fost întreruptă. La Birmingham, doi oameni au fost victi­mele tempestei. Uraganul de asemenea a bantuit şi pe coaste. Tot­odată afară de naufragiul lui Missuri, intîmplat aproape de Haly-Head, nu s’a sem­nalat cazuri grave. Missuri n’avea pasageri, iera cu vite. Din 395 capete de vite, o sută au trebuit să fie aruncate in mare pentru a ușura nava. ISPANIA „Corespondeneia“ organ ministerial, anunţă că doctorii au examinat eri pe ducele de Se­­vila la infirmerie. Iei au declarat că nu este bolnav, dar numai surexcitat, şi că poate fi transferat la închisoare. Din pricina acestui verdict al doctorilor, ducele Sevilei va fi indreptat in cîte­ va zile spre Valenţa, unde trebue să sufere pe­deapsa sa. GERMANIA In consiliul de miniştri unde s’a discutat proectul de lege privind cumpărarea pămîn­­turilor in Polonia de guvern, Dl Bismark a cerut ca expropriarea proprietarilor polonezi să fie permisă. Dar toţi colegii cancelarului protestară, şi Dl de Bismark n’avu ce face ELVEŢIEA După o informaţie a agenţei Reuter, gu­vernul cantonului de Friburg ar fi hotărît de­finitiv crearea unei Universităţi catolice la Friburg. ITALIEA Senatul italian a adoptat ori, fără discuţi­­une, tratatul Londrei pentru garanţie a îm­prumutului egiptean şi a aprobat convenţia poştală cu Portugali­a. Evenimentele din Orient Astăzi cu ocaziunea semnărei tratatului de pace intre Serbia și Bulgaria, s’a celebrat un tedeum in catedrala din Sofia. Pe de altă parte prințul a emis o procla- F­OILETON CLEOPATRA Veteranul de la 1812 avea un aer aşa de nobil că nici o glumă de rău gust nu putea să fie făcută in faţa lui. In acel moment, o escelentă orchestră indosită in grădină ince­­pu un menuet de Mozart şi muzica continuă de a cânta toată sala. Un supeu de două sute de persoane reţi­nu lumea pănă după miezul nopţei. Obiceiul wro­fc sueminea cas de a se retrage cine­va după un sfert de oară, insă generalul pre­venise musafirii, şi ei stăteau de curiositate. Astă nuntă sămăna aşa de puţin cu altele! Lumânările se consumau, florile se veşte­­zau de căldură, cănd invitaţii părăsiră casa, in sunetele Marşului Nupţial a lui Mendels­sohn. Cei din urmă oaspeţi uităndu-se in­dărăpt, putură să vadă pintre uşele mari deschise pe generalul inclinîndu-se ceremonios înain­tea femeiei sale pentru a-şi lua buna-sora. — Doresc, îi zise el, că această serată să-ţi lase acest suvenir ca şi mie. Serbătoa­­rea a fost pentru d-ta, doamnă, şi nimic nu este destul de frumos pentru a-ţi fi oferit. Scuză greşelele autorului, cum zic spaniolii, şi află că ai in mine un amic fidel, un su­pus şi devotat servitor. El o conduse pănă la uşa odaiei care-i e­­ra destinată­­ de la pragul ușei o lasă și ea intră singură la dînsa. Abia era prin mijlocul casei cănd o came­ristă alergă. — Escelența sa întreabă pe doamna con­tesă dacă puțină musică nu i-ar fi incă a­­greabilă ? — Da, neapărat, respunse Cleopatra. Cameristele disfăcu pe mireasă de gătea­la ei cea grea. In curând ea fu singură, îm­brăcată intr’un capot de matasă albă, uşor şi împodobit cu lungi dantele strămoşeşti, cam ingâlbinite. Candela ardea intr’un colţ. Cleopatra stinse luminările şi veni de a se aşeză la fereastră. Un patrar de lună in descreştere dispărea in dosul teilor din parc, care desinau o ma­re gramadă neagră, tare imposantă. Noaptea era răcoroasă, eliotropul şi rozeta din gră­dină mirosiau foarte plăcut; violinile conti­nuau a căuta din Mozart, insă mai inceti­­şor, ca cum ar fi voit să pregătească pe ne­simţite urechia pentru tăcere. O slabă lumi­nă țişni din inelul ce avea Cleopatra pe mî­­na stăngă. Aceasta era un diamant mare, ca­dou de la bărbatul său . . . Inelul de aur strălucia la măna ei dreaptă. — Sunt măritată, își zise ea, totul samă­­nă ca in povești, și cu toate acestea e pre- 32

Next