Lupta, iunie 1886 (Anul 3, nr. 58-69)
1886-06-01 / nr. 58
mărului din Moscova a produs pe acolo o mare ferbere. Acest discurs, pus in legătură cu recentul manifest al Ţarului cătră flotă, cu însemnatele concentrări de forţe militare in Crimeea şi in Basarabia, precum şi cu agitaţiunea întreţinută in Bulgaria prin tot felul de mijloace făţişe şi ascunse este privit ca un însemnat avis dat Forţei, că actuala ei apropiere de Englitera este foarte supărătoare pentru scopurile ruseşti, precum şi ca un îndemn indirect făcut Turciei d’a nu stărui, nu această politică, pentru care ar putea fi pedepsită, ci d’aşi căuta siguranţa mai bine intr’un vecin puternic, de căt in amicia unui aliat depărtat. Turcia face tot felul de sforţări spre a dobândi spiritul şi protecţiunea Germaniei. LAPTA Din Ţară ! Citim in ziarele din capitală următoarea telegramă din Rîm. Vâlcei: Oposiţiunea din Vîlcea voind să se organiseze şi să lupte pe căi legale, a trimis un membru al seu se vestească amicii din judeţ. îndată poliţaiul şi supt-prefectul de ocol au pornit in urmărire şi au dat ordin prin comunele rurale pentru concentrarea miliţienilor şi arestarea trimisului, ceea ce nu s’a putut face. La întoarcere, comisarul Pietraru a primit ordin să bată birjarul. Necunoscîndu-l a bătut alt birjar dina, în boterul Temelie, luîndu-i ceasornicul. Cu avea mijloace colectivistul Vilacrose speră să reuşească a intimida cetăţenii şi a ţine o întrunire. Credem cu toate astea că va fi rău primit. G. Tufeanu, C. N. Herăscu, C. Slăvnescu, O. Sinescu, H. Davidescu, Al. Har. Zugrăvescu, O. N. Iancovescu, M. Lămotescu, G. Fărcăşanu, Ion Bucşenescu, Ach. Zamfiroiu, N. Iepure, Ion C. Angelescu. , • —x— Citim in ziarul „Galaţi“: îndată ce s'a vestit in oraş ştirea că capii oposiţiunei au se vie in Galaţi spre a ţine şi aci o întrunire, agenţii colectivişti şi toată camarila prefectului, au început a şopti pe la urechile gălăţenilor că guvernul nu va mai strămuta Curtea de apel in Galaţi, sau că cel puţin se va amâna data strămutărei ei, care — se ştie — este fixată prin lege, de la 1 Septembre viitor. Aceasta pentru a face pe gălăţăni se’şi ascundă indignaţiunea in contra actualului guvern şi să iăduşe astfel entusiasmul primirei capilor oposiţiunei. Concetăţenii noştri insă, ştiu ce crezământ să de insinuaţiunilor colectiviste şi nu e nici o probabilitate că această tactică stupidă va avea succesul aşteptat. „Naţiunea“ este positiv informată că agenţi de ai poliţii, cu punga plină in busunar, umblă prin mahalale ca să recruteze „pacinici cetăţeni“ pentru intrunirea de la 8 Iunie. De fie care „cetăţean“ se plăteşte cite cinci lei. —x— Convenţia comercială cu Elveţia s’a votat de Cameră, in mijlocul trăsnetelor şi fulgerelor, cu 70 voturi contra 9. —x— S’au început negocieri cu Rusia pentru incheerea unei noi convenţii comerciale, căci cea actuală expiră la anu. * .—-x— Pedeapsa Severinenilor, pentru primirea entusiastă făcută opoziţiuni, este încetarea construiri târgului de rîmători, unde guvernul a cheltuit dela 400,000 h. Citim ia „Epoca“. De la un cârd de vreme în toate zilele redacţiunea ziarului „Epoca“ este asediată de toate părţile de poliţie. Astăzi de la 8 ore de dimineaţă s’au aşezat la pîndă, in grădina Episcopiei, zece sergenţi de oraş cu revolverele de noapte la brâu, dar fără numere, şi 4 sergenţi îmbrăcaţi civil sub comanda unui oficer de poliţie îmbrăcat tot civil. La cârciuma, ce este alături de redacţie, sunt incă patru agenţi, pe strada Corabia încă patru, toţi, fără număr pe haine. Toate persoanele care avea câte un ziar in mână in grădina Episcopiei, stând pe bănci sau trecând, au fost maltratate şi tîrîte la Secţia IV. Mai bine de douezeci persoane s au arestat astfel. Un nenorocit fecior, a fost bătut sub pretext că e omul lui Filipescu. Parchetul a fost informat, dar lucrurile n’a luat nici o schimbare? Legile şi instituţiile organisate nu mai sunt prin urmare in stare să ne apere nici proprietatea, nici libertatea individuală. Ce este de făcut? Pănă când vom suferi in linişte să fim bătuţi unul câte unul ? —x— E lucru positiv zice „Epoca“ că se va face o nouă tragere a dotării, la care vor participa şi cele 65.651 bilete remase, care se vor pune la vînzare. Lotul de 75 000 lei se va împărţi în 31 loturi, din cari 30 de câte o mie şi unul de 40.000 lei. —x— Astăzi s’a văzut desfăşurănduse spune „România“ multă activitate poliţienească in grădina Episcopiei. Vreo zece sergenţi de oraş şi mai mulţi agenţi secreţi aşezau in diferite părţi ale grădinei peste 40 de bătăuşi civili îmbrăcaţi, dar mai toţi tunşi la cap. Este un curat asediu indreptat contra redacţiei ziarului „Epoca“. Pe la 12 ore o delegaţiunei dintre membrii baroului, indignaţi de purtarea poliţienească, a plecat de la tribunal la redacţia „Epocei“ ca se incurajeze la luptă şi la resistenţă pe cei ameninţaţi. Un domn din Mizil, spune „România“ al cărui nume suntem rugaţi a tăcea, din cauză că se teme de furia sbirilor administrativi—ne comunică cum că in ziua de 28 Maiu, pe cănd se afla in piaţa comunei şi discuta cu mai mulţi cetăţeni despre intrunirea de la Buzeu, d. comisar Speleanu i-a adresat cuvinte insultătoare, ameninţăndtr’i căi dă palme. Faptul s’ar fi şi intămplat dacă întâmplarea n’ar fi făcut să fie faţă un d. ajutor de primar şi un de consilier. ,Şi acestea, desigur,vor fi făcând parte din măsurile excepţionale ce guvernul voeşte să ia inpotriva opoziţiunei. foileton CLEOPATRA * Și-i fu rușine că crezuse posibil un lucru așa de nepotrivit cu ceia ce vedea de la ea acum. Cu toată bucuria el i-ar fi cerut ertare—Ochii lor se intâlniră și fiecare in parte gîci gândirea celuilalt. — D-ta meritai de a fi fericită! zise Boris, întrebuințând inconscient trecutul, atăt de puţin i se părea că se ţine Cleopatra de lumea celor vii. Ea cugetă un moment, pe urmă zimbi abia. — îmi creasem un ideal factice despre esistenţă, realitatea şi-a răsbunat. Adio monseniore ! El o conduse pănă la uşă, pe urmă de la fereastra lui o privi cum să ştie in trăsură. — Da, gândi el, ea merită să fie fericită, şi eu, cine ştie ? poate am trecut alăturea cu fericirea! XXVI In maipuţin de opt zile după aceasta, generalul, Neufor luă ştiinţă că el putea să deie curs instanţei sale de divorţ, împăratul nu se mai opunea. Marele duce Boris îşi ţinuse făgăduinţa: el făcuse cum a putut mai bine. Ceia ce nimeni nu trebuia să ştie şi nu ştiu niciodată este că el deşteptase mila suveranei afirmăndu-i că Cleopatra nici nu va trăi poate destul pentru ca să se bucure de libertatea aşa de scump plătită. Dacă ea trebui să moră, zisese împărăteasa, D-zeu s’o ierte! Nu-i treaba noastră, muritori, să o judecăm. Ziua in care i se comunică lui Nestor această noutate era una din cele mai frumoase zile de vară. Teii îmbălsămau aerul ca in timpul cănd sub umbra lor Cleopatra intălnea odată pe marele duce. Bătrânul ținu cîtva timp in măna sa scrisoarea oficială; pecetea roşie care o închisese, era chipul destinului său, sfărmat ca şi dînsa. Era totodată surparea casei sale, şi aurora unei vieţi fericite pentru Cleopatra; el o credea cel puţin. Trăind lăngă dînsa, văzănd'o in toate zilele, contele nu observase schimbarea gradată care făcuse din astă frumuseţă imposantă o umbră aproape aeriană. Ea nu se plângea, era tot de una gata a-i da răspuns, a-i face o lectură sau puţină musică, cum ar fi putut el băga in samă că glasul ei slăbea, că degetele sale se oboseau mai curînd, că talia sa tot de una nobilă şi graţioasă, sta prăbuşită in foteluri, avănd aerul unui crin rupt? Acum se isprăvise, trebuia să se separe de ea; convenienţele şi legea cerea ca de acum înainte ea să locuiască sub un alt acoperemînt. El sună, dădu ordin de a ru X V X * .