Lupta, iunie 1886 (Anul 3, nr. 58-69)

1886-06-01 / nr. 58

mărului din Moscova a produs pe acolo o mare ferbere. Acest discurs, pus in legătu­ră cu recentul manifest al Ţarului cătră flotă, cu însemnatele concentrări de forţe militare in Crimeea şi in Basarabia, precum şi cu a­­gitaţiunea întreţinută in Bulgaria prin tot felul de mijloace făţişe şi ascunse este pri­vit ca un însemnat avis dat Forţei, că ac­tuala ei apropiere de Englitera este foarte su­părătoare pentru scopurile ruseşti, precum şi ca un îndemn indirect făcut Turciei d’a nu stărui, nu această politică, pentru care ar pu­tea fi pedepsită, ci d’aşi căuta siguranţa mai bine intr’un vecin puternic, de căt in ami­­cia unui aliat depărtat. Turcia face tot felul de sforţări spre a dobândi spiritul şi pro­­tecţiunea Germaniei. LAPTA Din Ţară ! Citim in ziarele din capitală următoarea telegramă din Rîm. Vâlcei: Oposiţiunea din Vîlcea voind să se or­­ganiseze şi să lupte pe căi legale, a trimis un membru al seu se vestească amicii din judeţ. îndată poliţaiul şi supt-prefectul de o­­col au pornit in urmărire şi au dat ordin prin comunele rurale pentru concentrarea mi­liţienilor şi arestarea trimisului, ceea­ ce nu s’a putut face. La întoarcere, comisarul Pie­traru­ a primit ordin să bată birjarul. Ne­­cunoscîndu-l a bătut alt birjar dina, în bo­terul Temelie, luîndu-i ceasornicul. Cu avea mijloace colectivistul Vilacrose speră să reuşească a intimida cetăţenii şi a ţine o întrunire. Credem cu toate astea că va fi rău primit. G. Tufeanu, C. N. Herăscu, C. Slăvnescu, O. Sinescu, H. Davidescu, Al. Har. Zugră­vescu, O. N. Iancovescu, M. Lămotescu, G. Fărcăşanu, Ion Bucşenescu, Ach. Zamfiroiu, N. Iepure, Ion C. Angelescu. , • —x— Citim in ziarul „Galaţi“:­­ îndată ce s'a vestit in oraş ştirea că ca­pii oposiţiunei au se vie in Galaţi spre a ţine şi aci o întrunire, agenţii colectivişti şi toată camarila prefectului, au început a şop­ti pe la urechile gălăţenilor că guvernul nu va mai strămuta Curtea de apel in Galaţi, sau că cel puţin se va amâna data strămu­­tărei ei, care — se ştie — este fixată prin lege, de la 1 Septembre viitor. Aceasta pentru a face pe gălăţăni se’şi as­cundă indignaţiunea in contra actualului gu­vern şi să i­ăduşe ast­fel entusiasmul pri­­mirei capilor oposiţiunei. Concetăţenii noştri insă, ştiu ce crezământ să de insinuaţiunilor colectiviste şi nu e nici o probabilitate că această tactică stupidă va avea succesul aşteptat. „Naţiunea“ este positiv informată că a­­genţi de ai poliţii, cu punga plină in busunar, umblă prin mahalale ca să recruteze „paci­­nici cetăţeni“ pentru intrunirea de la 8 Iu­nie. De fie­ care „cetăţean“ se plăteşte cite cinci lei. —x— Convenţia comercială cu Elveţia s’a votat de Cameră, in mijlocul trăsnetelor şi fulge­relor, cu 70 voturi contra 9. —x— S’au început negocieri cu Rusia pentru in­­cheerea unei noi convenţii comerciale, căci cea actuală expiră la anu. * .—-x— Pedeapsa Severinenilor, pentru primirea en­­tusiastă făcută opoziţiuni, este încetarea con­struiri târgului de rîmători, unde guvernul a cheltuit dela 400,000 h­. Citim ia „Epoca“. D­e la un cârd de vre­me în toate zilele redacţiunea ziarului „E­­poca“ este asediată de toate părţile de po­liţie. Astă­zi de la 8 ore de dimineaţă s’au aşezat la pîndă, in grădina Episcopiei, zece sergenţi de oraş cu revolverele de noapte la brâu, dar fără numere, şi 4 sergenţi îmbră­caţi civil sub comanda unui oficer de poliţie îmbrăcat tot civil. La cârciuma, ce este a­­lături de redacţie, sunt incă patru agenţi, pe strada Corabia încă patru, toţi, fără nu­măr pe haine. Toate persoanele care avea câte un ziar in mână in grădina Episcopiei, stând pe bănci sau trecând, au fost maltratate şi tîrîte la Secţia IV. Mai bine de doue­zeci persoane s au arestat ast­fel. Un nenorocit fecior, a fost bătut sub pretext că e omul lui Filipescu. Par­chetul a fost informat,­ dar lucrurile n’a luat nici o schimbare? Legile şi instituţiile or­­ganisate nu mai sunt prin urmare in stare să ne apere nici proprietatea, nici libertatea individuală. Ce este de făcut? Pănă când vom suferi in linişte să fim bătuţi unul câte unul ? —x— E lucru positiv zice „Epoca“ că se va face o nouă tragere a dotării, la care vor participa şi cele 65.651 bilete remase, care se vor pune la vînzare. Lotul de 75 000 lei se va împărţi în 31 loturi, din cari 30 de câte o mie şi unul de 40.000 lei. —x— Astă­zi s’a văzut desfăşurănduse spune „România“ multă activitate poliţienească in grădina Episcopiei. Vre­o zece sergenţi de oraş şi mai mulţi agenţi secreţi aşezau in diferite părţi a­le grădinei peste 40 de bă­tăuşi civili îmbrăcaţi, dar mai toţi tunşi la cap. Este un curat asediu indreptat contra re­dacţiei ziarului „Epoca“.­­ Pe la 12 ore o delegaţiunei dintre membrii baroului, indignaţi de purtarea po­liţienească, a plecat de la tribunal la redac­ţia „Epocei“ ca se incurajeze la luptă şi la resistenţă pe cei ameninţaţi. Un domn din Mizil, spune „România“ al cărui nume suntem rugaţi a­­ tăcea, din cau­­ză că se teme de furia sbirilor administra­tivi—ne comunică cum că in ziua de 28 Maiu, pe cănd se afla in piaţa comunei şi discuta cu­ mai mulţi cetăţeni despre intru­nirea de la Buzeu, d. comisar Speleanu i-a adresat cuvinte insultătoare, ameninţăndtr’i căi dă palme. Faptul s’ar fi şi intămplat dacă întâmplarea n’ar fi făcut să fie faţă un d. ajutor de primar şi un de consilier. ,Şi acestea, de­sigur,v­or fi făcând parte din măsurile excepţionale ce guvernul voeş­­te să ia in­potriva opoziţiunei. f­oileton CLEOPATRA * Și-i fu rușine că crezuse posibil un lucru așa de nepotrivit cu ceia ce vedea de la ea acum. Cu toată bucuria el i-ar fi cerut erta­­re—Ochii lor se intâlniră și fie­care in parte gîci gândirea celui­lalt. — D-ta meritai de a fi fericită! zise Bo­ris, întrebuințând inconscient trecutul, atăt de puţin i se părea că se ţine Cleopatra de lu­mea celor vii. Ea cugetă un moment, pe urmă zimbi abia. — îmi creasem un ideal factice despre esistenţă, realitatea şi-a răsbunat. Adio mon­seniore ! El o conduse pănă la uşă, pe urmă de la fereastra lui o privi cum să ştie in trăsură. — Da, gândi el, ea merită să fie fericită, şi eu, cine ştie ? poate am trecut alăturea cu fericirea! XXVI In mai­­puţin de opt zile după aceasta, generalul, Neufor luă ştiinţă că el putea să deie curs instanţei sale de divorţ, împăratul nu se mai opunea. Marele­ duce Boris îşi ţinuse făgăduinţa: el făcuse cum a putut mai bine. Ceia ce nimeni nu trebuia să ştie şi nu ştiu nici­odată este că el deşteptase mila suveranei afirmăndu-i că Cleopatra nici nu va trăi poate destul pentru ca să se bu­cure de libertatea aşa de scump plătită. Dacă ea trebui să moră, zisese împă­răteasa, D-zeu s’o ierte! Nu-i treaba noastră, muritori, să o judecăm. Ziua in care i se comunică lui Nestor a­­ceastă noutate era una din cele mai frumoa­se zile de vară. Teii îmbălsămau aerul ca in timpul cănd sub umbra lor Cleopatra in­tălnea odată pe marele­ duce. Bătrânul ținu cît­va timp in măna sa scrisoarea oficială; pecetea roşie care o închisese, era chipul destinului său, sfărmat ca şi dînsa. Era tot­odată surparea casei sale, şi aurora unei vieţi fericite pentru Cleopatra; el o credea cel puţin. Trăind lăngă dînsa, văzănd'o in toate zilele, contele nu observase schimba­rea gradată care făcuse din astă frumuseţă imposantă o umbră aproape aeriană. Ea nu se plângea, era tot de una gata a-i da răs­puns, a-i face o lectură sau puţină musică, cum ar fi putut el băga in samă că glasul ei slăbea, că degetele sale se oboseau mai curînd, că talia sa tot de una nobilă şi gra­ţioasă, sta prăbuşită in foteluri, avănd aerul unui crin rupt? Acum se isprăvise, trebuia să se separe de ea; convenienţele şi legea cerea ca de acum înainte ea să locuiască sub un alt a­­coperemînt. El sună, dădu ordin de a ru­ X V X * .

Next