Lupta, februarie 1887 (Anul 4, nr. 170-192)

1887-02-14 / nr. 180

2 angaja ţara în datorii, a face pe contribuabili să plătească impozite grele numai pentru ficţiunea că cutare şi cutare este reprezentantul ţărei, pe când în realitate el este reprezentantul poliţiei, aceasta este culmea naivităţei şi a toleranţei. Trebue odată sfârşită această comedie, trebue să se creeze măcar cu această ocazie un curent bărbătesc şi sănătos. Este de datoria tuturor oamenilor de bine a refuza plata impozitelor noul, a respinge cu forţa pe cei ce vor veni să execute nişte legi infame votate de automaţi. Numai refuzînd plata impozitelor votate, numai astfel putem pune un frâu cheltuelilor, risipei, aventurilor și jafului. Când guvernul va ști că cu toate voturile Camerilor sale contribuabilii vor refuza de a plăti, nerecunoscând validitatea acelor voturi, el se va gândi de două ori înainte de a propune impozite noui. Mai mult, neavînd bani, fiind nevoit a scoate cu forţa şi cu execuţii contribuţiile cele mai sigure, neavînd prin urmare nici credit în afară el va fi nevoit să se retragă. Numai astfel vom putea scăpa de acest guvern, scăpând ţara de aventuri şi faliment. Refuzul impozitelor, iată care trebue să ne fie cuvântul de ordine. O agitare în acest sens este necesară. In cazul cel mai domol: voeşte guvernul să aibă resurse votate cu ştiinţa şi consimţimântul ţărei ? Nu are decât să disolve Camerile şi să facă alegeri noui, însă alegeri libere, după condiţii anume impuse. Altmintrelea orice impozite vor veni de la Camerile actuale, ele sunt nule şi neavenite. Ştiri din ţară (De la corespondentul nostru din Iaşi) Răpirea unei fete. O ţigancă, spălătoriţă, numită Mariţa Gheorghiu, adimeni prin făgădueli pe o copilă, de vre o 14 ani Ileana C. Gheorghiu a unor oameni nevoiaşi din Iaşi, ca să meargă până la dînsa acasă unde ’l pregătise un present. Ajunşi în ţigănime la casa babei, aceasta încue pe fată în casă zicându-i să o aştepte că ea se duce în târg să-i cumpere presentul făgăduit; după o întârziere de câteva ore, ţiganca se întoarse cu un grec, mai mult bătrân decât tânăr, nevinovata copilă nu presimţea nimic, dar când baba trecu în altă odae şi se culcă — înoptase deja de mult —când grecul îndemnă pe copilă să se desbrace şi ea refuză şi când el o desbracă şi-i răpeşte cu putere fecioria, copila ţipă, răcueşte, strigă pe baba... în zadar, ea se făcea că doarme. La mijlocul nopţei, numai la lumina unei lampe, grecul numără câteva bumăşti, le dă babei şi eşi. Trecuse două zile, după care baba duse pe fata la hanul Missir şi o încredinţă unui birjar evreu Meer Iţicobil ca s’o ducă la Vasluiu. La protestările fetei, ţaganca îi spune că după fapta ce a făcut nu se mai poate întoarce acasă, căci părinţii o vor omorî în batae şi dar să plece la Vasluiu cu harabagiul care o va duce la o profesoară care are fete la lucru. La Vasluiu însă, o altă mişelie se comite, fata e internată în o casă de prostituţie; pentru a i se perde urma, e silită sub ameninţare de bătae să mărturisească la poliţie că o cheamă Liza Vasiliu şi e din Focşani. Cele povestite s’au întâmplat la sfîrşitul lunei Decembre anul espirat. Pe la sfârşitul lui Ianuare a. c. întâmplarea vrea, ca un lăutar din Huşi să viziteze stabilimentul în care era nenorocita copilă; acesta o cunoaşte deoarece o văzuse de mai multe ori la un frate al ei în Huşi şi ştiind-o de fată cinstită, nu poate decât să se mire găsind-o în acest loc, trecând sin guri în podae, fata narează lăutarului toată păţania ei şi-l roagă să înştiinţeze pe fratele său de la Huşi; acesta sosind, scoate pe sora sa din netrebnica locuinţă unde se necinstise o lună, şi dă pe toţi vinovaţii pe mâna justiţiei. Parchetul de Vaslui, anchetează la începutul lui Februar a. c. faptele şi dă rechisita judelui instructor care instrueşte afacerea. Nu ne îndoim că vinovaţii îşi vor lua partea ce li se cuvine. * * * Moarte grabnică. —Femeia Paraschiva Vas. Curcă, în vârstă de 70 ani, din cătunu Vârâţii, Comuna Cepleniţa, jud. Iaşi, pe când se întorcea în ziua de 6 Februarie a. c. împreună cu o altă femeie din sat, Nastasia T. Ifrim, de la Hârlau, în apropiere de sat, simţi slăbindu-i-se puterile, şi ne mai putându-şi urma drumul, căzu în omăt. Femeia lui Ifrim, se duse în sat şi spuse bărbatului Paraschivei că nevasta lui a rămas în drum şi acesta plecă cu un car cu boi şi după ce o aduse acasă, femeia lui muri imediat , nu putuse rezista teribilului frig ce era în acea zi şi viscolului ce se stârnise.* * * Relativ la representaţie e ce studenţii ieşeni vor da în beneficiul poetului Eminescu, ni se spune că comitetul studenţilor a ales frumoasa comedie a lui Fr. Ponsard „Cinstea şi Banii“ şi că repetiţiile vor începe în curând. * * * Curtea cu Juri. — In apropiata sesiune de Martie a Curtea cu Juraţi din Iaşi, se vor judeca un număr însemnat de pocese. Aşa, între altele, se va judeca procesul vestitului asasin Nicolae Florea, despre care s’a vorbit altă dată în acest ziar, și care a comis două omoruri. De asemenea, se crede, că se va judeca și procesul lui Filipescu care ar fi omorît pe Greaca Maria Ferry din Podul Vechiu, despre care încă s’a scris. La timp vom reveni. * * * Aflăm că d. Safian dîndu-șî demisia, d-sa a spus ministrului că pricina pentru care nu primește să se ducă la Bacău este fiindcă e oprit de interese familiare. Fi-va aceasta adevărata cauză sau o alta, credem că d-sa a făcut foarte bine. JUUPTa COMUNICAT Publicăm comunicatul ministerului de instrucţie. Aceasta o facem fiindcă credem că nu putem mai bine repara faptul că induşi in eroare am reprodus şi noi sgomotele ce circulau în capitală, decât reproducând ancheta. Terminându-se cercetarea în privinţa celor publicate de unele ziare asupra pretinselor scandale petrecute în institutul Manliu, ministerul aduce la cunoştinţa publică resultatele dobândite şi din care se constată că nimic nu a existat care să fi justificat răspândirea unor sgomote de natură a lovi în onoarea şi liniştea a sute de familii, încă mai înainte de a apărea în ziare ceva în această privinţă, ministerul, fiind încunoştiinţat cum că o guvernantă din institutul Manliu eşea din institut cu eleve pe cari le conducea într’o casă particulară din calea Griviţei, unde aveau întâlniri cu nişte tineri, ministerul a început îndată o cercetare minuţioasă, care era cu atât mai uşoară cu cât denunţările făcute d-lui inspector general al circumscripţiei I erau precise, indicând numele guvernantei şi strada în care aceasta locuia. In adever s’a şi constatat că, în casa indicată locueşte o doamnă M. V. care se da drept profesoară de limba germană în institutul Manliu. Totodată însă s’a stabilit că, de vreme ce această doamnă locuia în o casă cu chirie, nu putea fi guvernantă în veri un institut și prin urmare nu putea fi însărcinată a eși cu elevele acelui institut. O cercetare amirantă, făcută în institutul Manliu, a mai constatat că d-na M. V. era cu totul necunoscută acolo, fiind-că numele acestei doamne nu s’a aflat în scriptele institutului, ca aparţinându-i veri-o dată în veri-o calitate oarecare. Faptul despre care vorbeau ziarele era următorul: se zicea că, în ziua de 6 Ianuarie trecut, pe la 4 ore p. m., s’a văzut d-na M. V. venind acasă la d-sa însoţită de o tânără persoană ca de 17 până la 19 ani, pe care a presintat’o ca elevă din institutul Manliu, unui student, care locueşte în aceeaşi casă şi la veri-o 2 sau 3 colegi de ai lui, care venise din întâmplare la dânsul. Vorba aceasta a circulat îndată între câţiva studenţi din anul preparator de la şcoala de poduri şi şosele şi alte persoane cari locuiau în aceeaşi casă cu d-na menţionată, şi de la aceştia sgomotul s’a răspândit mai departe. Iată ceea ce a fost constatat. D-na M. V. venind în ţară, a servit la Institutul Gaohstetter ca lingeră, vre-o doua luni, şi anume în Iulie şi August 1886, de când a fost depărtată cu totul de acolo. De atunci, ea s’a încercat a se susţine dând lecţii particulare. Cu toate că era lipsită de cunoştinţile necesare totuşi a căpătat o lecţiune într’o casă particulară. In institutul d-nei Gaekstätter, numita M. V. făcuse cunoştinţă şi prietenie cu una din institutoare M. M, fiica unui funcţionar interior, care concediată mai în urmă de la d-na Gaekstätter, a intrat ca profesoare într’un alt institut privat de fete. Relaţiunile între amândouă continuaseră şi fiica funcţionarului venea să viziteze adesea pe M. V. când însoţită de dânsa când singură. Una din visitele domnişoarei M. M. la doamna M. V. fu şi cea din 6 Ianuarie Această dată este fixată cu certitudine In 6 Ianuarie s’a constatat asemenea că institutul Manliu era în vacanţă şi cursurile lui nu s’au deschis de cât la 12 Ianuarie. Toate aceste au fost stabilite prin declaraţii de martori, şi prin interogatoriele luate după cererea ministerului, de d. prim-procuror al tribunalului Ilfov. La interogator singură M. V. a arătat că n’a fost niciodată în institutul Manliu, că acolo nu era cunoscută de nimeni și nici nu cunoscea pe nimeni și că se da numai în glumă ca institutrice la d-na Manliu, iar d-ra M. M. a declarat că nu a fost nici odată la d-na Manliu şi că s’a lăsat a fi presentată ca elevă a d-nei Manliu, ca să nu se scie cine anume este. Sunt 2 probalităţî, sau că amândouă aceste doamne ziceau că se ţin de institutul Manliu, numai pentru a’ şi da mai multă importanţă, sau că M. V. era instrumentul unei intrigi, organisată de alte pesoane, ale căror umbre apare pretutindinea în toată această afacere. Este clar cu totul stabilit: 1. Că M. V. nu este, nici nu a fost guvernantă sau altceva la d-na Manliu; 2. că M. M. nu este nici nu a fost elevă la d-na Manliu ; 3. că, ori de ce natură ar fi fost cele petrecute în calea Griviţeî Institutul Manliu nu era implicat în ele în nici un mod, nici direct nici indirect. Ziarele cari au vorbit despre acesta au mai mărit încă lucrurile. Ele au spus că, nu una, ci trei tinere, cari se dau de eleve la d-na Manliu, mergeau în calea Griviţeî. Ele au mai zis, că aceste eleve au mers şi într’o berărie din vecinătatea institutului, însoţite de tineri, şi acolo au fost surprinse de către d. Director al şcoalei de poduri şi şosele, care ar fi aflat de la portarul şcoalei. Că trei din elevii interni lipsesc din şcoală. Toate aceste fapte sunt cu desăvîrşire neadevârate. Adresa dlui director al şcoalei de poduri şi şosele este categorică în această privinţă. Ziarul Lupta mai spune cum că, dupe denunţarea unui cârciumar de peste drum de institutul Manliu, trei studenţi în uniforma şcoalei de poduri şosele au fost surprinşi într’una din camerile institutului, unde pătrunsese sărind peste zid; că sergentul din stradă ar fi primit 10 lei ca să nu denunţe lucrul ; că, cu toate acestea, elşi-a făcut raportul către prefectul de poliţie al Capitalei. Toată această istorisire este o ţesătură de neadevăruri. Ministerul a cercetat toate foarte de aproape prin inspectorii sei. S’a vizitat în detaliu localul Manliu şi vecinătăţile lui. S’a întrebat pe vecini. S’a cercetat la prefectură şi la şcoala de poduri. Nu este adevărat că studenţii interni din şcoala da poduri ar fi plecat noaptea din şcoală. Adresa d-lui director o dovedeşte.“Nu e adevărat că un cârciumar de peste drum ar fi făcut vre-o denunţare, fiindcă peste drum de institutul Manliu nu se află nici un cârciumar, ci numai un şir de locuinţe particulare, fără nici o singură prăvălie. In strada care merge din calea Moşilor spre casa Paleologlu, Se află un ferar, care a declarat hotărît, el şi familia sa şi toţi lucrătorii, că niciodată nu a vertut pe cineva întroducându-se prin escaladă în institut, şi că nici nu a denunţat vreodată sergentului ori altcuiva, de a fi văzut aşa ceva. Aceeaşi declaraţie categorică a făcut-o şi un librar şi alţi comercianţi, ce ’şi-au prăvăliile în rând cu institutul Manliu în casa d-lui Solacolu. De altminteri, împrejmuirile institutului Manliu au o înălţime cari fac materialmente imposibilă orice încercare de a se pătrunde în institut, sărind peste ele. Este iarăşi neadevărată relaţiunea ziarului Lupta că îa institutul Manliu ar fi existând vreun dormitor numai cu trei paturi, în care elevele să doarmă singure. In tot institutul nu sunt decât uinei dormitoare, cari cuprind câte 15, 18, 19, 27 şi 17 paturi, în fiecare dormitor sunt câte două sau trei institutrice. Era imposibil ca un scandal ca acela povestit de Lupta să se fi petrecut în asemenea condiţiuni. Tot aşa de neadevărat este că sergentul din stradă ar fi văzut cele relatate de ziarul Lupta şi ar fi raportat prefecture de poliţie. Prefectura nu are cea mai mică cunoscinţă despre toate acestea, şi sergentul de stradă a declarat categoric că nimic nu a văzut din cele ce s’au scris şi s’au zis. Adresa d-lui prefect de poliţie, relativă la aceasta, o dovedeşte. In fine nimic, absolut nimic, nu s’a putut petrece de natură a da naştere unor povestiri ca acele cari au fost reproduse de ziare în zilele din urmă. Ministerul nu poate îndestul de plânge, că în cumpăna unor ziare a tras mai greu aviditatea de a asvârli în public o ştire scandaloasă, decât a verifica o denunţare, care prin natura ei punea în cestiune onorabilitatea unei familii, aducea neliniştea în sânul tuturor familielor cu copil în internatele private şi punea în joc onoarea atât a şcoalei de poduri şi şosele cât şi a tinerelor ce studiază acolo. Ministerul nu poate îndestul deplânge, că unele ziare nu se sfiesc a răspândi în public asemenea neadevăruri, făcându-se instrumente ale calomniei, cu disprețul primei datorii ce are presa de a lumina iar nu de a întuneca. (Monitorul Oficial, No. 248). ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE GERMANIA Sub titlu : „ Pentru pace “ Gazeta de Colonia publică un lung articol căutând să probeze că votul septenatului înseamnă pacea şi că opoziţiunea germană s’a făcut aliată Franţei. „Acesta este, zice foaia renană, tristul privilegiu al oposiţiunei noastre, care n’are nici o cunoştinţă asupra celor ce se petrec în Franţa, de a pretinde că judecă mai bine situaţiunea de cât cancelarul nostru, atât de bine iniţiat. „Ea ia pe generalul Boulanger drept un apostol al păcii şi n’are nici un scrupul pentru a susţine pe amicul Boulanger prezentând pe d. de Bismark ca singurul tulburător al sărbătoarei din Europa. „Ministrul de rezbel francez a profitat de ocaziunea ce ’i-a procurat majoritatea Reichstagului german şi elşi-a întărit, în tăcere, garnizoanele de pe frontierile de la Est. „Noi nu ne-am îndoit niciodată că cu toată resistenţa d-lui Windthorst, cancelarul care a dat atâtea probe despre talentul său diplomatic, nu va reuşi să contureze pericolele de război. In acest moment, noi suntem convinşi că pacea, în ceea ce priveşte pe Germania, va fi cel puţin menţinută încă câtva timp. „Pentru moment, în Franţa, partidul păcei întrece pe micul partid al războiului. „Dar este îndoios că această preponderanţă a partidului pacific să se menţie. Trebueşte clar a se face tot ce este trebuincios pentru a se mări forţele imperiului. „E un cuvânt tare ceea ce vom pronunţa, dar este adevărat: „oricine vede fondul lucrurilor se va convinge că compania Windthorst-Richter este cea mai bună aliată a d-lor Deroulede și Boulanger.“ Organul oficios conchide zicând că Alsacia-Lorena este cheia templului lui Janus în Germania. * * Citim în Hamburgische Boersen Halle: „De mult timp Germania caută a întinde relaţiunile sale şi comerţul său cu statele din Balcani şi Orient. Acest proect este de câtva timp reluat cu o nouă energie şi toate sforţările tind a nu mai avea nevoie de intermediarul Austriei. Dificultăţile au părut prea mari şi se temea de absenţa de siguranţă care ar fi putut rezulta din întrebuinţarea altor mijloace. „Aceste dificultăţi par astăzi trecute şi Germania a găsit alte căi de transport. In particular, administraţia drumurilor de ferm Prusiei pare că va căuta să mai micşoreze tarifurile. In această privire, este vorba de a stabili un tarif redus, de la staţiunile Germaniei de Nord prin Grajevo şi Odesa în comunicaţiune cu vapoarele ce fac un serviciu regulat cu Orientul şi în principal cu Constantinopolul, Asia Mică, Grecia şi Egiptul cărora le va acorda oarecari avantagii. „Se speră, graţie acestei asociaţiuni şi profitând de aspiraţiunile politicei comerciale, că se va înlesni şi creşte exportarea produselor germane în aceste regiuni. „Liniele de drum de fer şi de navigaţiune ale Rusiei se arăt dispuse, în vederea creşterea transitului ce va resulta, de a face concesiuni cât de întinse, cu atât mai mult cu cât e vorba de a micşora importanţa căei ferate Buda-Pesta-Salonic şi de a mări propriul lor trafic într’o proporţiune care nu e de despreţuit“. ------------------ii jTIBIflllllll—I----------------------------------------------- TELEGRAME Constantinopol, 22 Februarie. —(Cale indirectă). — In privinţa cestiunii bulgăreşti pare că există oare cari piedici. Poarta s’a înţeles se vede cu Rusia şi lucrează spre a aduce Regenţa să se apropie de vederile acestei puteri. Astăzi sau mâine d. Grekoff şi d. Kaleieff sau şi amândoi vor pleca la Sofia ducând cu dânşii vorbe de împăciuire destinate a aduce o apropiere între Bulgaria şi Rusia. Se vorbeşte despre trimiterea la Sofia a unui comisar mai mult sau mai puţin extraordinar. Acest comisar n’ar mai fi Gadban Efendi. El va pleca împreună cu delegaţii bulgari şi va avea ca misiune să sprijine în sarcina lor pe lângă Regenţă, pe dnii Kaleieff şi Grekoff. Aceste disposiţiuni fac să se considere ca părăsit pentru moment proectul unei ocupaţiuni, chiar provizorie, a Bulgariei de trupele ruseşti. Aceasta e cu atât mai admisibil cu cât Austria a respins într’un mod formal îndemnul Germaniei privitor la o ocupaţiune provizorie a Bulgariei de către Rusia chiar cu garanţii pentru evacuarea ulterioară a Principatului. In oarecari cercuri politice se crede că atitudinea împăciuitoare ce o are acum Rusia faţă cu vederile austriace, n’are alt scop de cât a permite să complecteze înarmările trupelor imperiale încă incomplecte. Cu toată activitatea, s’ar putea zice, intrigile lui Sir Dumond Wolff în Bulgaria şi la Constantinopol, misiunea delegatului britanic n’a făcut nici un progres, ea stă pe loc. Sultanul pare cu totul hotărât a nu renunţa la nici una din drepturile sale asupra Egiptului. Acestea sunt impresiunile zilei. Ele sunt succeptibile de variaţiuni. Un personagiu oficial în posiţiune de a fi bine informat îmi spune că atât în cestiunea bulgărească cât şi în cea egipteană, pare că se negociază cu convingerea, de,o parte şi de alta, că nu vor ajunge la nici un rezultat. Paris, 24 Octombre.— Figaro spune că prinţul de Battemberg e atins de friguri tifoide. Starea sa prezintă o oarecare gravitate. Prinţul va fi transportat la Darmstadt pe un vagon cu pat. Colonia, 24 Februare. — Gazetta de Colonia răspunzând ziarului de Nord care pare că ameninţă Germania cu o intervenţiune a Rusiei în favoarea Franciei, pentru cazul când ar izbucni un conflict la Rin, spune că Germania va avea în acest caz alţi amici, cari nu împărtăşesc opiniunea după care Rusia n’ar putea fi slăbită. Roma, 24 Februare. — D. Depretis a fost nevoit să refuze compunerea noului cabinet, din cauza greutăţilor ce întâmpine, atât spre a complecta ministerul, cât şi spre a întări majoritatea guvernamentală în Cameră. Regele a conferit ori cu președintele Camerei. Se crede că noua fază în care intră criza ministerială va fi asemenea foarte anevoioasă. (Havas)