Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)

1887-06-03 / nr. 266

x > ANIL IY. — No. 266 Un an Va an 3 kiui Un an %h an 8 1uifl ÁMMáwnm In ţară ............................... In străinătate 15 Bn îi 3 Nrawerul REDACȚIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, — 19. Director­ politic, GR PANU 40 lei 20 „­10 , 50 lei EDIl^IA -A. DOIJA BUCURESCI^MERCURI 3 IUNIE 1887. âwmwmi Anuncluri pe pagina III ... 1 leu linia . _ „ IV ... 25 bani „ A­RE2 ADRIDEA In Romania, te adm­inteteafcia ziarului. In franta, Italia, Ansino-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Gene tanti napol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti LEGALITATE Legalitate colectivistă LIPSA DE PROGRAM Un curent de reforme Hotărîrea Casaţii In afacerea condamnaţilor din R-Fâlcei DIN GALAŢI Favorita—Carini LEGALITATE II- Printre multele superstiţii­ Evre­­eşti mi să spune că există şi urmă­toarea : pentru a infrige o pe­deapsă unui oraş întreg să încon­­giură de jur împrejur cu o aţă sub­ţire, aproipe invizibilă, sau să înseamnă cu cărbune negru toate casele. Aţa imperceptibilă sau semnul făcut cu cărbune sunt cele mai grozave pie­dici pentru un evreu credincios, sunt mai teribile de­cât cordonul cel mai strict militar. Ei bine, de asemenea superstiţie suferă cei mai mulţi la noi in poli­tică. Pentru eî un cuvânt, un su­net le produc efecte teribile, un ast­­­­fel de cuvânt pronunţat îi îmărmu­­­­reşte*, îi opreşte în activitatea între­prinsă, îi face a rămânea liniştiţi în un colţ. r'' Printre asemenea cuvinte ,există şi acel faimos care se numeşte: le­galitatea, respectul legii... Ce este le­galitatea, în sensul larg cetăţenesc, cei m­ai mulţi nu ştiu­, dar pentru ca un­­ cuvânt să facă impresie asupra ca­petelor slabe sau spiritelor supersti­ţioase nu este nevoe ca să fie înţe­les. Din contra,jj cu cât va fi mai ne­înţeles cu atât efectul este mai mare. Aşa, propune bună­oară in vr’un comitet ideea ca să se înceapă o ac­ţiune prin toate mijloacele; imediat două-zeci să scoată şi propun a se şterge cuvintele: prin toate mijloacele şi in locul lor a se pune, prin toate mijloacele legale !... Legalitatea este în acest caz firul de aţă evreesc, este înegritura cu , cărbune făcută de ceauşul rabinului!.. Voiţi să ştiţi în situaţia politică a noastră ce înseamnă legalitate din partea opoziţiei? Să vă spun eu : legalitate înseam­nă ca cei cari au puterea în mâini ,să calce toate legile, să comită toate abuzurile, să strivească în picioare pe adversarii săi.­­ Legalitate înseamnă ca avînd jus­­^*­iţîa la dispoziţie să pronunţe con­damnările care le voesc ei, ca avînd armata la ordine să o scoată în stradă când crede de cuviinţă, pen­tru a ucide şi măcelări lumea ca la Botoşani. Legalitate înseamnă ca guvrenul care are în mâini 140 de milioane lei anual, banii ţârei, să’i întrebuin­ ■ ţeze în scop de a corupe pe cetăţeni, de a le cumpăra conştiinţa, de a dis­tribui favoruri sprijinitorilor, de a plăti bande de bătăuşi ca la Bucu­reşti, Galaţi etc. Legalitate mai înseamnă că regele, supremul arbitru, omul destinat au­ d’asupra partidelor şi d’asupra tutu­ror luptelor, acel om să se scoboare în arena politică, să facă cauză co­mună cu o parte, cu partea cea mai tare, să -i dea apoi voe ca să stri­vească pe cea­l­altă parte a cărei re­­v­­lamaţii el apoi să nu voiască nici­­ să le audă. Aceasta înseamnă legalitatea care ne guvernează, căria trebue să ne su­punem fără a murmura, în contra căria nu trebue să ne răsculam, pe care trebue să o respectăm ca bună, ca dreaptă, ca legală... Acum să vedem ce înseamnă le­galitate din punct de vedere al opo­ziției, al celor ce luptă în contra gu­vernului. Legalitate, din punct de vedere o­­poziţionist, este a şti, a fi convins că totul este o mistificare, o călcare de lege şi totuşi a avea respect pentru asemenea lucruri şi a continua de a avea respect. Aşa, legalitate înseamnă a te duce din când în când la alegeri, măcar că ele sunt o comedie, şi a nu eşi o iotă din rezerva şi prudenţa perfec­tului cetăţean. Legalitate înseamnă a întrebuinţa în luptă numai mijloacele de care îţi dă voe adversarul, guvernul, şi chiar acelea a le întrebuinţa numai până la un oare­care grad. Ori­cari alte mijloace eficace pentru a răsturna guvernul legal descris mai sus, trebuesc înlă­turate ca anti-legale. Legalitate înseamnă a şti că re­gele este marele culpabil, compli­cele de fapt a celor ele la putere, şi totuşi a’l înconjura cu respect, a’l presupune că este în realitate de­asupra luptelor politice, omul im­parţial, spiritul drept. Legalitate mai înseamnă a res­pecta o Constituţie rămasă­­pe hâr­tie numai, a venera nişte legi căl­cate în picioare de adversari, a avea deferenţă pentru tot ce guvernul a nesocotit, ’şi-a bătut şi ’şi bate joc numai şi numai să se mănţte la putere. Legalitate cu un cuvânt înseamnă ca guvernul să se servească pen­tru a să menţine la putere de toate mijloacele legale sau nelegale — mai mult nelegale—iar opoziţia să nu se servească de nici unul, de teamă,ca nu cum­va voind a lucra să nu gre­şească a să servi de vre-unul anti­­legal. Iată situaţia celor de la putere — faţă în faţă cu cei din opoziţie! Aşa că este dreaptă, echitabilă ! Aşa că este mai cu seamă legală ... Acum cred că fie­care îşi are es­­plicaţia pentru ce guvernul acest ti­călos stă de 12 ani la putere, pen­tru ce regele Carol il protejeazâ fă­ţiş, pentru ce opoziţia nu isbuteşte a-l răsturna. Este legalitatea în, sensul definit mai sus, care susţine pe colectivişti la putere şi care îi împedică pe o­­poziţionişti de a ajunge la ea. Este firul de aţă pe care d. I. Brătianu cu regele, tovarăşul sǎu,­­l-au arun­cat jur împrejurul opoziţiei zicându-i: aceasta este legalitatea, să nu cum­va să ieşi din ea.... G. PANU, clară a Serbiei, Regele a însărcinat pe d. Ris­tici de a forma cabinetul. In momentul de faţă un cabinet Ristici este aproape sigur. In cea ce priveşte sgomotele cum că d Ris­tici, ar fi pus oare­cari condiţiuni pentru ca să primească preşedenţia consiliului, se pot declara pe baza de informaţie din sorginte au­tentică, că nu sunt de­cât manopere din par­tea inamicilor d-lui Ristici interesaţi a împie­dica o combinare ministerială având în capul ei pe acest bărbat de stat. Ştirea că d. Ristici ar fi cerut reducerea forţelor militare şi ruperea negocierilor cu pie­­ţile financiare din Austro-Ungaria şi Germania nu este fondată şi nimic nu va fi decis în a­­ceastă privinţă până când combinarea noului cabinet nu va intr­a intr’o rasă definitivă. Se aşteaptă pentru astă­zî la o soluţiune. Belgrad 13 iunie. — (9 și 10 m. seara)— D. Ristici a primit­ să formeze noul cabinet. A propus regelui constituirea unui minister com­pus din elemente radicale şi liberale. Noul cabinet ar fi compus în modul următor : D. Ristici, preşedinte al consiliului şi minis­tru de externe. D. Milojkovicî, interne. D.Ava­­kumovici, justiţie. D. Alimpia Vasiljevicî, culte şi instrucţiune publică. D. Sava Gruici rezbel. D. Vuici finanţe. D. Velimirovici, lu­crări publice. D. Milosavljevici, comerciu şi a­­gricultură. Ceî cinci d’intâiu sunt liberali, cel­­alţi trei radicali. Se aşteaptă pentru azi decretul Regal anun­ţând formarea cabinetului. Buda-Pesta. 13 Iunie. — „Pester Lloyd“ vor­bind de venirea probabilă la putere a d-luî Ris­­tic! zice că nici un minister sârb ori­care ar fi, nu va putea schimba politica exterioară a Serbiei. SERVICIUL TELEGRAFIC? AGENTIA HAVAS Belgrad, 13 Iunie.— Regele a conferit cu cite­va persoane din partidul Conservator, dar ne­gocierile angajate n’au izbutit, iar d. Risti­ci a fost însărcinat cu formarea cabinetului. AG­ENŢIA LIBERA­ ­. Madrid, 13 Iunie. — El Corco, află că mai mulţi membrii importanţi ai dreptei sunt decişi a se despărţi de d. Sagasta, pe care­­l-au susţinut până acum. Madrid, 13 Iunie.—Consiliul de miniştrii s’a întrunit la Aranjuez şi a decis de a grăbi des­­baterile asupra organisărei armatei. Ministrul de război și pe care îl numesc aici generalul Boulanger spaniol, întâmpină o vie opunere din partea generalilor. G­uvernul este hotărât să facă din adoptarea proectului o chestiune de cabinet. Belgrad, 13 iunie. --D. Ristici şi Milojko­­vici au­ fost chemaţi de regele Milan la Ko­nakul regal (cu scop de a conferi asupra situa­­ţiunii şi asupra formărei unui nou cabinet. După ce a trecut în revistă situaţiunea finan­ Legalitate colectivistă In toată ţara abia au isbutit două oraşe ca să ’şi aleagă consilii comunale opoziţio­­niste şi nici pe acestea nu le poate înghiţi guvernul colectivist. Până acuma, atât consiliului coiminal din T. Severin cât şi celui din Galaţi, li s’au fă­cut fel de fel de piedici, numai pentru a le pune în neputinţă de a lucra. Ceva mai mult, consiliul comunal din Ga­laţi, adevărata expresiune a cetăţenilor, a fost dizolvat câte­va luni după alegere, fără nici un motiv şi numai din pricină că era în majoritate opoziţionist. Acuma, făcându-se unei alegeri, opoziţiu­­nea triumfă din nou, iar guvernul din nou pune pedici consiliului şi’l împedică de a lucra. D. Radu Mihaiu face cu Consiliul din Galaţi aceea ce n’a făcut cu nici un Con­siliu din ţară vre-un ministru de interne. D-sa refuză de a recunoaşte de bună ale­gerea de la colegiul I-ia făcută în toată regula, în linişte şi legalitate, iar alegerea de la colegiul al II-lea, alegere pătată de fără de legi şi de sânge, o va valida fără de îndoială. Atuncea care mai este folosul libertăţi­lor constituţionale, dacă cetăţenii nu pot uza de dânsele ? Ceea ce te revoltă mai cu seamă la a­­ceşti mizerabili de guvernanţi, ceea ce va face ca la căderea lor să nu se ridice o voce în favoarele, este tocmai aceasta bat­­jocorire sistematică a lumei, acest dispreţ adânc ce au pentru legile ţărei şi pentru drepturile fie-căruia. Pentru un ministru colectivist, dreptul unui om este un nimic, iar interesele u­­nui colectivist sunt totul. Puţin îl pasă guvernului dacă un oraş, în imensa lui majoritate, a ales un consi­liu comunal opoziţionist, puţin îi pasă lui dacă un oraş întreg nu mai voeşte să aibă în capul său o ceată de incapabili şi de jefuitori, ceea­ ce ’i pasă lui este ca toţi co­lectiviştii din toate unghiurile pământului să fie căpătuiţi şi fericiţi. Dacă la Galaţi s’a violat dreptul electo­ral al cetăţenilor, prin mijloacele cele mai criminale, s’a violat pentru motivul că cei câţi­va colectivişti din localitate aveau sete­­ de diurnele de la primărie şi de la consi­liul judeţean şi guvernul nu le putea re­fuza aceste mici beneficii. Ne putem aştepta, prin urmare, la o nouă dizolvare a consiliului comunal din Galaţi, ne putem aştepta la o nouă nedreptate re­voltătoare din partea haitei de desperaţi care ne stăpâneşte. Căci o nedreptate pentru Radu Mihaiu este o floare la ureche. LIPSA DE PROGRAM De­sigur că e un fenomen foarte ciu­dat faptul că actualii guvernanţi să stea 12 ani neîntrerupţi la cârmă şi ca sor­ţii pentru o şedere şi mai departe să nu se împuţineze. In ţâiile cu regim parlamentar, în­ care guvernele atârnă de încrederea alegăto­rilor, nicăeri nu se poate constata ase­menea fapt. Nici în Anglia, nici în Fran­cia, nici în Belgia, nici în Italia, dar ab­solut în nici una din ţările cu­­regim re­prezentativ nu este cu putinţă ca con­trolul în afacerile publice să nu fie sta­bilit printr’o cât mai deasă primenire a partidelor politice la cârmă. Ast­fel cum se petrece lucrul la noi actualmente, ne asemănăm foarte mult cu statele unde regimul personal este în floare, precum în Rusia sau în Germa­nia, căci numai în aceste ţâri ministe­rele durează cu zecimele de ani, de­oa­­re­ce atârnă numai de voinţa unui sin­gur om sau de toleranţa curtezanilor şi a Camarilei. Pentru ce dar la noi ne izbim de a­­ceastă neputinţă de a răsturna şi înlo­cui pe actualul guvern, cu toată spoiala de constituţionalizm ce avem ? Răspunsul este foarte simplu: pricina e că opoziţiunea noastră, prin lipsa ei de program, nu poate interesa unsele la lupta ce întreprinde. Numai cu învinovăţirea guvernului pen­tru atentatele săvîrşite la libertăţile pu­blice nu poţi câştiga simpatiile şi con­cursul unei mase de alegători cu educa­ţie politică nulă şi care nu poate pricepe chestiunile ceva mai abstracte. Ce interesează oare pe modestul bur­ghez, parte din alegătorii suverani, dacă un om a fost arestat în chip ilegal, dacă un altul a fost bătut pe strade de că­tre agenţii poliţiei sau dacă unui al trei­lea ’i s’au intentat procese nedemne sau ’i s’au pus în spinare condamnaţiuni re­voltătoare ? De­sigur că nu -i interesează de loc. Pentru a interesa masa cea mare a cetăţenilor, este neapărată nevoie ca o­­poziţiunea să aibă un program catego­ric în care să tăgăduiască oamenilor mai multe îmbunătăţiri reale şi în care pro­gram să crează. Dacă opoziţiunea noastră nu este în stare ca să se adune în jurul Unei ase­menea programe de reformă şi de îm­bunătăţire a mulţimei care suferă din toate punctele de privire, toată lucra­rea ei este lucrare zadarnică şi nu prea vedem prin ce mijloace ar putea răs­turna un guvern puternic prin anii lui de şedere la cârmă, puternic prin toată maşina guvernamentală, şi mai pe sus de toate puternic prin protecţia re­gelui şi prin lipsa lui de scrupul. Un partid politic, când este în opozi­­ţiune, nu poate răsturna partidul protiv­­nic de­cât provocând simpatii puternice pentru dânsul, provocând entusiazmul popular, alt­fel nu face absolut nimica. La noi în ţară, afară de puţinii oa­meni culţi cari luptă în contra guver­nului în interesul unor idei abstracte, restul n’ar şti să lupte de­cât atuncea numai când ar vedea bine că o schim­bare de stăpânire le-ar aduce lor o îm­bunătăţire a mizerabilei lor stări mate­riale. Programele opozanţilor noştriî până astă­zî n’au coprins de cât banalităţi, de cândlişeurî ruginite, vorbe şi iar vorbe cari nu mai pot îndestula lumea de faţă. In aceste programe, fie ele ale libera­lilor sau ale conservatorilor, se spune invariabil că opoziţiunea va stărui ca „legile să fie aplicate de­o­potrivă pen­tru toţi“ ca „ordinea să fie restabilită în financie“ ca „demnitatea ţarei să fie men­ţinută în afară“ etc. etc. etc. Apoi cu a­­semenea făgăduelî este evident că nu se poate mişca o ţară, nici nu li se poate câştiga încrederea. In asemenea condiţiunî apoi, nici o de­osebire nu este în programele diferitelor partide şi ori­ care partid ar’putea adopta programul celui alt fără nici o greutate şi fără să poată fi învinuit că ’şi-a schim­bat principiile. Privind situaţiunea noastră politică cea anormală nu este greu de prevăzut că acel partid va putea câştiga prestigiul în faţa ţăreî şi va deveni popular, care va putea sâ simtă nevoile adânci ale ţărei şi care va şti să concretizeze într’un pro­gram reformele trebuitoare şi­­indispen­sabile. Şi tare ne e frică că nici una din par­tidele actuale, aşa cum sunt alcătuite, nu vor avea curagiul ca să întreprindă această lucrare nici să­ renunţe la poli­tica de espediente de până acum. Pentru o­­asemenea operă este nevoie de oameni noui, de formaţiuni politice viitoare, de entuziasme puternice şi de convingeri profunde. Ş­i câte elemente bune nu se găsesc în sânul actualei opoziţiuni, câţi oameni nu se pierd paralizaţi fiind de neputinţa unei mase întregi de politiciani rutinari, incapabili de a gândi într’alt­ fel de cât au apucat-o şi incapabili de a Înţelege că starea ţărei de astă­zi nu mai este ace­iaşi cu starea de acum 20 sau 30 de ani. Timpul nu este pierdut pentru ca o reacţiune puternică să se facă şi pentru ca să se puie bazele unei partide puter­nice de viitor, compusă din oameni plini de convingeri şi de iubire de ţară, oa­meni hotărâţi pentru luptă şi pentru sa­crificii. Pe o asemenea partidă ţara o va în­ţelege imediat şi o va urma de­sigur. Buletin exterior Un curent de reforme De­şi mai toate statele europene sunt cârmuite de partidele conservatoare, totuşi, —şi poate tocmai din această cauză,—un curent de reforme a cuprins toate naţiu­nile. Englezii, Francezii, Italienii, Belgia­­nii, Olandezii, etc. se agită, se mişcă. Unii cer reforme economice, alţii reforme poli­tice sau şi una şi alta. In Anglia lupta nenorociţilor irlandezi împotriva arbitrar­­ului şi despotizmului ad­ministraţiei şi pentru dobândirea neatârnă­­rei lor politice şi economice agită şi pre­ocupă toate spiritele. Această luptă demnă şi eroică a deşteptat o altă clasă de asu­priţi, care suferă de asemenea jugul civili­zatei Englitere. Locuitorii provinciei Gal­­les dau din zi în zi mai multe semne de viaţă, de agitaţie, de mişcare. Ei formu­lează cereri şi reforme sociale întocmai ca şi fraţii lor de suferinţă din nenorocita Ir­landa. Şi unii şi alţii se pun sub protecţia bătrânului liberal Gladstone, care îl încura­­j­ză şi Îl îmbărbătează la luptă. Vedem clar că în Anglia­­există un puternic cu­rent de reforme sociale, menit a schimba actuala organizaţie politică şi economică a regatuluî­ unit. Aceste reforme se impun, ele nu mai pot întârzia, şi, mai curând sau mai târziu, cu sau fără voe. Englezii ’vor trebui să cedeze. In Franţa, unde un joc anormal de com­­binaţiuni politice a adus la cârmă un ca­binet compus în mare parte din elemente moderate, domneşte de asemenea un curent de reforme. Radicalii cer cu insistenţă schim­barea sistemului actual de impozite, sim­plificarea aparatului administrativ, despăr­ţirea bisericei de stat, etc. Acum ei au în­ceput să provoace agitaţiuni în favoarea i­­deei ca Senatul să fie ales ca şi Camera, prin sufragiu universal; cu alte cuvinte se tinde la suprimarea acestui corp. Modera­ţii de la cârmă se opun, negreşit, acestui curent, dar rezistenţa lor este slabă şi în cele din urmă vor trebui să se retragă pentru a ceda locul radicalilor.­­ Despre curentul de reforme Jce a cuprins cele­lalte state şi cu deosebire Belgia, ne-am ocupat în alte reviste şi lucrul e bine cu­noscut. Am căutat numai să observăm că în vreme ce în capul treburilor diferitelor state europene se află oameni cari, profi­tând de înalta lor posiţiune, caută să sta­bilească de sus în jos un curent reacţionar, massele populare d­impotrivă stabilesc de jos în sus un curent şi mai puternic de re­forme adevărat liberale şi democratice. I

Next