Lupta, iunie 1887 (Anul 4, nr. 265-288)
1887-06-03 / nr. 266
x > ANIL IY. — No. 266 Un an Va an 3 kiui Un an %h an 8 1uifl ÁMMáwnm In ţară ............................... In străinătate 15 Bn îi 3 Nrawerul REDACȚIA 19. — Strada Știrbei-Vodă, — 19. Director politic, GR PANU 40 lei 20 „10 , 50 lei EDIl^IA -A. DOIJA BUCURESCI^MERCURI 3 IUNIE 1887. âwmwmi Anuncluri pe pagina III ... 1 leu linia . _ „ IV ... 25 bani „ ARE2 ADRIDEA In Romania, te adminteteafcia ziarului. In franta, Italia, Ansino-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Gene tanti napol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti LEGALITATE Legalitate colectivistă LIPSA DE PROGRAM Un curent de reforme Hotărîrea Casaţii In afacerea condamnaţilor din R-Fâlcei DIN GALAŢI Favorita—Carini LEGALITATE II- Printre multele superstiţii Evreeşti mi să spune că există şi următoarea : pentru a infrige o pedeapsă unui oraş întreg să încongiură de jur împrejur cu o aţă subţire, aproipe invizibilă, sau să înseamnă cu cărbune negru toate casele. Aţa imperceptibilă sau semnul făcut cu cărbune sunt cele mai grozave piedici pentru un evreu credincios, sunt mai teribile decât cordonul cel mai strict militar. Ei bine, de asemenea superstiţie suferă cei mai mulţi la noi in politică. Pentru eî un cuvânt, un sunet le produc efecte teribile, un astfel de cuvânt pronunţat îi îmărmureşte*, îi opreşte în activitatea întreprinsă, îi face a rămânea liniştiţi în un colţ. r'' Printre asemenea cuvinte ,există şi acel faimos care se numeşte: legalitatea, respectul legii... Ce este legalitatea, în sensul larg cetăţenesc, cei mai mulţi nu ştiu, dar pentru ca un cuvânt să facă impresie asupra capetelor slabe sau spiritelor superstiţioase nu este nevoe ca să fie înţeles. Din contra,jj cu cât va fi mai neînţeles cu atât efectul este mai mare. Aşa, propune bunăoară in vr’un comitet ideea ca să se înceapă o acţiune prin toate mijloacele; imediat două-zeci să scoată şi propun a se şterge cuvintele: prin toate mijloacele şi in locul lor a se pune, prin toate mijloacele legale !... Legalitatea este în acest caz firul de aţă evreesc, este înegritura cu , cărbune făcută de ceauşul rabinului!.. Voiţi să ştiţi în situaţia politică a noastră ce înseamnă legalitate din partea opoziţiei? Să vă spun eu : legalitate înseamnă ca cei cari au puterea în mâini ,să calce toate legile, să comită toate abuzurile, să strivească în picioare pe adversarii săi. Legalitate înseamnă ca avînd jus^*iţîa la dispoziţie să pronunţe condamnările care le voesc ei, ca avînd armata la ordine să o scoată în stradă când crede de cuviinţă, pentru a ucide şi măcelări lumea ca la Botoşani. Legalitate înseamnă ca guvrenul care are în mâini 140 de milioane lei anual, banii ţârei, să’i întrebuin ■ ţeze în scop de a corupe pe cetăţeni, de a le cumpăra conştiinţa, de a distribui favoruri sprijinitorilor, de a plăti bande de bătăuşi ca la Bucureşti, Galaţi etc. Legalitate mai înseamnă că regele, supremul arbitru, omul destinat au d’asupra partidelor şi d’asupra tuturor luptelor, acel om să se scoboare în arena politică, să facă cauză comună cu o parte, cu partea cea mai tare, să -i dea apoi voe ca să strivească pe cealaltă parte a cărei revlamaţii el apoi să nu voiască nici să le audă. Aceasta înseamnă legalitatea care ne guvernează, căria trebue să ne supunem fără a murmura, în contra căria nu trebue să ne răsculam, pe care trebue să o respectăm ca bună, ca dreaptă, ca legală... Acum să vedem ce înseamnă legalitate din punct de vedere al opoziției, al celor ce luptă în contra guvernului. Legalitate, din punct de vedere opoziţionist, este a şti, a fi convins că totul este o mistificare, o călcare de lege şi totuşi a avea respect pentru asemenea lucruri şi a continua de a avea respect. Aşa, legalitate înseamnă a te duce din când în când la alegeri, măcar că ele sunt o comedie, şi a nu eşi o iotă din rezerva şi prudenţa perfectului cetăţean. Legalitate înseamnă a întrebuinţa în luptă numai mijloacele de care îţi dă voe adversarul, guvernul, şi chiar acelea a le întrebuinţa numai până la un oarecare grad. Oricari alte mijloace eficace pentru a răsturna guvernul legal descris mai sus, trebuesc înlăturate ca anti-legale. Legalitate înseamnă a şti că regele este marele culpabil, complicele de fapt a celor ele la putere, şi totuşi a’l înconjura cu respect, a’l presupune că este în realitate deasupra luptelor politice, omul imparţial, spiritul drept. Legalitate mai înseamnă a respecta o Constituţie rămasăpe hârtie numai, a venera nişte legi călcate în picioare de adversari, a avea deferenţă pentru tot ce guvernul a nesocotit, ’şi-a bătut şi ’şi bate joc numai şi numai să se mănţte la putere. Legalitate cu un cuvânt înseamnă ca guvernul să se servească pentru a să menţine la putere de toate mijloacele legale sau nelegale — mai mult nelegale—iar opoziţia să nu se servească de nici unul, de teamă,ca nu cumva voind a lucra să nu greşească a să servi de vre-unul antilegal. Iată situaţia celor de la putere — faţă în faţă cu cei din opoziţie! Aşa că este dreaptă, echitabilă ! Aşa că este mai cu seamă legală ... Acum cred că fiecare îşi are esplicaţia pentru ce guvernul acest ticălos stă de 12 ani la putere, pentru ce regele Carol il protejeazâ făţiş, pentru ce opoziţia nu isbuteşte a-l răsturna. Este legalitatea în, sensul definit mai sus, care susţine pe colectivişti la putere şi care îi împedică pe opoziţionişti de a ajunge la ea. Este firul de aţă pe care d. I. Brătianu cu regele, tovarăşul sǎu,l-au aruncat jur împrejurul opoziţiei zicându-i: aceasta este legalitatea, să nu cumva să ieşi din ea.... G. PANU, clară a Serbiei, Regele a însărcinat pe d. Ristici de a forma cabinetul. In momentul de faţă un cabinet Ristici este aproape sigur. In cea ce priveşte sgomotele cum că d Ristici, ar fi pus oarecari condiţiuni pentru ca să primească preşedenţia consiliului, se pot declara pe baza de informaţie din sorginte autentică, că nu sunt decât manopere din partea inamicilor d-lui Ristici interesaţi a împiedica o combinare ministerială având în capul ei pe acest bărbat de stat. Ştirea că d. Ristici ar fi cerut reducerea forţelor militare şi ruperea negocierilor cu pieţile financiare din Austro-Ungaria şi Germania nu este fondată şi nimic nu va fi decis în această privinţă până când combinarea noului cabinet nu va intra intr’o rasă definitivă. Se aşteaptă pentru astăzî la o soluţiune. Belgrad 13 iunie. — (9 și 10 m. seara)— D. Ristici a primit să formeze noul cabinet. A propus regelui constituirea unui minister compus din elemente radicale şi liberale. Noul cabinet ar fi compus în modul următor : D. Ristici, preşedinte al consiliului şi ministru de externe. D. Milojkovicî, interne. D.Avakumovici, justiţie. D. Alimpia Vasiljevicî, culte şi instrucţiune publică. D. Sava Gruici rezbel. D. Vuici finanţe. D. Velimirovici, lucrări publice. D. Milosavljevici, comerciu şi agricultură. Ceî cinci d’intâiu sunt liberali, celalţi trei radicali. Se aşteaptă pentru azi decretul Regal anunţând formarea cabinetului. Buda-Pesta. 13 Iunie. — „Pester Lloyd“ vorbind de venirea probabilă la putere a d-luî Ristic! zice că nici un minister sârb oricare ar fi, nu va putea schimba politica exterioară a Serbiei. SERVICIUL TELEGRAFIC? AGENTIA HAVAS Belgrad, 13 Iunie.— Regele a conferit cu citeva persoane din partidul Conservator, dar negocierile angajate n’au izbutit, iar d. Ristici a fost însărcinat cu formarea cabinetului. AGENŢIA LIBERA . Madrid, 13 Iunie. — El Corco, află că mai mulţi membrii importanţi ai dreptei sunt decişi a se despărţi de d. Sagasta, pe carel-au susţinut până acum. Madrid, 13 Iunie.—Consiliul de miniştrii s’a întrunit la Aranjuez şi a decis de a grăbi desbaterile asupra organisărei armatei. Ministrul de război și pe care îl numesc aici generalul Boulanger spaniol, întâmpină o vie opunere din partea generalilor. Guvernul este hotărât să facă din adoptarea proectului o chestiune de cabinet. Belgrad, 13 iunie. --D. Ristici şi Milojkovici au fost chemaţi de regele Milan la Konakul regal (cu scop de a conferi asupra situaţiunii şi asupra formărei unui nou cabinet. După ce a trecut în revistă situaţiunea finan Legalitate colectivistă In toată ţara abia au isbutit două oraşe ca să ’şi aleagă consilii comunale opoziţioniste şi nici pe acestea nu le poate înghiţi guvernul colectivist. Până acuma, atât consiliului coiminal din T. Severin cât şi celui din Galaţi, li s’au făcut fel de fel de piedici, numai pentru a le pune în neputinţă de a lucra. Ceva mai mult, consiliul comunal din Galaţi, adevărata expresiune a cetăţenilor, a fost dizolvat câteva luni după alegere, fără nici un motiv şi numai din pricină că era în majoritate opoziţionist. Acuma, făcându-se unei alegeri, opoziţiunea triumfă din nou, iar guvernul din nou pune pedici consiliului şi’l împedică de a lucra. D. Radu Mihaiu face cu Consiliul din Galaţi aceea ce n’a făcut cu nici un Consiliu din ţară vre-un ministru de interne. D-sa refuză de a recunoaşte de bună alegerea de la colegiul I-ia făcută în toată regula, în linişte şi legalitate, iar alegerea de la colegiul al II-lea, alegere pătată de fără de legi şi de sânge, o va valida fără de îndoială. Atuncea care mai este folosul libertăţilor constituţionale, dacă cetăţenii nu pot uza de dânsele ? Ceea ce te revoltă mai cu seamă la aceşti mizerabili de guvernanţi, ceea ce va face ca la căderea lor să nu se ridice o voce în favoarele, este tocmai aceasta batjocorire sistematică a lumei, acest dispreţ adânc ce au pentru legile ţărei şi pentru drepturile fie-căruia. Pentru un ministru colectivist, dreptul unui om este un nimic, iar interesele unui colectivist sunt totul. Puţin îl pasă guvernului dacă un oraş, în imensa lui majoritate, a ales un consiliu comunal opoziţionist, puţin îi pasă lui dacă un oraş întreg nu mai voeşte să aibă în capul său o ceată de incapabili şi de jefuitori, ceea ce ’i pasă lui este ca toţi colectiviştii din toate unghiurile pământului să fie căpătuiţi şi fericiţi. Dacă la Galaţi s’a violat dreptul electoral al cetăţenilor, prin mijloacele cele mai criminale, s’a violat pentru motivul că cei câţiva colectivişti din localitate aveau sete de diurnele de la primărie şi de la consiliul judeţean şi guvernul nu le putea refuza aceste mici beneficii. Ne putem aştepta, prin urmare, la o nouă dizolvare a consiliului comunal din Galaţi, ne putem aştepta la o nouă nedreptate revoltătoare din partea haitei de desperaţi care ne stăpâneşte. Căci o nedreptate pentru Radu Mihaiu este o floare la ureche. LIPSA DE PROGRAM Desigur că e un fenomen foarte ciudat faptul că actualii guvernanţi să stea 12 ani neîntrerupţi la cârmă şi ca sorţii pentru o şedere şi mai departe să nu se împuţineze. In ţâiile cu regim parlamentar, în care guvernele atârnă de încrederea alegătorilor, nicăeri nu se poate constata asemenea fapt. Nici în Anglia, nici în Francia, nici în Belgia, nici în Italia, dar absolut în nici una din ţările curegim reprezentativ nu este cu putinţă ca controlul în afacerile publice să nu fie stabilit printr’o cât mai deasă primenire a partidelor politice la cârmă. Astfel cum se petrece lucrul la noi actualmente, ne asemănăm foarte mult cu statele unde regimul personal este în floare, precum în Rusia sau în Germania, căci numai în aceste ţâri ministerele durează cu zecimele de ani, deoarece atârnă numai de voinţa unui singur om sau de toleranţa curtezanilor şi a Camarilei. Pentru ce dar la noi ne izbim de această neputinţă de a răsturna şi înlocui pe actualul guvern, cu toată spoiala de constituţionalizm ce avem ? Răspunsul este foarte simplu: pricina e că opoziţiunea noastră, prin lipsa ei de program, nu poate interesa unsele la lupta ce întreprinde. Numai cu învinovăţirea guvernului pentru atentatele săvîrşite la libertăţile publice nu poţi câştiga simpatiile şi concursul unei mase de alegători cu educaţie politică nulă şi care nu poate pricepe chestiunile ceva mai abstracte. Ce interesează oare pe modestul burghez, parte din alegătorii suverani, dacă un om a fost arestat în chip ilegal, dacă un altul a fost bătut pe strade de către agenţii poliţiei sau dacă unui al treilea ’i s’au intentat procese nedemne sau ’i s’au pus în spinare condamnaţiuni revoltătoare ? Desigur că nu -i interesează de loc. Pentru a interesa masa cea mare a cetăţenilor, este neapărată nevoie ca opoziţiunea să aibă un program categoric în care să tăgăduiască oamenilor mai multe îmbunătăţiri reale şi în care program să crează. Dacă opoziţiunea noastră nu este în stare ca să se adune în jurul Unei asemenea programe de reformă şi de îmbunătăţire a mulţimei care suferă din toate punctele de privire, toată lucrarea ei este lucrare zadarnică şi nu prea vedem prin ce mijloace ar putea răsturna un guvern puternic prin anii lui de şedere la cârmă, puternic prin toată maşina guvernamentală, şi mai pe sus de toate puternic prin protecţia regelui şi prin lipsa lui de scrupul. Un partid politic, când este în opoziţiune, nu poate răsturna partidul protivnic decât provocând simpatii puternice pentru dânsul, provocând entusiazmul popular, altfel nu face absolut nimica. La noi în ţară, afară de puţinii oameni culţi cari luptă în contra guvernului în interesul unor idei abstracte, restul n’ar şti să lupte decât atuncea numai când ar vedea bine că o schimbare de stăpânire le-ar aduce lor o îmbunătăţire a mizerabilei lor stări materiale. Programele opozanţilor noştriî până astăzî n’au coprins de cât banalităţi, de cândlişeurî ruginite, vorbe şi iar vorbe cari nu mai pot îndestula lumea de faţă. In aceste programe, fie ele ale liberalilor sau ale conservatorilor, se spune invariabil că opoziţiunea va stărui ca „legile să fie aplicate deopotrivă pentru toţi“ ca „ordinea să fie restabilită în financie“ ca „demnitatea ţarei să fie menţinută în afară“ etc. etc. etc. Apoi cu asemenea făgăduelî este evident că nu se poate mişca o ţară, nici nu li se poate câştiga încrederea. In asemenea condiţiunî apoi, nici o deosebire nu este în programele diferitelor partide şi ori care partid ar’putea adopta programul celui alt fără nici o greutate şi fără să poată fi învinuit că ’şi-a schimbat principiile. Privind situaţiunea noastră politică cea anormală nu este greu de prevăzut că acel partid va putea câştiga prestigiul în faţa ţăreî şi va deveni popular, care va putea sâ simtă nevoile adânci ale ţărei şi care va şti să concretizeze într’un program reformele trebuitoare şiindispensabile. Şi tare ne e frică că nici una din partidele actuale, aşa cum sunt alcătuite, nu vor avea curagiul ca să întreprindă această lucrare nici să renunţe la politica de espediente de până acum. Pentru oasemenea operă este nevoie de oameni noui, de formaţiuni politice viitoare, de entuziasme puternice şi de convingeri profunde. Şi câte elemente bune nu se găsesc în sânul actualei opoziţiuni, câţi oameni nu se pierd paralizaţi fiind de neputinţa unei mase întregi de politiciani rutinari, incapabili de a gândi într’alt fel de cât au apucat-o şi incapabili de a Înţelege că starea ţărei de astăzi nu mai este aceiaşi cu starea de acum 20 sau 30 de ani. Timpul nu este pierdut pentru ca o reacţiune puternică să se facă şi pentru ca să se puie bazele unei partide puternice de viitor, compusă din oameni plini de convingeri şi de iubire de ţară, oameni hotărâţi pentru luptă şi pentru sacrificii. Pe o asemenea partidă ţara o va înţelege imediat şi o va urma desigur. Buletin exterior Un curent de reforme Deşi mai toate statele europene sunt cârmuite de partidele conservatoare, totuşi, —şi poate tocmai din această cauză,—un curent de reforme a cuprins toate naţiunile. Englezii, Francezii, Italienii, Belgianii, Olandezii, etc. se agită, se mişcă. Unii cer reforme economice, alţii reforme politice sau şi una şi alta. In Anglia lupta nenorociţilor irlandezi împotriva arbitrarului şi despotizmului administraţiei şi pentru dobândirea neatârnărei lor politice şi economice agită şi preocupă toate spiritele. Această luptă demnă şi eroică a deşteptat o altă clasă de asupriţi, care suferă de asemenea jugul civilizatei Englitere. Locuitorii provinciei Galles dau din zi în zi mai multe semne de viaţă, de agitaţie, de mişcare. Ei formulează cereri şi reforme sociale întocmai ca şi fraţii lor de suferinţă din nenorocita Irlanda. Şi unii şi alţii se pun sub protecţia bătrânului liberal Gladstone, care îl încurajză şi Îl îmbărbătează la luptă. Vedem clar că în Angliaexistă un puternic curent de reforme sociale, menit a schimba actuala organizaţie politică şi economică a regatuluî unit. Aceste reforme se impun, ele nu mai pot întârzia, şi, mai curând sau mai târziu, cu sau fără voe. Englezii ’vor trebui să cedeze. In Franţa, unde un joc anormal de combinaţiuni politice a adus la cârmă un cabinet compus în mare parte din elemente moderate, domneşte de asemenea un curent de reforme. Radicalii cer cu insistenţă schimbarea sistemului actual de impozite, simplificarea aparatului administrativ, despărţirea bisericei de stat, etc. Acum ei au început să provoace agitaţiuni în favoarea ideei ca Senatul să fie ales ca şi Camera, prin sufragiu universal; cu alte cuvinte se tinde la suprimarea acestui corp. Moderaţii de la cârmă se opun, negreşit, acestui curent, dar rezistenţa lor este slabă şi în cele din urmă vor trebui să se retragă pentru a ceda locul radicalilor. Despre curentul de reforme Jce a cuprins celelalte state şi cu deosebire Belgia, ne-am ocupat în alte reviste şi lucrul e bine cunoscut. Am căutat numai să observăm că în vreme ce în capul treburilor diferitelor state europene se află oameni cari, profitând de înalta lor posiţiune, caută să stabilească de sus în jos un curent reacţionar, massele populare dimpotrivă stabilesc de jos în sus un curent şi mai puternic de reforme adevărat liberale şi democratice. I