Lupta, iulie 1887 (Anul 4, nr. 289-313)

1887-07-01 / nr. 289

marea complectă a opoziţiunei; vrea să zică între Radu Mihai. Cinicul şi între Carol I Complicele nu mai ie nici o deosebire ? Regele nu înţelege, este prea întunecat, prea incapabil de a pricepe încotro duce drumul pe care a apucat. Regele crede cum că o ţară care ştie să rabde este o ţară incapabilă de a trăi liberă şi incapabilă de a aduce la cuminţie pe un rege încăpăţânat, călcător al Constituţiei pe care a jurat,complice conştient al unei elice respingătoare şi odioase care -l mitueşte pentru a o menţine la putere. Se înşală amar regele şi va vedea în curând că aşa este. Astăzi ministerul şi cu regele au luat cu toţii câmpii, batjocoresc legile ţăreî şi calcă drepturile cetăţenilor, şi se socotesc stăpâni absoluţi şi pentru totdeauna asupra acestei ţări. JSR,unul de la Severin este un scandal şi un lucru monstruos şi el dovedeşte că guvernul nu este compus numai din nişte mizerabili dar încă şi din nişte nebuni. Şi cum să fie altfel ? Am înţelege ca guvernul, pentru a se menţine la putere, să ingereze în alegeri, să teroriseze lumea, să facă tot ce minte perversă de colectivist poate inventa. Am mai înţelege ca guvernul să recurgă la mijlocul dizolvărei atuncea când majoritatea corpurilor elective ar fi în majoritate opoziţioniste, dar aşa ce însemnează? A alerga la mijlocul dizolvărei când un singur consilii judeţean este în majoritate opoziţionist, a te compromite gratuit în faţa lumei, a te arăta, fără nici un scop, cât eşti de cinic, de nerespectuos pentru voinţa cetăţenească, este un curat act de nebunie Un proverb popular spune că: D zeu când vrea să piarză pe cineva îi ia mai ntâiâi minţile. Nu cumva colectivitatea căzând în lemenţă este aproape de peire ? Boulanger şi Parisul Evenimentele din seara plecăreî generalu’ui Boulanger la Clermond-Ferrand au avut o mare asemănare cu o revoltă, foile [pretind, că de când cu evenimentele ce au lapja să fie lăsat să plece dar mut şi strigă: „Nu vei pleca! Iudăi. La revistă ! Trăiască Boulanger'1 — cu Grevy! Jos cu ministru german Mllouvier)! Demisiune!“ Un ofiţer se adresează către mlţie zicând: „Cetăţeni! Am venit să ciăm pe generalul Boulanger, pe întâiul ministru care a cutezat să pronunţe tare ideile republicane ; să strigăm deci : „Trăiască republica!“ Mulţimea urlă: „Trăiască publica !“ intonează marsilieza şi cântă „En revenant de la revue“ şi „Cest Bour qui’l nous fautŞi Derou edesţine venture zicând : „După ce patrioţii tat că vor să onoreze pe generalul, tate totodată, că sunt oameni de ordine. S’a făcut o manifestare cordială, dar acum trebue să se înlesnească generalului misiunea şi demonstraţiunea să se termine cu strigătul: „Trăiască republica, Franţa şi Boulanger!“ Apoi se împărţi o monetă comemorativă, care pe o parte avea chipul lui Gambeta, pe cealaltă chipul lui Chanzy şi inscripţia : „In amintirea generalului Boulanger !“ Câţiva agenţi poliţieneşti şi şeful de staţie îşi dedea şi toată silinţa spre a scoate mulţimea din vagoane şi a deschide drurnul, însuşi Boulanger se ruga în zadar să fie lăsat să plece, că ’i este rău. Fruntea ’i era plină de mari picături de sudoare. Dar nimeni nu ceda; unii strigau sau cântau, alţii lipeau chipuri pe locomotivă, alţii iarăşi desfăcură de tren vagonul, în care şedea Boulanger. Sbierând şi cântând, mulţimea începu să împingă vagonul îndărăt spre hală urlând: „Nu va pleca! La Paris îndărăt!“ Generalul trebui să se dea jos; la început mulţimea îşi luă pălăria şi se dete îndărăt, dar îndată năvăliră toţi din toate părţile spre dânsul. Cineva căzu, crezură că era Boulanger ; unul strigă:: „Generalul vrea un pahar cu bere!“ Mai mulţi alergară şi aduseră bere, dar alţii o băură. Se întrebuinţară tot felu de viclenii spre a depărta lumea. Deputatul Andrieux spuse, că la Charenton s’a adunat multă oștire, care va sosi de o dată; apoi puseră să luere locomotiva și să se vestească sosirea trenului accelerat. Poliţia vrea cel puţin să golească linia; mulţi oameni vreau să se trântească pe sine spre a opri plecarea lui Boulanger. In acest timp generalul, câţiva deputaţi şi ofiţeri reuşesc a se urca pe locomotivă No. 132. Dar şi aceasta fu îndată ocupată de oameni, însă când maşina se puse în mişcare toţi săriră jos. In fine maşina putu pleca spre Charenton ; trenu de pasageri a plecat mai târziu. Era un ce într’adevăr fantastic a vedea acea mulţime fanatizată ridicând în sus steaguri, sbierând, cântând, strigând: Trăiască Boulanger ! ameninţând pe preşedintele Republicei şi guvern, pe când mulţi se urcau acoperişele vagoanelor, de unde a trebuit D. Andronescu reclamând ano! dl.,rspector Musceleanu acesta a declaratimnare să’i facă şi mai multe procese motivul că face opoziţie guvernului. ^ ^ Irecum se vede domnia legilor a ni ceaSÎ0tUa absolută do““toare înea^tă țară e numai poliţia, caSaD]tiUrile “aî dePărtate “aî ales al ■ătre agentă? desăvârşire terorizate d, !i,umea "u Mult are să meargă ? PRAHOVA , Accident — Citim în Democratul: La o groap, . de pietriş din suburbia Sf. Treime, ca o conţine şi vine de pământ galben pentru lipit, lucrând tot în săptămâna trecută nişte femei cu un băiat de 16 ani, având cu dânşii şi o copilă ani, s’a surpat malul şi a omorît pe băiat şi pe fetiţă, iar pe femei numai le-a zdrelit. Multe nenorociri şi adesea se întâmplă şi în alte părţi din cauza săpăturilor pe sub maluri pentru luare de pământ galben, în contra cărora nici o măsură din partea autorităţilor nu se ia ca să nu se mai întâmple atâtea perderi omeneşti. TELEORMAN Spânzurată. — Citim la Ecoul Teleormanului : Femeia Anica, soţia locuitorului Manolache Spiridon din comuna Nenciuleştî, fiind atinsă de alienaţie mintală, din cauza boaleî de pelagră de care suferea de mai mult timp, în ziua de 16 curent, pe la orele 12 a. m., când s’a înapoiat soţul său dej la secerat, a găsit’o spânzurată de lemnul coşului cu nişte cumuri de la resboi. Cazul s’a comunicat parchetului. MUSCEL Naştere curioasă.—Femeia Maria, soţia lui Nicolae Procagiu, din comuna Juguru, judeţul Muscel, în ziua de 14 curent, a născut o fată fără buza şi falca de sus a gurei şi fără nas, având numai o mică deschizătură în partea stârgă din faţă, noua născută este în viaţă. Vântul îmi biniuie faţa cu putere şi fumul maşinei îmi scoate ochii. Nu mă hotărâse însă să. Intru în vagon, nesătul ca să răsuflu aerul puternic şi curat al câmpiei. Libertate! Libertate pentru două luni!.. Voiu uita de ginta zilnică, de infecţiunea oraşului, e stradele strimte şi noroioase, voiuiita de politica meschină a zilei, _d' ^oamenii care îţi fac ■ÉMpKTÍe t V JJC de dânşii, voiu P^plî lumeî m°^ Sfcefan Belii politi- In cjmpiea nemarî— cu orizlntul mă Mărginită, care să uneşte Io nfinţii carejoid Pierdecerul hoiîi uita cl mneste, creştetul cu o am ge Cât pen# această libertate nu Si efpe planuri tru un anumit timp... tru aceste zile DU’mi croesc eu per Sunt zile de ntt^ertate, munca care’m* l®ocă și aceste, dar de închegând idealulce mie, alcătuind și ale zimicei meste visate în orele triste redizare trebue blue, idealuri a cărora Voiu amâna şi să veşnic să o amân. care îl amân de de astă dată lucrul pe mie însumi că nwâtea ani ? îmi promit duinţa... 'mi voiu călca făgă-Şi totuşi de aleei şi pare că aerul ei iara eşit în câmpie cestei întinderi,, picurat, ^imensitatea amo Icomă care-’mi cere că îmi dă o lent pui, care-’mi împân?prinde încetinel plăcerea de a au teste inteligenţa.. .a întins pe spate preface nimic, r^-a sta albastrul fără fund .'zându’mi vederea în Şi trenul suflâmit al cerului, merge repede înain! mereu ca un ofticos Câmpia să înguste... stavilă de munţi opnază şi la orizont , de coloarea cerului, este vederea. Ei par fericirei, aşa deazuri par a fi adăpostul Şi totuşi acolo cai par din depărtare, pre ca şi în oraş, ucişi în câmpie, în câmdă unora puţini, par feleaşi legi nedrepte. Fericirea nu e ia de viaţă a altora, nici într’o parte.... o, precum nu este Şi iarăşi mă întorc lăsat pe alţii curbaţi la oraş. Acolo am nice, lăfuţuiţi de trei asupra muncei ziiloaca infectă a Buciuvnţele meseriei, în- El trebue să mă ,reştilor.... să’şi plângă soarta !, pizmuiască, trebue încetul cu încetul, culoarea azurie a ci na apropiem de epărtare începe să amblulul piei.ud o tre munţi..... Detai- I ivirea, prăpăstiele a cărora trecetremunţilor care par a noastră.... Orisă vede înainte de unţilor fundul al^parte de tot... I mă cuprinde mai noi ochii şi să stau în creerî... proectata varăGorghe Frunză. .TXMI lemnii cărora I de subscrieri din Botoşani ca să ni le trimit rend, ori care ar ca să putem trimi comitetului. Azi a început la cercul militar concursul pentru trimiterea de ofiţeri spre a urma şcoala de stat-major din Bruxelles. Comisiunea de examen se compune din d-nii colonel Maican, preşedinte, locotenent-colonel Grămăticescu, căpitan Iarka şi d-niî Gogu şi Crăciunescu, profesori civili, membrii. Pentru două locuri se prezint la conm^s douăzeci şi cinci de ofiţeri. % ^’au făcut urmă•mctele superioara D-niî i._ -'-ii au fost înamm^ nenţî-coloneli, şi a.. coloneii Hefner şi Cuciutm. ost avansaţi la gradul de colonen. . Frederic de Hohenzollern a părăsit aseară Capitala, ducându-se înapoi în Germania. Toţi miniştrii au fost la gara de regele s’a întors la palatul Cotxocevî) de unde azi va pleca la Bînaia. Aseară pe la ora 7 grajdul unui birjar ungur din strada Butarilor din capul stradei Romane, a luat foc. Caii în număr de şase au scăpat şi grajdul cu toată solida lui construcţie a ars de tot. Şi de astă dată s’a putut observa curagiul pompierilor sub comanda locotenentului Mirescu, dar apa a lipsit foarte mult. Ni se spune că în consiliul de miniştrii ţinut ori la palat s’ar fi decis ca remanierea prefectorială să nu se facă înainte o mtoarcerea tutulor miniştrilor din ’ mare lor Până atun,ci, avea tot timpul modului unei A a reuşitei guvennegeri. £ D. maior Vidulescu din tulul 6 de dorobanţi a f r^mandant al batalionulu’ nători în locul d-luî maior avansat. £ Aflăm că d. colonel Mărculescu va n înaintat la gradul de general chiar înainte de 1 August. Ministrul de resbel se ocupă cu facerea unei combinaţiuni, ca să se facă încă un loc de general căci actualmente nu mai exista vacant un loc de general. Ni se comunică de o persoană bine informată că după dorinţa exprimată de rege şi după insistenţele preşedintelui consiliului, d. Radu Mihail s’a decis în fine definitiv de a înlocui pe vestitul Cortazi de la Dorohoia.g cuatul anii spre dânsul ooi sprezece ani In şi îl ceru nu [sese nici odată, mic prezent şi la vederea afla îa adevăr o Ita era de sub* |brioD, dezvoltat o minune, lera de cât un lit, nişte ochi mari unul şarpe iritat cadrând o frunte Iniei brună, nici de un sânge lire clară şi translea o gură destul lu dinţi! mici albizaţi. Talia sveltătele d’întâiă etere, aduse la Paris se prefac în urgie cine se apropie piesă de argint şi plecă în excursiunea proectată de dânsa. Dar, lucru straniu! Amintirea acestei fete îl zăpăcea toată ziua. Deodată el întrerupse drumul. Nu’l oprise de loc măreţia orizonului ce se întindea înaintea lui. In acest moment, de pe vârful acestei părţi al Apninului, albit de zăpadă, el nu vedea nici marea Ionică cu valurile verzi, nici marea Toscană cu valurile albastre, nici Etna, dedesubtul căruia pluteşte în depărtare o aureolă de aburi violeţi, nici cerul a cărui adâncime limpede părea că măreşte puterea vedere!. Nu, contele de Nubo nu vedea nimic din toate astea. O idee străbătuse gândul sau ca fulgerul întunericul nopței. In sfârșit el murmură: — De ce n’aş pune mâna pe o asemenea putere? Și ordonă călăuzului să’l reîntoarcă îndată la Nicastro. Pshychologii s’au ocupat atâta asupra originei, clochel și cristalizărei gândirel, că nu se mai vede nimic astăzi în această cestiune. De aceia ne și ferim de a discuta asemenea lucru. Poate că gândirea singulară a contelui de Nubo era cel din urmă cuvânt al unei probleme a cărei soluţiune el urmărea de mult. Cine ştie?... Doctorul nu era de loc comunicativ asupra evoluţiunilor spiritului său. Oricum, el nu aparţinea de loc acelei clase de oameni buni cel mult a pune mâna pe o prăjitură ordinară. Viaţa lui, foarte tulburată, o petrecuse când sub un cer senin, când sub furtună, trăise adesea prin locurile de la Sud, și mai adesea încă prin întunecimele nopței.