Lupta, august 1887 (Anul 4, nr. 314-337)
1887-08-02 / nr. 315
A t ANUL IV.No. 315 ABOVAMENTS In țară Un an................................................ 40 lei V» an...................................................20 „ 3 lunî..................................... . . 10 . In stratin&tate Un an...................................................50 lel Va an....................................................25 , 3 luni...................................................15 , 15 Bani Nuinérul REDACŢIA 19, — Strada Știrbeî-Vodă, EDIȚIA ASVTI&IA. — 19. Director politic, G. PANU BUCURESCI, DUMINICA 2 AUGUST 1887. A smerit Anunciuri pe pagina III - „ IV 1 leu linia 25 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50place de la Bourse Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti IDEAL ECONOMIC...! SOSIREA PRINŢULUI COBURG în wixisoiuri: BULGARIA RĂSUFLĂ PRINCIPIELE LOR RAŢIONAMENT COLECTIVIST CRONICA COMFANICA LA SINAIA Scandalurile Parisului IDEAL ECONOMIC,...! Contrazicerea s’ar părea că este de multe ori logica mindei omenești. Ideile contrazicătoare stau minunat de bine în capul omului una lângă alta, fără ca să se supere, ba chiar să stabileşte între ele o armonie aşa de strânsă încât omul respinge ca nepotrivite tocmai ideile acele cari, logic vorbind, concordează cu întregul sistem de gândire. Iată cu privire la ce fac această reflecţie : Intre sistemul nostru pur politic pe care ’l-am adoptat şi între acela economic la care aspirăm şi după care oftăm ca să^ vedem împlîntat la noi, existăjj.a'Wvârată antinomie. Inj0eveffcând a fost ca să ne construim edificiul nostru politic, în Occident, unde ne-am dus ca să luăm "materialul necesar, erau tot felul de elemente, tot felul de clădiri şi de sisteme. Aşa, în Occident existau idei despotice, sisteme reacţionare, forme de guvern rămăşiţe a toate timpurile. Existau însă şi ideile nouă, formele politice proaspete pe care lumea le frământa mai serios de vreo 80 de ani numai. Fiind liberi de a face o alegere, noi am ales elementele noui, noi am îmbrăţişat principiele proaspete in politică, respingând tot ce ni să părea vechiu, reacţionar, nedrept, despotic. Natural că am făcut foarte bine. Vin la partea economică. Astăzi noi suntem, în ceea ce priveşte partea economică, identic în aceiaşi situaţie în care ne aflam acum 40 de ani relativ la instituţiile politice. Astăzi economiceşte suntem obligaţi a adopta un sistem, a apuca un drum. Căci această dorinţă să trădează la fiecare pas când ne plângem că nu avem industrie, că agricultura noastră suferă, că nu avem în interiorul ţarei toate elementele industriale necesare unui popor. Se înţelege că şi în chestia economică tot la Occident ne îndreptăm privirea, tot de acolo voim să luăm elementele, să împrumutăm formele muncii şi ale activităţei. Ce vedem însă acolo? Vedem ceea ce am văzut acum 40 de ani şi pe tărâmul politic. Vedem sisteme economice clădite pe nedreptate, trăind din arbitrar şi din robirea a milioane de oameni, aceste sisteme sunt marea industrie, marele capital, marea exploatare. Mai vedem însă încercări de emancipare, revolte în contra acestor cleşti mari cu cari o mică minoritate ţine strîns o mare majoritate de lucrători. Aşa, vedem descrise şi dovedite relele sistemelor actuale de producţie, vedem căutându-se a se da altă direcţie muncei şi a se crea mica industrie, mica proprietate, micul comerţ pentru ca acestea mai târziu, să se transforme în mari asociaţii, unde fiecare să ’şi păstreze fructul muncei sale. Din punct de vedere progresiv, punctul de vedere pe carel-am adoptat în chestiele politice, să înţelege că sistemul marei industrii, a atelierului prefăcut în casă de robi, de proletari salariaţi, este sistemul vechiu, cel reacţionar, pe când ideile şi sistemele cari îl combat, prin cari să cearcă emanciparea economică a masselor, acela este cel progresiv. Ei bine, aici vine contrazicerea pe care am semnalat-o la început. Noi actualminte tindem a adopta sistemul reacţionar şi voim să introducem relele pe cari alte popoare ar fi fericite să nu le aibă, să deşteptăm la noi chestii sociale şi economice cari aiurea pun în pericol existenţa statelor. Noi nu avem acum decât un vis: marea cultură,marea industrie, marele capital etc. fără să ne gândim cum odată cu aceste lucruri avem să introducem fatal mizeria pentru cei mai mulţi, arbitrarul, despoerea fructului muncei, avem să creăm privilegiaţi şi desmoşteniţî, avem să semănăm ura socială, avem să ne îndepărtăm pentru mult timp de soluţiile noui, de tendinţele recente, de remediele proaspete ce să propun pe aiurea în contra relelor sistemului economic pe care voim să-l împlîntâm la noi. Ţările noui pe calea economică dacă sunt sărace şi inferioare, ca civilizaţie, celor bătrâne şi rafinate în mijloacele de producţie, au însă un mare avantagiu, este că nu sufer prea tare de relele pe care sistemele economice nedrepte le-au produs aiurea. Noi deja avem un fel de proletariat, acel agricol. In loc să căutăm ca şi acesta să dispară, noi voim să mai înfiinţăm încă un altul, proletariatul industrial, mizeria la câmp şi la oraş. Şi aceasta înseamnă a lucra pentru desvoltarea industrială şi economică a ţărei... Biata ţară ! G. PANU ţine spre acest oraş. Duminică se va face prezintarea prinţului Adunărei şi prestarea jurământului. Regenţii şi miniştrii vor demisiona îndată. Un nou cabinet va fi format îndată şi va fi prezidat de d. Stămbuloff. Se crede că, din cauza alegerilor comunale şi legislative cari sunt apropiate, Prinţul va forma un cabinet omogen de nuanţă Stawîhuniff, fără elemente conservatoare şi fără elemente din partida Radoslavoff, pentru a da coesiune noului guvern. O depeşe a prinţului Ferdinand adresată Sultanului a trebuit să fie remisă azi la Constantinopol, ea exprimă speranţa că Sublima Poartă va adera la noul regim ce termină era provizorie în Bulgaria. Consulii n'au apărut la sosirea prinţului de Coburg. (Agenţia Havas) Rusciuk, 12 August.—Principele de Coburg a fost bine primit. Mâine alteţa sa va părăsi Rusciukul ca să meargă pe Dunăre la Şislov de unde se va duce direct în trăsură la Târnova. Rusciuk, 12 August. — In nota circulară ce a adresat-o puterilor, și care este datată de la Ebenthal, principele Ferdinand zice că de vreme ce nici o putere nu se arată ostilă persoanei sale și că toate deosebirile nu se referă decât la nelegalitatea votului Sobraniei, este o afacere curat internă. Deci, fiindcă Bulgarii ’l-au chemat la Tron, se crede dator să răspundă chemărei unui popor in nenorocire. Rusciuk, 12 August.—Din Vidin principele Ferdinand a adresat Sultanului o telegramă în care exprimă înnălţimei sale sentimentele de devotament. Rusciuk, 12 August. — Reprezetsniţii puterilor s’au abţinut cu totul de a lua parte la ceremonia de astăzî. (Agenţia Liberă.) pendentă, cu legile, cu parlamentul şi cu suveranul ei, şi să ducă politica ce’i convine mai mult. Aceasta este dorinţa imensei majorităţi a Bulgarilor, şi dovadă despre slăbiciunea partidului rusesc e faptul că, a doua zi după detronarea lui Battemberg, pe când acest partid avea în mână situaţia, nu s’a putut menţine decât 24 de ore. Lucru incontestabil e că partidul rusesc e slab, şi că partidul naţional, care luptă pentru neatîrnarea Bulgariei, este puternic şi popular. Şi de aceea felicităm Bulgaria pentru sosirea prinţuluî de Coburg, o felicităm de oarece voinţa i s’a împlinit. Noi popor mic, nu putem de cât să ne bucurăm de izbânzile celor mici şi slabi ca şi noi. Sosirea prinţului Coburg în Eissevik Serviciul special al „Luptei“ RuSCiuk, 13 August.— Mari pregătiri se făcuseră la Rusciuk pentru primirea noului prinţ. Sosim în faţa oraşului pe la orele 10 de dimineaţă, după ce am trecut în faţa câtorva localităţi de unde locuitorii, ce au alergat pe marginea fluviului, salutau la trecere, vaporul princiar. Garnizona era strânsă pe loc. O mulţime compactă acoperă malul. Casele sunt împodobite. Nu se aude decât ura, aclamaţiuni, strigăte de: „ Trăiască Bulgaria!“ Trăiască Ferdinand!“ Un arc de triumf cu colorile naţionale este surmontat de portretul prinţului cu inscripţiuni în onoarea sa. Când prinţul apare, uratele redublează. După prezintarea autorităţilor civile, clerul urează prinţului bună-venire. Trece în revistă batalionul de onoare şi se urcă în urmă pe bord. Delegaţiunile civile şi militare defilează în salonul vaporului. După câteva cuvinte ale prinţului prin care Alteţa sa exprimă siguranţa că se poate conta pe devotamentul tuturor pentru a realiza fericirea Bulgariei, mergem la otelul „Islam Hane“ unde municipalitatea oferă un banchet prinţului. La desert, discursurile se succedează; prinţul răspunde în bulgăreşte toasturilor. Oraşul este iluminat. Vapoare cu lanterne colorate circulă pe fluviu. Mâine dimineaţă, plecăm la Şistov şi vom sosi la 5 ore la Târnova. Deputaţii se îndreptează din toate păr BULGARIA EASUFLA In sfârşit, mai mult sau mai puţin Bulgaria va intra într’o perioadă mai liniştită, mai plină de siguranţă. Deşi Rusia se opune Încă la suirea pe tron a principelui de Coburg, acesta urmând glasul Bulgariei libere care’i chiamă, a pus ori piciorul pe pământul ei. Noi tocă de la începutul crizei, ne-am manifestat Întreaga noastră simpatie pentru micul dar valorosul popor bulgar, care a dovedit o energie extraordinarâ şi care a făcut sacrificii uriaşe pentru a-şi păstra independenţa. Rusia, pe de altă parte, nu înţelege ca lucrurile să se petreacă astfel. Pentru dânsa popoarele din peninsula balcanic i au dreptul să trăiască în libertate ci trebue neapărat ca să recunoască autoritatea împăratului de la St. Petersburg. Rusia, când a întreprins războiul din 1877 ,l-a întitulat cu pomposul nume de “războiu pentru emanciparea popoarelor subjugate“. Toată lumea cuminte a râs, cu drept cuvânt, de această pretenţie mussălească, căci nu putea fi caraghioz’âc mai mare decât să vezi pe suveranul cel maî despot din Europa pozând în liberator şi emancipator. Politica rusească însă a avut întotd’auna ochii aţintiţi asupra Constantinopolului, şi dânsa voia să ajungă acolo prin ajutorul micelor popoare din Orient, cari erau hotărâte a schimba jugul turcesc prin cel rusesc. Una după alta însă popoarele din Orient au arătat Rusiei că nu prea sunt dispuse a’şi pleca capul înaintea acestei lăcomii revoltătoare, înaintea poftei neînvinse a moscoviţilor de a cuceri şi a cuceri mereu şi fără limită. Bulgaria face astăzi ca toate celelalte, dânsa vrea să trăiască liberă şi unde PRINCIPIELE LOR Este frumoasă argumentarea acelora cari reprezintă în pressă pe guvern şi pe colectivişti. Ei să reduce la următorul: „noi stăm „la putere de 12 ani, ţara ştie ce voim, „deci noi nu avem nevoe să spunem programul nostru.“ Colectiviştii stau la putere de 12 ani! Dar cum stau ? Iată chestiunea. Şi prin ce mijloace? Iată încă o altă chestiine! Dar cine nu ştie că ei trăesc de pe o zi pe alta în toate, în politică, în finanţe, în economie! Dacă cineva ’l-ar întreba pe d. I. Brătianu ce a făcut acum şase ani în o chestie oarecare, de sigur că, ramolit cum este, nu ’şi-ar aduce aminte, în tot cazul ar rămânea şi el surprins de soluţiunea care ’i-a dat’o ! Dacă ’i-ar întreba pe toţi miniştrii ce au să facă în chestia vamală mâine, sau cum au să deslege o altă chestie ce să poate ivi, toţi s’ar uita unul la altul. Nici unul nu are un număr de principii, o normă, un fond serios şi neclintit ! Toţi trăesc din expediente zilnice. Toate chestiunile sunt rezolvite după felul care este cerut de cutare putere din afară, de cutare coterie în lăuntru, de cutare nevoe electorală sau meschină. Şi aceşti oameni cer altora program, şi aceşti oameni cred că şederea lor la putere In felul de mai sus îi dispensează de program !... Voiţi sa vâ dau un exemplu topic de lipsa acestor oameni de orice principii de lipsa oricărei linii ferme ? Iatăl: Ni se pare că este un departament în activitatea căruia un cabinet poate şi trebue să-şi arate principiele, ideile sale. Acel departament este cel al instrucţiei publice. Un partid care vine la putere trebue să aibă nişte credinţi, un număr de idei în chestia învăţământului, chestie care preocupă astăzî pe toată lumea divizînd’o în mai multe sisteme şi şcoli. Mai ales când acel cabinet să întitulează liberal şi încă şi naţional, ministerul instrucţiei este unul din cele mai potrivite pentru ca cabinetul să’şi arate, dacă nu să’şi realizeze ideile. Ei bine, când privim direcţia care a avut’o instrucţia sub acest guvern, atunci vedem, poate mai bine decât cu orice ocazie, ce confuzie, ce lipsă de idei, ce contrazicere, ceîncurcătură există la aceşti oameni. Aşa, acelaşi şef de cabinet, d. I. Brătianu, a avut pe rând doi miniştrii, ca să cităm numai nuanţele pronunţate, pe regretatul Conta şi pe actualul ministru, pe ignobilul Sturza ! Numai apropiând aceste două nume (cerem crtare memoriei lui Conta) vede fiecare ce deosebire enormă există între ei. Unul—regretatul Conta — am eminamente de progres, filosof materialist, cu cultură înaltă şi variată, cunoscător şi simţitor a necesităţilor actuale ale societâţi, omul cu un cuvânt al veacului, al ştiinţei. Celălalt— ignobilul Sturza— fiinţa cea mai incultă, omul trecutului, religios până la bigotism, inamorat de vechituri şi crezând în o educaţie pedantă şi ridicolă care a căzut în discredere chiar în Germania de unde a luat’o. Conta ateu, cedând bisericeî și clerului cât datoria lui deministru de culte îi impunea, ignobilul Sturza vorbind numai de biserică, închinându-se ca o babă de mahala pe la toate crucile ce le întâlnește în drum! Intr’un minister cu convingeri, cu un număr de idei în instrucţie, puteau aceşti doi oameni să se succedeze? Puteau ei pe rând să fie însărcinaţi a elabora un proiect de lege asupra instrucţiei? Desigur că nu. La colectivişti însă, unde nu există nici idei, nici convingeri, aceasta este cu putinţă! C. I. Brătianu şi consiliul de miniştrii a aprobat, pe rând pe rând, şi proiectul de lege al lui Conta, şi acela al lui Sturza, pardon.... a imobilului Sturza! Sfîrşind, repetăm: şi aceşti oameni mai pretind altora programe, şi încă unul singur chiar, nu mai multe!... Raţionament colectivist In capul unui colectivist, când nu e gol cu desăvârşire, apoi e şi mai rau, căci se găsesc într’ănsul ideile cele mai ciudate şi judecata cea maî ridiculă. In gazetele guvernamentale se oglindeşte întregul raţionament al partidului. Când în anul trecut, opoziţia, provocată, atăcată şi persecutată fără preget, a răspuns pe câti-a stat prin putinţă, gazdele colectiviste nu mai găseau expresii pentru a denunţa opiniei publice (?) pe anarchiştii şi pe revoluţionarii de opozanţi. In anul trecut erea un scandal ca să- i auzi pe colectivişti cum vorbesc. După dânşii şi după foile lor, opoziţia provoacă dânsa scandalurile, fiindcă e slabă afară din cale, dânsa tulbură ordinea publică, dânsa atacă pe liberalii naţionali, dânsa este criminală şi asasină. Pe vremurile acelea, opoziţia ar fi trebuit să fie liniştită, să se supue la tot ce se face in ţară, să nu murmure, să nu sufle. In anul acesta gazetele cu subvenţii şi cu abonamente forţate, raţionează cu totul altfel. Pentru ce, zic dânsele, în anul acesta opoziţia nu mai provoacă nici un scandal ? Pentru ce liniştea domneşte în ţară? Pentru ce nu se mai întâmplă nici un omor şi nici o răzvrătire ? Cauza ei că opoziţia a ajuns săfie foarte slabă şi neputincioasă şi nu mai are nici un râsunet în ţară. Iată logică. Când în ţară se petreceau scandaluri şi dezordine, când liniştea era tulburată în fiece lună, vinovată era opoziţia care fiind prea slabă şi neputând izbuti pe căile liniştite şi legale, recurgea la violenţe ; când în ţară e linişte, când nu se mai omoară oameni şi nu se mai revoltă oraşe întregi, pricina e tot pentru că opoziţia e slabă şi pentru că nu se mai ia nimenea după dânsa. Să râmneascăcine o pofti la creerii colectiviştilor. Se vede că guvernamentalii de bună seamă nu înţeleg pentru care cuvânt este o deosebire între anul trecut şi cei prezent, ei bine să le arătăm noi cuvântul. In anul trecut opoziţia începând să se mişte cu ceva mai multă energie, şi făcând o serie de întruniri publice în mai multe oraşe însemnate, cari au avut un succes strălucit, guvernamentalii au fost cu desăvârşire spăimântaţî. In urma acestor întruniri s-au ţinut vestitele întruniri ale majorităţilor colectiviste şi atunci mare parte dintre deputaţii din judeţe au declarat că nu mai au curajul de a se arăta prin întrunirile publice. Vâzând că terenul le scapă de sub picioare , îngroziţi fiind de manifestarea grandioasă a Capitalei în contra convenţiunei Consulare cu Germania, guvernul s’a crezut pierdut dacă nu va reprima