Lupta, august 1887 (Anul 4, nr. 314-337)

1887-08-02 / nr. 315

A t ANUL IV.­No. 315 ABOVAMENTS In țară Un an................................................ 40 lei V» an...................................................20 „ 3 lunî..................................... . . 10 . In stratin&tate Un an...................................................50 lel Va an....................................................25 , 3 luni...................................................15 , 15 Bani Nuinérul REDACŢIA 19, — Strada Știrbeî-Vodă, EDIȚIA ASVTI&IA. — 19. Director­ politic, G. PANU BUCURESCI, DUMINICA 2 AUGUST 1887. A smerit Anunciuri pe pagina III - „ IV 1 leu linia 25 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50­­place de la Bourse­ Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—Bucureşti IDEAL ECONOMIC...! SOSIREA PRINŢULUI COBURG în wixisoiuri: BULGARIA RĂSUFLĂ PRINCIPIELE LOR RAŢIONAMENT COLECTIVIST CRONICA COM­­FANICA LA SINAIA Scandalurile Parisului IDEAL ECONOMIC,...! Contrazicerea s’ar părea că este de multe ori logica mindei omenești. I­­deile contrazicătoare stau minunat de bine în capul omului una lângă alta, fără ca să se supere, ba chiar să sta­bileşte între ele o armonie aşa de strânsă în­cât omul respinge ca ne­potrivite tocmai ideile acele cari, lo­gic vorbind, concordează cu întregul sistem de gândire. Iată cu privire la ce fac această reflecţie : Intre sistemul nostru pur politic pe care ’l-am adoptat şi între acela economic la care aspirăm şi după care oftăm ca să^ vedem împlîntat la noi, existăjj.a'Wvârată antinomie. Inj0eveffcând a fost ca să ne construim edificiul nostru politic, în Occident, unde ne-am dus ca să luăm "materialul necesar, erau tot felul de elemente, tot felul de clădiri şi de sisteme. Aşa, în Occident existau idei des­potice, sisteme reacţionare, forme de guvern rămăşiţe a toate timpu­rile. Existau însă şi ideile nouă, for­­mele politice proaspete pe care lu­mea le frământa mai serios de vre­­o 80 de ani numai. Fiind liberi de a face o ale­gere, noi am ales elementele noui, noi am îmbrăţişat principiele proas­pete in politică, respingând tot ce ni să părea vechiu, reacţionar, ne­drept, despotic. Natural că am făcut foarte bine. Vin la partea economică. Astă­zi noi suntem, în ceea ce pri­veşte partea economică, identic în aceiaşi situaţie în care ne aflam a­­cum 40 de ani relativ la instituţiile politice. Astă­zi economiceşte suntem obli­gaţi a adopta un sistem, a apuca un drum. Căci această dorinţă să tră­dează la fie­care pas când ne plân­gem că nu avem industrie, că agri­­­­cultura noastră suferă, că nu avem în interiorul ţarei toate elementele in­dustriale necesare unui popor. Se înţelege că şi în chestia eco­nomică tot la Occident ne îndreptăm privirea, tot de acolo voim să luăm elementele, să împrumutăm formele muncii şi ale activităţei. Ce vedem însă acolo? Vedem ceea ce am văzut acum 40 de ani şi pe tărâmul politic. Vedem sisteme eco­­nomice clădite pe nedreptate, trăind din arbitrar şi din robirea a mili­oane de oameni, aceste sisteme sunt marea industrie, marele capital, ma­rea exploatare. Mai vedem însă în­cercări de emancipare, revolte în contra acestor cleşti mari cu cari o mică minoritate ţine strîns o mare majoritate de lucrători. Aşa, vedem descrise şi dovedite relele sistemelor actuale de producţie, ve­dem căutându-se a se da altă direc­ţie muncei şi a se crea mica indus­trie, mica proprietate, micul comerţ pentru ca acestea mai târziu, să se transforme în mari asociaţii, unde fie­care să ’şi păstreze fructul mun­cei sale. Din punct de vedere progresiv, punc­tul de vedere pe care­­l-am adoptat în chestiele politice, să înţelege că sistemul marei industrii, a atelieru­lui prefăcut în casă de robi, de pro­letari salariaţi, este sistemul vechiu, cel reacţionar, pe când ideile şi siste­mele cari îl combat, prin cari să cearcă emanciparea economică a mas­sel­or, acela este cel progresiv. Ei bine, aici vine contrazicerea pe care am semnalat-o la început. Noi actualminte tindem a adopta sistemul reacţionar şi voim să in­troducem relele pe cari alte popoare ar fi fericite să nu le aibă, să deş­teptăm la noi chestii sociale şi eco­nomice cari aiurea pun în pericol existenţa statelor. Noi nu avem acum de­cât un vis: marea cultură,marea industrie, marele capital etc. fără să ne gân­dim cum odată cu aceste lucruri a­­vem să introducem fatal mizeria pentru cei mai mulţi, arbitrarul, des­­poerea fructului muncei, avem să creăm privilegiaţi şi desmoşteniţî, a­­vem să semănăm ura socială, avem să ne îndepărtăm pentru mult timp de soluţiile noui, de tendinţele re­cente, de remediele proaspete ce să propun pe aiurea în contra relelor sistemului economic pe care voim să-l împlîntâm la noi. Ţările noui pe calea economică dacă sunt sărace şi inferioare, ca ci­vilizaţie, celor bătrâne şi rafinate în mijloacele de producţie, au însă un mare avantagiu, este că nu sufer prea tare de relele pe care siste­mele economice nedrepte le-au produs aiurea. Noi deja avem un fel de prole­tariat, acel agricol. In loc să cău­tăm ca şi acesta să dispară, noi voim să mai înfiinţăm încă un altul, pro­letariatul industrial, mizeria la câmp şi la oraş. Şi aceasta înseamnă a lucra pen­tru desvoltarea industrială şi eco­nomică a ţărei­... Biata ţară ! G. PANU ţine spre acest oraş. Duminică se va face prezintarea prinţului Adunărei şi prestarea jurământului. Regenţii şi miniştrii vor demisiona îndată. Un nou cabinet va fi format îndată şi va fi prezidat de d. Stăm­­buloff. Se crede că, din cauza alegeri­lor comunale şi legislative cari sunt apropiate, Prinţul va forma un cabi­net omogen de nuanţă Stawîhuniff, fără elemente conservatoare şi fără elemente din partida Radoslavoff, pentru a da coesiune noului guvern. O depeşe a prinţului Ferdinand a­­dresată Sultanului a trebuit să fie re­misă azi la Constantinopol­, ea ex­primă speranţa că Sublima Poartă va adera la noul regim ce termină era provizorie în Bulgaria. Consulii n'au apărut la sosirea prin­ţului de Coburg. (­Agenţia Havas) Rusciuk, 12 August.—Principele de Coburg a fost bine primit. Mâine alteţa sa va părăsi Rusciukul ca să meargă pe Dunăre la Şislov de unde se va duce direct în trăsură la Târnova. Rusciuk, 12 August. — In nota circulară ce a adresat-o puterilor, și care este datată de la Ebenthal, prin­cipele Ferdinand zice că de vreme ce nici o putere nu se arată ostilă per­soanei sale și că toate deosebirile nu se referă de­cât la nelegalitatea votu­lui Sobraniei, este o afacere curat in­ternă. Deci, fiind­că Bulgarii ’l-au che­mat la Tron, se crede dator să răs­pundă chemărei unui popor in neno­rocire. Rusciuk, 12 Aug­ust.—Din Vidin principele Ferdinand a adresat Sulta­nului o telegramă în care exprimă în­­nălţimei sale sentimentele de devo­tament. Rusciuk, 12 August. — Repre­­z­etsniţii puterilor s’au abţinut cu totul de a lua parte la ce­remonia de astă­zî. (Agenţia Liberă.) pendentă, cu legile, cu parlamentul şi cu suveranul ei, şi să ducă politica ce’i con­vine mai mult. Aceasta este dorinţa imensei majorităţi a Bulgarilor, şi dovadă despre slăbiciunea partidului rusesc e faptul că, a doua zi după detronarea lui Battemberg, pe când acest partid avea în mână situaţia, nu s’a putut menţine de­cât 24 de ore. Lucru in­contestabil e că partidul rusesc e slab, şi că partidul naţional, care luptă pentru nea­­tîrnarea Bulgariei, este puternic şi popular. Şi de aceea felicităm Bulgaria pentru sosirea prinţuluî de Coburg, o felicităm de oare­ce voinţa i s’a împlinit. Noi popor mic, nu putem de cât să ne bucurăm de izbânzile celor mici şi slabi ca şi noi. Sosirea prinţului Coburg în E­issevik Serviciul special al „Luptei“ Ru­SCi­uk, 13 August.— Mari pre­gătiri se făcuseră la Rusciuk pentru primirea noului prinţ. Sosim în faţa oraşului pe la orele 10 de dimineaţă, după ce am trecut în faţa câtor­va lo­calităţi de unde locuitorii, ce au aler­gat pe marginea fluviului, salutau la trecere, vaporul princiar. Garnizona era strânsă pe loc. O mulţime compactă acoperă malul. Casele sunt împodobite. Nu se aude de­cât ura, aclamaţiuni, strigăte de: „ Trăiască Bulgaria!“ Tră­iască Ferdinand!“ Un arc de triumf cu colorile naţionale este surmontat de portretul prinţului cu inscripţiuni în onoarea sa. Când prinţul apare, ura­tele redublează. După prezintarea au­torităţilor civile, clerul urează prinţu­lui bună-venire. Trece în revistă bata­lionul de onoare şi se urcă în urmă pe bord. Delegaţiunile civile şi militare defilează în salonul vaporului. După câte­va cuvinte ale prinţului prin care Alteţa sa exprimă siguranţa că se poate conta pe devotamentul tuturor pentru a realiza fericirea Bulgariei, mergem la otelul „Islam Hane“ unde municipa­litatea oferă un banchet prinţului. La desert, discursurile se succedează; prin­ţul răspunde în bulgăreşte toasturilor. Oraşul este iluminat. Vapoare cu lanterne colorate circulă pe fluviu. Mâine dimineaţă, plecăm la Şistov şi vom sosi la 5 ore la Târnova. De­putaţii se îndreptează din toate păr­ BULGARIA EASUFLA In sfârşit, mai mult sau mai puţin Bul­garia va intra într’o perioadă mai liniştită, mai plină de siguranţă. De­şi Rusia se opune Încă la suirea pe tron a principelui de Coburg, acesta ur­mând glasul Bulgariei libere care’i chiamă, a pus ori piciorul pe pământul ei. Noi tocă de la începutul crizei, ne-am manifestat Întreaga noastră simpatie pentru micul dar valorosul popor bulgar, care a dovedit o energie extra­ordinarâ şi care a făcut sacrificii uriaşe pentru a-şi păstra in­dependenţa. Rusia, pe de altă parte, nu înţelege ca lucrurile să se petreacă ast­fel. Pentru dânsa popoarele din peninsula balcani­c i­ au drep­­­tul să trăiască în libertate ci trebue nea­părat ca să recunoască autoritatea împăra­tului de la St. Petersburg. Rusia, când a întreprins războiul din 1877 ,l-a întitulat cu pomposul nume de “războiu pentru emanciparea popoarelor subjugate“. Toată lumea cuminte a râs, cu drept cuvânt, de această pretenţie mussălească, căci nu putea fi caraghioz’âc mai mare de­cât să vezi pe suveranul cel maî des­pot din Europa pozând în liberator şi e­­mancipator. Politica rusească însă a avut în­tot­d’a­­una ochii aţintiţi asupra Constantinopolu­lui, şi dânsa voia să ajungă acolo prin a­­jutorul micelor popoare din Orient, cari e­­rau hotărâte a schimba jugul turcesc prin cel rusesc. Una după alta însă popoarele din Ori­ent au arătat Rusiei că nu prea sunt dispuse a’şi pleca capul înaintea acestei lăcomii re­voltătoare, înaintea poftei neînvinse a mos­coviţilor de a cuceri şi a cuceri mereu şi fără limită. Bulgaria face astăzi ca toate cele­l­alte, dânsa vrea să trăiască liberă şi unde­ PRINCIPIELE LOR Este frumoasă argumentarea acelora cari reprezintă în pressă pe guvern şi pe colectivişti. Ei să reduce la următorul: „noi stăm „la putere de 12 ani, ţara ştie ce voim, „deci noi nu avem nevoe să spunem pro­­­gramul nostru.“ Colectiviştii stau la putere de 12 ani! Dar cum stau ? Iată chestiunea. Şi prin ce mijloace? Iată încă o altă chestii­ne! Dar cine nu ştie că ei trăesc de pe o zi pe alta în toate, în politică, în finanţe, în economie! Dacă cine­va ’l-ar întreba pe d. I. Bră­­tianu ce a făcut acum şase ani în o chestie oare­care, de sigur că, ramolit cum este, nu ’şi-ar aduce aminte, în tot cazul ar rămânea şi el surprins de soluţiunea care ’i-a dat’o ! Dacă ’i-ar întreba pe toţi miniştrii ce au să facă în chestia vamală mâine, sau cum au să deslege o altă chestie ce să poate ivi, toţi s’ar uita unul la altul. Nici unul nu are un număr de principii, o normă, un fond serios şi ne­clintit ! Toţi trăesc din expediente zilnice. Toate chestiunile sunt rezolvite după felul care este cerut de cutare putere din afară, de cutare coterie în lăuntru, de cutare nevoe electorală sau meschină. Şi aceşti oameni cer altora program, şi aceşti oameni cred că şederea lor la putere In felul de mai sus îi dispen­sează de program !... Voiţi sa vâ dau un exemplu topic de lipsa acestor oameni de ori­ce principii de lipsa ori­cărei linii ferme ? Iatăl: Ni se pare că este un departament în activitatea căruia un cabinet poate şi tre­bue să-şi arate principiele, ideile sale. Acel departament este cel al instrucţiei publice. Un partid care vine la putere trebue să aibă nişte credinţi, un număr de idei în chestia învăţământului, chestie care preocupă astă­zî pe toată lumea divi­­zînd’o în mai multe sisteme şi şcoli. Mai ales când acel cabinet să întitulează liberal şi încă şi naţional, ministerul in­strucţiei este unul din cele mai potri­vite pentru ca cabinetul să’şi arate, dacă nu să’şi realizeze ideile. Ei bine, când privim direcţia care a avut’o instrucţia sub acest guvern, a­­tunci vedem, poate mai bine de­cât cu ori­ce ocazie, ce confuzie, ce lipsă de idei, ce contrazicere, ce­­încurcătură există la aceşti oameni. Aşa, acelaşi şef de cabinet, d. I. Bră­­tianu, a avut pe rând doi miniştrii, ca să cităm numai nuanţele pronunţate, pe regretatul Conta şi pe actualul ministru, pe ignobilul Sturza ! Numai apropiând aceste două nume (cerem crtare memoriei lui Conta) vede fie­care ce deosebire enormă există în­tre ei. Unul—regretatul Conta — am emina­mente de progres, filosof materialist, cu cultură înaltă şi variată, cunoscător şi simţitor a necesităţilor actuale ale soci­­etâţ­i, omul cu un cuvânt al veacului, al ştiinţei. Celălalt— ignobilul Sturza— fiinţa cea mai incultă, omul trecutului­, religios până la bigotism, inamorat de vechituri şi crezând în o educaţie pedantă şi ri­dicolă care a căzut în discredere chiar în Germania de unde a luat’o. Conta ateu, cedând bisericeî și cleru­lui cât datoria lui de­­ministru de culte îi impunea, ignobilul Sturza vorbind nu­mai de biserică, închinându-se ca o babă de mahala pe la toate crucile ce le în­tâlnește în drum! Intr’un minister cu convingeri, cu un număr de idei în instrucţie, puteau a­­ceşti doi oameni să se succedeze? Pu­teau ei pe rând să fie însărcinaţi a ela­bora un proiect de lege asupra instruc­ţiei? De­sigur că nu. La colectivişti însă, unde nu există nici idei, nici convingeri, aceasta este cu putinţă! C. I. Brătianu şi consiliul de miniştrii a aprobat, pe rând pe rând, şi proiectul de lege al lui Conta, şi a­­cela al lui Sturza, pardon.... a im­obilu­­lui Sturza! Sfîrşind, repetăm: şi aceşti oameni mai pretind altora programe, şi încă unul singur chiar, nu mai multe!... Raţionament colectivist In capul unui colectivist, când nu e gol cu desăvârşire, apoi e şi mai rau, căci se găsesc într’ănsul ideile cele mai ciudate şi judecata cea maî ridiculă. In gazetele guvernamentale se oglin­deşte întregul raţionament al partidului. Când în anul trecut, opoziţia, provo­­cată, atăcată şi persecutată fără preget, a răspuns pe cât­­i-a stat prin putinţă, gaz­dele colectiviste nu mai găseau ex­presii pentru a denunţa opiniei publice (?) pe anarchiştii şi pe revoluţionarii de opozanţi. In anul trecut erea un scandal ca să- i auzi pe colectivişti cum vorbesc. După dânşii şi după foile lor, opoziţia provoacă dânsa scandalurile, fiind­că e slabă afară din cale, dânsa tulbură ordinea publică, dânsa atacă pe liberalii­ naţionali, dânsa este criminală şi asasină. Pe vremurile acelea, opoziţia ar fi trebuit să fie liniş­tită, să se supue la tot ce se face in ţară, să nu murmure, să nu sufle. In anul acesta gazetele cu subvenţii şi cu abonamente forţate, raţionează cu totul alt­fel. Pentru ce, zic dânsele, în anul acesta opoziţia nu mai provoacă nici un scan­dal ? Pentru ce liniştea domneşte în ţară? Pentru ce nu se­ mai­ întâmplă nici un omor şi nici o răzvrătire ? Cauza e­i că opoziţia a ajuns să­­fie foarte slabă şi neputincioasă şi nu mai are nici un râsunet în ţară. Iată logică. Când în ţară se petreceau scandaluri şi dezordine, când liniştea era tulburată în fie­ce lună, vinovată era opoziţia care fiind prea slabă şi ne­putând izbuti pe căile liniştite şi legale, recurgea la vio­lenţe ; când în ţară e linişte, când nu se mai omoară oameni şi nu se mai revoltă oraşe întregi, pricina e tot pentru că o­­poziţia e slabă şi pentru că nu se mai ia nimenea după dânsa. Să râmnească­­cine o pofti la creerii colectiviştilor. Se vede că guvernamentalii de bună seamă nu înţeleg pentru care cuvânt este o deosebire între anul trecut şi cei prezent, ei bine să le arătăm noi cu­­vântul. In anul trecut opoziţia începând să se mişte cu ceva mai multă energie, şi fă­când o serie de întruniri publice în mai multe oraşe însemnate, cari au avut un succes strălucit, guvernamentalii au fost cu desăvârşire spăimântaţî. In urma acestor întruniri s-au ţinut vestitele în­truniri ale majorităţilor colectiviste şi a­­tunci mare parte dintre deputaţii din judeţe au declarat că nu mai au curajul de a se arăta prin întrunirile publice. Vâzând că terenul le scapă de sub pi­cioare , îngroziţi fiind de manifestarea grandioasă a Capitalei în contra conven­­ţiunei Consulare cu Germania, guvernul s’a crezut pierdut dacă nu va reprima

Next