Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)
1887-09-02 / nr. 338
a LAPTA Exemple vii avem în suveranii noştri, căci iubesc şi proteg şcoala şi tot ce iine de ea. Trăiască dar Regele şi Regina. Din discursul rostit a doua zi la fete Nu am nevoe să vă arăt exemplul dat de sus unde virtuţile casnice, bunătatea inime, frăgosimea simţimintelor înalte, activitatea neobosită, sunt unite cu un talent care întronează totul ca un har ceresc. Inviaţi exemplul dat de Regina Elisaveta spre care cu toţii, şi mai ales femeile românce, trebue să privească cu o adevărată mândrie sufletească. Ferice ţara unde cetăţenii pot să se bucure în toată sinceritatea inimei de Suveranii lor şi unde, din convicţiune profundă, pot ura ca noi Românii, (?). Siî trăiască Regele Carol şi Regina Elisaveta. Cu ocazia împărţire! premiilor la Conservatorul din Bucureşti anul 1885. Sper că patria noastră, care prin voinţă şi muncă a păşit cu paşi repezi înainte, va complecta şi în această parte a culturei ceea ce n î lipseşte, pentru a ajunge astfel la o dezvoltare armonioasă în toate ramurile omeneşti. Speranţa mea e certitudinea când avem în capul nostru pe Suveranul nostru, înţelept şi iubitor al binelui. De aceia şi numele lor să răsune aci ca pretutindeni, aci mai mult încă, unde e vorba de cultura naţiunii. La distribuirea premielor la elevele asiluluî Elena Doamna In 1885 . Datoria e cu atât maî mare ca corpul profesoral al acestui institut, să fie la nivelul cerinţelor celor mai mari, că el stă sub nemijlocitul patromagiu al M. S. Reginei, şi ce a fost şi ce este Majestatea Sa pentru Asii, aceasta o ştiţi şi profesoarele şi elevele. Sub ochii Augustei noastre Suverane lucraţi la perfecţionarea educaţiunei naţionale. Avem cu toţii credinţa că veţi merge la minte şi că fie-care an va constata un progres sigur şi real. La această serbare, ca la toate să zicem din toată inima şi din tot sufletul : Să trăiască MM. II. Regele şi Regine Elisaveta. Din discursul rostit la 1 Septembrie 1885, când s’a instalat liceul St. Sava în noul său local: Să avem totd’auna înaintea ochilor noştri şi în conştiinţa noastră, că şcoalele secundare formează profesorii şi servă de ecsemplu celori’alte şcoala, cari sunt toate menite a forma caracterele, a întări virtuţile, a creşte oamenii muncitori şi cetăţenii oneşti, devotaţi Patriei şi Regelui. Să intrăm in noua şcoală strigând din toată inima: Să trăiască România! Să trăiască MM. II. Regele şi Regina şi Augusta noastră Dinastiei Idem la Mateiu Basarab. Luaţi, profesori şi elevi, posesiune de acest local şi transportaţi într’ânsul spiritul de iubire către ştiinţă, către muncă, către virtute, către Patrie şi către Rege. Faceţi ca activitatea d-voastră din această şcoală să producă roade însutite şi înmiite spre gloria şi întărirea României. Să intrăm în noul edificiu cu strigătul, care tot-d’a-urma să răsuna în inimile noastre . Să trăiască România! Să trăiască Auguştii noştri Suverani, MM. II. Regele şi Regina şi Dinastia noastră. La inaugurarea liceului din Botoşani, în ziua de 3 Septembrie 1885. Dar nu putem sfîşi această frumoasă serbare fără a aminti aci, precum am făcut-o la început cu respect şi iubire, numele scump al Suveranilor noştri, sub a căror egidă creşte şi progresează tot ce e bun şi temeinic în patria noastră, şi al căror ochi cu deosebire sunt ţinuţi asupra instrucţiune! şi educaţiunei poporului. Să trăiască MM. II. Regele şi Regina ! Să trăiască Augusta Lor Dinastie! Să trăiască România ! La banchetul ţinut în sala acelui liceu. Din toastul ministrului: Peste tot focul unde se întrunesc la o serbare comună cetăţenii cari îşi iubesc ţara şi viitorul ei, numele suveranilor noştri nu poate să nu se fie pe buza. Regina e adevărata Regină a femeilor noastre, strălucind prin bunătate şi geniul ei chiar peste marginile ţârei. Regele ţine în mâna sa viguroasă stindardul onoarei şi al puterei ţărei. Cu ocazia inaugurărei statuei lui Lázár. Inaugurarea acestui monument, a doua zi la urma zilei de 10 Mai, la care am serbat de astă-dată a doua-zecea aniversare a Domniei înţelepte şi viteze a lui Carol I, a întâiului Rege al României independente de fapt, ne face să pipăim cu însăşi mânele noastre şi să înţelegem în toată claritatea ei, acea puternică şi semnificativă zicătoare a poporului românesc, iscodită de dânsul pentru a’şi dovedi în patru cuvinte mersul său istoric şi viitorul ce’i este rezervat, acea zicătoare energică apa trece, petrele rămân. Să pice dar învelitoarea la strigătul care ne uneşte şi ne va uni tot-d’a una ca un singur om : Să trăiască Carol! Discursul rostit la Curtea de Argeş cu prilejul inaugurărei mănăstirei reclădite. Să se observe că acest discurs este cel mai slugarnic dintre toate fiindcă regele şi regina erau de faţă. Aşa este! Putem zice că Dumnezeu a revărsat bine-cuvântarea sa asupra acestui popor, căci după multe şi nenumărate suferinţe, i-a dăruit îa sfârşit cârmacia însufleţit de iubire şi de râvnă Dumnezeească. Ţara ştie aceasta de la o margine a ei până la cealaltă. Ea ştie, că voi, care stăţi în fruntea ei, sunteţi ca după luceaferi strălucitori, spre care ochii noştrii se pot uita cu iubire, cu respect, cu încredere şi cu credinţă. Ai înălţat, Sire, poporul Român în ochii săi proprii şi în ochii lume!; uitasem a ne jertfi vieţele pentru patrie, pe care o iubeam din adâncul sufletelor noastre, şi ne-ai condus unde era victoria mai grea de căpătat, ca astfel să datorim, ceea ce am devenit, un Regat respectat plin de viaţă şi de putere, numai nouă înşine, Regelui nostru şi lui Dumnezeu. Nimic nu ai cruţat pentru a întări această ţară şi am pus o rară înţelepciune şi marie silinţe ca să înalţi tot mai sus neamul românesc, sădit aci da cel mai puternic popor al lume! vechi, de cel mai mare împărat al Romei antice. Înainte de trei decenii, reedificarea acestui edificiu ar fi fost o imposibilitate. Nu s’ar fi găsit mijloace materiale pentru o lucrare atât de mare și întreprinderea ar fi fost considerată ca o îndrăzneală pe care nimeni nu ar fi fost în stare, a o duce la capăt. Acum în zece ani, sub puternicul îndemn al Majestăţei Voastre, şi sub direcţiunea unui nou meşter Manole, se ridică minunat d’inaintea ochilor noştri, acest giuvaer al credinţei în Dumnezeu şi al iubirei de patrie, dotat cu vestminte şi odoare sfinte, între cari posteritatea, ca şi noi, va admira Evangelia lucrată cu atâta pietate şi măestrie de fala femeilor Române, de Regina Elisaveta. Astfel numele Vostru, Sire, a devenit pentru Români un talisman, care-i duce din izbândă în izbândă. Iar în viitor, el va fi iubit şi adorat de urmaşii noştrii, ca numele acelui mare Rege, care a fundat puternicul Regat român. Depunând la picioarele Majestăţilor Voastre din partea ţărei întregi aceste simţimicte de recunoştinţă, într’acest moment solemn şi sfinţit, îndeplinesc o datorie a noastră a tuturor. Să trăiţi mulţi ani spre binele, spre întărirea, spre fericirea Regatului Românesc / Să trăiască Majestăţile Lor ! Să trăiască Dinastia Românească ! La banchetul ţinut la Curtea de Argeş, Toast. Munca noastră a fost binecuvântată de cer în mod spornic, neaşteptat de la suirea pe tron a Marelui nostru rege, care prin virtuţele sale, prin energie, prin înţelepciune şi printr'o îndatorire punctuală a înaltelor Sale datorii (Aci lacheul face aluzie la menţinerea colectiviştilor la putere N. R) ne a condus la poziţiunea ce avem astăzi. Discursul rostit la 25 octombre 1885 la inaugurarea şcoala normale primar8 de institutori din Bucureşti. Sunt convins că şi d-voastră, şcolarilor, veţi căuta, prin silinţe neîncetate, prin o purtare exemplară, prin iubirea şi respectul şcoalei şi a învăţătorilor voştri, să vă faceţi demnă de solicitudinea ce are pentru voi M. S. Regele, a căruia ochiu neadormit veghează asupra şcoalei. El ştie că şcoala e viitorul naţiunei şi că prinsa ara să se întăratecă tot mai tare edificiul ce înţelepciunea şi vitejia sa a clădit. La 16 Noembre 1886 la Liceul Matei Basarab, cu ocazia serbărei patronului. Când vom fi bine aşezat şcoala, vom fi şi conrespuns aşteptării M. S. Regelui ai cărui ochi pătrunzători sunt neîncetat ţintiţi asupra culturei şi educaţiunei poporului. Cât pentru mine d-lor, sunt fericit că mi-a fost dată de Mir. Regele, prea iubitul nostru suveran, încrederea de a conduce un departament din cele mai grele şi din cele mai importante. Voiu căuta a mă face demn de datoria mea şi a mi-o Împlini totdeauna către mine şi către Rege Cu ocazia inaugurărei gimnaziului din Brăila. La noi, la Regatul nostru, lucru e mai uşor decât îa multe alte locuri, căci exemplul îl avem dat de sus, întreaga activitate a vieţeî reducându-se la o formă foarte simplă —la aceea, că fiecare în tot timpul şi în toată ora să -şi îndeplinească pe deplin toate datoriele sale —noi nu avem decât să ne îndreptăm ochii spre Regele nostru şi spre Regina nostră care conţinu şi necurmat, cu iubire şi cu zel nu se gândesc la alta decât a lucra şi a făptui pentru binele şi fericirea patriei, concentrând în adevăr în această muncă întreaga activitate a vieţei lor. Nu avem, decât fiecare dintre noi, să ne dăm osteneala ca să-l imităm. E sigur, că atunci când profesorii vor face, în cercul lor de datorii a ceea ce Regele şi Regina fac şi îndeplinesc în al Lor ei vor fi profesori perfecţi şi vor izbuti să facă şi şcolari bani iar noi cu toţii să lucrăm fără încetare într'un singur gând şi într'o singură cugetare pentru întărirea şi propăşirea României înălţând rugile noastre către Părintele Ceresc pentru sănătatea şi gloria prea iubiţilor noştrii Suverani. Să trăiască Regale Carol! Să trăiască Regina Elisiveta. Rostit cu ocazia instalăreî d-nel Felicia Racoviţă ca directrice la „Asilul Elena Doamna.“ Intraţi într’o casă de care vă leagă suvenire scumpe. Intraţi într’un institut, asupra căruia stă ochiul neadormit al unei Regine, care, ca Regină şi ca femee, este fata ţârei noastre. Aţi avut dovezi în zilele aceste grele chiar, prin care a trecut Asilul, cu câtă iubire, cu câtă căldură Ea a îmbrăţişat acest institut. Aceasta v’a şi decis a ve pune în capul lui. Rostit la laş! (când cu flueraturile şi huiduielile). Şi acest discurs este slugarnic la cul, fiind stăpânisă! de faţă. Incongerat de popor şi de armată aţi venit, Sire,ea în timpurile de glorie şi de mărire a Patriei, ca să daţi mulţumită Cerului că ne-a ocrotit miraculos prin grelele încercări ce am străbătut, că ne-a ridicat sus, că ne-a constituit puternic şi că ne-a ajutat să ridicăm această măreaţă biserică, fundată de piosul Mitropolit Veniamin, al căruia nume se pronunţă şi astăzi pretutindenea cu iubire şi veneraţiune. Jumătate de secol au stat ruinele ei dinaintea noastră, ca semne,ale neputinţei în care trăiam, căci nu simţiam în noi puterea de a termina clădirea începută. Ceea ce era însă cu neputinţă înainte ca Majestatea Voastră să înalţe falnic steagul Regatului Român, a fost uşor după ce ne-ai condus cu înţelepciune şi virtute, cu vitejie şi prevedere, ca să ştim, să vedem şi să pipăim că România în fine ne aparţine nouă şi urmaşilor noştrii, că suntem în stare, când pericolul va sosi, să o apărăm, cu pepturile şi cu inimile noastre. Sire, Credincioşi ’Ţi suntem, căci ai avut şi ai mare credinţă în noi. Credincioşi ’ţi suntem căci ţii la mână inimoasă drapelul onoare! şi ai viitorului Patriei. Mulţumind a Tot-Puternicului că a înălţat şi a întărit ţara aceasta, ridicăm cu toţii rugi ferbinţi spre Cer, ca să ocrotească şi să întărească pe Majestatea Voastră, piosul, înţeleptul şi viteazul nostru Rege, pe buna şi virtuoasa, blânda şi geniala noastră Regină şi pe Dinastia fundată de Majestatea Voastră. „Trăiască M. M. L. L. Regele şi Regina! „Trăiască România!“ Acuma mai poate întreba cineva pentru care cuvânt stau colectiviştii la putere ? Dar în care partid ar mai putea găsi Carol Colectivistul o a doua slugă atât de perfectă şi de neruşinată? La dreptul vorbind, ţi se suie roşaţa la faţă când citeşti dezgustătoarea proză a ministrului Dumitru Sturza, zicând că a fost necesară, ca act de legitimă apărare. Foile irlandeze zic, că evenimentele de erl în Mischellstown a fost un masacru brutal, laş şi neprovocat firin nimic; s’au măcelărit oameni nevinovaţi. Tot aceste foi însă laudă atacurile teribil® contra poliţiei, luptele amerite cu ciomegele, ce cădeau pe capetele agenţilor poliţieneşti, dintre care 50 au fost râu bătuţi; mulţimea s-a urmărit până la cazarmă, unde poliţia a tras focuri şi a ucis două persoane. .. ——..—-—--------- FARA întâlnirea nu se va face ? Neue Freie Presse conchide din deosibitele simptome cari s’au manifestat în aceste din urmă vremuri, că întrevederea proiectată între Ţar şi împăratul Wilhelm, nu se va vee şi că s’a produs o nouă încordare în relaţiunile Rusiei cu Germania. Cu toate acestea, Francezii nu ar trebui să creadă pentru aceasta că Rusia ar voi să’i ajute ca să recucerească Alsacia şi Lotaringia. Rusia n’ar căuta nici prietenia Germaniei, nici o alianţă cu Franţa, dânsa ar căta mai mult ca să aibă mâinile libere pentru a nu veghea decât pentru propriele ei interese. Ziarul vienez nu se poate opri de a se arăta surprins în privinţa atitudinei prinţului de Bismarck faţă de Rusia, căci toate sforţările cancelarului pentru a câştiga bunele graţii ale Rusiei ar fi zadarnice şi nu ar putea decât să producă o rea impresie în Austro-Ungaria, unde nu se ştie ce trebue de găndit în privinţa alianţei cu Germania. Gazeta Germană din potrivă crede că întrevederea se va face şi că dacă unele ziare germane se fac că nu cred într’însa, este pentru a îndeplini cererea poliţiei ruseşti, care ar voi să ţie cu totul secretă călătoria Ţarului în străinătate. Astfel o întâlnire eventuală a celor doi împăraţi ar permite să se presupună cu marea luptă decisivă în Europa va fi amânată încă pentru câtva timp şi că francezii au realizat cu doi sau trei ani prea curând proiectul lor de mobilizare. —O — Lupta electorală în Bulgaria. Campania electorală s-a deschis cu un apel al comitetului central al ligei „Bolgaria sama za se“ (Bulgaria pentru sine) Apelul e scris în ton foarte moderat și zice între altele: „Acum nu sunt conservatori, liberali, radicali, ci numai Bulgari, care reclamă Bulgaria pentru Bulgari, şi câteva unelte stăise, care voesc să viidă patria străinilor. Poporul să arate, că luptă pentru independenţă. Luptele în Irlanda. In încăerarea de erl dintre turburători şi poliţia la Mitchellstown s’au rănit numeroase persoane, între care un advocat şi un preot. In fine armata a împrăştiat lumea de pe strade. Afară de Daily News, toate foile justifică procedarea polţiei din Mitchellstown Ştim in ţară BACAU S’a supărat generaluî.—Aflăm, spune Renaşterea Bacăului, că zilele acestea d. general Lecca se va duce la Bucureşti ca să stăruiască pentru depărtarea prefectului nostru. Oare de ce s’a supărat? Noi ştim că d. Radu e prea supus, plecat şi ascultător stăpânirei. m • • Sărăcie şi boale.—Acelaşi ziar anunţă că ia mai multe comune din plăşile Bistriţa de sus şi Taslăul de jos, Tifosul seceră pe locuitori. Chiar în împrejurimile Bacăului s’a ivit maî multe cazuri cu consecinţe funeste. Insuficienţa medicilor e prea mult simţită. Cauzele ce provoacă această maladie sunt multe; una din acestea este lipsa de hrană. Ţăranul sărac, neavând malaia de mâncare, se hrăneşte cu diferite poame şi verzeturi de coapte, apoi munca şi căldura, toate acestea contribuesc a vătăma stomacul şi dau naştere boalelor. Pe lângă acestea, el mai sufer și lipsa apei. Sunt multe și mari sate în care n’au rămas de cât numai câte două sau trei fântâni secând toate celelalte. Jalanie în toate și preste tot locul... * * * Mizeria în Bacau.—Iarmarocul de la 29 August fie la Bacau a fost acum mai slab de cât în toți anii. Ocolul vitelor era inundat de vite, oameni foarte mulţi, însă nici o vânzare nu s’a făcut; se părea că toţi să dusese acolo numai pentru plimbare. Sărmanii locuitori aduc vitele lor la târg şi le dau pe nimic, numai ca să scape de ele, căci ştiii că nu mai av cu ce le ţine şi cu ce le erna. Descurajare complectă se observa pe feţele tuturora. Atâtea vite s’a vândut numai cât au putut să se cumpere de către casapi şi pe preţuri foarte miei. Arendaşii de moşii, mai cu osebire caută în toate părţile muştere, pentru a vinde pânea albă ce au putut face pe moşii, căci ca mâine are să’i apuce proprietarii pentru coşturi şi nu au cu ce le plăti, însă uimeai nu’l întreabă, sau chiar dacă-l întreabă, le oferă preţuri de râs. Preţurile cerealelor scade pe fiecare zi, patru ori mai mult de cât îşi are preţul fix pe ea. Acest tip de dascăl-slugă a utilizat sistemul sin de mai sus cu o gramatică greacă care abia acum câteva zile a apărut, cu o altă gramatică latină, cu o Morfologie latină şi greacă necomplecte, apărute tot în coli neterminabile sub editura sărăcăciosului librar Daniel; sistemul de altfel e fin şi nici că se simte când bieţii şcolari ljl plătesc anual gradat numai trei sau patru coli dintr’o carte,ce numai apare în întregul ei volum, ce nu să mai complectează de cât numai când voluminosul autor simte că toate colile vândute s’au perdut, sau epuisat s’au erosit şi că, cu toate că elevul le-a plătit ca pe întreg volumul, ne mai având colile, e obligat a mai da pentru a treia oară acel 4 lei pentru a’şi cumpăra toată cartea, când apare. Nostimă speculaţiune bucovinească o mai fi şi asta, dar nu poate fi tolerabilă decât sub inepta, sub confuza, ridicola şi reptiliana conduceri a instrucţiei aruncată la discreţia unui lacheu semi-cult şi mărginit ca Sturza, care, nu-şi poate afla ecou, adulaţiune şi oarbă supunere decât în slugărnicia Poul Burlă, a unor jidovi sau alţi streini cari cumulează, uşurpă şi veţuesc reptilian în bugetul instrucţiei şi pe spetele poporului român.. . Vom reveni ABUZURILE ZILEI O specula necinstita Din Iaşini se scrie următoarele: D. V. Burlă, servilul director al liceului din Iaşi, faimosul linguşitor şi gudurător al celui mai lachtu reptilă ministru d. Mitiţă Sturza, profitând de protecţiunile ce i se acordă sub toata guvernele şi sub toţi miniştrii de instrucţie din cauza clasicului în servilism, a întreprins de mai mulţi ani o subtilă speculaţiune prin mania autoriscului său de cărţi didactice impuse, aprobate şi autorizate vecinie de orice guvern pentru liceele şi gimnaziile din ţară. Iată procedeul sau mercantil în astă ramură , ori de câte ori acest d. Burlă anunţă că în curând va scoate de sub tipar o carte didactică, niciodată nu scoate din ea decât două, trei sau patru coli de tipar şi restul iarăşi câte două trei sau patru coli peste alţi doi, trei ani până când elevul perde cele d’întâiu coaie şi e obligat să le cumpere din nou odată cu celle din urmă ce apar. Aceste trai sau patru coli le vinde la apariţia lor câte 4 sau 5 lei, adică preţul întreg al cărţei, al volumului total, şi până ce era peste 3 sau 4 ani volumul întreg, elevii totd’auna pierd colila vândute disparate, şi deci sunt obligaţi a plăti din nou alţi 4 sau 5 lei pentru a cumpăra cartea toată, astfel că cu acest sistem, nostimul Burlă îşi vinde o carte de trei şi CRONICA CUM SE SCRIE ISTORIA Am cetit, nu ştii în ce ziar, cum că un domn ar fi pus o dată la îndoială existenţa lui Napoleon I, şi ziarul în chestiune lua în zeflemea pe acest Toma necredinciosul modern. Astăzi viu să declar sus şi tare cum că şi eu îl pui existenţa în îndoială, precum o pulpe a tuturor răposaţilor, precum pui la îndoială tot ce este scris în Istorie. Apoi, cum să mai crezi cele ce se scriu prin cărţi despre cele petrecute în trecut când văd în ce chip se povestesc lucrurile petrecute supt ochii mei, când văd cum se falsifică toate adevărurile din ziua de astăzi. Pentru astăzi nu mă voiu ocupa decât de un singur om, de regele Carol, şi voiu arăta câte neadevăruri se scriu pe socoteala lui. Iată: Acum câteva luni Sturza alunarul a prezintat Academiei o scriere în care numea pe regele nostru Carol descălicătorul şi califica venirea lui în ţară de a treia descălicătoare. Dacă cercetăm faptele vedem că lucrurile s’au petrecut alandala. La anul 1866, Carol I, îmbrăcat în costum de lacheu şi călărind pe geamantanul d-lui I. Brătianu, a scoborît tiptil la Severin, întocmai cum să strecoară o marfă de contrabandă. Apoi descălicătoare este aceasta ? Cui dracu,s-ar fi putut trece prin gând ca să compare cu un asemenea personagiu pe bietul Radu Negru şi să’l închipuiască îmbrăcat cu livrea şi înarmat cu un geamantan ? In toţi anii, la 30 August,fse’dan^btu* chete la Sinaia şi toţi miniştrii, şi toţi gazetarii colectivişti, şi toţi Unge-dipt al palatului îl proclamă viteaz, erou, mare căpitan de la Griviţa. Faptele însă cum s’au petrecut ? La 30 August, armata română a dat asalt asupra Griviţei, iar Carol, cel cu pricina, a stat la câteva chilometre distanţă, a privit cu ochianul ca la panorramă, a dormit pe moale, a mâncat mâncări alese şi a băut băuturile cele mai fine, şi s’a întors la Bucureşti fără măcar să fi căpătat un guturaiu. Apoi eroii se poate numi omul acesta ? Carol, descălicătorul şi eroul, mai este dăruit şi cu alte calificative: ba căi generos, ba câ’i milostiv, ba că’i o providenţă pentru ţară. Aşa să fie? Toată lumea, ştie că, Carol încălcătorul ţărei, de când s’a suit pe tron nu s’a găndit de cât aum să facă aur şi iar aur, maî mult chiar de cât vestitul Andronic, a înghiţit liste civile, apanagiî, fabrică şi vinde brânză, nu plăteşte taxe de transportaşi întoarce chipiul pe dos, îşi vopseşte mondirul, dă mosafirilor ouă clocite etc. Apoi generos se poate numi omul acesta ? Apoi o providenţă să fie dânsul? într’un discurs ţinut la o şcoală, Mitiţă Sturza s-a botezat: luceafărul României. Dar glasul public i-a răspuns lacheului : da e luciferul României. Şi altele şi altele.