Lupta, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 361-385)
1887-10-10 / nr. 369
X L X ANUL IV—No. 369 EDIȚIA ALTEIA BUCUREȘTI, SAMBEI 10 OCTOMBRIE 1987 AMOVAMMTM In țară . 40lei Un an.......................................... vs 8.n ••• •••••• . 20» 3 luni.................................... . . 10» la «tremutaie Una».......................................... . 50lei ^ n................................................. . 25» * kmi................................................ . 159 1$ Bani Numărul REDACȚIA Strada Știrbei-Vodă, —• 19. 19. *■ Asvmmi Anunciuri pe pagina III . IV a a MI • . 1 leu linia . 85 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 60 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. — Strada Nouă No. 5.—Bucureşti PROCESUL GALATENILOR CHESTIA AGRARA IMPOZITUL ASUPRA RENTEI PAMENTULUI In principii, orice proprietar care deţine o porţiune mai mare de pâmânt decât trebuinţele sale şi ale familiei, face act de detenţiune nedreaptă. In drept strict, proprietarii cari au în stăpânire întinderi de pământ pe cari ar putea să se hrănească mii de oameni, întinderi pe cari ei le păstrează pentru dânşii numai, acei proprietari sunt datori ca să dea societăţei, sub formă de impozit sau sub altă formă, o sumă egală cu aceea pe care deţinerea lor exclusivă face pe societate s-o peardă. Nu, să fim sinceri, aici nu e vorba de a face socializm, sau ură de clasă, sau spirit de persecuţie, aici e vorba de a spune adevărul. Ei bine, adevărul e că regimul nostru actual de proprietate este încă şi astăzi regimul acela al barbariei şi el îşi are origina şi este constituit pe baza cuceririlor, violenţelor, brutalităţilor. Dacă astăzi unii posed imense întinderi de pământ, iar alţii nimic, aceasta să datoreşte nu atâta munce şi nici meritului ci ,hazardului fraudei, privilegiului, spoliaţiunei etc. Acest regim, opera veacurilor trecute, este inconciliabil cu dreptul modern, cu noţiunile de justiţie, de solidaritate, cu trebuinţele societăţilor moderne. Cu timpul principiele cari cârmuesc societăţile să schimb. Astăzi alte principii domină sau trebue să domine în raporturile economice şi sociale dintre indivizi. Societatea caută a substitui drepturile ei în locul intereselor egoiste ale indivizilor, ale claselor sociale, ale dinastiilor. In această mişcare socială, ori ce s’ar zice, ori căt cei interesaţi ar protesta, proprietatea, aşa cum este constituită sub toate formele, va trebui fatal să se modifice, să ia un caracter şi o formă mai justă, mai sociabilă. Exprimându-mă astfel, mă grăbesc a adauga că eu nu voesc totuşi, nici cer aboliţia marei proprietăţi. Nu, reflecţiile scurte de mai sus nu tind, în spiritul meu, la concluzia radicală care ar consista în suprimarea marei proprietăţi ,sau chiar în suprimarea a oricărei proprietăţi individuale. Din contra, eu nu voesc decât un lucru în studiul de faţă, nu voesc în ţară decât o reformă care să aibă de rezultat întemeiarea unei solide proprietăţi mici, garanţii pentru existenţa acesteia, şi măsuri preventive în contra marei proprietăţi şi regimului actual economic, fără cari măsuri, după cum am arătat ori, mi să pare că orice reformă, în sensul ştiut, nu poate izbuti. Cari sunt clar măsurile preventive ce trebuesc luate ,faţă cu marea proprietate? Iată-le: Este cunoscută teoria rentei, teorie care nu e revoluţionară de loc, de vreme ce Adam Smith, I. Stuart- Mal şi mai cu seamă Ricardo au susţinut’o şi dovedit’o. Iat’o: In producţia agricolă trebue să se ţină seamă că intră două părţi,, o parte datorită valoareî intrinseci a pămentuluî, condiţiilor climaterice, geologice, precum şi îmbunătăţirilor şi creştereî valoareî datorite nu munceî şi capitalului proprietarului, ci societăţeî. Numai cealaltă parte—a doua— în producţia agricolă, este datorită capitalului, munceî şi exploataţieî personale a proprietarilor de pământ. Cea întâi parte din producţie să numeşte rentă, sau dacă voiţi rentă fondată. Cea a doua, fermagiul, produsul ex., ploatărea individului. Nu este locul de a mă întinde asupra acestei distincţii de altminterea pe larg tratată de mulţi economişti. Voiu zice dar numai că această distincţie între venitul provenit din munca comună a societăţei şi între venitul datorit, în special, proprietarului exploatator al acelui mământ, este foarte justă, foarte legală. Un singur exemplu: proprietatea fonciată peste tot locul, şi de asemenea şi la noi, a căpătat o însemnată plus-valoare de vreo 30 de ani. In această plus-valoare intră desigur capitalul de exploatare, instrumentele agricole perfecţionate, o cultură mai inteligentă etc. De cât munca şi capitalul proprietarilor nu au produs toată această plus-valută. Ceea ce a contribuit în mare, foarte mare parte, de a crea această plus-valută sunt factorii sociali, precum căi de comunicaţie, drumuri de fer, telegraf, deschideri de debuşeuri noui etc. etc. Pentru a căpăta acest prisos de valoare a proprietăţei sale proprietarul nu a făcut nimic, el numai a aşteptat şi a profitat. Impozitele plătite pentru aceste îmbunătăţiri nu pot fi considerate ca o compensaţie. Ei bine, punându-mă pe acest teren şi adoptând această distincţie, eu zic, împreună cu mai mulţi alţii bine înţeles, că renta pământului, partea de plus-valută ocazionată din împrejurările sociale, evaluată cu scrupulozitate şi seriozitate, e drept ca să nu intre în punga proprietarilor ci să intre în aceea a statului. Statul deci, în reforma de care mă ocup, ar trebui ca să ia această dispoziţie legală, şi să înceapă a lua de la proprietari renta pămîntuluî sub formă de imposd, în beneficiul tuturor, al ţarei. Oare cum renta, acest fruct al operei comune sociale, întorcânduse la stat, ea să fie întrebuinţată pentru satisfacerea trebuinţelor tuturor membrilor societăţeî. Acest întâi punt înainte mergător al reformei ar avea rezultate minunate. Impositul rentei pămîntuluî ar deveni cel mai însemnat şi mai productiv imposit din ţară. El ar putea fi întrebuinţat în deosebite feluri foarte utile. Aşa, el ar putea servi, după cum să va vedea mai pe urmă, pentru a se da instrumente şi mijloace de cultură micilor proprietari, el ar putea înlocui impozitele indirecte cari cad aşa de greu şi aşa de nedrept asupra populaţiilor sărace. Cu impozitul rentei mai poate avea loc încă o combinaţie. Unii proprietari ar putea să plătească odată pentru totdeauna acest impozit, cedând statului o parte din pământ a cărui evaluare să corespundă. Cu mijlocul acesta, statul s'ar găsi în posesiunea unor mari întinderi de pământ pe cari le-ar putea ceda acelora cari ar avea trebuință. Deci întâiul punct al reformei trebue ca renta pământului, produsul operei sociale, să se întoarcă la societate, sub formă de impozit sau sub aceea de retrocedare de pământ statului. Voiu continua. G. Panu. mmmim thibuafiq AGENŢIA HAVAS Belgrad, 20 Octombre. — Ştirea „Agenţiei Reuter“ în privinţa agitaţiunilor refugiaţilor bulgari la graniţa sârbească este cu totul falsă S’a constatat că nici un refugiat nu se găseşte in localităţile de la graniţa sârbească, mai mult încă, guvernul sârbesc chiar, dacă câţîva refugiaţi s’ar găsi pe teritoriul sau, nu va admite agitaţiuni din partea lor. Baden-Baden, 20 Octombre. — împăratul Germaniei a plecat spre seară la Berlin, însoţit de principele Wilhelm, care sosise de la Raveno dimineaţa. Marele duce şi marea ducesă au însoţit asemenea pe împăratul până la Coslondra, 20 Octombre. — Un nou meeting s-a ţinut la Hyde-Park. Trei delegaţi au fost trimişi la ministrul de interne pentru a-i expune plângerile manifestanţilor. AGENŢIA LIBERA Paris, 20 Octombre. D.Crispi va rosti la Turin, Marţi 13|25 Octombre, un discurs-program înainte a 250 deputaţi. Preşedintele consiliului va afirma cu această ocazie dispoziţiunile amicale ale Italiei către Franţa şi va exprima dorinţa că negocierile pendinte între cele două state în vederea încheerii unui tratat de comerț să fie încoronate de succes. A se vedea procesul Căpățenilor pe pag. III. Gheşeftul de la fortificaţii O zicătoare românească spune că: „ajunge o măciucă la un car de oaie“, de aceea cred şi eu că va ajunge acest răspuns la două ziare guvernamentale caii, în Nolor de astăzi, se ocupă de Gestiunea cimentului de la fortificaţii, cestiune care a produs o foarte mare emoţiune. Cel d’întâiu dintre aceste ziare este Voinţa Naţională, care, de astă-dată, discută cuviincios cu Lupta. In schimb însă este de o rea credinţă nemărginită. Acest ziar vorbind de gheşeftul de la fortificaţii, declară că „Lupta“ a retractat tot ce a scris în această privinţă şi insinuiază că această retractare s’a făcut în urma venirei la redacţie a d-lor maiori Culcer şi Boteanu, adică de frică îmi va fi permis, nădăjduesc, ca să mă mir cum ziarul dirigeat de către d- Nicolae Xenopolu, nu s’a încredinţat încă până astăzî, că sub iscălitul, care în chestia ce ne-a târât în polemică a reprezintat ziarul Lupta, şi a scris articolele relative, nu prea ştie să facă retractări de frică. Voinţa afirmă că am făcut o retractare când am declarat că d. general Berendel dimpreună cu toţi ofiţerii sunt cu mâinele curate. Dar când şi undeam afirmat contrariul ? Rog pe Voinţa să -mi dovedească aceasta citind or câte rînduri va voi din prima destăinuire a Luptei, şi, în caz când mă va rămâne, declar că mă supui la orice pedeapsă, la cea mai rea şi mai ancorâtoare, declar că mă fac redactor la „ Voinţa Naţională“ . Eu prin ziarul Lupta, am declarat din capul locului: 1. Că la fortificaţii s’a făcut un colosal glieşeft cu cimentul. 2. Că acest glieşeft s'a făcut de către casa Boulonnais care a predat un ciment mai prost de cât cel făgăduit. 2. Că generalul Berendel a refuzat cimentul din capul locului iar că în urmă a cedat stăruinţelor venite de sus pentru a nu divulga lucrul şi a se respinge cimentul. Ei bine, la Nr. Luptei de Sâmbătă, după ce d-l general Berendeiu a refuzat să ’mi dea actele cerute pentru a-i dovedi eu d-sale că am scris adevărul cel maî curat, iată ce am declarat pe pagina II coloana I: „In ce priveşte pe d-l general Beren„deja putem afirma cu siguranţă că d sa „s’a opus cu vigoare la primirea ci„mentului celui prost al fabricei Boullonnais ; afirmăm cu siguranţă că d-sa „a cerut suspendarea lucrărilor cu acest ciment, fiind că spera că î l va putea refuza; afirmăm cu siguranţă că „acest ciment, mai puţin rezistent, a „fost întrebuinţat. „Mai afirmăm că d-l general Beren„deiu este cu totul la adăpost de orice învinuire de mal onestitate; dar „d-sa a avut greşala de a ceda unor stăruinţe venite din partea celor interesaţi. „Am dori ca d-nul general Berendeiu, „care este un om onest, să ne dezmintă. Vrea să zică aceea ce am afirmat despre d. General Berendeiu în cel d’întâiu articol privitor la acest gheşeft, am spus şi în cel d’al doilea, şi în cel d’Intâiu am afirmat că d-sa s’a opus de la început primirei cimentului dar că în urmă a cedat unor înalte stăruinţe, şi în al doilea spuneam acelaşi lucru. Unde e retractarea, d-lor de la Voinţa ? Şi, mai la urma urmelor, ce să mai lungim vorba degeaba. In două cuvinte ia se poate lămuri, şi iată cum : Eu susţin că la fortificaţii s'a făcut un es(ft-6t*-eitymUil,.Jar colectiviştii susţin contrariu. Ei bine, dacă adevărul n'ar fi cu mine, aşi putea eu, un om singur, să rezist tutulor forţelor colectiviste întrunite ? Dar eu nu mă mulţumesc numai cu atâta, eu nu mă grăbesc ca să închid discuţiunea precum se grăbeşte Voinţa în articolul ei de aseară, eu cer ca să semne dosarele pe masă şi să se dovedească în care parte stau calomniatorii şi mincinoşii. Eu văd bine că bietele gazete colectiviste se zvârcolesc între afirmările noastre categorice, ca între dinţii unul cleşte, dar n’am ce le face, îmi fac milă răspunsurile ce ni la-au dat şi or cât s’ar încerca să descopere pe informatorii noştri nu vor izbuti, căci informaţiile le am din loc sigur, de peste graniţă. Pe câtă vreme, dar, actele cerute de mine vor fi ţinute în ascuns, eu voiu strigă ca până acuma: S’a făcut un mare gheşeft cu cimentul de la fortificaţii. Const. C. Bacalbaşa P. S. Al doilea ziar colectivist care se ocupă de marele gheşeft cu cimentul divulgat de Lupta, este Telegraful. Acestuia însă nu’i răspund fiindcă chipul în care tratează afacerea e murdar şi impertinent. B . B. Până acuma alegătorii, massele au servit de simplu mijloc, de instrumente în luptele politice pentru ca o coterie sau o pătură subţire socială să se bucure de aproape toate fructele puterei. Cu mici excepţiuni, aceasta este riguros exact. Binele ce mult puţin ’l-au avut massele’populare a fost acordat sub formă mai mult de pomană. A sosit deci timpul ca din simple mijloace, simple instrumente, să facem din massa electorală scop, ţintă. A sosit timpul ca să mai încetăm puţin a ne ocupa de noi şi numai de noi şi a începe a ne mai ocupa şi de cei de cari ’l-am avut în toate luptele noastre, de simple instrumente bune de neglijat odată ce servindu-te de ele ’ţi-ai ajuns scopul. Trebue deci să facem educaţia politică a masselor şi aceasta nu pentru noi ci pentru ele. Şi cel mai bun mijloc de a le face asemenea educaţie este ca să ne ocupăm de nevoile lor, să formulăm soluţiunile necesare şi să facem din ele programul nostru politic. Precum d. Iancovescu observă foarte bine, astăzi cele 30 de colegii electorale rurale sunt ca şi cum nu ar exista pentru opoziţie, sunt un contingent sigur pentru orice guvern. Pentru ce ar fi aceasta vecinie? Pentru ce nu ne am sili a lua din mina guvernelor alte colegii ? Pentru ce nu ne-am da osteneala a le face' hTut-pen-' dente, interesându-le la viața publică ? Mijlocul este relativ ușor. Nu avem decât să începem o propagandă, să le vorbim de nevoile lor, să le arătăm unde e răul, și să le propunem mijloacele pe care noi ne-am gândit că ar fi cele mai bune pentru folosul lor. D. Iancovescu propune ca mijloc de propagandă: broșura. Este minunat, de cât nu trebue să ne oprim numai la el, ci să adoptăm toate mijloacele de propagandă deodată. Rezultatul ar fi în câtva timp foarte vizibil. Aşa, când pe tema programului nostru agrar s’ar începe prin sate şi colegiale rurale o propagandă serioasă, bine condusă, întreb : cari ar fi ţăranii aceia cari să nu adereze la el, cari să nu voteze pentru candidatul ce ar lua angajamentul de a-l susţine în Cameră. Ştiu că va trebui de luptat în contra intimidărilor, başibuzucelor administrative, în contra descuragerei şi a apatiei ţăranilor. Dar aceste piedici nu sunt invincibile, cu timpul şi cu dezvoltare de activitate, un partid, un număr de oameni decişi şi convinşi, pot reuşi, pot face să iasă la lumina politică şi socială o forţă de mai multe sute de mii de alegători direcţi şi indirecţi. Şi acest mijloc nu trebue mărginit numai la clasele rurale. El trebue întins la întreaga massă electorală. Noi ceştia de la Lupta suntem decişi a intra cu energie pe această cale, a studia toate nevoile şi a ne sili să dăm soluţiile acele cari ni se vor părea mai posibil de aplicat. Ne vom păzi însă de a propune simple paliative, mijloace cari nu pot aduce nici o uşurare serioasă. Aceste lucruri lasă să rămână pe socoteala şarlatanilor, ca aceea a celor ce umblă după succese uşoare, după popularitate în sânul cititorilor, după satisfacerea ambiţiilor deşarte. Înceapă deci toate partidele a face ceea ce voim şi facem noi, dea fiecare din puntul lor de vedere, soluţiuni marelor nevoi sociale şi în acest caz lupta nu va fi sterilă, politica nu va fi un cuvânt gol. GP. Să lucram pentru popor Citesc în escelentul ziar Epoca un articol subsemnat de distinsul confrate d-l lancovescu care m’a umplut de bucurie. Din conţinutul acelui articol am văzut îndată că d. lancovescu, şi desigur şi ceilalţî tineri de la numitul ziar, au aceeaşî părere ca şi mine în privinţa mijlocului de a deştepta massele la viaţa publică şi a le face să se intereseze la luptele noastre politice. Nu mă sfiesc a mă repeta în o chestie aşa de fundamentală, trebue cu orice preţ ca prin politica, prin programele noastre să interesăm massele, să le pasionăm pentru viaţa publică. Aici este toată scăparea, tot viitorul. Altmintrelea suntem destinaţi a fi jucăria unui intrigant ca Radu Mihaiu sau a unei secături ca Slătescu, până când într’o zi lumea, săturată de această comedie odioasă şi sterilă, să va arunca în braţele unei puteri vecine.