Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-08 / nr. 392

2 LAPTA gramele comunicate presei nu spune ni­mica despre acest lucru. Nu merg aşa de departe, însă prin ele cunoaştem o veste care e destul de importantă. Ca­mera cu o majoritate zdrobitoare, una­­mitatea fără trei voturi, a votat că e loc a se urmări Wilson. De aici pănă la depunere nu este de­căt un pas. Să ştie sub ce învinovăţiri din partea presei şi a opiniunel publice contra lui Wilson, Camera a hotărît să ’l sacri­fice. Ginerele preşedintelui republice fran­ceze, bazat pe înalta’i situaţiune, să sco­­borâse la cele mai scandaloase tripota­­giurî, vânzându-şî pe bani influenţa în­chipuită sau adevărată de care se bu­cura. Ceea­ ce este însemnat în toate aceste afaceri, e că în Franţa, ori­cât de înaltă ar fi poziţiunea cui­va, el trebue să fie demascat, trebue să vie înaintea justi­ţiei, când presa se ridică cu dovezi în potrivă’­, când opiniunea publică îl a­­rată ca pe un om neonest. Soţul fiicei preşedintelui Republicei va fi trimis îna­intea tribunalelor, ca simplu cetăţean care s’a abătut de la calea legiuită. Şi ca dânsul, după mari funcţionari, prefectul poliţiei şi ajutorul sau sunt trimişi îna­intea tribunalelor. Mai mult încă. Minis­trul de justiţie a trebuit să demisioneze.— In Franţa putem zice că în adevăr cetă­ţeanul este egal înaintea legei. Acolo me­­canizmul constituţional, a intrat adânc în moravurile poporului şi jocul lui nu poate fi împedicat prin hatâruri şi fabricaţiuni de muşamale. Faptele petrecute în Franţa, prin con­trast ne face să privim la cele ce se întâmplă în ţara noastră, poreclită de câţi­va glumeţi Belgia Orientului. Şi aici ca şi acolo, opiniunea publică este alar­mată, şi aici ca şi acolo ziarele sunt pline de denunţări asupra faptelor scan­daloase ale funcţionarilor şi ale altor oa­meni sus puşi. Să acuză în public omul de aproape al primului ministru, să acuză d. Ca­­rada că ar vîrî mâinile în toate aface­rile, că ar tripota uzând şi abuzând de poziţiunea sa de confidentul ministrului prezident, să acuză indirect chiar acesta că s’ar servi de amicul sou pentru a lua parte la câştigurile ruşinoase ale tutulor afacerilor murdare. Să acuză un înalt funcţionar adminis­trativ, să acuză prefectul de poliţie al Capitalei, că în tovărăşie cu un escroc renumit şi dibaciu, ar fi luat parte la cele mai scandaloase escrocherii, cari în altă ţară ar trimete pe făptuitorii lor la puşcărie fără doară. In privinţa acestor acuzaţiuni sunt declaraţiuni precise ale celor escrocaţi, declaraţiuni cari arată pe prefectul de poliţie tovarăş, de împreună cu alţi agenţi ai săi subalterni, cu es­crocul. Să porneşte o instrucţiune şi pen­tru a brava opiniunea publică, escrocul e­liberat pe cauţiune, iar afacerea îngro­pată în dosarele parchetului. A ajuns un fel de halima depunerea rechizitorului lui Andronic. La toate aceste acuzări, nimeni nu a luat seama din partea guvernului. Nici o anchetă, pro forma măcar, nu s’a fă­cut pentru a spăla pe funcţionarii ames­tecaţi în asemenea afaceri. Nu. Zadarnic ziarele strigă zadarnic fac sgomotul cel mai mare. Nimeni nu se mişcă. Mâine se va a­­cuza cutare funcţionar că a făcut un omor şi totul va rămânea în linişte. Toate legile sunt aproape aceleaşi ca în Franţa. Ele sunt bune. Un singur defect au : nu să pun în aplicare. In asemenea împrejurări e natural ca presa să scadă din importanţa ei. De­oare­ce toate denunţările ei nu servă la nimic, la ce mai serveşte a de­nunţa a­­ceste fapte ? Curând opiniunea publică să blazează şi ea. Nepedepsirea acestor fapte i se pare cu timpul naturale. Nu s’a pedepsit atâţia până acum, de ce dar s’ar pedepsi faptul sau omul a­­cesta ? Iată la ce hal am ajuns. Oamenii noş­­trii politici au perdut şi respectul de sine şi respectul de lume. Sistemul nostru constituţional a ră­mas scris frumos pe hârtie. In realitate Constituţie adevărată e cea care este în aplicare, Constituţia de stat reacţionar, Constituţiune bizantină şi fanariotă. Ne lipseşte însă curagiul a da pe faţă rea­litatea. Ne place a ne făli lumii cu le­gile noastre, pe cari de frică ca să nu le stricăm, nu le întrebuinţăm. Sunt prea frumoase pentru a să pune în practică. Facem ca avarii cari umblă rupţi şi goi, dar cari strâng cu îngrijire hainele m­oî şi frumoase pe cari nu le poartă. Strigăm că avem dreptul de întrunire, dreptul de asociaţiune. Pe hârtie îl a­­vem, incontestabil. In realitate însă, po­liţia găseşte mijlocul de-al anihila de fapt, lăsând în picioare principiul. Po­liţia dă ordin ca să nu ţi să închirieze mei o sală. Dacă ai fi fost atât de feri­cit de a putea trece peste ordinele po­­ţiei, ei bine, atunci paşnicii cetăţeni, îşi iau însărcinarea de-aţi arăta că poporul nu este cu d-ta. Să ştie ce însemnează acest lucru. Dacă nici după aceasta nu-ţi vine minte la cap, dacă te faci forte a respinge forţa prin forţă, atunci justi­ţia pune mâna pe tine ţinându-te neju­decat în temniţele ei, până când îţi va trece gustul de a nu te supune. Şi încă avem curagiul a ne numi Bel­gia Orientului !... Belgia Orientului? Halda de!.. Pera Occidentului ar fi mai bine. .. cu Wilson, a substituit mai multe scrisori în dosarul judiciar al afacerei Caffarel-Li­­mouzin. Pe de altă parte Camera a auto­rizat, cu aproape unanimitatea voturilor de 530, urmărirea deputatului Wilson, ginerile preşedintelui Republicei. Cu asemenea procedări energice se crede că situaţia se va limpezi în curând. Mulţi persistă însă a crede că criza preşidenţială va fi inevitabilă, de­oare­ce este­­aproape sigur că justiţia va găsi culpabil pe d-na Wilson. Radicalii acuză pe oportunişti că el ar căuta să provoace o criză prezidenţială, pentru a face să se aleagă şeful lor, d-na Jules Ferry, în locul d-lui Grevy. Opor­tuniştii speră că în acest mod se vor asi­gura pentru mai mulţi ani la putere, a­­vând bine înţeles şi sprijinul dreptei. Din nenorocire pentru dânşii, ei nu vor izbuti în realizarea scopului lor. Căderea ruşi­noasă a d-lui Jules Ferry de la putere este încă prea proaspătă în memoria Fran­cezilor şi, din fericire, radicalii dispun încă de prea multă autoritate în ţară şi şi în parlament, pentru a nu lăsa ca pre­­şedenţia Republicei să fie încredinţată şe­fului celui mai discreditat partid din Franţa. : — O — zic moderaţii, n’ar fi un protest ci o is­­bândă a adversarilor. Aderenţii direcţiunei moderate termină apelul prin următoarele cuvinte : Noi suntem datori să mergem înainte , să ne achităm de această datorie pentru bi­nele obştesc. Poporul muncitor, în majori­tatea sa covârşitoare, este pentru alegere şi’şi ţine de onoare d’a putea interveni cu îndârjire pentru o partidă atât de mult persecutată. Să arătăm duşmanilor, că noi ştim să luptăm şi să învingem chiar cu armele, pe care ei le-au făurit în favorul sau propriu. Poporul muncitor se va pre­­sinta la urnă. DIM AFARA Crisa politica din Franţa Dacă este vr’o instituţiune care prin a­­titudinea ei independentă şi energică va salva prestigiul Republicei franceze, atins grav prin ultimele evenimente, acea insti­tuţie este de­sigur justiţia. Procedarea ei corectă şi nesfiicioasă în afacerea Caffarel şi Wilson a umplut de bucurie pe adevă­raţii şi sincerii republicani democraţi, cari s’au văzut ast­fel răzbunaţi de bârfenn­e ne­ruşinate ale monarchiştilor. Ministrul da justiţie, senatorul Mazeau, vezând că subalternii săi au procedat cu mai multă demnitate, francheţă şi energie la instruirea unei afaceri în care sunt com­promişi mari demnitari şi funcţionari su­periori ai Aiirei,­­şi-a dat demisiunea. Cei l’alţi miniştrii, observând că poziţiunea lor este foarte compromisă faţă cu modul cum comisiunea parlamentară conduce ancheta, au recurs la măsuri radicale . Prefectul po­liției din Paris, d. Gragnon, a fost pus în disponibilitate, având a se disculpa înain­tea justiției de acuzarea că, în complicitate O notă rea d-lui Gladstone Avem de înregistrat o notă rea—lucru foarte rar—la viaţa politică a d-lui Glad­stone. Să ştie că, mai zilele trecute, şeful po­liţiei din Londra publică o hotărâre prin care interzicea ori­ce întrunire publică, pe Trafalgar Square, crezând câ va pune ast­fel capăt deselor demonstraţiuni din par­tea proletarilor Londrei care cer „pâine sau lucru “. Această hotărâre care suprimă una din libertăţile publice a revoltat pe toată lu­mea şi mai multe cluburi radicale şi socia­liste au hotărât să fie un mare meeting chiar pe Trafalgar­ Square, pentru a pro­testa în mod energic în contra măsurei i­­legale a şefului poliţiei. Meetingul a fost însă oprit, o încherare s’a produs între public şi agenţii poliţiei, pa stradele Lon­drei căzu vr’o două sute de răniţi. De atunci toate cluburile radicale pro­testă mereu luând rezoluţiuni prin cari blamează atitudinea poliţiei. D. Gladstone găseşte însă cu cale a in­terveni, nu pentru a uni glasul său auto­rizat la protestiie publicului, ci pentru a lăuda atitudineii­ paliţiei şi a îndemna po­­pulaţiunea să nu se opue la măsurile pu­tere! executive. Cum am zis, avem deci de înregistrat o notă rea la viața politică a d-lui Glad­stone,—lucru rar o mărturisim încă odată. --------------------------­ ­­o­r Social-democraţii din Berlin Social-democraţii din Berlin s’au desbi­­nat în două părţi din cauza neînţelegeri­lor privitoare la alegerile suplimentare ce urmează a se face pentru oraşul Berlin. Aripa radicală a publicat Sâmbăta tre­cuta un manifest pentru abţinere de la a­­legeri, iar aripa moderată în ziua urmă­toare a făcut apel la alegători sa ia parte la alegeri. Ambele manifeste se întemeiază pe hotărîrea congresului partidei socialiste din St. Gallen. Moderaţii, pentru a justifica participa­rea la alegeri pun în vedere diversele ces­­tiuni economice, care vor fi discutate în adunarea delegaţilor oraşului. Abţinerea Ştiri din ţari DIN CAPITALA Noul spital Cosţea Zilele acestea un redactor al Breboiu­­lui, vizitând această clădire, împreună cu unul din cei mai distinşi şi cei mai vechi arhitecţi din Bucureşti şi cu două doctori cu multă experienţă, dintre cari unul profesor la universitatea din Viena, iată ce observaţii au făcut d-lor în trea­căt asupra acestei clădiri: 1. Saloanele în mare parte lipsite de lumină suficientă. 2. Saloanele în general prea mici şi înconjurate cele mai multe din ele din trei părţi de coridoare. 3. Mai multe ferestre de­cât locuri de paturi în saloane. 4. Sala pentru chimici foarte frumoasă, având lumină din toate părţile, fnse ne­încăpătoare. 5. Sala pentru operaţii aşa de mică, în­cât în timpul operaţiunilor o parte din studenţi vor fi nevoiţi să stea pe afară. 6. Latrinele în saloanele bolnavilor, şi ce e mai rău, este că sunt construite a­­tât de prost în­cât de sigur vor infecta camerile. 7. Sala pentru băi în mărime de vre­o 20 metri pătraţi, are trei ferestre şi două uşi. 8. Parchetu In toate saloanele din al doilea etaj a crăpat deja. 9. Din cauza mulţimii de coridoare, curenţi de aer ar putea în­bolnăvi un om sănătos, cu atât mai mult pe pacienţi. 10. Saloanele bolnavilor prea departe de sala de operaţii. Eforia spitelelor, în urma observaţii neplăcute ce a făcut acel medic francez clădirii în cestiune, a început sa facă nişte cârpeli cu ceauşul ei de antrepre­nor, ceea ce însă de­sigur nu va putea înlătura nici unul din aceste inconve­niente. România complectează inconvenientele de mai sus cu încă unele puncte şi a­­nume : Sala de disecţie este lângă bucătărie, înţelege ori­cine inconvenientul acesta grav. In timpul verii, muştele se pot pune pe cadavre şi de acolo pe bucatele ce se servesc bolnavilor. Farmacia este cât se poate de rea in­stalată. Nu sunt prevăzute locuri de păstrare a unor anume medicamente, cari nu se pot conserva de­cât la întu­neric. Ce zice Beizadeaua? * * * PRAHOVA Moartă de spaima urmărirei.—Citim în Democratul din Ploeşti. Femeia lui Ioan Cobză din comuna Breaza de jos, plaiul Prahova, aflându-se însărcinată, în ziua de 27 Octombrie trecut s’a po­menit cu agenţii de urmărire, însoţiţi de autoritatea comunală din Breaza de sus, că vin a secuestra avutul soţului sau pentru nişte datorii la care acesta a fost condamnat pe nedrept şi pe cale piezişă, faţă de casa d-nei Zoe Brân­­coveanu, pentru imaginatele drepturi ce această casă reclamă de la locuitori Bre­­zeni. Nenorocita femee, de groaza ce şi-a inspirat numiţii agenţi prin atitudinea lor de zbiri, a fost apucată de durerile naştere­, a avortat şi până a doua zi a şi încetat din vieaţă. Numai sălbătăcia agenţilor de urmărire poate să provoace aşa de îngrozitoare scene ! Dar sufletul nenorocitei femei va apăsa asupra con­sciinţei acelor care­­apasă pe locuitori Brezeni!* * * COVURLUIU Comisiunea dunăreană.—Citim în Vo­cea Covurluiului : Mâine seară comisiunea danubiană, a cărei sediu este în orașul nostru, își va încheia lucrările sesiunea sale. Aflăm că comisiunea a suprimat taxele de pilota,­giu la intrarea în Dunăre. O felicităm pentru această uşurare adusă comerţului. INFORMAŢIUNI Relativ la sgomotul despre intra­rea d-lor M. Cogălniceanu şi N. Crre­­ţulescu în cabinet, un senator gu­vernamental ne-a spus că este im­posibil ca aceşti doi bărbaţi de stat să intre în cabinet cât timp se tra­tează încheerea convenţiei comer­ciale cu Austria. Intrarea d-lor în cabinet ar în­semna înainte de toate că guvernul nu voeşte să încheie o nouă con­venţie cu Austria. Aflăm că preşedintele consiliului care a luat interimul ministerului de rezbel, a cerut de la secretarul ge­neral al acestui minister de a i se da o listă de toate furniturile cari s’au contractat in timpul cât a stat d. general Al. Angelescu la acest minister. „ In vederea viitoarei adunări gene­rale extra­ordinare a acţionarilor So­cietăţii de Construcţiuni, se observă de câte­ va zile o ferbere oare­care între unii din acţionarii acestei so­cietăţi. Dăm sub reservă ştirea că mai mulţi acţionari sunt decişi de a pro­pune lichidarea acestei societăţi. as D-nu Boldur Lăţescu a respins categoric că nu primeşte de a fi mutat din Botoşani, şi mai puţin încă de a primi prefectura din Do­­rohoi. Prin urmare, vorbă de numirea sa în locul d-luî Cortazi nici nu mai poate fi. m . FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ A. MATTHEIT (Arthur Arnould) Lucrurile pe față (50) 0 viaţi criminali (LA BRÉSILIENNE) XIX El e cunoscut de tatăl meu. — Ah!— d. de Sergy nu ’mi-a spus to­tuși că s’a cerut deja mâna d-voastră. — El n’a cerut mâna mea. — Ei bine! dar, reluă Maugiron, accen­tuând zâmbetul sau ironic, în interesul sau n’ar trebui să întârzie a o face, nu e în avantagiul sau de a lăsa să se creadă că se ascunde, și că are motivele sale pentru a rămâne în umbră. Lucie, la rândul ei, rămase un moment încurcată. Maugiron atinse aici partea slabă a situației lor. — Dacă tatăl meu nu e încă informat, zise ea, fratele meu cunoaște amorul meu și­­ aprobă. — Ah! fericitul meu­ rival are încă și onoarea de a fi amicul fratelui d-voastră ? Lucie ezită un minut. Ea nu voi să de­semneze pe Robert, dar nici nu voi să se creadă că caută să-l ascunză. — El e amicul fratelui meu, zise ea ho­tărât. Maugiron ridică din umeri în tăcere, mai întâiu ca pentru a căuta să ghicească, apoi ca și care ar fi ghicit. — Foarte bine! zise el. Amicul fratelui d­v., are, o recunosc, o șansă mai mult. Cu toate astea nu e d. Lucien acela care dispune de mâna d­v., și, oricât de prețios ar fi sprijinul sau, nu pot să mă hotărăsc să desper încă. — Așa­dar, d-le, după ceia ce v-am spus mai stăruiți ? Maugiron se ridică. — Sentimentul ce mi-ați inspirat, d-ră, zise el, e prea adânc pentru a putea fi șters așa de ușor și așa de iute. De alt­fel sunt dator către d. de Sergy, care mi-a a­­rătat atâta bunătate, să nu mă retrag de­cât după hotărârea lui, dacă am neferici­rea ca hotărârea lui să fie ca și a d­v. El salută pe Lucie și se întoarse la gru­purile din salon. El găsi un mijloc de a se apropia de Balda. — Ei bine, Îi zise ea încet, aţi stat cap la cap, se pare că sunteți foarte înaintat pe lângă Lucie ! — Mai înaintat de cum nu-și1 închipue nici ea. Ea m­’a »bătut chiar da acum cu naivitatea ei , dar cred că mi-am reluat toate avantagiile mele. — Ce voia ea oare? — Biata copilă a avut generozitatea de a-mî mărturisi că iubește pe un altul. — Și v’a spus pe cine ? — Nu, dar am dreptul, eu, să fiu pă­trunzător şi să-l cunosc, şi e tot-d’a­una o mare greşală de a descoperi pe rege. XX Confidenţii intră în acţiune Lucie, a doua zi de dimineaţă, trimise să roage pe fratele ei să vină să-i vorbească, şi îi povesti pe larg toată întrevorbirea cu Maugiron și declarațiunea că, fără a se sfătui cu nimeni, ea luase asupră-și de a i-o face. Ea spuse d’asemenea totul micei sale confidente, Angelina. Lucien fu cam speriat de temeritatea su­­rorei sale și nu fu de loc supărat că Lucie II ceru cea d’ântâia d’a se duce la Robert pentru a-l pune în curent şi a afla păre­rea lui. Robert găsi că Lucie fusese îndrăzneaţă şi mândră, după obiceiul ei, şi că asta era bine, şi că dacă ai în parte-ţi adevăratele puteri, onoarea, justiţia, amorul sincer şi curat, nu trebue să te temi nici­odată de a te servi de ele în contra forţelor factice ale urei, ale minciunei. — Tu ai dreptate, zise Lucien, şi eşti consecinţe cu caracterul tău drept și cura­­gios. Totuşi eu văd două pericole în această mărturisire pe care a hazardat-o Lucie. — Care? — Mai întâi, Maugiron poate să te de­nunţe tatălui meu şi să-ţi închidă hotelul de Sergy. Și-țî amintești cred că te-ai fe­licitat că nu te-ai declarat pentru a-ți pă­stra intrarea în casa și a continua de a vedea pe Lucie. — Da, zise Robert, dar Maugiron și d-na de Sergy — pe care o cred în plin acord cu dânsul— n’au nici un interes de a lă­muri situația mea şi a scoate la iveală o rivalitate care, mai la urmă, n’ar fi tocmai aceia a celui d’intâiu venit. Mai mult, pe cât timp d. de Maugiron nu e oficial pri­mit de d. de Sergy, lucrurile sunt prea puţin înaintate pentru ca el să se expue, împedicând pe Lucie de a mă vedea, de a o împinge la o hotărâre extremă. Tu ră­mâi la tatăl tau pentru a fi tot-d’a­una gata să protegi pe soră-ta, dar tu ești liber, tu ești stăpân pe averea ta, tu poci mâine să ai casa ta, unde s’ar refugia Lucie. Mau­giron, în situația sa echivocă, ar putea cu greu să se mai gândească s’o ia în căsă­torie, după un asemenea sgomot. Acest sgomot, pentru Lucie și chiar pen­tru noi, negreșit că n’o să-l facem. Dar, cum Maugiron, din cauză de lăcomie a­­prinsă, îl va face fără ezitare, el trebue să mă creadă capabil că-l voia face și eu din pasiune. — Da, zise Lucien, îmi pare că ei mare dreptate. (Va urma ) .

Next