Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)
1887-11-08 / nr. 392
2 LAPTA gramele comunicate presei nu spune nimica despre acest lucru. Nu merg aşa de departe, însă prin ele cunoaştem o veste care e destul de importantă. Camera cu o majoritate zdrobitoare, unamitatea fără trei voturi, a votat că e loc a se urmări Wilson. De aici pănă la depunere nu este decăt un pas. Să ştie sub ce învinovăţiri din partea presei şi a opiniunel publice contra lui Wilson, Camera a hotărît să ’l sacrifice. Ginerele preşedintelui republice franceze, bazat pe înalta’i situaţiune, să scoborâse la cele mai scandaloase tripotagiurî, vânzându-şî pe bani influenţa închipuită sau adevărată de care se bucura. Ceea ce este însemnat în toate aceste afaceri, e că în Franţa, oricât de înaltă ar fi poziţiunea cuiva, el trebue să fie demascat, trebue să vie înaintea justiţiei, când presa se ridică cu dovezi în potrivă’, când opiniunea publică îl arată ca pe un om neonest. Soţul fiicei preşedintelui Republicei va fi trimis înaintea tribunalelor, ca simplu cetăţean care s’a abătut de la calea legiuită. Şi ca dânsul, după mari funcţionari, prefectul poliţiei şi ajutorul sau sunt trimişi înaintea tribunalelor. Mai mult încă. Ministrul de justiţie a trebuit să demisioneze.— In Franţa putem zice că în adevăr cetăţeanul este egal înaintea legei. Acolo mecanizmul constituţional, a intrat adânc în moravurile poporului şi jocul lui nu poate fi împedicat prin hatâruri şi fabricaţiuni de muşamale. Faptele petrecute în Franţa, prin contrast ne face să privim la cele ce se întâmplă în ţara noastră, poreclită de câţiva glumeţi Belgia Orientului. Şi aici ca şi acolo, opiniunea publică este alarmată, şi aici ca şi acolo ziarele sunt pline de denunţări asupra faptelor scandaloase ale funcţionarilor şi ale altor oameni sus puşi. Să acuză în public omul de aproape al primului ministru, să acuză d. Carada că ar vîrî mâinile în toate afacerile, că ar tripota uzând şi abuzând de poziţiunea sa de confidentul ministrului prezident, să acuză indirect chiar acesta că s’ar servi de amicul sou pentru a lua parte la câştigurile ruşinoase ale tutulor afacerilor murdare. Să acuză un înalt funcţionar administrativ, să acuză prefectul de poliţie al Capitalei, că în tovărăşie cu un escroc renumit şi dibaciu, ar fi luat parte la cele mai scandaloase escrocherii, cari în altă ţară ar trimete pe făptuitorii lor la puşcărie fără doară. In privinţa acestor acuzaţiuni sunt declaraţiuni precise ale celor escrocaţi, declaraţiuni cari arată pe prefectul de poliţie tovarăş, de împreună cu alţi agenţi ai săi subalterni, cu escrocul. Să porneşte o instrucţiune şi pentru a brava opiniunea publică, escrocul eliberat pe cauţiune, iar afacerea îngropată în dosarele parchetului. A ajuns un fel de halima depunerea rechizitorului lui Andronic. La toate aceste acuzări, nimeni nu a luat seama din partea guvernului. Nici o anchetă, pro forma măcar, nu s’a făcut pentru a spăla pe funcţionarii amestecaţi în asemenea afaceri. Nu. Zadarnic ziarele strigă zadarnic fac sgomotul cel mai mare. Nimeni nu se mişcă. Mâine se va acuza cutare funcţionar că a făcut un omor şi totul va rămânea în linişte. Toate legile sunt aproape aceleaşi ca în Franţa. Ele sunt bune. Un singur defect au : nu să pun în aplicare. In asemenea împrejurări e natural ca presa să scadă din importanţa ei. Deoarece toate denunţările ei nu servă la nimic, la ce mai serveşte a denunţa aceste fapte ? Curând opiniunea publică să blazează şi ea. Nepedepsirea acestor fapte i se pare cu timpul naturale. Nu s’a pedepsit atâţia până acum, de ce dar s’ar pedepsi faptul sau omul acesta ? Iată la ce hal am ajuns. Oamenii noştrii politici au perdut şi respectul de sine şi respectul de lume. Sistemul nostru constituţional a rămas scris frumos pe hârtie. In realitate Constituţie adevărată e cea care este în aplicare, Constituţia de stat reacţionar, Constituţiune bizantină şi fanariotă. Ne lipseşte însă curagiul a da pe faţă realitatea. Ne place a ne făli lumii cu legile noastre, pe cari de frică ca să nu le stricăm, nu le întrebuinţăm. Sunt prea frumoase pentru a să pune în practică. Facem ca avarii cari umblă rupţi şi goi, dar cari strâng cu îngrijire hainele moî şi frumoase pe cari nu le poartă. Strigăm că avem dreptul de întrunire, dreptul de asociaţiune. Pe hârtie îl avem, incontestabil. In realitate însă, poliţia găseşte mijlocul de-al anihila de fapt, lăsând în picioare principiul. Poliţia dă ordin ca să nu ţi să închirieze mei o sală. Dacă ai fi fost atât de fericit de a putea trece peste ordinele poţiei, ei bine, atunci paşnicii cetăţeni, îşi iau însărcinarea de-aţi arăta că poporul nu este cu d-ta. Să ştie ce însemnează acest lucru. Dacă nici după aceasta nu-ţi vine minte la cap, dacă te faci forte a respinge forţa prin forţă, atunci justiţia pune mâna pe tine ţinându-te nejudecat în temniţele ei, până când îţi va trece gustul de a nu te supune. Şi încă avem curagiul a ne numi Belgia Orientului !... Belgia Orientului? Halda de!.. Pera Occidentului ar fi mai bine. .. cu Wilson, a substituit mai multe scrisori în dosarul judiciar al afacerei Caffarel-Limouzin. Pe de altă parte Camera a autorizat, cu aproape unanimitatea voturilor de 530, urmărirea deputatului Wilson, ginerile preşedintelui Republicei. Cu asemenea procedări energice se crede că situaţia se va limpezi în curând. Mulţi persistă însă a crede că criza preşidenţială va fi inevitabilă, deoarece esteaproape sigur că justiţia va găsi culpabil pe d-na Wilson. Radicalii acuză pe oportunişti că el ar căuta să provoace o criză prezidenţială, pentru a face să se aleagă şeful lor, d-na Jules Ferry, în locul d-lui Grevy. Oportuniştii speră că în acest mod se vor asigura pentru mai mulţi ani la putere, având bine înţeles şi sprijinul dreptei. Din nenorocire pentru dânşii, ei nu vor izbuti în realizarea scopului lor. Căderea ruşinoasă a d-lui Jules Ferry de la putere este încă prea proaspătă în memoria Francezilor şi, din fericire, radicalii dispun încă de prea multă autoritate în ţară şi şi în parlament, pentru a nu lăsa ca preşedenţia Republicei să fie încredinţată şefului celui mai discreditat partid din Franţa. : — O — zic moderaţii, n’ar fi un protest ci o isbândă a adversarilor. Aderenţii direcţiunei moderate termină apelul prin următoarele cuvinte : Noi suntem datori să mergem înainte , să ne achităm de această datorie pentru binele obştesc. Poporul muncitor, în majoritatea sa covârşitoare, este pentru alegere şi’şi ţine de onoare d’a putea interveni cu îndârjire pentru o partidă atât de mult persecutată. Să arătăm duşmanilor, că noi ştim să luptăm şi să învingem chiar cu armele, pe care ei le-au făurit în favorul sau propriu. Poporul muncitor se va presinta la urnă. DIM AFARA Crisa politica din Franţa Dacă este vr’o instituţiune care prin atitudinea ei independentă şi energică va salva prestigiul Republicei franceze, atins grav prin ultimele evenimente, acea instituţie este desigur justiţia. Procedarea ei corectă şi nesfiicioasă în afacerea Caffarel şi Wilson a umplut de bucurie pe adevăraţii şi sincerii republicani democraţi, cari s’au văzut astfel răzbunaţi de bârfenne neruşinate ale monarchiştilor. Ministrul da justiţie, senatorul Mazeau, vezând că subalternii săi au procedat cu mai multă demnitate, francheţă şi energie la instruirea unei afaceri în care sunt compromişi mari demnitari şi funcţionari superiori ai Aiirei,şi-a dat demisiunea. Cei l’alţi miniştrii, observând că poziţiunea lor este foarte compromisă faţă cu modul cum comisiunea parlamentară conduce ancheta, au recurs la măsuri radicale . Prefectul poliției din Paris, d. Gragnon, a fost pus în disponibilitate, având a se disculpa înaintea justiției de acuzarea că, în complicitate O notă rea d-lui Gladstone Avem de înregistrat o notă rea—lucru foarte rar—la viaţa politică a d-lui Gladstone. Să ştie că, mai zilele trecute, şeful poliţiei din Londra publică o hotărâre prin care interzicea orice întrunire publică, pe Trafalgar Square, crezând câ va pune astfel capăt deselor demonstraţiuni din partea proletarilor Londrei care cer „pâine sau lucru “. Această hotărâre care suprimă una din libertăţile publice a revoltat pe toată lumea şi mai multe cluburi radicale şi socialiste au hotărât să fie un mare meeting chiar pe Trafalgar Square, pentru a protesta în mod energic în contra măsurei ilegale a şefului poliţiei. Meetingul a fost însă oprit, o încherare s’a produs între public şi agenţii poliţiei, pa stradele Londrei căzu vr’o două sute de răniţi. De atunci toate cluburile radicale protestă mereu luând rezoluţiuni prin cari blamează atitudinea poliţiei. D. Gladstone găseşte însă cu cale a interveni, nu pentru a uni glasul său autorizat la protestiie publicului, ci pentru a lăuda atitudineii paliţiei şi a îndemna populaţiunea să nu se opue la măsurile putere! executive. Cum am zis, avem deci de înregistrat o notă rea la viața politică a d-lui Gladstone,—lucru rar o mărturisim încă odată. -------------------------- or Social-democraţii din Berlin Social-democraţii din Berlin s’au desbinat în două părţi din cauza neînţelegerilor privitoare la alegerile suplimentare ce urmează a se face pentru oraşul Berlin. Aripa radicală a publicat Sâmbăta trecuta un manifest pentru abţinere de la alegeri, iar aripa moderată în ziua următoare a făcut apel la alegători sa ia parte la alegeri. Ambele manifeste se întemeiază pe hotărîrea congresului partidei socialiste din St. Gallen. Moderaţii, pentru a justifica participarea la alegeri pun în vedere diversele cestiuni economice, care vor fi discutate în adunarea delegaţilor oraşului. Abţinerea Ştiri din ţari DIN CAPITALA Noul spital Cosţea Zilele acestea un redactor al Breboiului, vizitând această clădire, împreună cu unul din cei mai distinşi şi cei mai vechi arhitecţi din Bucureşti şi cu două doctori cu multă experienţă, dintre cari unul profesor la universitatea din Viena, iată ce observaţii au făcut d-lor în treacăt asupra acestei clădiri: 1. Saloanele în mare parte lipsite de lumină suficientă. 2. Saloanele în general prea mici şi înconjurate cele mai multe din ele din trei părţi de coridoare. 3. Mai multe ferestre decât locuri de paturi în saloane. 4. Sala pentru chimici foarte frumoasă, având lumină din toate părţile, fnse neîncăpătoare. 5. Sala pentru operaţii aşa de mică, încât în timpul operaţiunilor o parte din studenţi vor fi nevoiţi să stea pe afară. 6. Latrinele în saloanele bolnavilor, şi ce e mai rău, este că sunt construite atât de prost încât de sigur vor infecta camerile. 7. Sala pentru băi în mărime de vreo 20 metri pătraţi, are trei ferestre şi două uşi. 8. Parchetu In toate saloanele din al doilea etaj a crăpat deja. 9. Din cauza mulţimii de coridoare, curenţi de aer ar putea înbolnăvi un om sănătos, cu atât mai mult pe pacienţi. 10. Saloanele bolnavilor prea departe de sala de operaţii. Eforia spitelelor, în urma observaţii neplăcute ce a făcut acel medic francez clădirii în cestiune, a început sa facă nişte cârpeli cu ceauşul ei de antreprenor, ceea ce însă desigur nu va putea înlătura nici unul din aceste inconveniente. România complectează inconvenientele de mai sus cu încă unele puncte şi anume : Sala de disecţie este lângă bucătărie, înţelege oricine inconvenientul acesta grav. In timpul verii, muştele se pot pune pe cadavre şi de acolo pe bucatele ce se servesc bolnavilor. Farmacia este cât se poate de rea instalată. Nu sunt prevăzute locuri de păstrare a unor anume medicamente, cari nu se pot conserva decât la întuneric. Ce zice Beizadeaua? * * * PRAHOVA Moartă de spaima urmărirei.—Citim în Democratul din Ploeşti. Femeia lui Ioan Cobză din comuna Breaza de jos, plaiul Prahova, aflându-se însărcinată, în ziua de 27 Octombrie trecut s’a pomenit cu agenţii de urmărire, însoţiţi de autoritatea comunală din Breaza de sus, că vin a secuestra avutul soţului sau pentru nişte datorii la care acesta a fost condamnat pe nedrept şi pe cale piezişă, faţă de casa d-nei Zoe Brâncoveanu, pentru imaginatele drepturi ce această casă reclamă de la locuitori Brezeni. Nenorocita femee, de groaza ce şi-a inspirat numiţii agenţi prin atitudinea lor de zbiri, a fost apucată de durerile naştere, a avortat şi până a doua zi a şi încetat din vieaţă. Numai sălbătăcia agenţilor de urmărire poate să provoace aşa de îngrozitoare scene ! Dar sufletul nenorocitei femei va apăsa asupra consciinţei acelor careapasă pe locuitori Brezeni!* * * COVURLUIU Comisiunea dunăreană.—Citim în Vocea Covurluiului : Mâine seară comisiunea danubiană, a cărei sediu este în orașul nostru, își va încheia lucrările sesiunea sale. Aflăm că comisiunea a suprimat taxele de pilota,giu la intrarea în Dunăre. O felicităm pentru această uşurare adusă comerţului. INFORMAŢIUNI Relativ la sgomotul despre intrarea d-lor M. Cogălniceanu şi N. Crreţulescu în cabinet, un senator guvernamental ne-a spus că este imposibil ca aceşti doi bărbaţi de stat să intre în cabinet cât timp se tratează încheerea convenţiei comerciale cu Austria. Intrarea d-lor în cabinet ar însemna înainte de toate că guvernul nu voeşte să încheie o nouă convenţie cu Austria. Aflăm că preşedintele consiliului care a luat interimul ministerului de rezbel, a cerut de la secretarul general al acestui minister de a i se da o listă de toate furniturile cari s’au contractat in timpul cât a stat d. general Al. Angelescu la acest minister. „ In vederea viitoarei adunări generale extraordinare a acţionarilor Societăţii de Construcţiuni, se observă de câte va zile o ferbere oarecare între unii din acţionarii acestei societăţi. Dăm sub reservă ştirea că mai mulţi acţionari sunt decişi de a propune lichidarea acestei societăţi. as D-nu Boldur Lăţescu a respins categoric că nu primeşte de a fi mutat din Botoşani, şi mai puţin încă de a primi prefectura din Dorohoi. Prin urmare, vorbă de numirea sa în locul d-luî Cortazi nici nu mai poate fi. m . FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ A. MATTHEIT (Arthur Arnould) Lucrurile pe față (50) 0 viaţi criminali (LA BRÉSILIENNE) XIX El e cunoscut de tatăl meu. — Ah!— d. de Sergy nu ’mi-a spus totuși că s’a cerut deja mâna d-voastră. — El n’a cerut mâna mea. — Ei bine! dar, reluă Maugiron, accentuând zâmbetul sau ironic, în interesul sau n’ar trebui să întârzie a o face, nu e în avantagiul sau de a lăsa să se creadă că se ascunde, și că are motivele sale pentru a rămâne în umbră. Lucie, la rândul ei, rămase un moment încurcată. Maugiron atinse aici partea slabă a situației lor. — Dacă tatăl meu nu e încă informat, zise ea, fratele meu cunoaște amorul meu și aprobă. — Ah! fericitul meu rival are încă și onoarea de a fi amicul fratelui d-voastră ? Lucie ezită un minut. Ea nu voi să desemneze pe Robert, dar nici nu voi să se creadă că caută să-l ascunză. — El e amicul fratelui meu, zise ea hotărât. Maugiron ridică din umeri în tăcere, mai întâiu ca pentru a căuta să ghicească, apoi ca și care ar fi ghicit. — Foarte bine! zise el. Amicul fratelui dv., are, o recunosc, o șansă mai mult. Cu toate astea nu e d. Lucien acela care dispune de mâna dv., și, oricât de prețios ar fi sprijinul sau, nu pot să mă hotărăsc să desper încă. — Așadar, d-le, după ceia ce v-am spus mai stăruiți ? Maugiron se ridică. — Sentimentul ce mi-ați inspirat, d-ră, zise el, e prea adânc pentru a putea fi șters așa de ușor și așa de iute. De altfel sunt dator către d. de Sergy, care mi-a arătat atâta bunătate, să nu mă retrag decât după hotărârea lui, dacă am nefericirea ca hotărârea lui să fie ca și a dv. El salută pe Lucie și se întoarse la grupurile din salon. El găsi un mijloc de a se apropia de Balda. — Ei bine, Îi zise ea încet, aţi stat cap la cap, se pare că sunteți foarte înaintat pe lângă Lucie ! — Mai înaintat de cum nu-și1 închipue nici ea. Ea m’a »bătut chiar da acum cu naivitatea ei , dar cred că mi-am reluat toate avantagiile mele. — Ce voia ea oare? — Biata copilă a avut generozitatea de a-mî mărturisi că iubește pe un altul. — Și v’a spus pe cine ? — Nu, dar am dreptul, eu, să fiu pătrunzător şi să-l cunosc, şi e tot-d’auna o mare greşală de a descoperi pe rege. XX Confidenţii intră în acţiune Lucie, a doua zi de dimineaţă, trimise să roage pe fratele ei să vină să-i vorbească, şi îi povesti pe larg toată întrevorbirea cu Maugiron și declarațiunea că, fără a se sfătui cu nimeni, ea luase asupră-și de a i-o face. Ea spuse d’asemenea totul micei sale confidente, Angelina. Lucien fu cam speriat de temeritatea surorei sale și nu fu de loc supărat că Lucie II ceru cea d’ântâia d’a se duce la Robert pentru a-l pune în curent şi a afla părerea lui. Robert găsi că Lucie fusese îndrăzneaţă şi mândră, după obiceiul ei, şi că asta era bine, şi că dacă ai în parte-ţi adevăratele puteri, onoarea, justiţia, amorul sincer şi curat, nu trebue să te temi niciodată de a te servi de ele în contra forţelor factice ale urei, ale minciunei. — Tu ai dreptate, zise Lucien, şi eşti consecinţe cu caracterul tău drept și curagios. Totuşi eu văd două pericole în această mărturisire pe care a hazardat-o Lucie. — Care? — Mai întâi, Maugiron poate să te denunţe tatălui meu şi să-ţi închidă hotelul de Sergy. Și-țî amintești cred că te-ai felicitat că nu te-ai declarat pentru a-ți păstra intrarea în casa și a continua de a vedea pe Lucie. — Da, zise Robert, dar Maugiron și d-na de Sergy — pe care o cred în plin acord cu dânsul— n’au nici un interes de a lămuri situația mea şi a scoate la iveală o rivalitate care, mai la urmă, n’ar fi tocmai aceia a celui d’intâiu venit. Mai mult, pe cât timp d. de Maugiron nu e oficial primit de d. de Sergy, lucrurile sunt prea puţin înaintate pentru ca el să se expue, împedicând pe Lucie de a mă vedea, de a o împinge la o hotărâre extremă. Tu rămâi la tatăl tau pentru a fi tot-d’auna gata să protegi pe soră-ta, dar tu ești liber, tu ești stăpân pe averea ta, tu poci mâine să ai casa ta, unde s’ar refugia Lucie. Maugiron, în situația sa echivocă, ar putea cu greu să se mai gândească s’o ia în căsătorie, după un asemenea sgomot. Acest sgomot, pentru Lucie și chiar pentru noi, negreșit că n’o să-l facem. Dar, cum Maugiron, din cauză de lăcomie aprinsă, îl va face fără ezitare, el trebue să mă creadă capabil că-l voia face și eu din pasiune. — Da, zise Lucien, îmi pare că ei mare dreptate. (Va urma ) .