Lupta, februarie 1888 (Anul 5, nr. 460-485)

1888-02-14 / nr. 472

EDITIA ALNTBJA ANUL V. SERIA II.—No. 472. Un an l/î an 3 luni Un an V* an 3 luni ABONAMENTE In ţară In străinătate 15 Bani Numerul 40 lei 20 . 10 „ 50 lei 9 Fi REDACȚIA (Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18,în curte Director­ politic, Or. PANSJ Calea BUCUREȘTI, DUMINICĂ 14 FEBRUARIE 1888. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III .... 1 leu linia . . . IV .... 25 bani , A SE ABRES­A In România, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ung­aria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Gonstantinopol. ADMINISTRAŢIA Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte întrunirea opozit­iu­nei CAMERA COLEGIIVISTA Acea aglomeraţie de individe cu creerii diformi, acei permanenţi cli­enţi ai codului penal, acei oaspeţi trecuţi şi viitori ai penitenciarului, adunaţi din toate gunoaele şi plămă­diţi din toate viţtele, au reînceput nesănătoasa lor operă în dealul Mi­tropoliei. Iarăşi a reînceput defileul gânga­vilor şi ramoliţilor, iarăşi se văd por­nind spre urnă, în şireag de turmă, bătrâni cari îşi port culoarea politică pe vârful nasului, somnoroşi cu ochii vineţi şi cu obrajii stacojii, toţi jer­peliţii regimului şi toţi lacheii lui. Iarăşi a început d-rul Râmniceanu ca să întrerupă obraznic şi fără spi­rit, Dimancea să facă concurenţă u­­şierilor urlând, la vot­ şi ceata în­treagă să zbiere, să aplaude, să se apelpisească, după trebuinţă. Şi întreagă această pleavă care e vânturată de cin­ci­zeci de ori într’o şedinţă de suflările îmbolnăvitoare ale palavragiilor iei, e condusă la toate asalturile date drept,ă­ţel şi le­­­galităţei de către ministrul ramolit care îşi petrece activitatea întru a protege pe tâlhari şi a înălţa pe i­­dioţi. Privind şedinţa de ieri a Camerei, se părea că bandele electorale pă­trunsese în localul Adunarea, că a­­colo nu mai iereau miniştrii şi de­putaţii, ci Ulmenii şi Tobocii. Dar ce le pasă colectiviştilor de forme, dânşii n’au de cât o ţintă, n’au de cât o dorinţă, să stea cât mai îndelung la putere, să se îm­bogăţească cât mai mult din ope­raţii ce nu cer muncă. De­o­cam­dată s’a pus în prac­tică sistemul susp­endarilor care va fi urmat de acela al invalidărilor. Iată ce însemnează a lupta pe calea legală în ţara Românească, iată ce însemnează a te încrede în cu­vântul regelui că alegerile vor fi li­bere. Lupta, a fost singurul organ al o­­poziţiunei care a fost sceptic dar, care, din nenorocire, a prevăzut toată co­media. Pe când confraţii noştri­ de lupta puneau tem­eiu pe declaraţia regelui pe care o publicăm­ cu litere mari, iată ce scrieam­ în Lupta de la 4 - 5 ianuarie supt titlul: Delaraţia re­gelui : Ziarele opoziţioniste publică cu litere mari declaraţia, pe care se zice că regele ar fi fâcut-o d-lui Constantin Grădişteanu. Se spune că regele ar fi declarat­­că a­­legerile vor fi libere şi că le garantează densul personal“. Nu ştim dacă regele a făcut declaraţia tocmai în aceşti termeni şi cu nuanţele întrebuinţate de parte din presa opoziţiu­­nei, ştim numai că regele a mai făcut încă şi o altă declaraţiune : aceea că nu voeşte să schimbe ministerul şi că nu vo­­eşte ca alegerile să se facă sub un minis­ter de tranziţie. Nu ştim, apoi, în ce chip regele va pu­tea garanta personal libertatea alegerilor în contra unor miniştrii h­otărîţi pe inge­rinţe. Nu ştim cât fem­eia se poate pune pe o asemenea declaraţiune a regelui. Opoziţiunea, bună­oară, face cea mai mar­e greşală când îşi dă aerul de a crede cum că f­ăgăduiala regelui e sinceră, căci îşi răpeşte singura putinţă de a protesta mai in urmă. Negreşit, astă­zi o parte a opoziţiuneî, adică acea unită, publică cu litere mari făgăduiala regească dar n’o însoţeşte de nici un comentariu, nu face nici o rezervă asupra eî. Această purtare e, cel mal pu­ţin, imprudentă. Mâine, dacă alegerile nu vor fi libere, precum suntem încredinţaţi, opoziţiunea aceea pe care o costă să atace pe rege­le, va fi nevoită, sau să tacă din gură şi să ’şî pue cenuşe pe cap, sau să intre într’o campanie desperată în contra re­gelui, să ’l denunţe ca pe un mincinos, ca pe un om ce nu să ţine de cuvânt. Ieste hotărâtă opoziţiunea pentru o ase­menea atitudine şi campanie viitoare ? Al­ternativa îi convine ? Noi înţelegem însă şiretlicul, înţelegem ce vrea să pescuiască unii, din această atitudine în doi peri, din această prefa­cere că cred în declaraţia regelui. O înţe­legem şi o prea înţelegem Numai vremile se schimbă şi nu se mai repetă. Ceea ce a prins la 1876 nu va mai prinde la 1888. Şi cel mai bun lucru pe care ’l-ar putea face opoziţiunea ieste să nu treacă în ochii lumei drept o naivă. Iată dar că am avut dreptate, iată că prevederile noastre s’au realizat. Alegerile n’au fost libere, regele n'a spus adeverul, opoziţiunea n’a fost garantată în faţa guvernului şi ale­gerile din urmă nu s’au deosebit prin nimic de toate cele făcute de către d. Ion Brătianu. Dacă rgele ar fi fost sincer şi dacă ar vrea ca în adevăr alegerile să fie libere şi ca opoziţia sa pă­­trunză în Cameră, apoi astă­zi ar avea prilejul sâ’şi manifeste într’un chip real aceste constituţionale sen­timente ale sale. Ca să controlezi, tu rege, într’un chip perfect, dacă alegerile sunt li­bere până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţarei, poate lucrul să fie cam greu ; astă­zi insă când n’ai de controlat de cât Camera, lucrul e ţi­ e foarte uşor, fiind­că parlamentul îţi stă sub nas. Prin urmare, afacerea e limpede : regele a poruncit sincer guvernului ca alegerile să fie libere ? Ei bine, să poruncească astă­zi guvernului ca să nu invalideze fără nici un drept pe deputaţii din opoziţiune. S’o facă aceasta regele şi atunci v­om crede şi noi pe cuvînt! Până atuncea, Ilha­­nand în Rum­olia, d. Stambuloff făcut să se pu­blice, puţine zile înainte de aceste spuse, un res­cript prinţiar rugându-l să mulţumească populaţiu­­nei provinciilor ce a străbătut şi ale căror recep­­ţiuni călduroase şi strălucite vor rămânea întipărite în inima sa. ------- -----­ SERVICIULTELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS * St­ Petersburg­, 24 Februari.— Journal­ele St Petersburg, dezminte că, o notă ar fi fost trimeasa Puterilor de către Rusia și face să reiasă caracte­rul împăciuitor al comunicatului publicat ieri. Paris, 24 Februarie.— Buletinele oficiale trans­mise din San-Remo, asupra stării sănătăţii Kron­­prinţuluî, sunt favorabile , pe când ştirile primite din sorginte privată sunt alarmatoare. Berlin, 24 Februarie. Gazeta Germaniei de Nord, vorbind de declaraţiunea oficială a Rusiei, zice ca dacă guvernului Ţarul s’a decis să facă a­­ceastă manifestare eminamente pacinică tocmai în acest moment, aceasta probează pe deplin dorinţa sa sinceră de a linişti Europa asupra intenţiunilor sale, şi de a goni neliniştele permanente în pri­vinţa unui războit­ apropiat. Valoarea intrinsecă a propunerilor rus­­ti pare puţin alti­rată prin îndoelile manifestate din altă parte. Gazeta­­repetă că ar fi o eroare de a crede că propunerile ruseşti ar avea trebuinţă de sprijinul tuturor puterilor, pentru a fi acceptate de Poartă. Sofia, 24 Februarie. — Ştirea răspândită de Temps, care spunea că guvernul s’ar teme de tur­­burărî, din causa nemulţumire! garnizoanei din Rusciuk şi din Varna, e cu totul greşită. Cu toate ştirile Corespondenţei de Est care nu Crede­şti primirea voioasă făcută prinţului Firdi , Ziua Parlamentară Ne-a fost dat, să asistăm ieri la o sce­nă din cele mai scârboase. Se discuta în Cameră validitatea alegerea d-lui Dumitru Brătianu. Acesta sta pironit la locul sau, neintervenind în discuţie, neamestecând li­se şi în cele din urmă abţinându-se chiar de la vot, din cauză că persoana lui era pusă în desbatere. In schimbul acestei modestii, după noi chiar prea exagerată, mai ales faţă cu nişte colectivişti lipsiţi de demnitate, de ruşine şi de bun simţ, primul ministru, fratele mai mic al d-lui Dumitru Brătia­­nu, susţinea pe faţă invalidarea acestui d­in urmă. Ca cel mai de rând agent electoral, sinistrul bătrân, hoţul hoţilor, şeful ban­dei de jefuitori şi condupători, siluia pe deputaţi să­­combată.­­ venerabilul,­­ Dumitru Brătianu. Cu o neruşinare incalificabilă şi care a produs o im­presiune din cele mai scâr­boase, tovarăşul bandei Carada-Angheles­­cu-Maican, apostrofa pe d. Agarica care a îndrăznit să cheme majoritatea la loia­­itate şi la respectul datorit regulamentului Camerei şi obiceiurilor parlamentare. Cine a mai avut cea mai intimă urmă de iluziune asupra caracterului lui Ion Brătianu, a pierdut-o de­sigur ieri la priveliştea ce înfăţişa purtarea scârboasă a acestui vulpoi bătrân şi neruşinat. Contrastul atitudine! acestor duo! fraţi — ierte-ne d. Dumitru Brătianu acest cuali­­ficativ,—a fost uimitor. Şi tocmai teama de acest contrast a făcut pe primul mi­nistru să uite ori­ce urmă de bună cu­viinţă şi demnitate de sine, şi să lupte cu atâta furie sălbatică împotriva fratelui seu La ideea că d. Dumitru Brătianu, rămâind în Cameră, stă în capul a 50 sau 60 deputaţi, hotărâţi a controla de aproape nelegiuirile şi jafurile colectivităţii, pri­mul ministru este apucat de un fel de epilepsie. Minoritatea d-lui Dumitru Bră­tianu poate din zi în zi să devie majori­tate şi să trimeată ast­fel pe boţi la puş­cărie şi pe bănuiţi la carantină. Şi să ştie că colectivitatea nu se compune de cât din boţi şi bănuiţi... Sinistrul bătrân şi-a dat deci erî arama pe faţă, el s’a descoperit cu totul şi s’a vezut de toată lumea că este, ceea­ ce a fost în tot-d’a­una, capul bandei de la guvern, instigatorul tuturor jafurilor, con­­rupetorul conştiinţelor, cu un cuvînt fiinţa cea mai scârboasă şi mai neruşinată din­tre colectivişti. -------------------------------------------­ Intmnirea_ Opoziţ­iei După cum s’a anunţat, aseară a avut loc, în localul clubului „Unirea“ întruni­rea provocată de opoziţiunea­ unită, încă de pe la orele 7, cu tot timpul urît şi ploios, o mulţime de cetăţeni din toate clasele umplea saloanele clubului. Reprezentanţii inteligenţei, ai comer­­ciuluî, ai muncitorilor veniseră în immer destul de mare. La orele 8 când s’a început întrunirea mulţimea cetăţenilor umpluse atât ca­me­nirile cât şi­ sălile şi intrările localului. Fie­care membru marcant al opoziţiei erea primit în salve de aplauze, cu urări entuziaste. Aclamarea preşedintelui. Publicul aclamă cu repeţit­e urale ca preşedinte al întrunirei pe venerabilul luptător, pus în suspensiune de pungaşii de la cârmă în Cameră, pe d. D. Bră­tianu. Discursul d-luî D. Brătianu. Bătrânul luptător foarte emoţionat, în­cepu prin a mulţumi cetăţenilor că, cu tot timpul reu, au respuns în aşa immer la apelul opoziţiei. Acest respuns al d voastră, zice d-sa, ne îmbărbătează la luptă. (Aplauze). Poate că unii să întreabă de ce această întrunire? Eu d-lor, me întreb: de ce nu ne am întrunit până acum ? (vii aplauze) E nevoe d-lor să ne întrunim cât de des, acum când pe fie­care zi acest guvern al pungașilor, ne prepară nici surprinderi, cari de cari mai scârboase, mai scanda­loase. (puternice urale, aplauze vii.) Pe fie­care zi să dau pe faţă m­or pun­găşii, boţii înspăimântătoare. La rezbel d-lor afacerea Maicau, a pus în mirare pe toţi. Unde te întorci juştu vezi de cât boţii. Atîrnă de la d­v. ca bio­­ţii să fie puşi la locul lor. Numai hotă­­rîndu-ne cu toţii la luptă vom putea scăpa acesta biată ţară de regimul conrupţiunii, al jafurilor şi al dezonoare! neamului a­­cesta. (aplauze entuziaste) Acum aceşti hoţi când au vezut că ţara ne a trimes în Cameră, cu toate presi­unele lor, au­ alergat la alte mişelii, vor să ne dea afară. Trebue să luptăm cu bărbăţie, să curăţim atmosfera de corupţiunea şi de mişeliile acestui regim. Să ne întrunim d-lor cât de des şi să ne hotărâm la o luptă crâncenă, căci numai ast­fel regi­mul hoţilor şi al desonoarei va cădea. Bismark a spus că : „forţa oprimă drep­tul“, fie şi aşa. Vom birui tot noi d-lor căci avem şi dreptatea şi forţa cu noi. Aplauze entuziaste). Betrînul leader este chemat la tribună de doue ori de aplauzele şi uralele entu­­siaste ale auditorului. Discursul d-lui N. Fleva Publicul prin aplauze nesfârşite şi u­­rale entuziaste chiamă la tribună pe e­­nergicul liptător N. Fleva. D. N. Fleva apare la tribună, la vede­rea sa publicul îi face o adevărată ovaţie. Urale, aplauze, pălăriele se agită în aer. D. N. Fleva: Ei, d-lor !... adormită tre­­bue să creadă d-lor capitala, dacă faţă cu hoţiele cari se descopăr, în cele mai înalte administraţiunî ale ţerei, mai cred că e cu d-lor (aplauze puternice). O voce. Să trăiască capitala! Ba să me iertaţi d-lor, capitala să tră­iască când îşi va face datoria (aplauze). Cu durere d-lor, am văzut că capitala a rămas în urmă, veţi fi având scuzele d-voastră, dar trebuia să daţi exemplu. D-voastră sunteţi inma ţerei, şi când Mehedinţii, Brăila, şi cele­l­alte oraşe au luptat cu bărbăţie contra acestui regim de mişei, capitala trebuia să fie în frunte. (Aplauze). Aceşti mişei nu cruţă nimic, şi ştiau­ eî, că dacă ne-am putea întruni, ar fi reu de ei, de acea au recurs la mijlocul mes­chin de a ne lua toate salbe de întrunire. Demagogul, cinicul prim-m­inistru a a­­vut curajul să spue la Ateneu, că e bine ca cetăţenii să se întrunească. Dar nu e voe de­cât numai pentru bătăuşi ca să-l asculte pe d-lui (aplauze). Să facem o sală de întruniri, să con­tribuim cu toţii membrii opoziţiei (aplauze entuziaste) şi să poftească atunci d. Ion Brătianu să vorbească (aplauze). Hoţii aceştia au­ perdut ori­ce ruşine, conrupe tot şi când au văzut, că ţara sa ridică şi, cu toate presiunile, cu toată con­­rupţiunea trimite 50 de opozanţi în Ca­meră, vor acuma să ne dea afară. De un lucru îmi pare reu, că nu avem o sală, să ne adunăm câte­va mii şi să plecăm la Cameră cu toţii şi sub presiunea poporu­lui să-i facem să se oprească în infamiele lor (aplauze prelungite). "­ Triste vremuri am ajuns! Generali şi amirali în loc să fie în fruntea armatei, trebue să înfunde puşcăriele (aplauze). Au ajuns până acolo în­cât pe vete­ranul acesta (arată pe D. Brătianu) să-l dea afară din Cameră. Căci ne spun ei, noi suntem o sută două­zeci şi voi sun­teţi 50, fără să bage de seamă că unul din noi face cât 500 din eî. (aplause) Nu mai merge aşa cu hoţii ăştia, tre­­bue ca în fie­care zi să veniţi grămadă la Cameră şi să vedeţi cum suntem ne­voiţi să luptăm, să veniţi şi sa ne spri­jiniţi, căci numai aşa se poate pune frâu acestor pungaşi, cari nu sunt fie­care de­cât Angheleşti, Maicani, Andronicî (fur­tunoase aplause). Am luptat la Brăila şi am rămas în­cântat de ce ara văzut acolo. Sunt sigur d-lor că dacă de 50 de ori ne vor inva­lida de 50 de ori ţara ne va trimite îna­poi (aplauze). Dv. să faceţi ca cele­l­al­te judeţe, să daţi exemplu, fiţi siguri că atunci când dv. cetăţenii capitalei veţi veni la Ca­meră şi ne veţi ajuta, fie­care dintre noi vom lupta cât ei toţi (vii aplause, urale entusiaste). Discursul d-lui Ilariu Izvoranu Publicul primeşte în aplause la tribună pe valorosul luptător de la Mehedinţi. 1­. 11. Izvoranu. D-lor, stau mai bine să vă zic ca la Mehedinţi, fraţilor, căci toţi suntem fraţi, prin neajunsurile, ja­furile şi conrupţiunile ce suferim (apla­use). ^Vă aduc de la Severin sentimentele de indignare contra hoţiilor, abuzurilor şi ne­legiuirilor ce ne bântue, aşi fi fericit când aşi putea transmite şi de aci aceleaşi sen­timente. (aplause) Mehedinţii ca şi ţara întreagă aşteaptă de aci semnalul, toţi stăm cu privirile aţintite asupra capitalei care e inima ţâ­rei (aplause). Şi m’am mirat d-lor când am auzit că 300 de mii de cetăţeni voinici sunt puşi la respect, că tremură de câţî­ va bătăuşi. Şi la noi d-lor s’au­ încercat să insf­i­­tue această nobilă breaslă a bătăuşilor, dar au­ păţit’o, n’a mers. Ei, de ce ar merge aci ? Ori să vede că nu ştiţi lea­­cu ? Să vi’l spun eu. lată ce am făcut noi: Ne am zis: sunt ei 50 să fim noi 100, sunt eî o 100 să fim noi 1000, şi când ne vor ataca sa’i culcăm la pământ. Când ridică bâta nu trebue să răspunzi cu cuvânta ci cu bâta. Să’l culci supt bâtă, căci numai ast­fel poţi să’ţi aperi drepturile, (aplause prelungite) . Faceţi şi D­v. tot aşa, strângeţi-ve rân­durile, mergeţi în grupuri compacte. Nici unul să nu daţi înapoi, sunt 50 respun­­deţile 100, respundeţile 1000, sunt 1000, respundeţile 10,000, căci slavă Domnului sunteţi destui în Bucureşti. (Aplause frenetice.) Afară de aceasta trebue să ştiţi că a­­ceşti mişei plătiţi ca să bată sunt fricoşi, căci alt­fel să bate armata plătită ca să bată, şi alt­fel cetăţenii ce să bat ca să ’ş­i apere drepturile şi libertăţile (aplause furtunoase) De­şi trăesc la Mehedinţi, însă studiele ’mi le-am făcut în Bucure­şti, şi me mbr d-lor ce ved acum, la 66 eram student şi am mers cu cetăţenii Capitalei în dealul Mitropoliei şi depu­taţii au revenit asupra decisiunilor lor subt presiunea poporului, acum me mir, numai cunosc Capitala, dacă D-voastra aţi fi mai energici nu ar avea atât cu­­ragiii aceşti bandiţi. Numai tăcerea d-voastră îi face să co­mită toate nelegiuirile, nişte oameni cari nici nu erau­ născuţi pe când venerabilul D. Brătianu lupta pentru libertăţile pu­blice, vin astă­zî sâ’l dea afară din par­lamentul ţerei. (Aplause frenetice). Nici nu pot face ait­fel aceşti tâlhari căci eî ştiu că programul acestui vene­rabil bătrân este : „hoţii la puşcărie, bă­nuiţii la carantină“ şi eî cari toţi sunt Angheleşti, Maicani şi Andronicî, nu pot de­cât să lupte contra lui. (Aplause frenetice). Să fim în lege, în Constituţie, dar când mişeii vor veni să­ le calce să ridicăm cu o mână legea şi Constituţia iar eu alta

Next