Lupta, decembrie 1888 (Anul 5, nr. 715-725)

1888-12-17 / nr. 715

ANUL VI.—SERIA 111. No. 715. AROMAIÂENTE In țară . 40 lei */* an . 20 „ 3 luni • 1o „ Un an In străinătate . 50 lei *» an . 25 „ 3 luni . 15 „ 15 Ban! Numărul REDACȚIA Bulevardul JE­lisabeta No. 8 (Casa Lempart). Un an. EDIŢIA ADUJA BUCURESCI, SÂMBĂTĂ 17 DECEMBRE 1888. 1 leu linia 25 bani „ AN­UNCIURI Anunciuri pe pagina III . » » n IV . ^ Si? ADRESA In România, la administraţia ziaruluî.­ In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. Director-golitic, G~­PANIT ADMINISTRATIA Bulevardul Elisa­beta No. 8 (Casa Lempart). ÉnÉnistl ideratl... ) * ) FIZIONOMIA CAMEREI TOCMELILE AGRICOLE Intervenţia Statului Discursul d lui Gr. Paul CORPURILE LEGIUITOARE mmm moderat ca să discutăm lucrurile cu profit şi să punem degetul pe rană. Săptămânile acestea s’a discutat mult, foarte mult, chestia interven­ţiei şi a neintervenţiei Statului în societate. Gând strîngi pe fie­care de aproape, el îţi spune că în definitiv nu este contra intervenţiei, ba chiar să supără că e l-ai bănuit măcar un moment că ar fi neintervenţionist. Aşa, să dau un exemplu : din toţi oratorii din Cameră cu siguranţă că d. Alex. Lahovary s’a arătat în vor­bă ca cel mai neitervenţionist. Monito­rul o dovedeşte. Şi cu toate astea, chiar d. Laho­vary, prin organul Epoca, protestează în contra învinuirei ce ’i să aduce de neintervenţionist şi declară prin numitul organ că nu Urmează că nu este intervenţionist dacă nu voeşte a interveni precum o fac radicalii s­­au­ socialiştii. "Foarte drept:"* Deci, pentru a scurta discuţia şi­­ a o pune pe un teren mai solid, eu admit, cum am recunoscut-o aceasta şi în Cameră , că toţi suntem inter­­venţionişti, dacă nu de teorie cel puţin de fapt, că nici unul d­intre noi, fie conservator, fie liberal, fie radical nu este pentru statul jandarm, că toţi voim să amestecăm acţiunea statului în societate. Urmează de aici că ne-am înţeles, că cu toţii suntem de acord ? De loc. Principiul intervenţiei nu înseamnă mare lucru în sine, considerat ca o abstracţie teoretică. Valoarea şi în­semnătatea lui să capătă prin fe­lul şi direcţia în care este aplicat. Poate d. Al. Lahovary să fie perfect, de acord cu mine asupra principiu­lui că statul are drept să intervină, şi totuşi în practică să ne deos­bim ca cerul de pămînt. Unde deci începe deosebirea între noi democraţii şi între cele-lalte partide în privinţa acestui principii!? Deosebirea începe atunci când voim să’l dăm o aplicaţie practică. Pe când noi voim să’l aplicăm în fa­voarea claselor muncitoare, cu scop de a suprima abuzurile de putere a­­ acelora ce sunt tari economiceşte, cele­l­alte partide, şi în special con­servatorii, voesc să î l aplice sau în favoarea clasei dirigente sau, dacă îl aplică în favoarea claselor munci­toare, îi pun principiului atâtea şi atâtea îngrădiri, îl încungiură cu atâtea şi atâtea îmblânziri în cât îl fac cu totul neeficace. Conservatorii ne spun şi noi sun­tem intervenţionişti, de cât mode­laţi, noi nu voim să lovim în in­teresele nici unei clase“. Această teorie ascunde alt­ceva de­desubtul ei. In adevăr, să nu crează cine­va, din motivul adus de conservatori, că ei sunt intervenţionişti moderaţi, că ei să deosibesc de radicali asupra gradului, asupra măsurei intervenţiei. Nu, de loc. Conservatorilor când le vin la socoteală sunt aprigi intervenţio­nişti, dovadă trecutul societăţilor mo­derne. Conservatorii şi astăzi inter­­­ vin,cu toată brutalitatea posibilă, când e vorba de a protege interesele cla­sei dirigente, a-şi crea un privilegiu sau a scăpa de o pagubă. Dacă îi vedem astă­zi expunând teorii moderate de intervenţionism, e din cauză că este vorba de a inter­veni în favoarea claselor muncitoare şi a lovi în privilegiele economice ale păturei dirigente. Aceasta este expli­caţia moderantismului lor în ceea ce priveşte principiul intervenţiei! Conservatorii nu pot spune verde şi lămurit că ei nu voesc a face ni­mic pentru ţărani, ei sunt chiar ne­voiţi să facă ceva, în interesul lor propriu. Deci le este cu neputinţă să nege şi să repudieze în mod absolut principiul intervenţiei statului, de vreme ce reformele ce sunt strict ne­cesare claselor rurale nu să pot face de­cât prin Stat. Deci, cum am spus, ei îl admit. Cum însă să facă conservatorii pen­tru ca acel principal să nu capete o aplicare care să fie lovitoare intere­selor clasei dirigente ? Pentru aceasta ei recurg la un subterfugiu, ei să declară intervenţionişti moderaţi. Pen­tru a’şî masca gândirea lor intimă, ei recurg la ştiinţa economică ; eî să întăresc de autoritatea economiştilor burghezi cari admit o intervenţie mo­derată şi iată cum ajung de se opun la reforme radicale nu în numele in­tereselor lor ci în numele ştiinţei e­­conomice ! Ba încă mai mult. El Îşi dau lu­xul de a fi mai largi de­cât un nu­­­măr de economişti clasici ! „Sunt e­­­conomişti, zic conservatorii, cari cred­­,du ,­sistul, nu are, alta misiune de­cât va fi jandarmul societăţei. Noi repu­­ndiăm asemenea doctrină, noi sun­­tam intervenţionişti însă moderaţi11... Şi comedia este jucată !... Eu cred că ar fi mult mai cinstit şi mai lămurit lucru dacă conserva­torii ar declara verde: „suntem inter­­„venţionişti energici când e vorba de „a ne crea privilegii, precum legea „tocmelelor agricole, privilegiul băn­­icel, etc. etc. Suntem intervenţionişti „moderaţi când e vorba de a veni „în ajutorul claselor muncitoare şi a „înfrîna abuzul ce proprietarii şi a­­­rendaşii îl fac, profitând de situaţia „lor economică superioară şi nedrept „câştigată“. Cu mijlocul acesta am suprima dis­cuţia în principiu a intervenţiei sau neintervenţiei statului, ca de prisos. Gr. Jianu. Se semnalează un nou axelles, 27 Decembre atentat cu dina­mită. De astă­ dată el a fost îndreptat contra unui inspector general de mine la Sereing, a căruia locuinţă a­­■fost complec­­t­amente distrusă. î Madrid, 27 Decembre Se desminte în cercurile oficiale din Ma­drid, esistenţa unor neînţelegeri în privinţă reformelor militare, între generalii Gavelar şi Martinez Campos şi guv­ern. SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Belgrad, 27 Decembre Regele va apare în faţa Scupcineî, care după proclamaţia Constituţiei va fi închisă fără discurs de deschidere sau închidere din partea regelui. Londra, 27 Decembre Corespondentul ziarului Standard la Ro­ma asigură că d. Iswolski a obţinut pentru Rusia concesiuni importante din partea lui Leon XIII, graţie influenţei diplomaţiei franceze. Odesa, 27 Decembre O deputăţie sârbească a plecat la Ialta, pe lângă regina Natalia pentru a-i remite o adresă. Roma, 27 Decembre In Messina şi în alte localităţi din Si­cilia s’a simţit un puternic cutremur de pământ. Cracovia, 27 Decembre S'au arestat zilele acestea la Ivangorod (Rusia) două sculptori italieni, asupra că­rora s’au găsit planuri perfect exacte a a­­cestei cetăţi, şi cari sunt, se pare, ofiţeri de geniul italian. Ei au fost transportați la Varșovia. Fizionomia Cinerei Şedinţa de ori am putea- i numi o fur­tună într’un pahar de apănici o dată cauze mai mici nu au descrtenat infadeii mai mari. Dar să povestim: ! La ordinea zilei nu era absolut nimic important, era un proiect­­de lege prin care se dispunea ca de acum înainte sta­tul să plătească exproprierile de teren pentru drumurile de fer iar nu judeţele. Proiectul era scurt şi polid. Preşedin­tele după citire deja să prepara a-l pune la vot, când vocea d-luî Nicorescu să aude : „cer cuvântul“. D. Nicorescu cu proiectul în mână şi fără a atinge fondul începe a face cri­tici asupra redactărei mai mult. Cu în­cetul, întrerupt fiind, d-nia sa se înfurie şi începe a ridica glasul. Căldura d-lui Nicorescu este comunicată Camerei, şi de o dată glasuri de „cer cuvântul“ să aud din toate părţile. Era d. Apostoleanu, era d. Teodorescu, era d. Foşieneanu, era d. I. Lah­ovary, era d. Iancovescu, era d. Voinov, era întreaga AmomA majoritate şi minoritate, care cerea'' cuvântul... Ă­­mândoue taberile au să mulţumesc a’şi arunca căutături furioase şi apostrofe vio­lente, eî­­ncep a’şi arunca unii la adresa altora o ploae de amendamente. La fie­care articol să propun câte 4 şi 5 amen­damente, susţinute cu furie şi cu animo­zitate. Expropierea de teren pentru drumul de fer are rezultatul că partidele dispar pen­tru moment, nu mai sunt nici liberali, nici conservatori, sunt etatişti şi judeţişti. D. Voinov fraternisează cu d. Roznovanu, iar d. Iancovescu să apostrofează cu d. I. Lah­ovary. In zadar preşedintele sună. Toţi aceşti luptători să împart îndată în­ două tabere, în etatişti şi în judeţişti, unii încep a susţine că statul trebue să plătească expropierile,cei­l­alţi că judeţul. Surprinşi, el n’a­ avut timp să ’şi pro­cure insigne deosebite ca în timpul Cru­ciadelor, şi, fîind­câ este iarnă, ei nu pot despoia arborii de frunze pentru a se decora ca în timpul revoluţiei franceze. Totuşi lupta nu e mai puţin crâncenă pentru aceasta. Oratorii încep a se în­călzi, diapasonul să ridică, taberile ţipă straşnic, valuri de elocuenţâ curg şiroae prin Cameră, clopoţelul niminea nu’l as­cultă, furia şi pasiunea aţintesc atenţia tuturor... In sfîrşit, să face puţină linişte şi am­bele tabere, prin un tacit acord, îşi aleg câte un combatant pentru a lupta luptă dreaptă în doi. Din partea etatiştilor sor­ţul favorabil cade pe d. Voinov, iar ju­­deţiştii aleg pe bravul I. Lahovary. Lupta se începe. A povesti lovitur­ile — în discurs bine înţeles — ce aceşti dupî cavaleri ai tri­bunei ’şî-au dat pentru nobila cauză ce fie­care din el apără, este mai pre­jos de puterile noastre. Trebuia un Omer ca să pue în relief teribila luptă.]Cel care dă lovitura Intâia este d. I. Lahovary, de­clarând că Statul este prea sărac pentru a plăti expropierile, d. Voinov primeşte lovitura fără să se clatine, de cât lim­be­­le ascuţite ale ambilor luptători să cam tocesc în urma acestei prime lovituri. A doua lovitură dată de d. Lahovary este mai teribilă ; el spune că judeţele profită de drumurile de fer, deci ele trebuiesc să plătească. Tabăra d-luî Voinov este în exasperaţie, palizi, partizanii săi aşteaptă rândul campionului lor. In fine, d. L. Catargiu ca un alt herold dă semnalul şi d. Voinov, înarmat cu ar­gumente din cap până la picioare, intră în incintă. Loviturile pe cari­e i le dă d-lui I. Lahovary sunt mortale, căci a­­cesta de­şi are o triplă chitirasă pe piept şi de­şi limba sa este de Damasc, totuşi faţă cu loviturile timp de o jumă­tate de oră date­ de campionul Etatiştilor, cavalerul Lahovary începe a se clătina, forţele îl părăsesc şi cade, cade în toată lungimea lui, iar d. Voinov punând ge­­nuchii pe grumazul învinsului îl arată­ Camerei. — „Cere iertare“, strigă d. Voinov ad­versarului terasat. „Nu, nici o dată“, răspunde cu voinicie d. I. Lahovary. Atunci d. Voinov ridică pumnalul ar­gumentări ca să -i dea ultima lovitură. Camera întreagă strigă: „graţie pentru el,“ d. Voinov se înduioşează şi părăseşte incinta. Cauza etatiştilor este câştigată, deputa­ţii­­se duc în droaie de votează proiectul, iar d^jgEk­ary, vorba populară . jpPDncel tras prin inel Moare în codru singurel !... Iată ce memorabile fapte s’au petre­cut în şedinţa de eri. ---------------=!gggg|ge»--------------­ Tocmelile agricole Noul ministru de interne a prezentat proectul de lege al tocmelelor agricole, aşa că în momentul actual avem proectul de lege al d-luî Carp, noul proect de lege şi legea de la 1882 care este în vigoare. Vom pune deci în comparaţie aceste trei lucruri, adăugând de asemenea şi so­luţia noastră radical-democratică, începem prin a reproduce textul legei actuale în partea fundamentală a legei. — Iată acel text: Despre tocmelile de lucrări agricole supuse legei de faţă Art. 1. Tocmelile de lucrări agricole supuse legei de fa­­ă sunt: a) Invoelile în bani, prin care cultiva­torul se obliga a lucra cu ziua sau cu măsura, la următoarele şi anume munci agricole : arat, semănat, grâpat, prăşit, să­pat, secerat, cosit, cules, adunat, treerat şi cărat la fânărie, la arie şi la magazie de pe moşie. b) Invoelile pentru închirierea pămân­turilor de păşune (islaz sau imaş), pentru care cultivatorul se obligă ca drept chirie să respundă, pe lângă o plată în bani şi muncă. c) Invoelile prin care se dă cultivato­rului o parte de pământ pentru fâneaţa sau arătură, spre a’l întrebuinţa sau cul­tiva pe seama Iui, în schimbul căruia el se obligă ca drept chirie să respinsă bani şi muncă, sau muncă şi parte din recoltă, sau şi una şi alta. d) Invoelile pentru închirierea de lo­curi de păşune, de fâneaţa sau arătură pentru care cultivatorul se obligă a res­­punde plata în bani; lucrul viilor şi al grădinilor, transporturile de cereale la schele şi gare, angagjamentele de servicii cu anul şi cu luna, privitoare la cultura şi exploatarea pământului; acestea numai întru­cât privesce autentificarea actului, iar esecuţiunea râmâne în dreptul comun. Iată acum şi textul din proectul d-lui Carp. Despre tocmelile lucrărilor agricole supuse legei de faţă Art. 1. Tocmelile de lucrări agricole su­puse legei de faţă sunt: a) niv­elele în bani prin care cultiva­torul se obligă a lucra cu ziua sau cu mâsura la următoarele munci agricole: a­­rat, semânat, grăpat,dat cu vălătucul, pră­­şitul, (săpatul), seceratul, cositul, culesul, adunatul, treeratul şi căratul la fânărie, la arie şi la magasii de pe moşie ; b) niv­elele pentru închirierele pămân­tului de păşune (islaz sau imaş) pentru care cultivatorul se obligă să respundă drept chirie o plată în bani sau în muncă ; c) Invoelile prin care se dă cultivato­rului o întindere de pământ pentru fe­­neaţă sau arătură spre a’l întrebuinţa pe seama lui, în schimbul căruia el se obligă a râspunde, drept chirie o plată în bani, sau în muncă, ori parte din recoltă; d) Invoelile pentru închirierea locurilor de păşune, de feneaţă, sau de arături, pen­tru care cultivatorul se obligă a raspunde plata în bani, ori prin lucrul viilor sau al gradinelor. Art. 2. Clausele penale și acelea de so­lidaritate, în contractele agricole, sunt proibite. Art. 3. Contractele pentru păşune (is­laz) nu se vor încheia pe cap de vită, ci numai pe întindere de pământ. Art. 4. Când un cultivator a luat cu dijma sau cu bani o întindere de pământ pentru cultura grâului, el va avea dreptul a păşuna miriştea în proporţiune cu partea care -i revine lui. Acest drept nu se va putea exercita de­cât până la momentul în care proprietarul sau arendașul va pune plugurile pentru facerea ogoarelor. Art. 5. Nici un contract agricol nu va putea stipula în afară de muncă, dijmă și bani, o plată în natură ce nu ar fi produ­sul pământului închiriat. Iată în fine și textul noului proect al d-lui Ştirbeni: Despre tocmelile lucrărilor agricole supuse legei de faţă Art. 1. Tocmelile de lucrări agricole su­puse legei de faţă sunt: a) Invoelile în bani prin care cultivato­rul se obligă a lucra cu ziua sau cu mă­sura la următoarele munci agricole: arat, semânat, grâpat, dat cu vălătucul, prăşi­­tul, săpatul, seceratul, cositul, culesul, a­­dunatul, treeratul şi căratul la fânărie, la arie şi la magasii de pe moşie; b) (Din legea actuală); c) Invoelile prin cari se dă cultivatoru­lui o întindere de pământ pentru fâneaţa sau arătură spre a’l întrebuinţa pe seama lui, în schimbul căruia el se obligă a râs­punde drept chirie o plată ori in bani, ori în muncă, ori în parte din recoltă (dijmă). Aceste două din urma forme se vor putea combina, cu condiţiunea însă de a se deter­mina prin contract partea de loc dată in dijmă şi partea de loc dată pe muncă; d) Invoelile pentru închirierea locurilor de păşune, de feneaţă sau de arătură, pen­tru cari cultivatorul se obligă a’i râspunde plata în bani, lucrul viilor sau al gradi­nelor ; e) Angagjamentele de serviciu cu anul şi cu luna, plătite în bani, privitoare la cultura şi exploatarea pământului; acestea însă numai întru cât priveşte autentificarea actului iar execuţiunea re­mâne în dreptul comun. Art. 2. (Din legea actuală). Art. 3. Contractele pentru păşune (islaz) nu se vor putea încheia pe cap de vită de­cât cu indicaţiunea întinderei de pământ pen­tru care se face închirierea. Art. 4. Nici un contract agricol nu va putea stipula, în afara de muncă, dijmă și bani, o plată în natură ce nu ar fi pro­dusul pământului închiriat. Art. 5. (Articolul 3 din legea actuală). Ne oprim de­o­cam­dată la aceste dis­poziţii. Comparând aceste două proecte de legi cu legea actuală ce vedem ? Vedem urmatoarele deosebiri : Legea actuală a tocmelilor agricole prevede : 1) ca invoelile proprietarilor cu ţeranii pentru loc de arătură sau fânaţ să se respundă în bani şi muncă sau în în muncă şi parte din recoltă sau în una şi alta. Al 2-lea). Ea prevede ca învoelile pen­tru închirierea de imaş sau­­islaz să se facă în bani şi muncă. Al 3-lea). Printre angajamentele agri­cole să mimeră : transporturile de cereale la schele sau la gară, angajamentele de serviciu cu anul sau cu luna etc. Ce reforme introduce proectul d-lui Carp în această lege ? Iată-le : Mai întâiu, prin articolul 5, suprimă toate prestaţiunile în natură care nu sunt produsul pământului închiriat adică angaralele precum zile cu carul,­cu braţele, furnituri de obiecte de hrană etc. etc.—Aceste angaraje permise de le­gea actuală sunt o plagă, ele ridică pre­ţul închiriere! pământului în un mod cc­­sorbitant. Al doilea. Invoelile atât pentru închi­rierea de pământ pentru imaş cât şi pen­tru arătură sau fânaţ nu se mai pot face în bani şi muncă, în muncă şi o parte de recoltă, în una și alta etc. Proectul d-liu Carp prevede pentru i-

Next