Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)

1889-06-03 / nr. 849

ANUL VI.­SERIA III. No. 849. ABONAMENTE In țară Un an..................................... . . 40 Iei ** an.................................... . . 20­­ 3 luni.................................... . • io ,, In străinătate Un an..................................... . . 50 lei */­ an.................................... 3 luni.................................... . . 15 „ 15 Bani Numărul REDACȚIA Bulevardul Elisabeta RTo. 8 (Casa Rempart). Directoar politic, G. BUCUREȘTI, SIMBĂTA 8 IUNIE, 1889 I­ UNCIURI Anunciurî pe pagina III . . . . 1 leu linie­r­a „ IV . . . . Sffi bani * A SE ADRESA la România, la administraţia n­atului.­ In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia li AG­ENŢIA LIBERA une Notre-Dame des Victoires, 5( (place de la Bourse) Paris, In O riant, la EASTERN AGENCY Constantinopol. PÁNIT ADMINISTRAŢIA EDIŢIA A® £ATA ‘Bulevardul JElisaheta KTo. 8 (Casa Leznpart). AL CUI JOC FACEM | FIZIONOMIA CAMEREI POZIA GENERALULUI MM Guvernul faţa cu opoziţiunea Corpurile Legiuitoare AL CUI JOC FACEM! Cel mai obicinuit argument al tu­turor cari vin la guvern, precum şi al celor ce se fac guvernamentali, este de a apostrofa pe cel ce continuă a face opoziţie cu cuvintele : faceţi jo­cul­­partidului răsturnat. Aşa, noi cu toţii, radicali, liberali­­independenţi etc., în momentele a­­cestea, facem, dacă s’ar lua cine­va după argumentul de mai sus, jocul junimiştilor şi al colectiviştilor, Ca să discutăm puţin . Pentru ca teoria ce se susţine să fie dreaptă, ar trebui ca în ţara să fie numai două partide : un partid la putere şi cel­alt în opoziţie. Dacă acest lucru ar fi, să înţelege că încri­minări de natura celei spuse mai sus nu ar avea loc, căci îndată ce un guvern ar cădea, toţi, dar toţi opozanţii ar deveni guvernamentali, prin faptul că unicul partid opozi­­ţionist ar lua dirigerea afacerilor. Şi în acest caz, dar numai în acest caz, insinuarea ar fi dreaptă la a­­dresa acelora cari, făcând parte din partidul care ar veni la putere, to­tuşi ei—un număr oare­care—ar con­tinua de a face opoziţie. In acest caz, evident că ei ar fi consideraţi ca răi partizani şi ar face jocul adversarilor lor. Lucrul însă este alt­fel. In ţară la noi nu sunt numai două partide, ci mai multe, bune rele cum sunt. Aşa, avem colectivişti, conservatori, liberali-disidenţi, junimişti, radicali, etc.. In opoziţie, în un moment, dat nu se întâmpla nici­odată ca să fie nu­mai un singur partid, ci tot­d’a­una mai multe. Aşa, sub colectivişti erau toate, sub junimişti erau în opoziţie colectiviştii, liberalii-disidenţi, radicalii etc, sub conservatori actualm­inte sunt în opoziţie junimiştii, liberalii­ inde­­pendenţi, colectiviştii etc. De altă parte, când se întâmplă o schimbare de guvern, nici­odată nu vin la putere, în noul guvern, toate partidele şi grupurile din opoziţie, ci numai unul sau două. Aşa, după căderea colectiviştilor au luat pute­rea, graţie regelui, numai junimiştii, pe urmă aceştia au împârţit-o cu li­­beralii-conservatori. Astăzi la cârma statului sunt numai liberalii-conser­­vatori, în excluziune de toate cele­lalte elemente. Fiind aşa, este fatal şi inevitabil lucru, că dacă eşti hotărât, cum sunt radicalii şi chiar liberalii, de a lupta pentru realizarea unui program, atât unii cât şi cei­lalţi nu pot de­cât să continue, şi în contra conservatorilor, o luptă începută sub colectivişti şi dusă mai departe şi sub junimişti. Căci întrebăm: prin venirea juni­miştilor şi acum prin acea a con­servatorilor câştigate ad întru ceva i­­deile radicale şi chiar cele liberale ? De­sigur că nu, ci din contra, ele mai degrabă au perdut. Apoi dacă este aşa, cum ni se pretinde ca noi să depunem armele jos, să ne vârâm programul în bu­zunar şi să ne facem guvernamen­tali, să susţinem pe d. Catargiu ? Evident că, de vreme ce atât noi cât şi liberalii d-lui D. Brătianu nu am făcut parte din partidul conser­vator, de vreme ce la timpuri grele am avut o simplă alianţă de luptă, evident zic, că datoria noastră şi acea a liberalilor este de a duce lupta mai departe, până când ideile noastre vor triumfa, până când vom fi în stare a aduce la guvern pro­gramul nostru. Şi relativ la aceasta, cine ne poate acuza ? Intru cât suntem­­noi incorecţi sau ingraţi, sau întru cât lovim în interesele ţărei luptând înainte pen­tru aceleaşi idei şi având aceiaşi linie de conduită pe care am avut-o până acum? Conservatorii ştiau bine, încă din timpul opoziţiei­ unite, că nu le vom fi amici, ci din contra îi vom com­bate. Acest lucru a fost spus, mai cu seamă în „Lupta“, nu odată, ci de zeci de ori. Dacă noi am luptat alăturea cu dânşii şi le-am facilitat chiar venirea lor la putere, conser­vation şti că aceasta nu am făcut-o ca amicii lor politici, nici că renun­ţam la ideile şi propaganda noastră. Ei ştiau că am facilitat venirea lor la putere, numai şi numai să scăpăm de cel mai detestabil regim care a avut ţara, de regimul colectivist. Find aşa, şi aşa este, e foarte na­tural ca atât radicalii cât şi liberalii d-lui D. Brătianu să combată­ gu­vernul Conservator şi să-i facă opo­ziţie crâncenă. A nu face aceasta, ar însemna că am renunţat la in­dividualitatea noastră, la ideile noas­tre, la lupta democratică ce am in­­treprins-o. Şi oare nu ar fi straniu lucru ca noi să renunţăm la ast­fel de luptă sau să o suspendăm, când...? Tocmai când ea este mai necesară, tocmai când ţine în mână puterea partidul cel­ mai antidemocratic, acela ale cărui idei sunt diametral opuse cu ale noastre. Cred că nu este un singur om serios care să nu justifice atitudinea noastră, atitudine pornită nu din ambiţii personale, nu din rancune ci din principii şi idei, din urmări­rea unei ţinte politice pe calea cea largă a publicităţei şi a propagan­dei în opinia publică. Dar să zice: aşa este, de cât ală­turea cu d-voastră aveţi pe colecti­vişti şi pe junimişti, şi luptând ală­turea cu ei, combătând ca şi ei gu­vernul, care prin aceasta nu faceţi jocul acelora. Apoi, adaugă obiecta­­torii, este politic, este prudent ca să faceţi acel joc ? La această obiecţie voi­ răspunde mâine, şi să va vedea că ea nu are absolut nici un temeiu. Gr. Jianu, riguroase în contra socialiştilor cari locuiesc în Elveţia.­­ Consiliul federal Vi face mâine oa­­menilor o comunicară în această pri­vinţă. * Lo­ndra, 13 iunie. Corespondentul ziar lui Standard la Berlin se teme ca încrederea la men­ţinerea păcii să nu­ie sdruncinată, pentru că ministrul d­resk­e] din Ru­sia ar fi comandat I n toane de cisme ce trebue liberate pes­te două luni. 1­u­lin, 13 Mai. Azi şedinţă a confer,­ţei pentru Sa­moa. Soluţiunea defunită depinde de răspunsul delegaţilor ai Uricani. ifirlin­, 13 Mai. Şahul a plecat în timprul dimineţei. K­jerlin, 13 Mai. Statthalterul, principe de Hohenlohe, a dejunat la împăratul, la Friedrichskron. După dejun, el a avut cu împăratul o lungă întreţinere în privinţa contestărilor între autorităţile milita­r şi civile ale provinciilor anexate. Dr.­Sda, 13 Iunie. Deschiderea Landtagului s’a făcut azi printr’un discurs al ministrului, comite Fabricia. Hirschftei­g, 13 Iunie. O furtună violentă a­ pricinuit inunda­tion­ în oraş. Trenurile s’au oprit.. Hamburg, 13 Iunie. Ducele de Edimburg și fiul sǎu au vi­zitat pe împărăteasa Frederic. Fraud­orf, 13 Iunie. Greva dulgherilor să întinde. Danzig, 13 Iunie. O sentinelă a ucis pe o femice care nu răspunse la : ’«Cine e­ acolo ?» ---------=p*s*es=--------­ SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Paris, 13 Iunie. O grevă parţială a vizitiilor genează mult circulaţia In Paris, întrunirea pe care greviştii au ţinut’o după ameazi n’a adus nici un rezultat decisiv. O parte din vizitii voeşte să amâne deciziunea pe Marţi, alţii se pronunţă pentru o grevă generală imediată. Paris, 13 Iunie. Nici un incident la Cameră. D. D. Laguerre, Laisant şi Dérouléde pleacă astă-seară la Londra. Pera, 12 Iunie. Mahmud-paşa, fost ministru de finanţe, a plecat azi în Creta prin vapor special, ca comisar extra­ordinar. Berna, 13 Iunie. Miniştrii Rusiei şi Austriei au ce­rut de la guvernul federal mesuji mai Enblochiştii s’au liniştit pentru mo­ment , nu’i mai auzi prin Cameră ame­ninţând, muntele este deşert, toţi rebelii s’au scoborât mal la vale, pupitrele şi ele au scăpat de devastaţiune, căci e­l nimenea nu se mai vîră cu capul în ele ca să strige : la vot, la vot, în bloc. Enblochiştii au schimbat tonul, ei se plâng că e mare căldură şi că au tre­buri pe a­casă. — „Duceţi-vă, cine vă reţine« li se răspunde, »mai ales că d­intre d-voastră »nici unul nu a luat cuvântul de când »este această Cameră“. — »Ne-am duce, dar nu ne lasă­m­­»conu Lascarachi,« răspund en blochiştii cu melancolie. . ..Apoi atunci şedeţi liniştiţi şi răb­­­daţi*. Se începe discuţia bugetului ministe­rului Domeniilor, al cărui raportor este simpaticul bisericos d. Epureanu. D. Do­­brescu-Argeş face un discurs interesant tratând toată activitatea acestui minister. D. Pâncescu voeşte să răspundă. — »Să nu fii lung, îi zice d. Catargiu, „spune’l că ne vom ocupa de toate caiestea la toamnă“. Deputaţii din apropierea băncei minis­teriale aud cuvântul »lp. toamnă« şi în­cep a rîde. D. L. Catargiu care este ne­voit să răspundă d-lui Pallade se scoală şi zice : „d-lor, d. Pallade prea ne cere »multe în scurt timp, lăsaţi-ne timp şi „când îţi veni, îţi găsi lucrurile mai în „bună stare«. Deputaţii isbucnesc de rîs la cuvintele »când îţi veni“ un eufemism prin care d. Catargiu se simte nevoit a înlocui stereotipul „la toamnă.“ Cuvintele „la toamnă“, provocând ilaritatea Camerei, cuconu Lascarachi se păzeşte de a le mai pronunţa. Discuţia urmează liniştită dar fără in­teres. Nimenea nu ascultă din majoritate. De câte ori un opozant cere cuvântul, de atâtea ori un fier rece trece prin spetele guvernamentalilor, cari au oroare de dis­cursuri, după cum turbaţii au spaimă de apă. La un capitol, discuţia se închide, mă­car că d. Kogălniceanu a­­rugat pe Ca­meră să-l lase să vorbească. — «Daca este aşa, strigă d. Kogâlni­­­ceanu înfuriat, am să iau cuvântul de 19 ori.» La această ameninţare, enblo­chiştii ridică mâinele la cer de desperare şi un gemăt surd şi mut să aude de la munte . D-nii Pleşoianu, Ionescu Marcus, Nenoveanu, Nichiforescu etc., se dedau la desperare fără margini. — «Suntem perduţi, suntem perduţi, »dacă d. Kogălniceanu va vorbi de 9 ori.» — «Da, am să vorbesc nu de 9 ci de­­19 ori, răspunde furios d. Kogălniceanu şi să duce la birou ca să se înscrie. — «Ce e de făcut? zice încet d. Ni­­­chiforescu altuia. Nu ar fi bine ca să­­cerem votarea în bloc ?» — «Ci lasă nene, nu ai văzut că erl »ne-am făcut, de râs ?» Pe la sfârşitul şedinţei, mai rămâne de votat, din bugetul domeniilor numai un capitol. Conservatorii se fac dulci şi blânzi,­­şi ducându-se pe la mai mulţi opozanţi nejunimişti, îi roagă să con­simtă a prelungi şedinţa până se va vota şi acel capitol. Un număr de opozanţi primesc. D. Kogălniceanu face chiar o propunere la care mai multe glasuri să aud că zic: da, da, să prelungim. Preşedintele crezând că toată lumea consimte, nu mai pune la vot prelungi­rea, discuţia continuă. De­odată, peste 5 minute, teribile vo­ciferări isbucnesc din partea junimiştilor, cari protestă în contra faptului prelun­gire! şedinţei fără ca ea sâ fie pusă la vot. — «Cum s’a prelungit­ ?» strigă el. — «Prin consimţimântul multor opo­zanţi şi prin faptul că nu a fost, nici o »protestare,» răspund conservatorii. — «Dar noi ce suntem ? zbiară juni­­s miştii. Pentru ce pe noi nu ne-aţi con­­­sultat ?» Liberalii şi democraţii tac, căci ei au consimţit la prelungire ; junimiştii sunt ca turbaţi, dar după ce fac un mare tapa­­giu sunt nevoiţi să cedeze şi să se supună.­­ «Vedeţi, le zice un conservator, »îndată ce liberalii şi democra­ii nu vă »susţin, nu faceţi două parale.» Junimiştii pleacă furioşi la 6 şi jam., adică când şedinţa să ridică. --------------------------------------------­ Pozna d-un­ gener.­lâna Intr’o şedinţă mai de demult a Came­re!, d. general Manu a declarat că, fiind retras de mult din armată, e cam strein de chestiile militare. Ei bine, lucrul a­­cesta l-am constatat cu toţii faţa cu noile măsuri ale generalului şi mai ales faţă cu ultimul regulament privitor la şcoalele militare. Cum că ministrul de războiu nu mai posedează cu destulă siguranţă chestiile militare, este destul sâ observăm atât chipul în care s’a alcătuit noul regula­ment cât şi chipul în care el a fost a­­părat. Regulamentul a fost făcut sub pretext de a se ridica nivelul intelectual al şco­­lei militare din Bucureşti prin inocularea de elemente civile, în special de elevi bacalaureaţi, şi sub pretext câ elevii şcoa­­lelor militare din Iaşi şi Craiova ies slabi în matematici. Atâta şi nimic mai mult. Trebue să declarăm că, atât, apărarea d-lui general Manu cât şi apărarea foilor oficioase cât şi a celor junimiste este deplorabil de slabă. Şi să arătăm pentru ce : Dacă ministrul ţinea mult ca să in­troducă bacalaureaţi în şcoala militară din Bucureşti, care nu putea s’o facă fără a lovi în drepturile câştigate ale elevilor din şcoalele militare din Iaşi şi Craiova ? Evident că putea, câci pen­tru aceasta n’avea de­cât să aplice mă­­sura care a mai existat odată. Ziarele guvernamentale declară, în a­­părarea lor, ca ministrul prin noul regu­lament a revenit la vechia sistemă de a se primi bacalaureaţi în şcoala de ofi­ţeri. Inexact, archi-inexact. Măsura din trecut, consta în aceea că, pe de o parte devii din Iaşi şi Craiova treceau în şcoala din Bucureşti numai în baza examenului de absolvire a clasei a 4-a, iar bacalaureaţii se primeau prin con­curs. După noua dispoziţiune a d-lui­­ge­neral Manu, toţi candidaţii pentru şcoala de ofiţeri, fie ei absolvenţi ai şcoalelor fiilor de militari, fie ei absolvenţi ai li­ceelor, sunt supuşi unui concurs sau u­­nui examen. Prin urmare, ne aflăm în faţa unei n­oi dispoziţiuni şi a unei dis­­poziţiuni absurde. A doua obiecţiune a d-lui ministru de războiu este că elevii din Iaşi şi Craiova ies prea slabi în matematici şi de aceea trebuesc supuşi la un nou examen. A­­ceastă motivaţie este, în adevăr fenome­nala în absurditatea ei. Apoi, pentru ori­ce om care ştie să judece, când o şcoală dă rezultate rele cea d’ântru­ grijă este ca să reorganizezi acea şcoală, sâ’î schimbi programa, sâ’i schimbi profesorii etc. Dar ce vinovaţi sunt elevii cari ies cei d’ân­­toiu la clasificaţie, cari, prin urmare, în­vaţă perfect aceea ce li se predă, ca să plătească pentru nişte profesori cari nu predau îndestul saU îndestul de bine ? După noua mfisură a d-lui general Manu, elevii de la Iaşi şi Craiova au să fie respinşi la concurs saU la examen, şi retrimeşi să repete clasa. Ei şi ? Oare cu aceasta are să se îndrepte rfiul—dacă rfiU există ? Evident că nu. Şcoala are să urmeze să fie proastă, şcolarii au să urmeze ca să fie respinşi şi d. general Manu are să trimâie cu satisfacţia de a fi făcut o reformă proastă mai mult. De alt­fel, mfisura aceasta seamănă ca douăi picături de apă cu mfisura vestitu­lui Mitiţă Sturza care obligase pe absol­venţii clasei a IV-a primară ca să dea un nou examen când vor voi să intre în gimnazii. Şi atuncea, ne aducem aminte câte scandaluri nu s’au produs şi cum, premianţii 1-ia au căzut la concurs şi n au putut pătrunde în gimnaziu. Gazetele colectiviste cari ţipă astăzi în potriva regulamentului d-lui general Manu, n’ar trebui să uite măsura d-lui Mitiţă Sturza. In rezumat, d. ministru de rezbel n’are nici o scuză. Dacă voia să ridice nivelul intelectual al şcoalei de ofiţeri, putea să lase liberă intrarea bacalaureaţilor fără m ţii di’entuple de două ori câştigate ale elevilor din Iaşi şi Graiovă drepturi câştigate o dată, când au intrat în şcoală în puterea unui angajament încheiat cu statul şi drepturi câştigate a doua oară, când au depus cu succes un examen de absolvire a clasei a 4-a. Al doilea, dacă şcoalele din Iaşi şi Craiova nu dau rezultate bune să le modifice, să le reorganizeze, să le adaoge nnor cursuri, sau să înlocuiască profe­sorii, dar în nici un caz n’avea dreptul să pedepsească pe elevi pentru nişte gre­şeli cari nu sunt ale lor. Iată ce trebuia să facă. Const. C. b­acalbaşa- Guvernul faţă cu opoziţiunea Primim spre publicare următorul articol, în care autorul îşi desvoltă ideile sale personale în inte­resanta chestie ce o tratează : Tratând subiectul organizărei justiţiei, în numărul 841 al Luptei, ziceam că gu­vernul actual, sub auspiciele sub care s’a format, se va teme chiar de a cugeta la o asemenea organizare, că noi nu putem spera nimic bun de la un ase­menea guvern, dar că sperăm totul de la o opoziţiune bazată pe principii, care este pe cale de a se forma. Intr’adevăr, într’un regim constituţio­nal reprezentativ, partid­ele cu majorităţile lor guvernează alternativ naţiunea, după cum un partid sau altul are majoritatea. Partidele au esistat tot-d’a-una, şi voar înainte chiar de a avea conştiinţa despre fiinţa lor, şi vor exista tot-d’a-una, fiind că dânseie îşi au origina în diversitatea, inteligenţa şi interesul ce se afla în veri ce societate, diversitate ce va exista, pe cât timp mintea omenească nu va înceta de a fi atrasă în direcţiuni oposite, de farmecul obiceiului şi de farmecul nou­tăţii (Macaiulay). Burke ne spune că un partid este un corp de oameni întruniţi ca să facă să prospereze, prin străduinţele lor comune, interesul naţional, după un principiu pro­­priu al lor, asupra căruia tot corpul este de acord. Se poate întâmpla ca oamenii cari cugetă liber, să nu fie de acee­şi opiniune asupra oare­căror punte, cu toate acestea, fiind­că cea mai mare parte a măsurilor,''cari îşi au locul în cursul afa­cerilor publice, au un raport sau o dependinţă de vre­un mare principiu general şi motor în guvern, un om ar fi foarte nenorocit, în alegerea societăţii politice, dacă n’ar putea să se învoiască cu amicii săi cel puţin de nouă ori din zece.

Next