Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)

1889-10-18 / nr. 958

1 \—' r T ANUL VI.­­ SERIA III. No. 958. ABONAMENTE. IN TARA Un an............................................. V* an................................................ 3 luni................................................ IN STREIN­AT­ATE Un an. . ........................................... V­ an. . ......................................... 3 luni............................................. Sumărul 15 Bani. REDACȚI Bulevardul Elisabeta, No. 8, 40 le! 20 , 10 , 50 le! 25 , 15 , V2D1­.A IA A. if TA IA BUCUREȘTI, MERCURI 18 OCTOMBRIE 1889 A N U N C I U­R­I: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 lei) ii ni» , IV, .­­ . . 25 ban) , Izverţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa In Romania, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria in An­­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Buurae, Paria precum şi sucursalele el Un număr vechiu 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lemparie). S’au dat pe brazda COLECTIVISTII SI REBELE Intenţiile d-lui Catargiu FOLITICA EXTErtMHILIEl Institutul meteorologic VINURILE DIN ROMANIA CU PASI­U­N­E S’AU DAT PE BRAZDA Aveam mare dreptate când pre­vesteam că conservatorii vor imita peste puţin politica colectiviştilor, atât faţă de rege cât şi faţă de puterile streine. D. Lascar Catargiu a venit la pu­tere înconjurat de o aureolă, încon­jurat de credinţa câtor­va naivi că dânsul va pune la rezon pe regele, că dânsul va schimba direcţia poli­ticei din afară şi va ridica capul faţă cu pretenţiile Germanilor. Pe lângă aceşti naivi mai erau şi aceia cari socotea­u că d. Lascar Ca­targiu este devotatul politicei ruseşti şi că venirea sa la putere se dato­­reşte intrigilor d-lui Hitrovo. Dar s’au înşelat cu toţii. In ce priveşte politica din afară nici o iotă nu e schimbată şi linia trasă fie cabinetul Ion Brâtianu este urmată cu aceiaşi servilitate. Tot de la Berlin vin inspiraţiile, tot împre­jurul politicei germane gravitează mi­cul nostru Stat, şi tot printre con­tingentele de cari dispune tripla alian­ţă contăm. D. Lascar Catargiu, care şi aşa întâmpină destule dificultăţi pentru a se putea menţine, nu ’i nebun ca să ’şi mai mărească încurcăturile şi să ’şî mai îmulţească piedicele. Evi­dent că mulţi dintre bătrânii con­servatori au simpatii mai de grabă pentru Rusia de­cât pentru Germa­nia, negreşit că în timp de opoziţiu­­ne, mai ales,^aceste simpatii au­ cres­cut la adăpostul nemulţumirilor şi •' • *­­ ! - a - r _ _ ’1 n + a! tiuictl clUIUUllUl UC IUI OUlUij UU1 aşa de adevărat că dulceţile paterei au reconciliat pe cei mai recalcitranţi şi astă­zi politica germană este admisă fără rezerve. Faţă cu tronul schimbarea e tot atât de manifestă. Oameni ca d-l Blaramberg spre pildă, pretextau că ministerul Lascăr Catargiu trebue susţinut de către toţi oamenii oneşti, pentru că nu­mai ministerul acesta va sta drept în faţa tronului şi va fi capabil ca să reziste regelui. N’au trecut, însă, şase luni şi d. Lascar Catargiu a do­vedit că nu’i capabil de o asemenea atitudine energică şi intransigentă. Şi poate că d. Catargiu să aibă în­tru cât­va dreptate. In general pentru­ ca un partid sau un bărbat politic să poată rezista suveranului, trebue să fie enorm de popular, să conteze pe încrederea nemărginită a ţarei şi a alegătorilor, în sfârşit să aibă pe cine se rezema. Dar d. Lascăr Catargiu nu este în această situaţiune. Chiar dacă d-sa erea dispus pentru câte­va bravade, pentru a da un mic spectacol galeriei, totuşi a trebuit să re­nunţe repede la gândurile sale, faţă de opoziţiunea pe care a întâlnit-o pretutidenea şi faţă de puţinul con­curs ce a primit din partea ţarei. In definitiv, iatâ-ne după şease luni de guvern conservator tocmai acolo unde eream sub guvernul colectivist în ceea­ ce priveşte politica exterioară şi atitudinea faţă de regele. Călăto­ria regelui la Iaşi a fost concludentă în această din urmă privinţă. Foştii fluerători de la oţelul Tra­­ian au desfăşurat cel mai nemărgi­­nit lux de dinasticizm , unul dintre dânşii, şi încă un germano­fag ne­săţios, d. Costea Balş, a scos până la 8000 de lei din buzunar pentru a aşterne flori pe drumul regal. Drept în faţa otelului Traian, acolo unde d. Costea Balş a fluerat acum 2 ani pe regele, acelaşi Costea Balş a ridic­at cu proprii să dinari un arc de triumf, întocmai precum odinioară Domnii ridicau mănăstiri pentru a imortaliza locul sau vremea unei isbânzi, tot ast­fel şi conservatorii de astăzi, ri­dică cu banii scoşi din sudoarea frun­­ţei... altora, arcuri de triumf, semn al pocăinţei şi al penitenţei. In definitiv, nouă ne pare bine că s’a evaporat şi această legendă. As­tăzi ştim cu toţii unde ne aflăm cu intransigenţa conservatoare, astăzi socotim că s’au tămăduit toţi aceia cari se aşteptau ca d. Lascăr Galar­­giu să inaugureze un regim ne­mai­pomenit ca împotrivire faţă cu tronul. S’au dat cu toţii pe brazdă. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Belgrad, 15 Octombrie. — Scupştina a început discuţiunea adresei. Proectul majorităţei, care urmăreşte pas cu pas mesagiul de deschidere, con­stată cu satisfacţie starea amicală a rela­c­ţiunilor cu,puterile , se bucură din ini­mă de sforţările guvernului în vederea unei acţiuni comune cu naţiunile balca­nice, acţiune care are de scop dezvolta­rea independenţei statelor din peninsulă. Adresa mulţumeşte suveranilor străini pentru felicitările ce le-au adresat rege­lui cu ocazia ungerei şi ca şi proectul minorităţii, insistă asupra împrejurări că Ţarul s’a făcut să fie reprezintat într’un mod special. Proectul minorităţe! exprimă urarea de a vedea realizându-se economii în buget, a vedea suprimându-se monopolul tutu­nurilor şi îmbunătâţindu-se siguranţa pu­blică. In cursul discuţiunei oratorii radicali au imputat liberalilor că aleargă după popularitate. Nici un incident însemnat nu s’a ivit în timpul discuţiunei Sofia, 27 Octombre.—Prinţul amânând întrunimpron npntr*n r»âfp-V£i z. il­ chiderea Sobranie! s’a amânat, prin de­cret al d-lui Stambuloff, locţiitor al prin­ţului, şi conform prescripţiunilor consti­tuţionale, pentru 22 Octombre stil vechiu. Sofia, 27 Octombrie. — Svoboda con­stată într’un articol care trateaza despre apropiata deschidere a Sobraniei, că situ­­aţiunea , politică se găseşte a­zi anul a­­cesta, la începutul sesiunii, mai clară de­cât în anii trecuţi , guvernul, sub înţe­leaptă direcţiune a Prinţului, a ştiut să ocrotească ordinea interioară şi să do­­bândească simpatia puterilor. Cauza bul­gară se întăreşte într’un mod gradat. Svoboda speră că ziua când se vor re­aliza cuvintele favorabile ale împăratu­lui Austriei în privinţa Bulgariei, nu mai este prea depărtata şi că cestiunea recu­noaşterea Prinţului nu va întârzia a fi pusă la ordinea zilei. Faptele atestă că Europa are încredere în viitorul Bul­gariei. Viena, 16 Octombrie. — Prinţul Fer­dinand al Bulgariei primind eri vizita fraţilor săi prinţi Filip şi August, a a­­mânat pe azi plecarea sa la Ebendhal unde va sta scurt timp. El va rămâne în urmă câte­va timp . Viena. Data ple­care­ la Sofia nu e încă fixată. Londra, 16 Octombr­ie. — Ziarele pu­blică articole simpatice cu prilejul serbă­rilor de la Atena. Morning-Post zice că alianţa între cele două familii suverane va avea o înrâu­rire asupra cestiunei orientale. Englitera va vedea tot­dea­una cu sa­tisfacţie pe Germania având o influenţă moderato­re asupra Greciei, ceea ce va contribui la menţinerea păcii europene. Colectiviştii şi regele Toată lumea la noi era revoltată de slugărnicia pe care colectiviştii o aveau faţă de rege nu numai cât au stat la pu­tere, dar şi de când fac opoziţie ; nimeni n’a uitat servilismul târâtor şi linguşito­­ria de lachei pe care ei o manifestau faţă de rege în toate ocaziile, atât la gu­vern cât şi în opoziţie. Ei bine, aceşti colectivişti liguşitori ai tronului astă­zi s’au schimbat. Şi ei au început acum să acuze pe rege nu numai pentru fapte de actualitate, dar chiar pentru fapte din trecut, pentru cari atunci îl tămâiau şi e i se prosternau. In adevăr, iată ce­­Democraţia de ori scrie sub titlu de *0 pagină din trecut*. Reproducem pasagiele importante : „La sfârşitul anului­ 1887 Camera li­berală avea dreptul să trăească încă un an de zile, până în toamna anului 1888. Cu toate aceste ţara se p­omeneşte cu disolvarea precipitată şi nemotivată a Ca­merei în Decembre 1887. Alegerile pen­tru noua Cameră se fac în Ianuarie 1888. Regele declară tuturor membrilor opo­­siţiei de atunci, care se hotărâse în fine să urce treptele palatului, că veghiază­­ singur, pentru ca alegerile să fie libere.­­ Camera aleasă în Ianuarie 1888, se poate zice cu drept cuvânt, era oglinda fidelă a situaţiei partidelor în ţară. „Dar fără să aibă timpul cel puţin de a începe să lucreze Camera din Ianuar 1888, guvernul liberal se vede nevoit, de a se retrage. Ţara manifestase încrederea sa guvernului liberal, se pare însă că Regele îi refuza încrederea sea. »Până aici nimic­ anormal în teoria constituţională. Copiii Statului fără în­­doeală are prerogativa de a refuza în­crederea sa unei persoane. «Dar unde începe anomalia constitu­ţională, e când în loc­­de a se adresa la preşedinţii celor doua camere şi a com­bina un minister liberal, care să poată guverna cu majoritatea liberală din par­lament. Regele îşi formează din «ju­nimişti“ un minister extra-parlamen­­tar şi hotă­raşte dizolvarea camerilor, care abia fusese alese, şi care n’avuse timpul nici să înceapă a lucra. ‘Intervenţia bruscă a Coroanei în lupta d­intre partide, refuzând încre­derea sa — nu unor persoane, ci unui partid întreg — pentru că acesta e sin­gurul inţeles posibil al dizolvărei oame­nilor din Ianuar 1888 — a­ trebuit să producă o zăpăceală în spirite. «Ţara fiind nevoită să se pronunţe în mijlocul nedumerirei generale pentru sau contra unui guvern necunoscut, impus de coroană, şi sprijinit cu reserve mentale de coaliţia multicoloră, care luptase contra guvernului liberal, — ţara în zăpăcela generală a cedat ingerinţelor guverna­mentale.. «Din aceste ingerinţi şi zăpăceală a spi­ritelor a eşit actualele Cameri. »Fruct al unei situaţiuni anormale, camera actuală trebuia disolvată. »De alta parte însă astă­zi, când Las­car Catargiu s’a trădat şi a dovedit ne­­destoinicia sa de a guverna şi mijloacele violente de care voeşte să se servească pentru a guverna, evident, că nimeni nu poate gândi să încredinţeze alege­rile lui Lascar Catargiu, pentru a a­­runca ţara în frământări şi lupte, care de­sigur vor merge până la vărsarea de sânge, ca la ultima alegere din Prahova. »Camera trebue disolvată, dar disol­varea nu se poate încredinţa, fără pe­ricol pentru stat, d-luî Lascar Catargiu. Iată ce scrie acum organul colectivist Democraţia ! Să nu creadă însă cititorii că colecti­viştii s’au hotărât ca de azi înainte să stea drept faţă de tron, nu! Acest articol al Democraţiei, e o tacti­că învechită, care venind în acelaşi timp de la colectivişti, nu mai poate prinde. Colectiviştii vor pur şi simplu prin a­­cest articol a ameninţa pe rege, spunân­­du-i că dacă el va încredinţa disolvarea actualelor Camere d-lui Catargiu, apoi dinasticismul lor se va transforma de o­­­dată în antidinasticism, căci... în acest caz speranţele lor în o revenire imediată la putere s’au dus. D’abia a trecut un an şi jumătate de când ei sunt în opoziţie şi au lu­it a­­cest ton, la ce trebue să ne aşteptăm mai târziu! Vom reveni. ■ I­I­­ "* ————— ... I Intenţiile d-lui Catargiu După scandalurile de la Bârlad şi Ploeş­ti, partizanii guvernului declaraţi în toate părţile că sub d. Catargiu, cei ce au fă­cut scandalurile nu vor rămânea nepe­depsiţi ca pe timpul colectiviştilor. Prefecţii Petrescu, Idolban şi Garoflidi erau deja daţi afară şi cea mai strălucită satisfacţie se prevedea pentru liberalii disidenţi. Noi ne-ara făcut datoria şi am spus tuturor, chiar din primul moment, că toate acestea sunt mofturi, sau poate, în cel mai bun caz, ideile unora din partidul guver­nului, cari cred sincer că aşa trebuesc şi chiar aşa se vor tranşa lucrurile, dar sunt foarte departe,­­colosal de departe de d. Catargiu asemenea idei. D. Catargiu, dacă suferă de ceva şi dacă vede în ceva slăbiciunea sa la pu­tere, apoi tocmai în faptul acesta că nu fac toţi prefecţii ca Petrescu de la Tu­­tova, or ca Garoflide de la Prahova. Dovezi pentru aceasta sunt o mulţime şi de n’ar fi de cât numai cazul de la Prahova şi încă ar fi de ajuns ca să ne convingem asupra intenţiilor d-lui Ca­tar­gia. Intr’o singură întrunire s’a ilustrat Fi­­lipache Corlătescu şi numai de cât a fost numit preşedinte al comisiei interimare şi acum să vorbeşte că va fi numit şi prefect. Ce va ajunge acest Filipache Corlătescu când va mai organiza o bătae? Deci poate să fie toţi convinşi că d. L. Catargiu n’a uitat nimic din sistemul său de la 1875, ba chiar acesta este crite­riul după care ’şi alege pe cei demni de a ocârmui ţara. Cei ce vor, aşa­dar, să intre în bunele graţii ale d-lui Catargiu să dovedească că ştim­ a face bătăi, a sfărâma întruni­rile, a fi tipul prefectului Catargist. --------------------------------------­ DIN AFARA Politica externă a Angliei. Politica externă a Marei­ Britanii, aproape complect neglijată în timp de trei săptămâni în discursurile extra-parlamentare pronunțate de oratorii marilor partide engleze, în­cepe de câte­va zile a ocupa un loc destul de important. D. Gladstone în discursul său de la Southport, a pus pentru moment pe planul al doilea chestiunea ir­landeză pentru a se ocupa de ceea ce se petrece în afară, şi mai cu seamă în Orient. Declaraţiunile sale au făcut sensaţie în Anglia. Se ştie cu ce vivacitate el s’a ridicat con­tra riso-trmilui turcesc din Creta şi din Armenia, unde şeful kurd Mussa­­bey a putut comite nepedepsit es­­cesele de curând denunţate de Daily­ News Se cunoaşte de mult timp sen­timentele d-lui Gladstone faţă de Turcia şi de populaţiunile creştine cari sunt sub dependinţa ei, aşa că pe nimeni nu surprinde simpatiele ce el le-a exprimat în favoarea Cre­­tenilor şi Armenilor. Ceea­ ce a surprins însă şi a miş­cat opinia publică este insistenţa şi energia cu care el s’a exprimat a­­cum în această privinţă, precum şi faptul că el s’a preocupat de peri­colele cu care Turcia ameninţă ţara înainte de a vorbi auditorilor săi de chestiunea irlandeză, la care ţine atât de mult. D. Gladstone este un foarte ex­perimentat strategian pentru a a­­borda cu uşurinţă şi fără un scop determinat delicatele cestiuni de politică externă. In urma discursului sau de la Southport fie­care se întreabă dacă intenţiunea d-luî .Gladstone n’ar fi ca să dea alarma pentru o nouă a­­gitaţiune contra politicei orientale a conservatorilor, în sensul agita­ţiune! ce el a dus’o contra cabine­tului Beaconsfield, când cu masa­crele bulgare. Reflecţiunile sale asupra opresă­­să rea Cretenilor şi a Armenilor, des­pre care cabinetul Salisbury pare a se dezinteresa pentru a nu face încurcătură Turciei, confirmă această supoziţiune şi amicii guvernului sunt Foarte neliniştiţi văzând pe şeful partidului liberal începând şi a­­ceastă nouă campanie contra poli­ticei străine a ministerului, pe lân­gă agitaţiunea irlandeză. Ori­care ar fi planurile d-luî Gladstone este sigur că discur­sul său a atras atenţiunea An­gliei asupra afacerilor externe şi a provocat desbateri interesante asu­pra direcţiunei date politicei ex­terne de către actualul cabinet. Ca probă este importantul discurs pro­nunţat de lordul Derby la Liver­pool. Acest bărbat de stat a vorbit în sensul d-luî Gladstone şi a protestat mai cu seamă contra aderăreî, directă sau indirectă, a Angliei la tripla alianţă. Lordul Derby s-a declarat contra politi­cei germanofile la care pare a în­clina cabinetul Salisbury şi a de­clarat categoric că nu Angliei îi aparţine de a uza forţele sale ma­teriale şi morale pentru a ajuta pe Germania de a-şi conserva conchis­­tele sale teritoriale din 1870. Acest discurs a produs o sensa­ţie tot atât de vie ca şi discursul d-lui Gladstone. De astă dată vorbeşte un bărbat de stat conservator, nebănuit că ar lucra pentru răsturnarea cabinetului Salisbury, ale cărui­ vederi asupra chestiei irlandeze le împărtăşeşte cu totul. Protestarea sa energică contra a­­tme­stecului Angliei în certurile con­tinentale şi în favoarea triplei ali­anţe are cu toate acestea o foarte mare semnificare şi prezintă mult interes. Ea arată dificultăţile pe cari le va întâmpina cabinetul Salisbury dacă va căuta să târască ţara că­tre o politică galofobă. Noi n’am crezut nici odată despre intrarea Angliei în tripla alianţă, dar e evident pentru toată lumea că dacă d. Salisbury înclină mai mult într’o parte de cât în alta, a­­poi înclină în partea aşa zisei Ligi a Pacei. Dubla protestare care a fost for­mulată contra unei asemeni politici, de către bărbaţi de stat ca d. Glad­_î 1 a î n . ..­___ ___..._______ OLUllC L IUI UUl­­­tând fracţiuni atât de deosebite ale opiniei publice, poate va modera această înclinare a acelora cari di­­rig actualmente Foreign Oficiul en­glezesc. p ------------------------------------------------------------------------------------------------------­ IITITÖTÖL JETEOßÖLOGIC Domnule Redactor, In ziarul d-voastrâ de astă­zi un domn iscălit D. Negreanu, recunoaşte că dân­sul a scris un articol anonim asupra In­stitutului Meteorologic publicat într’un număr precedent al «Luptei» şi la care am răspuns într’o scrisoare ce v’am a­­dresat, nu prin vorbe dar cu fapte. Lumea care a citit aceste trei articole a apreciat, de­sigur cum se,cuvine, mo­dul de a procede al anonimului. In ultimul sau articol ratranşează mult din cele ce a avansat în primul sau ar­ticol, denaturează cu totul pe altele, trece cu intenţiune peste alte multe şi se re­­sumă în trei observaţiuni pe cari le nu­merotează. La numerile 2 şi 3 nu pot să mai răs­pund nimic, căci dacă unui om îi arăţi un lucru alb şi el persista cu intenţiune a susţine că este negru, nu văd că este posibil de a -1 face să înţeleagă. De­geaba ar fi să trag clopotele pentru un surd: «il n’est pire sourd que celui qui ne veut pas entendre». Voesc să arăt aci numai până în ce grad un om poate fi în stare să ascundă adevărul, şi se caute a induce în eroare pe publicul cititor. Şi pentru aceasta voia

Next