Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)

1890-10-18 / nr. 1248

ANUL VII.—SERIA IV. No. 1248 ABONAMENTE: IN ŢARA Un an.............................................................4-0 !eî V« an..........................................................................20 , 3 luni...............................................................10 , IN STREIN AT ATK Un an..........................................................................50 leî V» an...........................................................................25 t 3 luni..............................................................15 , Numărul 15 Bani. REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). politic, Gh PANU. ADMINISTRAŢIA KIUŢIA AMflIA JOI 18 OCTOMBRIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leă linia , IV, , , . . *5 bani , Insei lie şi reclame „ , . . 2 leî , Pentru anunoiurl a te adresa: In Itemi&niH, la Agrentia Havas In Francia, Italia, Anstro-Ungarla ei An­glia la Agenţia Havas, 8, place da la Bourse, Paris, precum fi a isuraalele «I. Un immér vechiü 50 Bani. Bulovardul Elisabfitta, No. 8, (Casa Lempart). POLITICIAN II Partidul liberal-conservator tnformaliimni politice Staţiunea politica in Ialomiţa DIN PLOEŞTI UTST RESPINS POLITI­C­IANII _____• Conservatorii bătrâni se arată ceea ce au­ fost şi sunt. Duşmani până ori, duşmani mâine ai guvernului, astăzi primesc a să alege pe lista adminis­traţiei şi a profita de ingerinţele în contra cărora, mai târziu­, se vor ri­dica cu neruşinare. Catargişti ca d. Ventura la Iaşi, oameni ca d-nii Vernescu şi Florescu la Bucureşti, opozanţi ca d. Aug. Pesiacov la Craiova, găsesc foarte corect, foarte comod ca să aibă la dispoziţie poliţia şi fără de­legile unui guvern pe care il combat. Şi toate acestea le fac bazindu-se pe un joc de cuvinte, sau­ mai bine pe o simplă asemănare de nume: li se permite a păstra listei de candidaţi titlul de liberal-conservatoare, titlu ce de alt­­minterea generalul Manu, d. Alex. Lahovari etc. nu­­i-au repudiat nici­odată, din contra ! Titlu care până ori nu impedica pe d-nii Vernescu etc. a face opoziţie de moarte celor trei miniştrii !... Din această purtare nedemnă a bătrânilor politiciani să degajează odată m­ai mult teoria în favoare la partidele vechi, sau mai bine, deprin­derea învechită şi condamnabilă a matamorilor de toate nuanţele. Iat’o: un guvern este combătut pentru motive meschine, personale. Toate acuzaţiile grave cu caracter general, toate apostrofele violente de­bitate in numele interesului ţarei, sunt menite numai a acoperi rancune personale, ambiţii nesatisfăcute. Ati­tudinea cea mai duşmană însă, să schimbă la un politician, îndată ce îi oferi un avan­tagi­u personal oare­care. Cu un scaun de consilier co­munal, cu o situaţie în localitate închizi gura nu numai a unui poli­tician, dar chiar a unui întreg partid. Nu există scrupul la asemenea oa­meni. Ei iauî de pomană de la ad­versar şi continuă de a-l injura ; ei cred că este foarte politic a profita de nevoia duşmanului, nu pentru a ’l răsturna ci pentru a pune mâna mă­car pe câte­va funcţii, pe câte­va scaune modeste de prin fundul Mol­dovei şi al Olteniei. Dar a doua zi? De a doua zi, în­drăzneţii şi înjurătorii sunt tot ei. Vi­mi­nea nu are după fapt, o aro­ganţă mai provocatoare, un curagiu mai sfruntat de a nega safi de a tălmăci cum le convine evenimen­tele. Aveţi să vedeţi in Camera că cel care va avea mai mult tapet va fi d. Vernescu. Sunt sigur că acest domn nu să va sfii de a ne acuza pe noi opozanţii constanţi de guvernamen­tali, şi că se va da drept un duşman violent al unui guvern ce -i va fi ser­vit din slăbiciune la apropiatele a­­legeri. Nu ştiu zău dacă liberalii-con­­servatori nu vor merge cu curagiul până a înfiera ingerinţele adminis­traţiei cari îi va fi ales ! Şi au mai la urmă dreptate. De­­­ei zeci de ani ei au­ jonglat și s’au dedat la tot felul de gimnastică îna­intea unui public docil până la bicisnicie. De treî­zeci de ani nu a fost contorsiune politică pe care să nu o fi efectuat fără nici o ru­șine. Iar publicul, acest bun pu­blic de care toată lumea își bate joc, i-a aprobat, i-a aplaudat chiar câte odată. Pentru ce s’ar jena așa dară po­­liticianiî? înainte d-lor, înainte, la trapez și la fringhie !... G. Panui. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române" Londra, 28 Octombrie. Times află din Zanzibar că amiralul Freeman­tie, însoţit de consulul general a plecat la 25 din Zanzibar la Kipini, unde se află toată flota engleză compusă din 10 bastimente. Amiralul a înaintat Duminică dimi­neaţă cu 1000 de oameni spre Witu ; de Sâmbătă seara chiar indigenii ataca­seră avant-posturile rănind trei mateloţi, Paris, 28 Octombrie. Journal des Debats anunţă că d-na Măline, preşedintele comisiunei vamale, găseşte tariful general insuficient în ceea­ ce priveşte taxele asupra produse­lor agricole; el propune sporirea aces­tor taxe. Comisiunea vămilor a numit pe d. Dautresmo vice-preşedinte în locul d-luî Develle, actualul ministru şi pentru ca să grăbească examinarea tarifului a ho­tărât să împartă lucrarea între cele patru sub-comisiuni şi să nu facă an­chete noui. Londra, 28 Octombrie. In ultima întrunire electorală de la Edimburg, d. Gladstone a atacat într’un mod foarte viu­ pe lord Salisbury din cauza trimitereî unei misiuni speciale pe lângă Vatican; el a zis că , trimi­­ţându-se un ambasador pe lângă Vatican, e ca şi cum s’ar recunoaşte reclama­­ţiunele Papei, adică că o parte din I­­talia să fie supusă stăpânirei sale. El ’şî-a mai exprimat speranţa că ştirile ulterioare din Rusia vor fi mai bune ; modul cum această putere tratează pe ovrei îi inspiră groază. Viena, 28 Octombre. O scrisoare din Berlin publicată de «Politische Corresponded» zice că în­trevederea d-lor de Caprivi şi Crispi s’a hotărât in prima linie de dorinţa lor de a face cunoştinţă şi de ideia că intere­sele triplei alianţe nu pot de­cât să câş­tige din întrevederile oamenilor de stat conducători. E sigur că aceste întreve­deri se vor reinoi in fie­care an. Potsdam, 28 Octombre. Regele Belgiei a sosit astă seară; el a fost primit la gară de către împărat, de principi, de ducele de Connaught, de marele duce Wlademir, de ministrul Belgiei și de generali. întrevederea celor doui suverani a fost foarte cordială. Rio de Janeiro, 28 Oetombre Guvernul a decretat conversiunea o­­bligaţiunelor 5 la sută a datoriei publi­ce în 4 la sută a căror procente se vor plăti in aur. Guvernul mai are de gând să rescumpere datoria internă şi îm­prumutul din 1889. Haga, 28 Octombre. Azi a fost prima şedinţă a celor două Camere întrunite. Ministrul de Interne, baron de Mackay, a dat seamă de sta­rea Regelui; medicii au­ constatat că Regele nu mai e in stare de a guverna; miniştrii Golonielor şi Justiţiei au vă­zut pe Rege şi confirmă faptul. Consi­liul de min­ştri­ a cerut Statelor gene­rale să emită decoraţiunea prescrisă de Constituţiune. Şedinţa s’a amânat pe mâine la 2 ore pentru a se lua o hotărîre. Viena, 28 Octombrie. «Neue Freie Presse» află din Belgrad că brigada de cavalerie întrunită în la­gărul de lângă Tchuprio a isprăvit ma­nevrele , cercurile militare superioare sunt puţin satisfăcute de aceste mane­vre în ceea ce priveşte pe reservist­; mulţi dintre ei au venit fără cai şi n’au putut prin urmare să ia parte la me­­nevre. Paris, 28 Octombrie. Se telegrafează din Atena agenţiei Ha­vas că majoritatea de 50 de scaune ob­ţinută de d. Delvanis întrece toate aş­teptările. Demisiunea d-luî Tricupis e aşteptată de la un moment la altul. Orașul a reluat aspectul său obișnuit. ----------v-O-v»—........ Informaţiuni politice! Cititorii ştim­ care era situaţia politică­­ acum 10 zile. Ministrul dorhenielor ră­mânea la postul şeii, d. Th­­ilesctti la cele două ale sale, iar d. Carp şi juni­miştii blackulaii. Vinerea trecuta, d. Carp revine de la Ţibăneşti furios de festa care n i se jucase. El isbuteşte■ a găsi pe Kuk. Toăirila care se cam ascundea de el. — ic Pentru ce’fi băii joc de mine, ii «.zice d. Carp. Hindul trecut nu m’aî «chiemat tu de la Tibănești 9 Nu am «convenit împreună ca, si’țî dai demisia «irevocabil 9 Pentru ce, dupe plecarea «mea, ai revenit asupra demisiunei și «ne-ai lasat » —«M’am convins că Manu are dreptate «când a afirmat că nu e constituţională «o remaniere ministerială in timpul va­­­canţelor , răspunde cu ipocrizie d­. Th. « Rosetti. D. Carp cade ca o bombă la generalul Manu si il ameninţă ,cu o ruptură zgo­motoasă dacă nu-i voi da satisfacţie. Dupe multe tocmeli şi chibzuinţe iată ce se decide :­­) Remaniarea va avea loc nu la deschiderea Camerilor ci la 6 Noem­­brie, adică d­upe alegerile comunale. Sigur pe succes in alegeri, guver­nul crede că, în urma unui eveniment politic favorabil, poate să facă o rema­­niare ministerială. In realitate aceasta este­ un pretext, o concesiune făcută ju­nimiştilor. 77) Prin remaniare d. Peucescu va înceta ele a fi ministru, d. Th. Rosetti ele asemenea,. In locul celui intâiu, va intra d­. Gr. Triandafil, iar la instrucţie sau justiţie un junimist. Va rămânea un minister liber, ocupat, ad-interim de titularul unuia din cele d­oue ministere. Pentru ce va rămânea un minister neocupat ? Pentru cuvântul că, atât con­centraţii conservatori cât şi junimiştii nu se înţeleg asupra celui al treilea ministru­. In adevăr, este lesne a înlocui pe d. Păucescu prin un conservator şi pe d. Th. Rosetti prin un junimist. Cu acest mod forţa respectivă a celor, două gru­puri nu să modifică un minister. Când e vorba de a­­numi un titular nou, la un minister de un an vacant, este în­trebarea pe cine să numească 9 Un ju­nimist. Dar atunci majoritatea consili­ului devine junimistă. Un conservator . In acest caz protestează junimiştii. In această încurcătură guvernul preferă a păstra interimatul înainte. Această a doua decizie dovedeşte că criza nu este sfâr­şită şi că remaniarea ministerială este o simplă tergiversare, o curată cârpi­­tură. Rămâne un lucru constant, succe­sul d-luî Carp de a scoate pe d. Peu­cescu din minister, căci pe când minis­tru junimist care să retrage, d. Th. Ro­­selli, părăsește de voia sa ministerul, cel­alt conservator să duce alungat de d. Carp. Generalul Manu a cedat, nu a putut apăra pe d. Peucescu. Pretenţi­­ile ce le formulau conservatorii d-luî L. Catargiu şi Vernescu au fost prea mari, nu au putut să se înţeleagă. Deci obligat a fost să se supună celor juni­miste, atenuăndule pe cât i-a fost cu putinţă.★ 4­­4 Pe când acest aranjament şchiop să face, războiul e pe toată linia intre con­centraţi şi junimişti la alegerile comu­nale. Atât în Bucureşti cât şi in Iaşi junimiştii sunt sacrificaţii conservatorilor. Acelaşi lucru şi la Craiova, unde situa­ţia să dă d-luî Aug. Peşiacov, care însă bine-voieşte a primi pe lista sa câţi­va junimişti. In Bucureşti, junimiştii căli sunt să vor abţinea de la vot d­in Iaşi de ase­menea. Conservatorii nuanţa L. Catar­­giu-Vernescu devin guvernamentali, vor figura pe listele administraţiei. Această politică ruşinoasă a bătrinilor, a indig­nat ori in Caritală pe câţi­va tineri con­servatori, cari s’au hotărit a rupe cu partidul liberal-conservator, a constitui un grup aparte şi a purta de formă oare­care respect şi diferinţă personală pentru d. L. Catargiu, pe care îl consi­deră ca victimă a d-lor Vernescu, gene­ral Florescu etc. Noul grup are de organ ziarul Bu­­carest, iar in Cameră va fi reprezentat prin d-nii C. Olănescu, Mişu Balş, Ian­­covescu, I. Grădişteanu, Epureanu şi un altul al cărui nume ne scapă. Aceasta este a doua disidenţă in partidul con­servator. Partidul Liberal-Conservator Gruparea care recunoaşte de şefi pe d-nii Lascar Catargiu şi G. Vernescu, trece astă­zî printr’o criză mai pericu­loasă de cât toate cele de până acum. Actualmente, însuşi puţinii fideli remaşî împrejurul bătrânului conservator, s’au revoltat în contra alianţei cu d. Ver­nescu şi voesc să denunţe contr­actul de alianţă încheiat acum 8 sau 9 ani. Se petrece o ciudată istorie cu par­tidul acesta şi cu tendinţele pe cari le manifestă. D. George Vernescu a fost acela pe care l ’au unit mai mult juni­miştii, pe care l’au insultat mai grav, pe care l’au nesocotit şi l’au numit şeful unei clientele lacome şi stupide. Pe când cu d. Catargiu posibilitatea unei reconcilieri nu era cu totul înlă­turată, despre d. Vernescu n’a fost măcar pomeneală, ast­fel că partidul li­beral-conservator era menit să rămâe vecinie în afară de simpatiele juni­miştilor. Chiar acum în urmă, fiind vorba de alegerile comunale, d. Carp ar fi spus că primeşte alianţa cu partizanii d-lui Catargiu, dar nu poate admite, în nici un chip, să conlucreze cu d. George Vernescu. In sânul partidului liberal-conservator se petrec alte lucruri şi mai minunate. In faţa declaraţiilor junimiste, ar fi fost natural ca conservatorii partizani ai d-lui Lascar Catargiu, să caute o a­­propiere de guvern, iar Verneşcanui să fure o ură de moarte junimiştilor şi ca­binetului. Din potrivă, însă, o mulţime de tineri conservatori nici nu voesc să audă de o înţelegere cu guvernul şi cu intermediarul acestuia, d. Pache Pro­­topopescu, pe când d. Vernescu şi cu ai săi susţin o cooperare cu amicii minis­terului pe care în Cameră îl combat, după cum au aerul. Neapărat că o ră­ceală a intervenit între ambele fracţiuni ale partidului liberal-conservator. Conservatorii Catargişti, cu drept cu­vânt, sunt nemulţumiţi de faptul că as­tăzi fracţiunea Vernescu dă tonul in partid şi, ce este mai grav, că acest ton este impus de către d. Pache Protopo­­pescu, omul care slujeşte mai mult­­in­teresele guvernului de­cât interesele partidului in care figurează numai de formă. Dânşii înţeleg că o asemenea si­­tuaţiune nu poate ridica prestigiul con­servatorilor catargiştî şi că partidul, li­beral-conservator se manifestă nu ca un partid de sine stătător, dar ca un par­tid la remorca guvernului, care ca toate ocaziunile grele este târât a da concur­sul grupăreî junimiste concentrate. De alt­fel curentul în contra grupului Vernescu nu de astăzi esistă printre Ca­targişti şi conservatori în genere, încă de la crearea formaţiunei libe­ral - conservatoare nemulţumirile s’au manifestat. Conservatorii, în tot-d’a-una, n’au vâzat cu ochi buni pe d. Vernescu şi pe amicii săi, în tot-d’a-una cei d’ân­­tîî s’au revoltat în contra «pretenţiuni­­lor exagerate», precum le numia dânşii, ale celor din urmă, şi chiar în timpul ultimului cabinet Catargiu-Vernescu, se venit la o eliminare a d-luî Vernescu. Alaltăerî am publicat o scrisoare a d-lui Săndulescu-Nănoveanu, din care se vede, oare­cum, sentimentele catargiş­­tilor, astăzi avem atitudinea tinerilor concentraţi Olănescu, Balş, Costaforu, Iancovescu, Grădişteanu etc., cari s’au răsculat în contra influenţei d-luî Pake Protopopescu. Este de întrebat, prin urmare, ce va naşte din toate aceste nemulţumiri şi frămîntări ? Credinţa noastră e că partidul liberal - conservator ajunge la sfârşitul existen­ţei sale şi că disidenţile ce se vor pro­duce în curind, vor sili pe d. Lascar Catargiu a se despărţi de tovarăşul său Gheorghe Vernescu. Căci, în realitate, toate nenorocirile Catargiştilor vin de la alianţa lor cu Ver­­nescaniî şi aceasta trebue să se întâm­ple tuturor grupărilor neomogene, în sâ­nul cărora să manifestă rivalităţi de persoane şi de supremaţie. Precum e firesc lucru, d. Vernescu şi cu ai sei, nu voesc să cedeze pasul con­servatorilor, la rândul lor aceştia sim­ţind că dânşii sunt mai puternici şi mai numeroşi, nu înţeleg a fi majorizaţi şi a se supune fără replică la toate ho­tărârile Verneşcanilor , de aci neînţele­geri, discordie şi o foarte apropiată rup­tură Şi chiar, în interesul diferenţiere! parti­delor, ruptura trebue să se facă, con­servatorii n’au alt­ceva de făcut de cât să se strângă într’un singur manunchiu, Verneşcanii, câţi vor să fie conservatori, vor intra în partidul acesta, iar câţi ţin a rămâne liberali, au partidul colecli­­tivist la care pot ancora. Situaţiunea trebue lămurită. la Ploeşti Inaugurarea clubului liberal :/) Preparativele 2) La gară 3) întru­nirea 4) Plecarea- Preparativele. încă cu 48 de ore înainte de sosirea fruntaşilor colectivişti, zidurile Ploeşti­­lor erau acoperite cu placarde, cari a­­nunţau­ venirea lui Dumitru şi Ioan Bră­­tianu, întrunirea liberalilor şi banchetul dat preţioşilor m­usafiri. Stilul şi­ cuprinsul placardelor colecti­viste amintea ploeştenilor un afiş al me­­nageriei ce a fost acum cât­va timp la Ploeşti şi care spunea : venirea înfioră­toarei familii de lei, a celor mai cum­plite fiare din lume, reprezentaţia ani­malelor şi nutrirea lor. Văzând droaia de afîşuri roşii cari i­­nundau oameni, ziduri, felinare, colţuri indiferent dacă erau isolate şi totul ce risipitorii colportori întâlneau in calea lor, ai fi crezut că soseşte scamatorul Aspi­­oti, trupa arabă sau chineză. Tocmai când citeai puteai să te domireşti că se anunţă oamenii zilei, trufandalele pa­­şoptului, necertaţii şi pururea îndrăgos­tiţii fraţi Dumitru şi Ion. La gară Duminică 14 octombrie, la orele 11 de dimineaţă, conform anunţurilor comi­tetului Liberal-Ploeştean, trebuea să so­sească în gara fraţii Brătieni şi cu tot stat-majorul colectivist, pentru a parti­cipa la inaugurarea clubului liberal. Ca primirea să fie cât posibil de stră­lucită, colectiviştii ploeşteni precurseră la o reclamă pentru a atrage lumea la gară. Strânse la club vre­o 20—30 de tră­suri şi in­ele, cu steaguri tricolori, tra­versând piaţa, porniră la gară. Gaşcă­­gurele de pe strade văzând steaguri tri­colore şi atâta halat, o tuli­ă la gară zicând că vine regele !! Membrii clubului plecaţi cu trăsurile, a­­jungând mai curând in gară ocup o parte a peronului rezervând publicului cea­l­altă parte. Mult timp bieţii colectivişti aş­teptară sosirea orăşenilor. Erau aproape să dispere, când... vă­zură că sunt scăpaţi! Haita disperaţilor, năduşită, noroită irump în gară, vrând cu ori­ce preţ să vază pe regele. Abia ajunse asudaţi pietonii, când a­­flară că vine Brătienii iar nu regele, în­dârjiţi era gata să se întoarcă in oraş dacă nu ar fi intervenit Gheorghe Do­­brescu-Gianabet, care ’l conjură să nu facă care cum­va să ’l lase singur. A trebuit lui Dobrescu tot atât de multă sârguinţă ca să convingă pe ma­halagii să rămâe in gară cât Meneniu Agrippa avu de a determina pe Plebei de a se întoarce în Roma. Şi tocmai când Gianabet credea ca totul e tranşat, se vede apostrofat cu bruscheţă de un nenorocit, căruia făcân­­du-i semn să se ţie după halat, când trecea cu birja pe lângă el, îl făcuse să alerge până la gară. — «De ce ’mi făcuşi semn d-le Do­­brescu, să mă ţin după dulăii aştia fără splină, când ştiai că veniţi aşa departe» ? să bocia bietul om. Ura şi taci că vine, ii spuse valorosul ma­tador. Era în adevăr orele 10 şi 20 minute când, conform mersului trenurilor, trebuia să sosească marfa colectivistă de la Bu­

Next