Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)
1890-10-18 / nr. 1248
ANUL VII.—SERIA IV. No. 1248 ABONAMENTE: IN ŢARA Un an.............................................................4-0 !eî V« an..........................................................................20 , 3 luni...............................................................10 , IN STREIN AT ATK Un an..........................................................................50 leî V» an...........................................................................25 t 3 luni..............................................................15 , Numărul 15 Bani. REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). politic, Gh PANU. ADMINISTRAŢIA KIUŢIA AMflIA JOI 18 OCTOMBRIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leă linia , IV, , , . . *5 bani , Insei lie şi reclame „ , . . 2 leî , Pentru anunoiurl a te adresa: In Itemi&niH, la Agrentia Havas In Francia, Italia, Anstro-Ungarla ei Anglia la Agenţia Havas, 8, place da la Bourse, Paris, precum fi a isuraalele «I. Un immér vechiü 50 Bani. Bulovardul Elisabfitta, No. 8, (Casa Lempart). POLITICIAN II Partidul liberal-conservator tnformaliimni politice Staţiunea politica in Ialomiţa DIN PLOEŞTI UTST RESPINS POLITICIANII _____• Conservatorii bătrâni se arată ceea ce au fost şi sunt. Duşmani până ori, duşmani mâine ai guvernului, astăzi primesc a să alege pe lista administraţiei şi a profita de ingerinţele în contra cărora, mai târziu, se vor ridica cu neruşinare. Catargişti ca d. Ventura la Iaşi, oameni ca d-nii Vernescu şi Florescu la Bucureşti, opozanţi ca d. Aug. Pesiacov la Craiova, găsesc foarte corect, foarte comod ca să aibă la dispoziţie poliţia şi fără delegile unui guvern pe care il combat. Şi toate acestea le fac bazindu-se pe un joc de cuvinte, sau mai bine pe o simplă asemănare de nume: li se permite a păstra listei de candidaţi titlul de liberal-conservatoare, titlu ce de altminterea generalul Manu, d. Alex. Lahovari etc. nui-au repudiat niciodată, din contra ! Titlu care până ori nu impedica pe d-nii Vernescu etc. a face opoziţie de moarte celor trei miniştrii !... Din această purtare nedemnă a bătrânilor politiciani să degajează odată mai mult teoria în favoare la partidele vechi, sau mai bine, deprinderea învechită şi condamnabilă a matamorilor de toate nuanţele. Iat’o: un guvern este combătut pentru motive meschine, personale. Toate acuzaţiile grave cu caracter general, toate apostrofele violente debitate in numele interesului ţarei, sunt menite numai a acoperi rancune personale, ambiţii nesatisfăcute. Atitudinea cea mai duşmană însă, să schimbă la un politician, îndată ce îi oferi un avantagiu personal oarecare. Cu un scaun de consilier comunal, cu o situaţie în localitate închizi gura nu numai a unui politician, dar chiar a unui întreg partid. Nu există scrupul la asemenea oameni. Ei iauî de pomană de la adversar şi continuă de a-l injura ; ei cred că este foarte politic a profita de nevoia duşmanului, nu pentru a ’l răsturna ci pentru a pune mâna măcar pe câteva funcţii, pe câteva scaune modeste de prin fundul Moldovei şi al Olteniei. Dar a doua zi? De a doua zi, îndrăzneţii şi înjurătorii sunt tot ei. Viminea nu are după fapt, o aroganţă mai provocatoare, un curagiu mai sfruntat de a nega safi de a tălmăci cum le convine evenimentele. Aveţi să vedeţi in Camera că cel care va avea mai mult tapet va fi d. Vernescu. Sunt sigur că acest domn nu să va sfii de a ne acuza pe noi opozanţii constanţi de guvernamentali, şi că se va da drept un duşman violent al unui guvern ce -i va fi servit din slăbiciune la apropiatele alegeri. Nu ştiu zău dacă liberalii-conservatori nu vor merge cu curagiul până a înfiera ingerinţele administraţiei cari îi va fi ales ! Şi au mai la urmă dreptate. Deei zeci de ani ei au jonglat și s’au dedat la tot felul de gimnastică înaintea unui public docil până la bicisnicie. De treîzeci de ani nu a fost contorsiune politică pe care să nu o fi efectuat fără nici o rușine. Iar publicul, acest bun public de care toată lumea își bate joc, i-a aprobat, i-a aplaudat chiar câte odată. Pentru ce s’ar jena așa dară politicianiî? înainte d-lor, înainte, la trapez și la fringhie !... G. Panui. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române" Londra, 28 Octombrie. Times află din Zanzibar că amiralul Freemantie, însoţit de consulul general a plecat la 25 din Zanzibar la Kipini, unde se află toată flota engleză compusă din 10 bastimente. Amiralul a înaintat Duminică dimineaţă cu 1000 de oameni spre Witu ; de Sâmbătă seara chiar indigenii atacaseră avant-posturile rănind trei mateloţi, Paris, 28 Octombrie. Journal des Debats anunţă că d-na Măline, preşedintele comisiunei vamale, găseşte tariful general insuficient în ceea ce priveşte taxele asupra produselor agricole; el propune sporirea acestor taxe. Comisiunea vămilor a numit pe d. Dautresmo vice-preşedinte în locul d-luî Develle, actualul ministru şi pentru ca să grăbească examinarea tarifului a hotărât să împartă lucrarea între cele patru sub-comisiuni şi să nu facă anchete noui. Londra, 28 Octombrie. In ultima întrunire electorală de la Edimburg, d. Gladstone a atacat într’un mod foarte viu pe lord Salisbury din cauza trimitereî unei misiuni speciale pe lângă Vatican; el a zis că , trimiţându-se un ambasador pe lângă Vatican, e ca şi cum s’ar recunoaşte reclamaţiunele Papei, adică că o parte din Italia să fie supusă stăpânirei sale. El ’şî-a mai exprimat speranţa că ştirile ulterioare din Rusia vor fi mai bune ; modul cum această putere tratează pe ovrei îi inspiră groază. Viena, 28 Octombre. O scrisoare din Berlin publicată de «Politische Corresponded» zice că întrevederea d-lor de Caprivi şi Crispi s’a hotărât in prima linie de dorinţa lor de a face cunoştinţă şi de ideia că interesele triplei alianţe nu pot decât să câştige din întrevederile oamenilor de stat conducători. E sigur că aceste întrevederi se vor reinoi in fiecare an. Potsdam, 28 Octombre. Regele Belgiei a sosit astă seară; el a fost primit la gară de către împărat, de principi, de ducele de Connaught, de marele duce Wlademir, de ministrul Belgiei și de generali. întrevederea celor doui suverani a fost foarte cordială. Rio de Janeiro, 28 Oetombre Guvernul a decretat conversiunea obligaţiunelor 5 la sută a datoriei publice în 4 la sută a căror procente se vor plăti in aur. Guvernul mai are de gând să rescumpere datoria internă şi împrumutul din 1889. Haga, 28 Octombre. Azi a fost prima şedinţă a celor două Camere întrunite. Ministrul de Interne, baron de Mackay, a dat seamă de starea Regelui; medicii au constatat că Regele nu mai e in stare de a guverna; miniştrii Golonielor şi Justiţiei au văzut pe Rege şi confirmă faptul. Consiliul de minştri a cerut Statelor generale să emită decoraţiunea prescrisă de Constituţiune. Şedinţa s’a amânat pe mâine la 2 ore pentru a se lua o hotărîre. Viena, 28 Octombrie. «Neue Freie Presse» află din Belgrad că brigada de cavalerie întrunită în lagărul de lângă Tchuprio a isprăvit manevrele , cercurile militare superioare sunt puţin satisfăcute de aceste manevre în ceea ce priveşte pe reservist; mulţi dintre ei au venit fără cai şi n’au putut prin urmare să ia parte la menevre. Paris, 28 Octombrie. Se telegrafează din Atena agenţiei Havas că majoritatea de 50 de scaune obţinută de d. Delvanis întrece toate aşteptările. Demisiunea d-luî Tricupis e aşteptată de la un moment la altul. Orașul a reluat aspectul său obișnuit. ----------v-O-v»—........ Informaţiuni politice! Cititorii ştim care era situaţia politică acum 10 zile. Ministrul dorhenielor rămânea la postul şeii, d. Thilesctti la cele două ale sale, iar d. Carp şi junimiştii blackulaii. Vinerea trecuta, d. Carp revine de la Ţibăneşti furios de festa care n i se jucase. El isbuteşte■ a găsi pe Kuk. Toăirila care se cam ascundea de el. — ic Pentru ce’fi băii joc de mine, ii «.zice d. Carp. Hindul trecut nu m’aî «chiemat tu de la Tibănești 9 Nu am «convenit împreună ca, si’țî dai demisia «irevocabil 9 Pentru ce, dupe plecarea «mea, ai revenit asupra demisiunei și «ne-ai lasat » —«M’am convins că Manu are dreptate «când a afirmat că nu e constituţională «o remaniere ministerială in timpul vacanţelor , răspunde cu ipocrizie d. Th. « Rosetti. D. Carp cade ca o bombă la generalul Manu si il ameninţă ,cu o ruptură zgomotoasă dacă nu-i voi da satisfacţie. Dupe multe tocmeli şi chibzuinţe iată ce se decide :) Remaniarea va avea loc nu la deschiderea Camerilor ci la 6 Noembrie, adică dupe alegerile comunale. Sigur pe succes in alegeri, guvernul crede că, în urma unui eveniment politic favorabil, poate să facă o remaniare ministerială. In realitate aceasta este un pretext, o concesiune făcută junimiştilor. 77) Prin remaniare d. Peucescu va înceta ele a fi ministru, d. Th. Rosetti ele asemenea,. In locul celui intâiu, va intra d. Gr. Triandafil, iar la instrucţie sau justiţie un junimist. Va rămânea un minister liber, ocupat, ad-interim de titularul unuia din cele doue ministere. Pentru ce va rămânea un minister neocupat ? Pentru cuvântul că, atât concentraţii conservatori cât şi junimiştii nu se înţeleg asupra celui al treilea ministru. In adevăr, este lesne a înlocui pe d. Păucescu prin un conservator şi pe d. Th. Rosetti prin un junimist. Cu acest mod forţa respectivă a celor, două grupuri nu să modifică un minister. Când e vorba de anumi un titular nou, la un minister de un an vacant, este întrebarea pe cine să numească 9 Un junimist. Dar atunci majoritatea consiliului devine junimistă. Un conservator . In acest caz protestează junimiştii. In această încurcătură guvernul preferă a păstra interimatul înainte. Această a doua decizie dovedeşte că criza nu este sfârşită şi că remaniarea ministerială este o simplă tergiversare, o curată cârpitură. Rămâne un lucru constant, succesul d-luî Carp de a scoate pe d. Peucescu din minister, căci pe când ministru junimist care să retrage, d. Th. Roselli, părăsește de voia sa ministerul, celalt conservator să duce alungat de d. Carp. Generalul Manu a cedat, nu a putut apăra pe d. Peucescu. Pretenţiile ce le formulau conservatorii d-luî L. Catargiu şi Vernescu au fost prea mari, nu au putut să se înţeleagă. Deci obligat a fost să se supună celor junimiste, atenuăndule pe cât i-a fost cu putinţă.★ 44 Pe când acest aranjament şchiop să face, războiul e pe toată linia intre concentraţi şi junimişti la alegerile comunale. Atât în Bucureşti cât şi in Iaşi junimiştii sunt sacrificaţii conservatorilor. Acelaşi lucru şi la Craiova, unde situaţia să dă d-luî Aug. Peşiacov, care însă bine-voieşte a primi pe lista sa câţiva junimişti. In Bucureşti, junimiştii căli sunt să vor abţinea de la vot din Iaşi de asemenea. Conservatorii nuanţa L. Catargiu-Vernescu devin guvernamentali, vor figura pe listele administraţiei. Această politică ruşinoasă a bătrinilor, a indignat ori in Caritală pe câţiva tineri conservatori, cari s’au hotărit a rupe cu partidul liberal-conservator, a constitui un grup aparte şi a purta de formă oarecare respect şi diferinţă personală pentru d. L. Catargiu, pe care îl consideră ca victimă a d-lor Vernescu, general Florescu etc. Noul grup are de organ ziarul Bucarest, iar in Cameră va fi reprezentat prin d-nii C. Olănescu, Mişu Balş, Iancovescu, I. Grădişteanu, Epureanu şi un altul al cărui nume ne scapă. Aceasta este a doua disidenţă in partidul conservator. Partidul Liberal-Conservator Gruparea care recunoaşte de şefi pe d-nii Lascar Catargiu şi G. Vernescu, trece astăzî printr’o criză mai periculoasă de cât toate cele de până acum. Actualmente, însuşi puţinii fideli remaşî împrejurul bătrânului conservator, s’au revoltat în contra alianţei cu d. Vernescu şi voesc să denunţe contractul de alianţă încheiat acum 8 sau 9 ani. Se petrece o ciudată istorie cu partidul acesta şi cu tendinţele pe cari le manifestă. D. George Vernescu a fost acela pe care l ’au unit mai mult junimiştii, pe care l’au insultat mai grav, pe care l’au nesocotit şi l’au numit şeful unei clientele lacome şi stupide. Pe când cu d. Catargiu posibilitatea unei reconcilieri nu era cu totul înlăturată, despre d. Vernescu n’a fost măcar pomeneală, astfel că partidul liberal-conservator era menit să rămâe vecinie în afară de simpatiele junimiştilor. Chiar acum în urmă, fiind vorba de alegerile comunale, d. Carp ar fi spus că primeşte alianţa cu partizanii d-lui Catargiu, dar nu poate admite, în nici un chip, să conlucreze cu d. George Vernescu. In sânul partidului liberal-conservator se petrec alte lucruri şi mai minunate. In faţa declaraţiilor junimiste, ar fi fost natural ca conservatorii partizani ai d-lui Lascar Catargiu, să caute o apropiere de guvern, iar Verneşcanui să fure o ură de moarte junimiştilor şi cabinetului. Din potrivă, însă, o mulţime de tineri conservatori nici nu voesc să audă de o înţelegere cu guvernul şi cu intermediarul acestuia, d. Pache Protopopescu, pe când d. Vernescu şi cu ai săi susţin o cooperare cu amicii ministerului pe care în Cameră îl combat, după cum au aerul. Neapărat că o răceală a intervenit între ambele fracţiuni ale partidului liberal-conservator. Conservatorii Catargişti, cu drept cuvânt, sunt nemulţumiţi de faptul că astăzi fracţiunea Vernescu dă tonul in partid şi, ce este mai grav, că acest ton este impus de către d. Pache Protopopescu, omul care slujeşte mai multinteresele guvernului decât interesele partidului in care figurează numai de formă. Dânşii înţeleg că o asemenea situaţiune nu poate ridica prestigiul conservatorilor catargiştî şi că partidul, liberal-conservator se manifestă nu ca un partid de sine stătător, dar ca un partid la remorca guvernului, care ca toate ocaziunile grele este târât a da concursul grupăreî junimiste concentrate. De altfel curentul în contra grupului Vernescu nu de astăzi esistă printre Catargişti şi conservatori în genere, încă de la crearea formaţiunei liberal - conservatoare nemulţumirile s’au manifestat. Conservatorii, în tot-d’a-una, n’au vâzat cu ochi buni pe d. Vernescu şi pe amicii săi, în tot-d’a-una cei d’ântîî s’au revoltat în contra «pretenţiunilor exagerate», precum le numia dânşii, ale celor din urmă, şi chiar în timpul ultimului cabinet Catargiu-Vernescu, se venit la o eliminare a d-luî Vernescu. Alaltăerî am publicat o scrisoare a d-lui Săndulescu-Nănoveanu, din care se vede, oarecum, sentimentele catargiştilor, astăzi avem atitudinea tinerilor concentraţi Olănescu, Balş, Costaforu, Iancovescu, Grădişteanu etc., cari s’au răsculat în contra influenţei d-luî Pake Protopopescu. Este de întrebat, prin urmare, ce va naşte din toate aceste nemulţumiri şi frămîntări ? Credinţa noastră e că partidul liberal - conservator ajunge la sfârşitul existenţei sale şi că disidenţile ce se vor produce în curind, vor sili pe d. Lascar Catargiu a se despărţi de tovarăşul său Gheorghe Vernescu. Căci, în realitate, toate nenorocirile Catargiştilor vin de la alianţa lor cu Vernescaniî şi aceasta trebue să se întâmple tuturor grupărilor neomogene, în sânul cărora să manifestă rivalităţi de persoane şi de supremaţie. Precum e firesc lucru, d. Vernescu şi cu ai sei, nu voesc să cedeze pasul conservatorilor, la rândul lor aceştia simţind că dânşii sunt mai puternici şi mai numeroşi, nu înţeleg a fi majorizaţi şi a se supune fără replică la toate hotărârile Verneşcanilor , de aci neînţelegeri, discordie şi o foarte apropiată ruptură Şi chiar, în interesul diferenţiere! partidelor, ruptura trebue să se facă, conservatorii n’au altceva de făcut de cât să se strângă într’un singur manunchiu, Verneşcanii, câţi vor să fie conservatori, vor intra în partidul acesta, iar câţi ţin a rămâne liberali, au partidul coleclitivist la care pot ancora. Situaţiunea trebue lămurită. la Ploeşti Inaugurarea clubului liberal :/) Preparativele 2) La gară 3) întrunirea 4) Plecarea- Preparativele. încă cu 48 de ore înainte de sosirea fruntaşilor colectivişti, zidurile Ploeştilor erau acoperite cu placarde, cari anunţau venirea lui Dumitru şi Ioan Brătianu, întrunirea liberalilor şi banchetul dat preţioşilor musafiri. Stilul şi cuprinsul placardelor colectiviste amintea ploeştenilor un afiş al menageriei ce a fost acum câtva timp la Ploeşti şi care spunea : venirea înfiorătoarei familii de lei, a celor mai cumplite fiare din lume, reprezentaţia animalelor şi nutrirea lor. Văzând droaia de afîşuri roşii cari inundau oameni, ziduri, felinare, colţuri indiferent dacă erau isolate şi totul ce risipitorii colportori întâlneau in calea lor, ai fi crezut că soseşte scamatorul Aspioti, trupa arabă sau chineză. Tocmai când citeai puteai să te domireşti că se anunţă oamenii zilei, trufandalele paşoptului, necertaţii şi pururea îndrăgostiţii fraţi Dumitru şi Ion. La gară Duminică 14 octombrie, la orele 11 de dimineaţă, conform anunţurilor comitetului Liberal-Ploeştean, trebuea să sosească în gara fraţii Brătieni şi cu tot stat-majorul colectivist, pentru a participa la inaugurarea clubului liberal. Ca primirea să fie cât posibil de strălucită, colectiviştii ploeşteni precurseră la o reclamă pentru a atrage lumea la gară. Strânse la club vreo 20—30 de trăsuri şi inele, cu steaguri tricolori, traversând piaţa, porniră la gară. Gaşcăgurele de pe strade văzând steaguri tricolore şi atâta halat, o tuliă la gară zicând că vine regele !! Membrii clubului plecaţi cu trăsurile, ajungând mai curând in gară ocup o parte a peronului rezervând publicului cealaltă parte. Mult timp bieţii colectivişti aşteptară sosirea orăşenilor. Erau aproape să dispere, când... văzură că sunt scăpaţi! Haita disperaţilor, năduşită, noroită irump în gară, vrând cu orice preţ să vază pe regele. Abia ajunse asudaţi pietonii, când aflară că vine Brătienii iar nu regele, îndârjiţi era gata să se întoarcă in oraş dacă nu ar fi intervenit Gheorghe Dobrescu-Gianabet, care ’l conjură să nu facă care cumva să ’l lase singur. A trebuit lui Dobrescu tot atât de multă sârguinţă ca să convingă pe mahalagii să rămâe in gară cât Meneniu Agrippa avu de a determina pe Plebei de a se întoarce în Roma. Şi tocmai când Gianabet credea ca totul e tranşat, se vede apostrofat cu bruscheţă de un nenorocit, căruia făcându-i semn să se ţie după halat, când trecea cu birja pe lângă el, îl făcuse să alerge până la gară. — «De ce ’mi făcuşi semn d-le Dobrescu, să mă ţin după dulăii aştia fără splină, când ştiai că veniţi aşa departe» ? să bocia bietul om. Ura şi taci că vine, ii spuse valorosul matador. Era în adevăr orele 10 şi 20 minute când, conform mersului trenurilor, trebuia să sosească marfa colectivistă de la Bu