Lupta, februarie 1891 (Anul 8, nr. 1331-1352)

1891-02-23 / nr. 1348

ANUL VIII.No. 1348. ABONAMENTE DIN TARA Un an.................................................. 40 lei .Șease luni..............................................................20 „ Trei luni ........ ....................10 „ Pentru învețători pe un an............................30 „ IN STREINETATE Un an ..............................................................50. lei Șease luni..............................................................25 „ Trei luni..............................................................15 » Numărul 15 Bani REDACTIA a Strada Academiei, 19, (Casa Mercuri) EDFI'i A A DOUA Director politic a G- PANI SAMBATA 23 FEBRUARIE 1891. ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7. IV Ij n A n t) * Inserție și reclame „ „ . . . 1 leű, linia -25 bani „ 2 lei „ Pentru anunciurl a se adresa: In România la Agenţia Havas. In Francia, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele ei Un număr vechi: 50 Bani ADMINISTRAŢIA a Strada Academiei, 19, (Casa Miercuri) VOTUL DE BLAEN Ce e de făcut? Guvernul al cărui cele mai splendide podoabe sunt d-nul Teodorescu și Isvoranu a primit un energic vot de blam de la Cameră și aceasta nu mai departe decât după patru ore de la presentarea lui. Camera a răsbunat în fine umilirea pe care conservatorii o infrigează tarea de trei ani. Această cameră care a avut un stomach robust, aşa de robust încât a suportat patru ministere, s-a refuzat de a mai mistui şi pe acela al generalului Florescu. Şi lucru demn de remarcat. Deputaţii care sunt aproape siguri că nu se vor mai realege, au votat moartea lui, fără şovăire, ba chiar cu un avânt admirabil. Guvernul conservator sub forma lui cea mai hidoasă, a fost deci înfierat orl de Cameră; d. L. Catargiu va purta semnul mult timp !... Ne bucurăm din suflet, noi radicalii cari am contribuit la blamul guvernului; ne bucurăm când vedem că oamenii cari au idei diametral opuse,ideilor nostre duşmanii noştri neîmpăcaţi şi fireşti, capătă de la o Cameră conservatoare, o reprobare formală, aproape necunoscută în analele noastre parlamentare. Ne mai bucurăm când vedem că jubileul pentru care regele părea a uita şi a neglija totul, nu se va petrece în limita pompoasă după care umblă regele, ci va fi precedat şi urmat de lupte violente electorale, de frământări adânci politice aşa cum trebue să fie la un popor liber. Aceste puţine zise, abordez o chestie însemnată, o chestie care trebue să fie îmbrăţişată de toată suflarea opoziţionistă. Este întrebarea cine va face alegerile ? Ce guvern le va prezida? La aceasta răspund categoric. Guvernul care a primit blamul eri în Cameră nu mai poate prezida alegerile, el este înlăturat de la sine, el trebue sa intre în întuneric şi să-şi plângă ruşinea meritată. Ne trebuiesc deci alegeri libere, absolut libere sub un guvern imparţial şi neutru. Este absolut nevoie ca ţara să se pronunţe liber, dacă voim ca era ministerielor de palat şi acea a ministerielor combinate la Capşa să înceteze. Retragerea cabinetului actual, disolvarea oamenilor şi un minister neutru, iată ceea ce cerem şi ceea ce trebuie să ceară înteraga suflare independentă din ţară. * Ar fi o monstruozitate ca alegerile să fie prezidate de d-nii L. Catargiu şi Florescu. Simplu aceste două nume constituesc un hidos şi sângeros program electoral. In dosul figurei ipocrite a lui L. Catargiu, ministru de interne, vezi îndată cetele de bătăuşi, baionetele soldaţilor, conştiinţa alegătorilor înăduşită şi drepturile călcate, înapoi acest minister care deşteaptă cele mai triste suveniri, înapoi strigoii care profitând de noaptea politică care durează de trei ani, au eşit în mijlocul drumului spre spaima şi oroarea fiecărui! Cerem regelui ca să ne cruţe de această încercare desgustătoare, îi cerem aceasta dacă nu voeşte apoi să-l facem responsabil de toate oro rile pe care le vor comite miniştrii blamaţi ori în Cameră. Deci, demisionare şi disolvare ! 6. Panu. A. se vedea ştirile telegrafice pe pag. III. Informațiuni exterioare Incidentul Franco German Ziarele italiene chiar cele cari de obicei sunt reu dispuse către Franţa, recunosc că limbagiul presei germane ieste de o violenţă nejustificată. Atitudinea calmă şi moderată a marei majorităţi a ziarelor franceze fac o bună impresiune. Un subsecretar de Stat de la Roma a declarat unul deputat că lumea oficială regretă graba guvernului German de a decreta înăsprirea regimului paşapoartelor în Alsacia-Lorena. Se recunoaşte în acelaşi timp că orice idee de apropiere între Germania şi Franţa trebuie părăsită acuma. Gazetele rămase fidele d-lui Crispi au mărit, cu intenţiunile, incidentele visitei împărătesei Fideric pentru a face lumea să crează în apropierea unor grave complicaţiuni. Scopul lor ieste de a împiedica votul economiilor asupra bugetelor marinei şi războiului. La Viena lumea politica nu dă mare importanţă atacurilor presei şoviniste germane în contra Franciei. Totuleste primit ca un incident trecător care nu va avea influenţă asupra afacerilor generale. Presa englezi ia şi densa parte Franciei Times spune : Dacă împărăteasa ar fi făcut o vizită scurtă păstrând o icognito al cărui văl nu l’ar fi ridicat de cât în momentul plăcere! sale s’ar fi putut opera o apropiere, dar această vizită a avut un caracter preaoficial şi regretabil, visita a fost prea lungă, şi, ceea ce este mai regretabil, ea s’a dus la Saint-Cloud și la Versalia, excursiunî cari nu trebuiau făcute in această delicată misiune. Trebue să se considere ca un lucru foarte nenorocit că plecarea împărătesei a fost urmată de decretul pnvitor la Alsacia-Lorena. Aceasta este o greșală politică. Times mai adaogă că impărateasa a adresat împăratului o scrisoare în care îşi exprimă înalta sa mulţumire despre curtenia al căreia obiect a fost din partea tuturor persoanelor răspunzătoare. Standard judecă lucrurile în acelaşi chip Este imposibil, spune dânsul, de a găsi o singură greşală în atitudinea observată de către guvern şi de către toţi funcţionarii săi. Aceaşi constatare se aplică Parisienilor exceptându-sa clocotitoarele discursuri aie d-lui Dorou- Iede. Toată lumea a început când unele ziare din Paris s’au ridicat în contra prelungire a vizitei. Dar acest limbaj al presei parisiane, nu justifică de loc pe acela cu mult mai violent al „Gazetei de Colonia“. Dacă polemica s-ar prelungi ar trebui să amintim germanilor că nimeni nu se aştepta, ca toate latrăturele şi grohăelele, să vie din partea germană a Ritmului. Ziarele ruseşti urmează a se ocupa de vizita împărătesei Frederic. Kurt Timp povăţueşte presa şi publicul francez a sta cu totul indiferenţi în faţa limbajului şovinist al presei germane. Novosti declară că rolul cu totul pasiv, jucat de către opinunea publică şi de către guvernul francez, nu dă dreptate comentariilor presei germane. Aceste comentarii dovedesc mai mult caracterul agresiv, luat de o dată de politica germană decât vre-un pericol care ar ameninţa Germania La Moscova refuzul pictorilor francezi de a participa la Expoziţiunea din Berlin este găsită ca foarte naturală. Contrariul ar fi provocat mişcare. Deputaţii sunt veseli, ei fac glume pe socoteala noilor miniştri, iar d-nii Isvoreanu şi Gbedem Teodorescu deşteaptă verva celui mai morocănos deputat. Unii însă luând la serios lucrul, sunt indignaţi. — Auzi, Gbedem ministru! — Auzi, Ilarion ministru ! — Este un minister de carnaval ! — Acest minister merită a fi primit cu lisite generale !... Să găsesc rar susţiitori, chiar vernescanilor le este ruşine de Gbedem şi mai cu seamă de Ilarion! Diferitele grupuri din Cameră schimbă vederile lor. De la cele întâi cuvinte, înţelegerea se face: se hotărăşte a nu tolera noul minister nici 5 minute, ci a propune imediat o moţiune de blam. La 1 şi jumătate, figura ipocrită a d-lui L. Catargiu se arată până la uşă, dar se dă înapoi, căci vroeşte a’şi face intrarea împreună cu cei-l’alţi miniştrii. Se face o tăcere şi deodată se vede o procesiune barocă intrând în Cameră; în frunte este generalul Florescu, pe acesta îl urmtează d. L Catargiu; apoi vine d. Vernescu; de coada acestuia să ţine d. Esarcu, după acesta vedem pe colonelul Jac Lahovari, care este urmat de cei doi codaşi, d nii Olănescu şi Gliedern, timizi şi încurcaţi! Ministerul este primit cu aplause ironice, mai multe exclamaţii vesele se aud la pronunţarea numelor d lor Esarcu, Gliedern şi Ilarion. Miniştrii cei vechi se aşează pe unde pot. Generalul Manu ia scaunul vacant al d-lui Vernescu, d. Maiorescu ocupă fo-u! său obicinuit, iar d. Al... Lahovari rătăceşte furios prin oameni având aerul unui urs în cuşcă. Să încep desbaterile. Generalul Florescu face pe dulcele şi blândul. D-lor zice el, recunosc iubiror talente mari. — Duceţi-vă la plimbare răspunde d. Carp. D-lor, se înşeală d. Panu când crede că noi suntem contra noilor partide. — Disoluţia şi algeri libere, replică d. Panu. — Noi suntem liberali, mai zice d. Florescu uitându-se duios la liberali. — Plecaţi imediat; nu vă acordăm nici un minut de graţie, răspunde d. Kogălniceanu. — Dar d-lor, daţi-ne întâi şi bugetele, suspină generalul. — Nu vă acordăm nimic, strigă d. T. lonescu. —- Vă iubesc, geme primul-ministru. . Disolvare şi plimbare îi strigă opoziţia. — Măcar daţi-ne 5 zile ca să putem studia bugetele. —Nici o minută, răspunde opoziţia. — Ministerul vede că totul este pierdut, deci să resignează la soarta lui. O moţiune de blam să depune la biurou subsemnată de junimişti. Guvernul primeşte punerea la vot imediată. O mare emoţie domneşte în Cameră şi în tribune. Toată lumea simte că ceva grav să petrece. Deputaţii însă să urcă la urnă cu curaj şi hotărîre. încă nu este sfîrşită votarea şi d. Jan Negruţi, care a numărat voturile, strigă : Guvernul este bătut! In adevăr, când bilele sunt răsturnate în cupe, şi sunt numărate să constată: 77 pentru moţiunea de bani şi 69 contra. Aplauze tumultoase isbucnesc şi să continuă câteva minute. Miniştrii sunt palizi şi muţi. Cu mare greutate generalul Florescu să scoată şi anunţă că va comunica regelui votul spre avizare!... Au votat moţiunea de blam toţi junimiştii, toţi liberalii afară de trei, radicalii afară de unul. Aui votat contra moţiunea, conservatorii, concentraţii şi câţiva izolaţi! Disolvarea este deci obţinută. Camera credem că a murit, însă a murit cu onoare şi la locul de bravură!.. colectivist într-o întrunire ţinută la Ateneu, cu câţiva ani în urmă, a spus că programul d-sale este Mihaiu Viteazu, d. general Florescu a declarat că programul ministerului estebiserica şi şcoala care au dat armata şi independenţa.“ Dacă este cu putinţă ca un om să spue o nerozie mai mare căptuşită cu o maiintolerabilă falsificare a realităţii ? Cu alte cuvinte, actualul prim-ministru, îşi închipue că armata este produs al şcoalei, că fără şcoală n’am fi avut armată şi că şcoala noastră atâta lucru bun a produs în ţara românească. Trebue să fie cineva vechiu conservator şi să stea pe banca ministerială între Ilariu şi Esarcu, între Catargiu şi Ghedem, pentru a’şi permite să debiteze asemenea enormităţi. Nu am greşit de loc când am afirmat că ministerul acesta este cel mai ridictil din câte ministere au dat conservatorii; putem adăoga, încă, cum că ţara n’a avut până astăzi la cârmă, o colecţiune mai complectă şi mai reuşită de combatere fosile, de nulităţi nesărate, de inteligenţe vulgare. Dacă esceptăm pe d. Lahovari, care e militar distins, dar nu un ministru cu caracter politic, cât şi pe d. Olanescu care poate figura cu onoare ca om de a doua mână şi ca specialist, restul te invită la ilaritate şi la milă. Cine e, spre pildă, d. Ilariu Isvoranu, zis şi Ilarion ? Ni se urcă roşaţa pe faţă când cugetăm că la sfîrşitul veacului al 19 lea şi după atâţea ani de regim parlamentar domnul acesta a ajuns în capul departamentului domeniilor. Gbedem Teodorescu este un bun profesor de liceu, dar atâta tot. Cap mărginit, specialist de a doua mână. Confiscat la conjugări şi declinări, om politic zero la cult, lipsit absolut de vederi în cestiunea reformei învăţământului, ziarist mediocru chiar acum 20 de ani, scriitor fără valoare având la activul său numai succesele de la Qhimpero, iată cine ie vestitul Ghedem. D. C. Esarcu stă la externe cum stă Ilarion la domenii şi Ghedem la instrucţie. Un fel de antreprenor de serbări până la vârstă înaintată ce are, artist în tablouri vivante, contracciu de jubileuri, desemnat spre a fi ministru pentru a organiza jubileul de 10 Mai precum a organizat jubileul Ateneului. Un om lipsit absolut de seriozitate, admirabil, poate, ca să strângă cu discul» un leu pentru Ateneu» dar revoltător de nepotrivit în capul departamentului trebilor din afară. Asemenea șefi de parade nu se pun șefi de ministere ; unor asemenea farsori de meserie nu li se încredinţează politica externă a ţarei după cum li s’ar încredinţa întocmirea unui program de serbări cu antreu. Cel’alţi bătrinî însemnează tot trecutul cel trist al vieţei noastre constituţionale, însemnează sângele vărsat pe strade, sfărîmarea libertăţilor, despotizmul căptuşit ca ipocrizie, regimul bandelor, al ignoranţei şi al intoleranţei. Şi cabinetul acesta să disolve Camera şi să prezideze noile alegeri ? Şi coaliţiun°a micilor despoţi cu micii imbecili să prezideze la „reintrarea ţarei în drepturile ei suverane ?“ Sa vede că regele şi’a perdut minţile, genul său de vorbire, pe care l’am putea califica genul melodramatico-duioso plângâtor. Când d. Izvoranu, cu glasul de bas profund, cere cuvîntul, toţi deputaţii să întorc înspre el ca să’l asculte. Zeflemiştii îşi fac chiar din ochi şi au aerul de a’şî zice: „avem să rîdem puţin.“ In adevăr, d. Izvoranu să ridică de pe fotoliul său, face o roată cu ochii, tuşeşte de două ori şi apoi cu o voce sepulcrală zice: „D-lor deputaţi şi onoraţi colegi...“ Aceste cuvinte, cari par că vin din adâncimele pământului, el le întovărăşeşte de un gest larg, foarte larg, făcut cu amândouă braţele şi de o mişcare din cap care imitează mişcarea unui balansuoar. Apoi începe... Cu ochii în plafond, cu poza unui om care învoacă pe duhul sfânt, cu lacrimi în gât, cu întunecime în glas, cu întipărirea simţirei pe faţă, purtând mâinile în imitaţia valurilor mărei, d. Izvoranu ştie a da chestielor celor mai simple caracterul funebru şi mormântal. Când îl auzii vorbind ţi să pare că asişti la cea mai neagră şi tenebroasă melodramă în care trădătorul ucide cel puţin cinci persoane. Şi când îl asculţi bine, vezi că e vorba de închiderea discuţiei şi că d. Izvoranu vorbeşte pentru!.. Deputatul de Mehedinţi vorbeşte cu mare sentiment, cu pasiune chiar în astfel de lucruri banale; de aceea când se aşează el este asudat tare, îl trebue 10 minute ca să -şi şteargă sudoarea, care curge şiroaie de pe fruntea sa. Işi poate închipui oricine ce efect produce d. Izvoranu cu oratoria sa.. Pentru cei ce iubesc melodrama, efectul este poate posibil; pentru scepticii însă cari nu prea gustă genul tenebros şi glasurile sepulcrale precum şi gestul duios, pentru asemenea sceptici genul d-lui Izvoranu este ceva demodat, care nu poate produce decât zîmbatul... D. Ilariu Izvoranu când prezidează produce mari încurcături şi provoacă violente protestări. Aceasta însă când sa hotărăşte ca să facă servicii de complezenţă guvernului şi majorităţei, dând lovituri de cuţit în regulament şi în spiritul de imparţialitate. Cu d. Izvoranu dialogurile nu se mai sfârşesc, explicaţiile sunt neterminabile, iar votul prin ridicarea mânii este totdeauna contestat. D. Izvoranu, tocmai când oratorul e mai în chestie, tocmai atunci îl întrerupe zicându-i: „D-le deputat, vâ rog intraţi în chestie“, întreruperea o face cu bună credinţă căci de... Atunci imediat se ridică o furtună de protestări în care glasul d-lui N. lonescu se aude strigând: „Iar întrerup! ? Iar nu „laşi pe orator să vorbească ? Dacă nu ştii „despre ce vorba de ce nu te astâmperi „acolo ?“ Parţialitatea d-lui Izvoranu când prezidezi este vedită, însă ea nu merge până la acra a lui Pache. D. Izvoranu, când nu e surprins de guvern păstrează oarecare spirit da dreptate şî de independenţă. D. Izvoranu este vernescist. De ce? Nu se ştie, după cum acest lucru nu se ştie de nici un vernescist, şi de sigur nici chiar de d. Vernescu. --------■■■"^Tgi^gaBnwn. ------------------------- Fizionomia Camerei Admirabilă”şedinţă care răscumpără mie, dacă nu toate greşelele şi actele desbiciune ale acestei Cameri. Dar să istorisim. Încă de pe la 12 şi juni. care tribuni sunt plina de lume. In tribuna damelor mai este nici un loc, dam°le stau îngrăndite unele peste altele. De mult o aşa fluență nu se observase. Cabinetul „scandal!“ Erlin Cameră faimosul cabinet Fiorescu- Catargiu-Vernescu ’şi-a făcut faimoasa sa declaraţiune. Putem afirma că ea n’a surprins pe nimeni şi că sărăcia de gândire ca şi falsitatea de raţionament, au fost la înălţimea acestor politician ieşiţi din modă, general a făcut un fel de declarațiune la Nicolae Domancea. Onorabilul FIN DE SIEGLE Reproducem portretul d-lui Ilariu Izvoranu, publicat în numărul 869, din 28 iunie 1889 al Luptei, fără nici o modificare: ILARIU IZVORANU Nalt, gros, cu favorite mari, cu ochii maurului de Veneţia, cu sprîncenile groase şi întunecoase, cu 24 de măsele în gură, de vreme ce e oltean, d. Izvoranu este un bărbat care impune prin înfăţişarea sa de taur nedomesticit. D. Izvoranu are o mândrie, este că a întrunit cele mai multe voturi la alegerea de vice-preşedinţi, el mai are o aspiraţiune, pe care nu o arată decât concetăţenilor săi de la Mehedinţi, aceea de a ajunge ministru... D. Izvoranu este departe de a fi un vultur în ale politicei, el nu planează pe d’asupra multora în Cameră, din contră... El ia foarte rar cuvîntul în Cameră și are îmbunătăţirea soartei funcţionarilor inferiori din justiţie Câteva zile încă şi vor veni în discuţiunea Corpurilor Legiuitoare bugetele fiecărui Minister, vom vedea dacă de astădată cel puţin se va găsi vreunul din reprezentanţii noştri cari să ridice vocea sa spre a susţine dreptele cereri a bieţilor funcţionari superiori, cari şi de astă dată n’au neglijat de a’şî îndrepta către ei rugămintele lor, arătându-le că şi ei fac parte din Stat, că şi dânşii au contribuit cu puţinul lor la nevoile ţărei, că muncesc dacă nu mai mult, dar tot atâta cât toţi acei cari s’au bucurat şi se bucură de bine-facerile bugetului; că şi ei sunt din carne şi oase ca ori care muritor şi nevoile sunt şi pentru ei ca pentru oricine; că traiul nu mai este acelaş ca în trecut şi scumpetea creşte pe fie-care zi o dată cu munca, încât mijloacele cari li se dau pentru existenţă nu mai sunt suficente şi nici în raport cu lucrul, că în fine dacă nu voesc